Directiva 2006/114/CE/12-dec-2006 privind publicitatea înşelătoare şi comparativă (versiune codificată)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 2006/114/CE/12-dec-2006 privind publicitatea înşelătoare şi comparativă (versiune codificată)
Dată act: 12-dec-2006
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)Aviz din 26 octombrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 12 octombrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 30 noiembrie 2006.
întrucât:
(1)Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înşelătoare şi comparativă (3) a fost modificată substanţial în repetate rânduri (4). Din motive de claritate şi de raţionalitate, directiva respectivă ar trebui codificată.
(3)JO L 250, 19.9.1984, p. 17. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
(4)A se vedea anexa I partea A.
(2)Există mari neconcordanţe între legislaţiile în vigoare în statele membre în materie de publicitate înşelătoare. întrucât publicitatea depăşeşte frontierele statelor membre, are un efect direct asupra bunei funcţionări a pieţei interne.
(3)Publicitatea înşelătoare şi comparativă ilegală poate duce la denaturarea concurenţei în cadrul pieţei interne.
(4)Publicitatea, indiferent dacă determină sau nu încheierea unui contract, afectează situaţia economică a consumatorilor şi a comercianţilor.
(5)Diferenţele între legislaţia statelor membre privind publicitatea înşelătoare împiedică realizarea de campanii publicitare în afara graniţelor naţionale, afectând prin aceasta libera circulaţie a mărfurilor şi a prestării de servicii.
(6)Realizarea pieţei interne presupune o gamă largă de posibilităţi de alegere. Deoarece comercianţii şi consumatorii pot şi trebuie să beneficieze cât mai mult posibil de piaţa internă şi de faptul că publicitatea este un mijloc foarte important pentru crearea unor debuşeuri reale pentru toate bunurile şi serviciile, pe întreg teritoriul comunitar, dispoziţiile de fond care reglementează forma şi conţinutul publicităţii comparative ar trebui să fie uniforme, iar condiţiile pentru utilizarea publicităţii comparative în statele membre ar trebui armonizate. În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, aceasta va contribui la scoaterea în evidenţă, de o manieră obiectivă, a calităţii diferitelor produse comparabile. De asemenea, publicitatea comparativă poate stimula concurenţa între furnizorii de bunuri şi servicii, în beneficiul consumatorului.
(7)Ar trebui să se stabilească criterii minime şi obiective pentru a determina dacă publicitatea este înşelătoare sau nu.
(8)Publicitatea comparativă, atunci când compară caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative, şi nu este înşelătoare, poate reprezenta un mijloc legitim de informare a consumatorilor, în avantajul acestora. Este preferabilă elaborarea unui concept larg de publicitate comparativă care să includă toate formele din acest tip de publicitate.
(9)Condiţiile publicităţii comparative permise, în ceea ce priveşte comparaţia, trebuie stabilite în vederea determinării acelor practici legate de publicitatea comparativă care pot denatura concurenţa, pot fi în detrimentul concurenţilor şi pot avea un efect negativ asupra alegerii consumatorului. Respectivele condiţii pentru publicitatea permisă trebuie să includă criterii de comparaţie obiectivă a caracteristicilor bunurilor şi serviciilor.
(10)Convenţiile internaţionale privind dreptul de autor, precum şi dispoziţiile legislaţiei naţionale privind responsabilitatea contractuală şi extracontractuală se aplică atunci când în publicitatea comparativă se fac trimiteri la sau se reproduc rezultatele testelor comparative efectuate de terţi.
(11)Condiţiile publicităţii comparative ar trebui să fie cumulative şi respectate în totalitatea lor. În conformitate cu tratatul, alegerea formei şi a metodelor de punere în aplicare a respectivelor condiţii rămâne la latitudinea statelor membre, în măsura în care această formă şi respectivele metode nu sunt deja stabilite de prezenta directivă.
(12)Respectivele condiţii ar trebui să includă, în special, luarea în considerare a dispoziţiilor care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (1), în special articolul 13, precum şi a altor dispoziţii comunitare adoptate în domeniul agricol.
(1)JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
(13)Art. 5 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (2) conferă drepturi exclusive titularului mărcii înregistrate, inclusiv dreptul de a interzice tuturor terţilor folosirea, în activitatea comercială, a unui semn care este identic sau similar cu marca corespunzătoare unor produse sau servicii identice sau, după caz, chiar altor produse.
(2)JO L 40, 11.2.1989, p. 1. Directivă modificată prin Decizia 92/10/CEE (JO L 6, 11.1.1992, p. 35).
(14)Cu toate acestea, în scopul de a face ca publicitatea comparativă să fie eficientă, identificarea produselor sau serviciilor unui concurent poate fi indispensabilă, făcând referire la o marcă sau denumire comercială al căror titular este acesta din urmă.
(15)O astfel de utilizare a mărcii sau a denumirii comerciale sau a altor mărci distinctive aparţinând altui concurent nu încalcă acest drept exclusiv, în cazurile în care este conformă cu condiţiile stabilite de prezenta directivă, scopul urmărit fiind doar desemnarea acestora şi, prin urmare, evidenţierea în mod obiectiv a diferenţelor.
(16)Persoanele sau organizaţiile despre care se consideră, în baza legislaţiei naţionale, că ar avea un interes legitim cu privire la acest subiect ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o acţiune împotriva publicităţii înşelătoare şi comparative ilegale, fie în faţa unei instanţe judecătoreşti, fie a unei autorităţi administrative care are competenţa de a decide cu privire la reclamaţii sau de a iniţia procedura juridică corespunzătoare.
(17)Instanţele sau autorităţile administrative ar trebui să aibă competenţa de a dispune sau de a obţine încetarea publicităţii înşelătoare şi comparative ilegale. În anumite cazuri, este preferabilă interzicerea publicităţii înşelătoare şi comparative ilegale, chiar înaintea aducerii acesteia la cunoştinţa publicului. Cu toate acestea, acest lucru nu implică sub nici o formă obligativitatea statelor membre de a institui norme care să prevadă controlul prealabil sistematic al publicităţii.
(18)Controlul voluntar exercitat de organismele autonome pentru eliminarea publicităţii înşelătoare şi comparative ilegale poate evita recurgerea la proceduri administrative sau juridice şi, în consecinţă, ar trebui încurajat.
(19)Cu toate că determinarea sarcinii probei relevă de domeniul legislaţiei naţionale, este oportun ca instanţele şi autorităţile administrative să aibă autoritatea de a solicita comercianţilor prezentarea de probe cu privire la acurateţea afirmaţiilor de fapt.
(20)Reglementarea publicităţii comparative este necesară pentru buna funcţionare a pieţei interne. Astfel, este necesară o acţiune la nivel comunitar. Adoptarea unei directive este instrumentul corespunzător pentru că aceasta stabileşte principii generale uniforme, permiţând, în acelaşi timp, ca statele membre să aleagă forma şi metodele corespunzătoare pentru atingerea respectivelor obiective. Aceasta este în conformitate cu principiul subsidiarităţii.
(21)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea în dreptul naţional a directivelor menţionate în anexa I partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Prezenta directivă are ca scop protejarea comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă.
Art. 2
În sensul prezentei directive:
(a)"publicitate" înseamnă orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liberale în scopul promovării furnizării de bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii;
(b)"publicitate înşelătoare" înseamnă orice publicitate care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează sau care iau contact cu aceasta şi care, datorită caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din aceste motive, aduce atingere sau poate aduce atingere unui concurent;
(c)"publicitate comparativă" înseamnă orice publicitate care identifică în mod explicit sau implicit un concurent sau bunuri ori servicii oferite de acesta;
(d)"comerciant" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care acţionează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală şi orice persoană care acţionează în numele sau pe seama unui comerciant;
(e)"responsabil de cod" înseamnă orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă cu formularea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau cu monitorizarea conformităţii cu codul de către cei care şi-au luat angajamentul de a-l respecta.
Art. 3
În vederea determinării caracterului înşelător al publicităţii se iau în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informaţie pe care o cuprinde cu privire la:
(a)caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt disponibilitatea, natura, modul de execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau prestării, dacă acestea corespund scopului, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, originea geografică sau comercială sau rezultatele aşteptate ca urmare a utilizării lor sau rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra bunurilor sau serviciilor;
(b)preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile sau se prestează serviciile;
(c)natura, atribuţiile şi drepturile persoanei care îşi face publicitate, cum ar fi identitatea şi activele sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală sau premiile şi distincţiile sale.
Art. 4
Se permite publicitatea comparativă, în ceea ce priveşte comparaţia, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)nu este înşelătoare în sensul articolului 2 litera (b), articolului 3 şi articolului 8 alineatul (1) din prezenta directivă sau al articolelor 6 şi 7 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") (1);
(1)JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(b)compară bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi sau sunt destinate aceloraşi scopuri;
(c)compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri sau servicii, care pot include şi preţul;
(d)nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi sau situaţia unui concurent;
(e)În cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeaşi denumire;
(f)nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;
(g)nu prezintă bunuri sau servicii ca imitaţii sau reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marcă sau o denumire comercială protejată;
(h)nu creează confuzie între comercianţi, între persoana care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale persoanei care îşi face publicitate şi cele ale unui concurent.
Art. 5
(1)Statele membre se asigură de existenţa mijloacelor adecvate şi eficiente pentru combaterea publicităţii înşelătoare şi în vederea respectării dispoziţiilor privind publicitatea comparativă, în interesul comercianţilor şi al concurenţilor.
Respectivele mijloace includ dispoziţiile legale în conformitate cu care persoane sau organizaţii considerate, în temeiul legislaţiei naţionale, ca având un interes legitim în interzicerea publicităţii înşelătoare sau în reglementarea publicităţii comparative pot:
a)introduce acţiune în justiţie împotriva acestui tip de publicitate
sau
b)aduce acest tip de publicitate în faţa unei autorităţi administrative competente fie să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze procedurile juridice corespunzătoare.
(2)Fiecare stat membru decide care dintre procedurile menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea o va reţine şi dacă este necesar să permită instanţelor sau autorităţilor administrative să recurgă, în prealabil, la alte căi de soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv cele menţionate la articolul 6.
Fiecare stat membru decide:
a)dacă respectivele mijloace juridice pot fi îndreptate separat sau comun împotriva unui număr de comercianţi din acelaşi sector economic
şi
b)dacă respectivele mijloace juridice pot fi îndreptate împotriva responsabilului unui cod în cazul în care respectivul cod promovează nerespectarea cerinţelor legale.
(3)În cadrul dispoziţiilor prevăzute la alineatele (1) şi (2), statele membre conferă instanţelor sau autorităţilor administrative competenţe care le abilitează, în cazurile în care consideră necesare astfel de măsuri, ţinând seama de toate interesele implicate şi, în special, de interesul general:
a)să dispună încetarea sau să iniţieze acţiuni în justiţie corespunzătoare pentru un ordin de încetare a publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale
sau
b)În cazul în care publicitatea înşelătoare sau publicitatea comparativă ilegală nu a fost încă adusă la cunoştinţa publicului, dar acest lucru este iminent, să hotărască interzicerea acesteia sau să iniţieze acţiunile în justiţie necesare pentru un ordin de interzicere a unei asemenea publicităţi.
Primul paragraf se aplică chiar fără a exista o dovadă a pierderii sau a unui prejudiciu real sau intenţiei sau neglijenţei din partea persoanei care îşi face publicitate.
Statele membre prevăd ca măsurile menţionate la primul paragraf să fie luate printr-o procedură accelerată fie cu efect provizoriu, fie cu efect definitiv, alegerea revenindu-i fiecărui stat membru.
(4)Statele membre pot conferi instanţelor sau autorităţilor administrative competenţe care să le permită, în vederea eliminării efectelor de durată ale publicităţii înşelătoare sau ale publicităţii comparative ilegale, a căror încetare a fost dispusă printr-o hotărâre definitivă:
a)să solicite publicarea respectivei hotărâri, în întregime sau parţial, şi într-o formă pe care o consideră adecvată;
b)să solicite, de asemenea, publicarea unei declaraţii rectificative.
(5)Autorităţile administrative menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea litera (b) trebuie:
a)să aibă o componenţă care să nu pună sub semnul întrebării caracterul său imparţial;
b)să aibă competenţe adecvate, în cazul în care decid asupra reclamaţiilor, pentru a monitoriza şi a pune în aplicare în mod eficient respectarea deciziilor lor;
c)să îşi motiveze, în principiu, deciziile.
(6)Atunci când competenţele menţionate la alineatele (3) şi (4) sunt exercitate exclusiv de către o autoritate administrativă, deciziile trebuie motivate în toate cazurile. În acest caz, se prevăd proceduri prin care exercitarea ilegală sau nejustificată a competenţelor autorităţii administrative sau orice neîndeplinire ilegală sau nejustificată a atribuţiilor poate face obiectul controlului jurisdicţional.
Art. 6
Prezenta directivă nu exclude controlul voluntar, care poate fi încurajat de statele membre, în ceea ce priveşte publicitatea înşelătoare sau publicitatea comparativă ilegală, realizat de organisme autonome şi nici recurgerea la asemenea organisme de către persoanele sau organizaţiile menţionate la articolul 5 alineatul (1) paragraful al doilea, în cazul în care există o procedură în faţa unor astfel de organisme, alta decât procedurile judiciare sau administrative prevăzute la articolul menţionat.
Art. 7
Statele membre conferă instanţelor şi autorităţilor administrative competenţe care le permit în cadrul procedurilor civile sau administrative prevăzute la articolul 5:
(a)să solicite persoanei care îşi face publicitate prezentarea dovezilor privind acurateţea afirmaţiilor de fapt conţinute în reclamă, în cazul în care, având în vedere interesele legitime ale persoanei care îşi face publicitate şi ale oricărei alte părţi implicate în proceduri, o asemenea cerinţă este întemeiată pe baza împrejurărilor din cazul respectiv şi, în cazul publicităţii comparative, să solicite persoanei care îşi face publicitate să prezinte aceste dovezi într-o perioadă scurtă de timp
şi
(b)să considere afirmaţiile de fapt ca fiind inexacte, în cazul în care dovezile solicitate în conformitate cu litera (a) nu sunt prezentate sau sunt considerate insuficiente de către instanţă sau autoritatea administrativă.
Art. 8
(1)Prezenta directivă nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte dispoziţii privind asigurarea unei protecţii sporite, în privinţa publicităţii înşelătoare, a comercianţilor şi a concurenţilor.
Primul paragraf nu se aplică publicităţii comparative în ceea ce priveşte comparaţia.
(2)Dispoziţiile prezentei directive se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor comunitare privind publicitatea pentru anumite produse şi/sau servicii specifice sau restricţiilor sau interdicţiilor privind publicitatea în anumite medii.
(3)Dispoziţiile prezentei directive privind publicitatea comparativă nu obligă statele membre care, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, menţin sau introduc interdicţii de publicitate cu privire la anumite mărfuri sau servicii, fie impuse direct, fie printr-un organism sau organizaţie responsabilă, conform legislaţiei statului membru, pentru reglementarea exercitării activităţilor comerciale, industriale, artizanale sau profesionale, să permită publicitatea comparativă cu privire la respectivele mărfuri sau servicii. În cazul în care aceste interdicţii se limitează la anumite medii, prezenta directivă se aplică mediilor care nu reprezintă obiectul acestor interdicţii.
(4)Nici o dispoziţie a prezentei directive nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, interdicţii sau limitări privind utilizarea comparaţiilor în publicitatea serviciilor profesionale, fie impuse în mod direct, fie de către un organism sau o organizaţie responsabilă, în temeiul legislaţiei statelor membre, pentru reglementarea exercitării unei activităţi profesionale.
Art. 9
Comisiei îi este comunicat de către statele membre textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 10
Directiva 84/450/CEE se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul naţional a directivelor prevăzute în anexa I partea B.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 11
Prezenta directivă intră în vigoare la 12 decembrie 2007.
Art. 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 12 decembrie 2006.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

I. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Preşedintele

M. PEKKARINEN

 
ANEXA I:
PARTEA A:Directiva abrogată cu modificările sale succesive

Directiva 84/450/CEE a Consiliului

(JO L 250, 19.9.1984, p. 17)

 

Directiva 97/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 290, 23.10.1997, p. 18)

 

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 149, 11.6.2005, p. 22)

numai articolul 14

PARTEA B:Lista termenelor de transpunere în dreptul naţional şi de aplicare
(prevăzute la articolul 10)

Directiva

Termenul de transpunere

Data aplicării

84/450/CEE

97/55/CE

2005/29/CE

1 octombrie 1986

23 aprilie 2000

12 iunie 2007

-

-

12 decembrie 2007

 
ANEXA II:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 84/450/CEE

Prezenta directivă

Art. 1

Art. 1

Art. 2 teza introductivă

Art. 2 teza introductivă

Art. 2 punctul 1

Art. 2 litera (a)

Art. 2 punctul 2

Art. 2 litera (b)

Art. 2 punctul 2a

Art. 2 litera (c)

Art. 2 punctul 3

Art. 2 litera (d)

Art. 2 punctul 4

Art. 2 litera (e)

Art. 3

Art. 3

Art. 3a alineatul (1)

Art. 4

Art. 4 alineatul (1) primul paragraf prima teză

Art. 5 alineatul (1) primul paragraf

Art. 4 alineatul (1) primul paragraf teza a doua

Art. 5 alineatul (1) paragraful al doilea

Art. 4 alineatul (1) paragraful al doilea

Art. 5 alineatul (2) primul paragraf

Art. 4 alineatul (1) paragraful al treilea

Art. 5 alineatul (2) paragraful al doilea

Art. 4 alineatul (2) primul paragraf teza introductivă

Art. 5 alineatul (3) primul paragraf teza introductivă

Art. 4 alineatul (2) primul paragraf prima liniuţă

Art. 5 alineatul (3) primul paragraf litera (a)

Art. 4 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuţă

Art. 5 alineatul (3) primul paragraf litera (b)

Art. 4 alineatul (2) primul paragraf cuvintele de încheiere

Art. 5 alineatul (3) paragraful al doilea

Art. 4 alineatul (2) paragraful al doilea teza introductivă

Art. 5 alineatul (3) paragraful al treilea

Art. 4 alineatul (2) paragraful al doilea prima liniuţă

Art. 5 alineatul (3) paragraful al treilea

Art. 4 alineatul (2) paragraful al doilea a doua liniuţă

Art. 5 alineatul (3) paragraful al treilea

Art. 4 alineatul (2) paragraful al doilea cuvintele de încheiere

Art. 5 alineatul (3) paragraful al treilea

Art. 4 alineatul (2) paragraful al treilea teza introductivă

Art. 5 alineatul (4) teza introductivă

Art. 4 alineatul (2) paragraful al treilea prima liniuţă

Art. 5 alineatul (4) litera (a)

Art. 4 alineatul (2) paragraful al treilea a doua liniuţă

Art. 5 alineatul (4) litera (b)

Art. 4 alineatul (3) primul paragraf

Art. 5 alineatul (5)

Art. 4 alineatul (3) paragraful al doilea

Art. 5 alineatul (6)

Art. 5

Art. 6

Art. 6

Art. 7

Art. 7 alineatul (1)

Art. 8 alineatul (1) primul paragraf

Art. 7 alineatul (2)

Art. 8 alineatul (1) paragraful al doilea

Art. 7 alineatul (3)

Art. 8 alineatul (2)

Art. 7 alineatul (4)

Art. 8 alineatul (3)

Art. 7 alineatul (5)

Art. 8 alineatul (4)

Art. 8 primul paragraf

-

Art. 8 paragraful al doilea

Art. 9

-

Art. 10

-

Art. 11

Art. 9

Art. 12

-

Anexa I

-

Anexa II

 
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007