Secţiunea 2 - Cerinţe interzise sau supuse evaluării - Directiva 2006/123/CE/12-dec-2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 29 Decembrie 2009
SECŢIUNEA 2:Cerinţe interzise sau supuse evaluării
Art. 14: Cerinţe interzise
Statele membre nu condiţionează accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia pe teritoriul lor de oricare din următoarele cerinţe:
1.cerinţe discriminatorii bazate direct sau indirect pe cetăţenie, sau, în cazul societăţilor, pe situarea sediului social, incluzând, în special:
(a)cerinţa de cetăţenie pentru prestator, personalul acestuia, persoanele care deţin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului;
(b)cerinţa ca prestatorul, personalul acestuia, persoanele care deţin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului să aibă reşedinţa pe teritoriul respectiv;
2.interdicţia de a fi stabilit în mai mult de un stat membru sau de a fi înscris în registre sau în ordine sau asociaţii profesionale din mai mult de un stat membru;
3.restricţii la libertatea unui prestator de a alege între a se stabili cu titlu principal sau secundar, în special obligaţia prestatorului de a se stabili cu titlu principal pe teritoriul acestora, sau restricţii la libertatea de a alege între stabilirea sub formă de agenţie, de sucursală sau de filială;
4.condiţii de reciprocitate cu statul membru în care prestatorul este deja stabilit, cu excepţia condiţiilor de reciprocitate prevăzute de instrumentele comunitare în ceea ce priveşte energia;
5.aplicarea de la caz la caz a unui test economic care constă în supunerea acordării autorizaţiei dovezii existenţei unei nevoi economice sau a unei cereri a pieţei, unei evaluări a efectelor economice potenţiale sau curente a activităţii, sau unei evaluări a adecvării activităţii în raport cu obiectivele planificării economice stabilite de autorităţile competente; această interdicţie nu se referă la cerinţele de planificare care nu vizează obiective economice, ci ţin de motive imperative de interes general;
6.intervenţia directă sau indirectă a operatorilor concurenţi, inclusiv în cadrul organismelor consultative, în acordarea autorizaţiilor sau în adoptarea altor decizii ale autorităţilor competente, cu excepţia ordinelor şi asociaţiilor profesionale sau a altor organizaţii în calitate de autoritate competentă; această interdicţie nu vizează consultarea organizaţiilor precum camere de comerţ sau parteneri sociali în alte aspecte decât cererile individuale de autorizare, sau o consultare a publicului larg;
7.obligaţia de a constitui sau participa la o garanţie financiară sau de a încheia o asigurare la un prestator sau organism stabilit pe teritoriul lor. Aceasta nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a solicita asigurare sau garanţii financiare în sine şi nici cerinţele referitoare la participarea la un fond colectiv de compensare, de exemplu pentru membrii ordinelor sau organizaţiilor profesionale;
8.obligaţia de a fi înscris în prealabil, pentru o anumită perioadă, în registrele ţinute pe teritoriul acestora sau de a fi exercitat în prealabil acea activitate pentru o anumită perioadă pe teritoriul acestora.
Art. 15: Cerinţe care trebuie evaluate
(1)Statele membre examinează dacă în cadrul sistemului lor juridic se impune oricare dintre cerinţele menţionate la alineatul (2) şi se asigură că oricare astfel de cerinţe sunt compatibile cu condiţiile stabilite la alineatul (3). Statele membre îşi adaptează actele cu putere de lege şi actele administrative în aşa fel încât acestea să fie compatibile cu aceste condiţii.
(2)Statele membre examinează dacă sistemul lor juridic condiţionează accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de oricare dintre următoarele cerinţe nediscriminatorii:
a)restricţii cantitative sau teritoriale, în special sub forma limitărilor stabilite în funcţie de populaţie sau a unei distanţe geografice minime între prestatori;
b)obligaţia unui prestator de a adopta o formă juridică specifică;
c)cerinţe referitoare la deţinerea capitalului unei societăţi;
d)altele cerinţe decât cele care privesc domenii reglementate de Directiva 2005/36/CE sau prevăzute în alte instrumente comunitare, care rezervă accesul la activitatea de servicii în cauză pentru anumiţi prestatori în temeiul specificului activităţii;
e)interdicţia de a avea mai mult de un loc de stabilire pe teritoriul aceluiaşi stat;
f)cerinţe care stabilesc un număr minim de salariaţi;
g)tarife obligatorii minime şi/sau maxime pe care trebuie să le respecte prestatorul;
h)obligaţia prestatorului de a oferi alte servicii specifice împreună cu serviciul său.
(3)Statele membre verifică dacă cerinţele menţionate la alineatul (2) îndeplinesc următoarele condiţii:
a)nediscriminare: cerinţele nu trebuie să fie direct sau indirect discriminatorii în funcţie de cetăţenie sau naţionalitate sau, în ceea ce priveşte societăţile, în funcţie de situarea sediului social;
b)necesitate: cerinţele trebuie să fie justificate printr-un motiv imperativ de interes general;
c)proporţionalitate: cerinţele trebuie să fie adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit; acestea nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit şi nu trebuie să fie posibilă înlocuirea acestor cerinţe cu alte măsuri mai puţin restrictive care permit atingerea aceluiaşi rezultat.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică legislaţiei în domeniul serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea acestor alineate nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată.
(5)În raportul de evaluare reciprocă prevăzut la articolul 39 alineatul (1), statele membre menţionează următoarele:
a)cerinţele pe care intenţionează să le menţină şi motivele pentru care acestea consideră că sunt conforme cu condiţiile stabilite la alineatul (3);
b)cerinţele care au fost eliminate sau simplificate.
(6)Începând cu 28 decembrie 2006, statele membre nu introduc nici o cerinţă nouă de tipul celor menţionate la alineatul (2), cu excepţia cazului în care cerinţa respectivă îndeplineşte condiţiile stabilite la alineatul (3).
(7)Comisiei îi sunt notificate de statele membre orice noi acte cu putere de lege şi acte administrative care stabilesc cerinţe dintre cele menţionate la alineatul (6), împreună cu motivele legate de acele cerinţe. Comisia comunică dispoziţiile în cauză celorlalte state membre. Notificarea nu împiedică statele membre să adopte dispoziţiile în cauză.
În termen de 3 luni de la primirea notificării, Comisia examinează compatibilitatea noilor dispoziţii cu legislaţia comunitară şi, după caz, adoptă o decizie prin care solicită statului membru în cauză să renunţe la adoptarea acestora sau să le elimine.
Notificarea unui proiect legislativ naţional în concordanţă cu Directiva 98/34/CE îndeplineşte obligaţia de notificare prevăzută de prezenta directivă.