Capitolul iii - LIBERTATE DE STABILIRE PENTRU PRESTATORI - Directiva 2006/123/CE/12-dec-2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 29 Decembrie 2009
CAPITOLUL III:LIBERTATE DE STABILIRE PENTRU PRESTATORI
Art. 9: Regimuri de autorizare
(1)Statele membre nu impun ca accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia să se supună unui regim de autorizare decât în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)regimul de autorizare nu este discriminatoriu în ceea ce îl priveşte pe prestatorul în cauză;
b)nevoia de un regim de autorizare se justifică printr-un motiv imperativ de interes general;
c)obiectivul urmărit nu poate fi atins printr-o măsură mai puţin restrictivă, în special din cauză că un control o posteriori ar avea loc prea târziu pentru a fi în mod real eficient.
(2)În raportul menţionat la articolul 39 alineatul (1), statele membre indică regimurile lor de autorizare şi motivează compatibilitatea acestora cu alineatul (1) al prezentului articol.
(3)Prezenta secţiune nu se aplică aspectelor regimurilor de autorizare care sunt reglementate direct sau indirect prin alte instrumente comunitare.
Art. 10: Condiţii de acordare a autorizaţiei
(1)Regimurile de autorizare au la bază criterii care îngrădesc exercitarea competenţei de apreciere a autorităţilor competente, pentru ca aceasta să nu fie utilizată într-o manieră arbitrară.
(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt:
a)nediscriminatorii;
b)justificate printr-un motiv imperativ de interes general;
c)proporţionale cu acel obiectiv de interes general;
d)clare şi lipsite de ambiguităţi;
e)obiective;
f)făcute publice în prealabil;
g)transparente şi accesibile.
(3)Condiţiile de acordare a autorizaţiei pentru o nouă stabilire nu trebuie să se suprapună cu cerinţele şi controalele echivalente sau comparabile în esenţă în ceea ce priveşte scopul lor, la care prestatorul este supus deja într-un alt stat membru sau în acelaşi stat membru. Punctele de legătură menţionate la articolul 28 alineatul (2) şi prestatorul sprijină autoritatea competentă prin furnizarea oricăror informaţii necesare cu privire la aceste cerinţe.
(4)Autorizaţia trebuie să permită prestatorului accesul la activitatea de servicii sau exercitarea acelei activităţi pe teritoriul naţional, inclusiv prin înfiinţarea de agenţii, filiale, sucursale, birouri, cu excepţia cazului în care o autorizaţie individuală acordată fiecărei stabiliri sau o limitare a autorizaţiei la o anumită parte a teritoriului este justificată printr-un motiv imperativ de interes general.
(5)Autorizaţia se acordă de îndată ce se stabileşte, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile de autorizare.
(6)Cu excepţia cazului acordării unei autorizaţii, orice decizie a autorităţilor competente, inclusiv refuzul sau retragerea unei autorizaţii, trebuie să fie motivată corespunzător şi să poată face obiectul unei căi de atac în instanţele judecătoreşti sau alte instanţe de atac.
(7)Prezentul articol nu aduce atingere repartizării competenţelor la nivel local sau regional ale autorităţilor din statele membre care acordă autorizaţii.
Art. 11: Durata autorizaţiei
(1)O autorizaţie nu este acordată unui prestator pe o durată limitată, cu excepţia cazurilor următoare:
a)autorizaţia se reînnoieşte automat sau se supune doar îndeplinirii continue a cerinţelor;
b)numărul autorizaţiilor disponibile este limitat dintr-un motiv imperativ de interes public
sau
c)o durată limitată de autorizare poate fi justificată printr-un motiv imperativ de interes general.
(2)Alineatul (1) nu vizează termenul maxim în care prestatorul trebuie să îşi înceapă efectiv activitatea după obţinerea autorizaţiei.
(3)Statele membre solicită unui prestator să informeze ghişeul unic competent prevăzut la articolul 6 cu privire la următoarele schimbări:
a)constituirea de filiale ale căror activităţi intră în domeniul de aplicare a regimului de autorizare;
b)schimbări ale situaţiei acestuia, în urma cărora condiţiile de acordare a autorizaţiei nu mai sunt îndeplinite.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a retrage autorizaţiile atunci când condiţiile de autorizare nu mai sunt îndeplinite.
Art. 12: Selecţia dintre mai mulţi candidaţi
(1)În cazul în care numărul autorizaţiilor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale sau din cauza capacităţii tehnice reduse, statele membre aplică o procedură de selecţie potenţialilor candidaţi care oferă garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea şi transparenţa, incluzând, în special, o publicitate adecvată a deschiderii, desfăşurării şi încheierii procedurii.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), autorizaţia se acordă pentru o durată limitată corespunzătoare şi nu poate fi reînnoită automat şi nici nu poate oferi alte avantaje prestatorului a cărui autorizaţie a expirat sau oricărei persoane care are o relaţie deosebită cu prestatorul în cauză.
(3)Sub rezerva alineatului (1) şi a articolelor 9 şi 10, statele membre pot ţine cont, atunci când se stabilesc normele pentru procedura de selecţie, de considerente de sănătate publică, de obiective de politică socială, de sănătatea şi siguranţa angajaţilor sau a lucrătorilor care desfăşoară o activitate independentă, de protecţia mediului, de protejarea patrimoniului cultural şi de alte motive imperative de interes public, în conformitate cu legislaţia comunitară.
Art. 13: Proceduri de autorizare
(1)Procedurile de autorizare şi formalităţile trebuie să fie clare, să fie făcute publice în avans şi să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv şi imparţial.
(2)Procedurile şi formalităţile de autorizare nu trebuie să fie disuasive şi nici să complice sau să întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Acestea trebuie să fie uşor accesibile şi orice taxe care pot decurge pentru solicitanţi din cererea lor trebuie să fie rezonabile şi proporţionale cu costul procedurilor de autorizare în cauză şi să nu depăşească costul procedurilor.
(3)Procedurile şi formalităţile de autorizare trebuie să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor va fi prelucrată în cel mai scurt termen şi, în orice caz, într-un termen rezonabil fixat şi făcut public în avans. Termenul se calculează începând din momentul în care toate documentele au fost furnizate. Atunci când acest lucru este justificat prin complexitatea problemei, termenul poate fi prelungit o singură dată de către autoritatea competentă, pentru o durată limitată. Prelungirea termenului, precum şi durata acestei prelungiri trebuie motivată în mod corespunzător şi notificată solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.
(4)În lipsa unui răspuns în termenul stabilit sau în termenul prelungit în conformitate cu alineatul (3) autorizaţia se consideră acordată. Cu toate acestea, se poate stabili un regim diferit în cazul în care acest lucru se justifică prin motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei terţe părţi.
(5)Toate cererile de autorizare fac obiectul unei confirmări de primire în cel mai scurt termen. Confirmarea de primire trebuie să precizeze următoarele:
a)termenul menţionat la alineatul (3);
b)căile de atac disponibile;
c)după caz, menţiunea că, în lipsa unui răspuns în termenul specificat, autorizaţia se consideră acordată.
(6)În cazul unei cereri incomplete, solicitantul este informat în cel mai scurt termen cu privire la necesitatea de a transmite documentele suplimentare, precum şi cu privire la posibilele consecinţe asupra termenului menţionat la alineatul (3).
(7)În cazul în care o cerere este respinsă deoarece nu corespunde procedurilor şi formalităţilor solicitate, solicitantul este informat cu privire la respingere în cel mai scurt termen.
Art. 14: Cerinţe interzise
Statele membre nu condiţionează accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia pe teritoriul lor de oricare din următoarele cerinţe:
1.cerinţe discriminatorii bazate direct sau indirect pe cetăţenie, sau, în cazul societăţilor, pe situarea sediului social, incluzând, în special:
(a)cerinţa de cetăţenie pentru prestator, personalul acestuia, persoanele care deţin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului;
(b)cerinţa ca prestatorul, personalul acestuia, persoanele care deţin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului să aibă reşedinţa pe teritoriul respectiv;
2.interdicţia de a fi stabilit în mai mult de un stat membru sau de a fi înscris în registre sau în ordine sau asociaţii profesionale din mai mult de un stat membru;
3.restricţii la libertatea unui prestator de a alege între a se stabili cu titlu principal sau secundar, în special obligaţia prestatorului de a se stabili cu titlu principal pe teritoriul acestora, sau restricţii la libertatea de a alege între stabilirea sub formă de agenţie, de sucursală sau de filială;
4.condiţii de reciprocitate cu statul membru în care prestatorul este deja stabilit, cu excepţia condiţiilor de reciprocitate prevăzute de instrumentele comunitare în ceea ce priveşte energia;
5.aplicarea de la caz la caz a unui test economic care constă în supunerea acordării autorizaţiei dovezii existenţei unei nevoi economice sau a unei cereri a pieţei, unei evaluări a efectelor economice potenţiale sau curente a activităţii, sau unei evaluări a adecvării activităţii în raport cu obiectivele planificării economice stabilite de autorităţile competente; această interdicţie nu se referă la cerinţele de planificare care nu vizează obiective economice, ci ţin de motive imperative de interes general;
6.intervenţia directă sau indirectă a operatorilor concurenţi, inclusiv în cadrul organismelor consultative, în acordarea autorizaţiilor sau în adoptarea altor decizii ale autorităţilor competente, cu excepţia ordinelor şi asociaţiilor profesionale sau a altor organizaţii în calitate de autoritate competentă; această interdicţie nu vizează consultarea organizaţiilor precum camere de comerţ sau parteneri sociali în alte aspecte decât cererile individuale de autorizare, sau o consultare a publicului larg;
7.obligaţia de a constitui sau participa la o garanţie financiară sau de a încheia o asigurare la un prestator sau organism stabilit pe teritoriul lor. Aceasta nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a solicita asigurare sau garanţii financiare în sine şi nici cerinţele referitoare la participarea la un fond colectiv de compensare, de exemplu pentru membrii ordinelor sau organizaţiilor profesionale;
8.obligaţia de a fi înscris în prealabil, pentru o anumită perioadă, în registrele ţinute pe teritoriul acestora sau de a fi exercitat în prealabil acea activitate pentru o anumită perioadă pe teritoriul acestora.
Art. 15: Cerinţe care trebuie evaluate
(1)Statele membre examinează dacă în cadrul sistemului lor juridic se impune oricare dintre cerinţele menţionate la alineatul (2) şi se asigură că oricare astfel de cerinţe sunt compatibile cu condiţiile stabilite la alineatul (3). Statele membre îşi adaptează actele cu putere de lege şi actele administrative în aşa fel încât acestea să fie compatibile cu aceste condiţii.
(2)Statele membre examinează dacă sistemul lor juridic condiţionează accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de oricare dintre următoarele cerinţe nediscriminatorii:
a)restricţii cantitative sau teritoriale, în special sub forma limitărilor stabilite în funcţie de populaţie sau a unei distanţe geografice minime între prestatori;
b)obligaţia unui prestator de a adopta o formă juridică specifică;
c)cerinţe referitoare la deţinerea capitalului unei societăţi;
d)altele cerinţe decât cele care privesc domenii reglementate de Directiva 2005/36/CE sau prevăzute în alte instrumente comunitare, care rezervă accesul la activitatea de servicii în cauză pentru anumiţi prestatori în temeiul specificului activităţii;
e)interdicţia de a avea mai mult de un loc de stabilire pe teritoriul aceluiaşi stat;
f)cerinţe care stabilesc un număr minim de salariaţi;
g)tarife obligatorii minime şi/sau maxime pe care trebuie să le respecte prestatorul;
h)obligaţia prestatorului de a oferi alte servicii specifice împreună cu serviciul său.
(3)Statele membre verifică dacă cerinţele menţionate la alineatul (2) îndeplinesc următoarele condiţii:
a)nediscriminare: cerinţele nu trebuie să fie direct sau indirect discriminatorii în funcţie de cetăţenie sau naţionalitate sau, în ceea ce priveşte societăţile, în funcţie de situarea sediului social;
b)necesitate: cerinţele trebuie să fie justificate printr-un motiv imperativ de interes general;
c)proporţionalitate: cerinţele trebuie să fie adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit; acestea nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit şi nu trebuie să fie posibilă înlocuirea acestor cerinţe cu alte măsuri mai puţin restrictive care permit atingerea aceluiaşi rezultat.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică legislaţiei în domeniul serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea acestor alineate nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată.
(5)În raportul de evaluare reciprocă prevăzut la articolul 39 alineatul (1), statele membre menţionează următoarele:
a)cerinţele pe care intenţionează să le menţină şi motivele pentru care acestea consideră că sunt conforme cu condiţiile stabilite la alineatul (3);
b)cerinţele care au fost eliminate sau simplificate.
(6)Începând cu 28 decembrie 2006, statele membre nu introduc nici o cerinţă nouă de tipul celor menţionate la alineatul (2), cu excepţia cazului în care cerinţa respectivă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatul (3).
(7)Comisiei îi sunt notificate de statele membre orice noi acte cu putere de lege şi acte administrative care stabilesc cerinţe dintre cele menţionate la alineatul (6), împreună cu motivele legate de acele cerinţe. Comisia comunică dispoziţiile în cauză celorlalte state membre. Notificarea nu împiedică statele membre să adopte dispoziţiile în cauză.
În termen de 3 luni de la primirea notificării, Comisia examinează compatibilitatea noilor dispoziţii cu legislaţia comunitară şi, după caz, adoptă o decizie prin care solicită statului membru în cauză să renunţe la adoptarea acestora sau să le elimine.
Notificarea unui proiect legislativ naţional în concordanţă cu Directiva 98/34/CE îndeplineşte obligaţia de notificare prevăzută de prezenta directivă.