Secţiunea 2 - Protejarea contra riscurilor - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
SECŢIUNEA 2:Protejarea contra riscurilor
SUBSECŢIUNEA 1:Nivel de aplicare
Art. 68
(1)Instituţiile de credit respectă obligaţiile menţionate la articolele 22 şi 75 şi la secţiunea 5 pe bază individuală.
(2)Orice instituţie de credit care nu este nici filială într-un stat membru în care este autorizată şi supravegheată, nici întreprindere-mamă şi orice instituţie de credit neinclusă în consolidare în conformitate cu articolul 73 respectă obligaţiile menţionate la articolele 120 şi 123 pe bază individuală.
(3)Orice instituţie de credit care nu este nici întreprindere-mamă, nici filială şi orice instituţie de credit neinclusă în consolidare în conformitate cu articolul 73, respectă obligaţiile menţionate la capitolul 5 pe bază individuală.
Art. 69
(1)Statele membre pot să aleagă să nu aplice articolul 68 alineatul (1) nici unei filiale a unei instituţii de credit, atunci când atât filiala, cât şi instituţia de credit în cauză fac obiectul autorizării şi supravegherii de către statul membru respectiv, iar filiala este inclusă în supravegherea pe bază consolidată a instituţiei de credit care este întreprindere-mamă, iar următoarele condiţii sunt îndeplinite pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite corect între întreprinderea-mamă şi filialele sale:
a)nu există nici un impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor de către întreprinderea-mamă;
b)fie întreprinderea-mamă îndeplineşte cerinţele autorităţii competente privind gestionarea prudenţială a filialei şi a declarat, cu consimţământul autorităţii competente, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt neglijabile;
c)procedurile de evaluare, măsurare şi control ale întreprinderii-mamă includ filiala şi
d)întreprinderea-mamă deţine mai mult de 50 % din drepturile de vot ataşate acţiunilor din capitalul filialei şi/sau are dreptul să numească sau să elimine majoritatea membrilor conducerii filialei descrise la articolul 11.
(2)Statele membre pot exercita opţiunea prevăzută la alineatul (1) în cazul în care întreprinderea mamă este un holding financiar sau un holding financiar mixt cu sediul în acelaşi stat membru ca şi instituţia de credit, cu condiţia ca întreprinderea respectivă să facă obiectul aceleiaşi supravegheri ca şi instituţiile de credit, în special normelor menţionate la articolul 71 alineatul (1).
(3)Statele membre pot alege să nu aplice articolul 68 alineatul (1) unei instituţii de credit mame într-un stat membru în care instituţia respectivă face obiectul autorizării şi supravegherii de către statul membru respectiv şi este inclusă în supravegherea pe bază consolidată, iar următoarele condiţii sunt îndeplinite pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat între întreprinderea-mamă şi în filialele sale:
a)nu există nici un impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor către instituţia de credit mamă dintr-un stat membru şi
b)procedurile de evaluare, măsurare şi control relevante pentru supravegherea consolidată includ instituţia de credit mamă dintr-un stat membru.
Autoritatea competentă care face uz de prezentul alineat informează autorităţile competente din toate celelalte state membre.
(4)Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 144, autoritatea competentă a statului membru care exercită opţiunea menţionată la alineatul (3) publică, în modul indicat la articolul 144:
a)criteriile pe care le aplică pentru a determina că nu există nici un impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor;
b)numărul de instituţii de credit mamă care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (3) şi numărul instituţiilor care incorporează filiale într-o ţară terţă şi
c)pe bază agregată, pentru statul membru:
(i)suma totală a fondurilor proprii pe bază consolidată ale instituţiei de credit mamă care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (3) şi care sunt deţinute la filialele dintr-o ţară terţă;
(ii)procentajul de fonduri proprii pe baza consolidată ale instituţiilor de credit mamă dintr-un stat membru care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (1), reprezentat de fondurile proprii care sunt deţinute la filiale dintr-o ţară terţă şi
(iii)procentajul minim al fondurilor poprii totale necesare în temeiul articolului 75, pe bază consolidată, ale instituţiilor de credit mamă dintr-un stat membru care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (3), reprezentat de fondurile proprii care sunt deţinute la filiale dintr-o ţară terţă.
Art. 70
(1)În conformitate cu prezentul articol alineatele (2)-(4), autorităţile competente pot să permită pe bază individuală instituţiilor de credit mamă să incorporeze în calcularea cerinţelor lor în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) filialele care îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 69 alineatul (1) literele (c) şi (d), ale căror riscuri sau pasive semnificative sunt faţă de instituţia de credit mamă respectivă.
(2)Opţiunea de la alineatul (1) este permisă numai în cazul în care instituţia de credit mamă demonstrează complet autorităţii competente circumstanţele şi dispoziţiile, inclusiv dispoziţiile legale, în temeiul cărora nu există nici un impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor datorate de către filială întreprinderii sale mamă.
(3)În cazul în care exercită opţiunea de la alineatul (1), autoritatea competentă în cauză face acest lucru periodic şi, cel puţin o dată pe an, informează autorităţile competente din toate celelalte state membre cu privire la utilizarea alineatului (1) şi la circumstanţele şi dispoziţiile alineatului (2). În cazul în care filiala este situată într-o ţară terţă, autorităţile competente furnizează aceleaşi informaţii şi autorităţilor competente din respectiva ţară terţă.
(4)Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 144, autoritatea competentă care exercită opţiunea prevăzută la alineatul (1) face public(e), în modul indicat la articolul 144:
a)criteriile pe care le aplică pentru a determina că nu există nici un impediment practic sau legal, semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a pasivelor;
b)numărul de instituţii de credit mamă care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (1) şi numărul instituţiilor care incorporează filiale într-o ţară terţă şi
c)pe bază agregată, pentru statul membru:
(i)suma totală a fondurilor proprii pe bază consolidată ale instituţiei de credit mamă care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (1) şi care sunt deţinute la filiale dintr-o ţară terţă;
(ii)procentajul de fonduri proprii pe baza consolidată ale instituţiilor de credit mamă dintr-un stat membru care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (1), reprezentat de fondurile proprii care sunt deţinute la filiale dintr-o ţară terţă şi
(iii)procentajul minim al fondurilor poprii totale necesare în temeiul articolului 75 ale instituţiilor de credit mamă dintr-un stat membru care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la alineatul (1), reprezentat de fondurile proprii care sunt deţinute la filiale dintr-o ţară terţă.
Art. 71
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 68-70, instituţiile de credit mamă dintr-un stat membru respectă, în măsura şi modul prevăzute la articolul 133, obligaţiile prevăzute la articolele 75, 120, 123 şi la secţiunea 5 pe baza situaţiei lor financiare consolidate.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 68, 69 şi 70, instituţiile de credit controlate de un holding financiar mamă dintr-un stat membru sau un holding financiar mixt mamă dintr-un stat membru respectă, în măsura şi modul prevăzute la articolul 133, obligaţiile prevăzute la articolele 75, 120, 123 şi în secţiunea 5 pe baza situaţiei financiare consolidate a respectivului holding financiar sau holding financiar mixt.
În cazul în care mai multe instituţii de credit sunt controlate de un holding financiar mamă dintr-un stat membru sau de un holding financiar mixt mamă dintr-un stat membru, primul paragraf se aplică numai instituţiei de credit care face obiectul supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu articolele 125 şi 126.
Art. 72
(1)Instituţiile de credit mamă din Uniunea Europeană respectă obligaţiile prevăzute la capitolul 5 pe baza situaţiei lor financiare consolidate.
Filialele semnificative ale instituţiilor de credit mamă din Uniunea Europeană fac publice informaţiile menţionate de anexa XII partea I punctul 5 pe bază individuală sau subconsolidată.
(2)Instituţiile de credit controlate de un holding financiar mamă sau de un holding financiar mixt mamă din UE respectă obligaţiile prevăzute în capitolul 5 pe baza situaţiei financiare consolidate a respectivului holding financiar sau a respectivului holding financiar mixt.
Filialele semnificative ale holdingurilor financiare mamă din UE sau ale holdingurilor financiare mixte mamă din UE fac publice informaţiile menţionate în anexa XII partea I punctul 5 pe bază individuală sau subconsolidată.
(3)Autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu articolele 125 şi 126 pot decide neaplicarea parţială sau totală a alineatelor (1) şi (2) în cazul instituţiilor de credit care sunt incluse în publicarea de informaţii comparabile efectuată pe bază consolidată de către întreprinderea-mamă stabilită într-o ţară terţă.
Art. 72a
(1)În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente în temeiul prezentei directive şi al Directivei 2002/87/CE, în special în ceea ce priveşte supravegherea în funcţie de riscuri, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi competente responsabile cu supravegherea filialelor, să aplice respectivului holding financiar mixt numai dispoziţia relevantă din Directiva 2002/87/CE.
(2)În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente în temeiul prezentei directivei şi al Directivei 2009/138/CE, în special în ceea ce priveşte supraveghere în funcţie de riscuri, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate decide, de comun acord cu autoritatea responsabilă cu supravegherea grupului în sectorul asigurărilor, să aplice respectivului holding financiar mixt numai dispoziţia din directiva referitoare la cel mai important sector financiar, astfel cum este stabilit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.
(3)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează ABE şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) (AEAPO), cu privire la deciziile adoptate în temeiul alineatelor (1) şi (2). ABE, AEAPO şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) (AEVMP), elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere (Comitetul comun), orientările generale menite să asigure convergenţa practicilor de supraveghere şi elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare, pe care îl înaintează Comisiei în termen de trei ani de la adoptarea respectivelor orientări generale.
(*)JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
(**)JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi, respectiv, din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 73
(1)Statele membre sau autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu articolele 125 şi 126 pot decide, în cazurile menţionate în continuare, ca o instituţie de credit, instituţie financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare care este filială sau la care se deţine o participaţie, să nu fie inclusă în consolidare:
a)în cazul în care întreprinderea în cauză este situată într-o ţară terţă în care există obstacole de natură juridică în calea transferului de informaţii necesare;
b)în cazul în care, în opinia autorităţilor competente, întreprinderea în cauză nu prezintă decât un interes nesemnificativ în ceea ce priveşte obiectivele supravegherii instituţiilor de credit şi, în orice caz, atunci când totalul bilanţului întreprinderii în cauză este inferior următoarelor două valori:
(i)10 milioane EUR sau
(ii)1 % din totalul bilanţului întreprinderii-mamă sau al întreprinderii care deţine participaţia respectivă;
c)în cazul în care, în opinia autorităţilor competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii în cauză este inadecvată sau poate induce în eroare în ceea ce priveşte realizarea obiectivului de supraveghere a instituţiilor de credit.
În cazul în care mai multe întreprinderi îndeplinesc criteriile prevăzute la primul paragraf litera (b), întreprinderile respective sunt incluse, cu toate acestea, în consolidare, în măsura în care ansamblul acestor întreprinderi prezintă un interes care nu este nesemnificativ în ceea ce priveşte obiectivele menţionate anterior.
(2)Autorităţile competente solicită instituţiilor de credit care sunt filiale să aplice cerinţele prevăzute la articolele 75, 120, 123 şi în secţiunea 5 din prezenta directivă, pe bază subconsolidată, în cazul în care instituţiile de credit respective sau întreprinderea mamă, care este un holding financiar sau un holding financiar mixt, au o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate de gestionare a activelor în conformitate cu definiţia de la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2002/87/CE ca filială într-o ţară terţă sau deţin o participaţie într-o astfel de întreprindere.
(3)Autorităţile competente solicită întreprinderilor-mamă şi filialelor care fac obiectul prezentei directive să îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolul 22 pe o bază consolidată sau subconsolidată, pentru a se asigura că dispoziţiile, procesele şi mecanismele lor sunt consistente şi bine-integrate şi că se pot obţine orice date sau informaţii relevante pentru supraveghere.
SUBSECŢIUNEA 2:SUBSECŢIUNEA 2: Cerinţe de calculare şi raportare
Art. 74
(1)În absenţa oricăror dispoziţii contrare, evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere se face în conformitate cu cadrul contabil care reglementează instituţia de credit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 şi cu Directiva 86/635/CEE.
(2)Fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute la articolele 68-72, calculele pentru a se verifica dacă instituţiile de credit respectă obligaţiile prevăzute la articolul 75 se efectuează cel puţin de două ori pe an.
În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentei directive, pentru comunicarea acestor calcule de către instituţiile de credit, autorităţile competente aplică de la 31 decembrie 2012 formate, frecvenţe şi date de raportare uniforme. În vederea garantării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentei directive, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a introduce în cadrul Uniunii formate (cu caracteristicile asociate), frecvenţe şi date de raportare uniforme înainte de 1 ianuarie 2012. Formatele de raportare sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor de credit.
Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicarea prezentei directive, ABE elaborează, de asemenea, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind soluţiile de tehnologia informaţiei care trebuie aplicate unor astfel de rapoarte.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al doilea şi al treilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Instituţiile de credit comunică rezultatele şi orice date componente solicitate autorităţilor competente.
SUBSECŢIUNEA 3:Nivelul minim al fondurilor proprii
Art. 75
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 136, statele membre solicită instituţiilor de credit să deţină fonduri proprii al căror cuantum este în orice moment mai mare sau egal cu valoarea următoarelor cerinţe de capital:
a)pentru riscul de credit şi riscul de diluare inerente activităţilor lor de afaceri, cu excepţia operaţiunilor de portofoliu de tranzacţionare şi a activelor nelichide, în cazul în care activele respective se deduc din fondurile proprii în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2000/49/CE, 8 % din totalul valorilor expunerilor ponderate la risc calculate în conformitate cu secţiunea 3;
b)în ceea ce priveşte portofoliul de tranzacţionare, pentru riscul de poziţie şi riscul de contrapartidă şi, în măsura în care este autorizată depăşirea limitelor stabilite la articolele 111-117, pentru expunerile mari care depăşesc limitele respective, cerinţele de capital determinate în conformitate cu articolul 18 şi articolele 28-32 din Directiva 2006/49/CE;
c)în ceea ce priveşte toate activităţile lor economice, pentru riscul cursului de schimb valutar, pentru riscul de decontare şi pentru riscul de marfă, cerinţele de capital determinate în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2006/49/CE;
d)în ceea ce priveşte toate activităţile lor de afaceri, pentru riscul operaţional, cerinţele de capital determinate în conformitate cu secţiunea 4.