Directiva 2003/86/CE/22-sept-2003 privind dreptul la reîntregirea familiei

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 2003/86/CE/22-sept-2003 privind dreptul la reîntregirea familiei
Dată act: 22-sept-2003
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 punctul 3 litera (a),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 116 E, 26.4.2000, p. 66 şi JO C 62 E, 27.2.2001, p. 99.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)JO C 135, 7.5.2001, p. 174.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (3),
(3)JO C 204, 18.7.2000, p. 40.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (4),
(4)JO C 73, 26.3.2003, p. 16.
întrucât:
(1)Pentru a institui în mod progresiv un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede, pe de o parte, adoptarea unor măsuri care vizează libera circulaţie a persoanelor, coroborate cu măsuri de acompaniere privind controlul la frontierele externe, azilul şi imigrarea şi, pe de altă parte, adoptarea unor măsuri în materie de azil, imigrare şi protecţie a drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe.
(2)Măsurile privind reîntregirea familiei ar trebui adoptate în conformitate cu obligaţia de protecţie a familiei şi de respectare a vieţii de familie, care este consacrată în numeroase instrumente de drept internaţional. Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi respectă principiile recunoscute în special de articolul 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(3)Consiliul European a recunoscut, în cadrul reuniunii speciale de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, necesitatea armonizării legislaţiilor interne privind condiţiile de admitere şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe. În acest context, a declarat că Uniunea Europeană ar trebui să asigure un tratament echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe care au reşedinţa în mod legal pe teritoriul statelor membre şi că o politică de integrare mai energică ar trebui să urmărească acordarea unor drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale cetăţenilor Uniunii Europene. În acest scop, Consiliul European a solicitat Consiliului să adopte de îndată decizii pe baza propunerilor Comisiei. Nevoia realizării obiectivelor stabilite la Tampere a fost reafirmată de Consiliul European de la Laeken din 14 şi 15 decembrie 2001.
(4)Reîntregirea familiei este o modalitate necesară pentru a face posibilă viaţa în familie. Ea contribuie la crearea unei stabilităţi socio-culturale care facilitează integrarea resortisanţilor ţărilor terţe în statele membre, fapt care permite, de asemenea, promovarea coeziunii economice şi sociale, obiectiv fundamental al Comunităţii, enunţat de tratat.
(5)Statele membre ar trebui să pună în aplicare dispoziţiile prezentei directive fără să facă discriminare pe bază de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alte tipuri de opinii, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
(6)Pentru a asigura protecţia familiei, precum şi menţinerea sau crearea unei vieţi de familie, este necesar să se stabilească, pe baza unor criterii comune, condiţiile materiale pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei.
(7)Statele membre ar trebui să poată aplica prezenta directivă şi atunci când membrii unei familii sosesc împreună.
(8)O atenţie deosebită ar trebui acordată situaţiei refugiaţilor, ca urmare a motivelor care i-au constrâns să îşi părăsească ţara şi care îi împiedică să ducă o viaţă în familie normală în ţara lor. Prin urmare, ar trebui prevăzute condiţii mai favorabile pentru exercitarea dreptului acestora la reîntregirea familiei.
(9)Reîntregirea familiei ar trebui să vizeze, în orice caz, membrii familiei nucleare, şi anume soţul (soţia) şi copiii minori.
(10)Statele membre sunt cele care ar trebui să decidă dacă doresc să autorizeze reîntregirea familiei în ceea ce priveşte ascendenţii pe linie directă, copiii majori celibatari, partenerii necăsătoriţi sau înregistraţi, precum şi, în cazul unei căsătorii poligame, copiii minori ai unei alte soţii şi ai susţinătorului reîntregirii. Atunci când un stat membru autorizează reîntregirea familiei pentru aceste persoane, acest lucru nu aduce atingere posibilităţii, pentru statele membre care nu recunosc existenţa legăturilor de familie în cazurile reglementate de prezenta dispoziţie, de a nu acorda respectivelor persoane tratamentul de membri ai familiei în ceea ce priveşte dreptul de şedere într-un alt stat membru, astfel cum este definit de legislaţia comunitară pertinentă.
(11)Dreptul la reîntregirea familiei ar trebui exercitat în deplină conformitate cu valorile şi principiile recunoscute de statele membre, în special în ceea ce priveşte drepturile femeilor şi ale copiilor; această respectare justifică adoptarea unor măsuri restrictive împotriva cererilor de reîntregire a familiei ale familiilor poligame.
(12)Posibilitatea limitării dreptului la reîntregirea familiei pentru copiii de peste 12 ani a căror reşedinţă iniţială nu este împreună cu susţinătorul reîntregirii urmăreşte să ţină seama de capacitatea de integrare a copiilor de la vârste mici şi garantează că dobândesc educaţia şi cunoştinţele lingvistice necesare în şcoală.
(13)Se cuvine a prevedea un sistem de norme de procedură care să guverneze examinarea cererii de reîntregire a familiei, precum şi intrarea şi şederea membrilor familiei. Respectivele proceduri ar trebuie să fie eficiente şi gestionabile în raport cu sarcina normală de lucru a administraţiilor statelor membre, precum şi transparente şi echitabile, astfel încât să ofere un nivel adecvat de certitudine juridică persoanelor în cauză.
(14)Reîntregirea familiei poate fi refuzată din motive justificate în mod adecvat. În special, persoana care doreşte să i se acorde dreptul de reîntregire a familiei nu ar trebui să reprezinte o ameninţare la adresa ordinii publice şi a siguranţei publice. Noţiunea de ordine publică se poate referi la o condamnare pentru o infracţiune gravă. În acest context, trebuie menţionat faptul că noţiunile de ordine publică şi de siguranţă publică se referă, de asemenea, la cazurile în care un resortisant al unei ţări terţe face parte dintr-o asociere care susţine terorismul, care susţine o asociere de acest tip sau care are aspiraţii extremiste.
(15)Integrarea membrilor familiei ar trebui promovată. În acest scop, acestora ar trebuie să li se acorde un statut independent de cel al susţinătorului reîntregirii, în special în cazul încetării căsătoriei şi a parteneriatului, precum şi accesul la educaţie, locuri de muncă şi pregătire profesională, în aceleaşi condiţii ca şi persoana cu care sunt reîntregiţi, în condiţii pertinente.
(16)Ţinând seama de faptul că obiectivele acţiunii preconizate, şi anume stabilirea unui drept la reîntregirea familiei pentru resortisanţii ţărilor terţe, exercitat în conformitate cu norme comune, nu pot fi suficient îndeplinite de către statele membre şi, ca urmare a dimensiunilor sau efectelor acţiunii, pot fi mai bine îndeplinite la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este enunţat de respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele în cauză.
(17)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, şi fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive şi nu sunt obligate în temeiul acesteia şi nici nu fac obiectul aplicării sale.
(18)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive şi nu este obligată în temeiul acesteia şi nici nu face obiectul aplicării sale,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea condiţiilor în care se exercită dreptul la reîntregirea familiei pe care îl au resortisanţii ţărilor terţe care au reşedinţa în mod legal pe teritoriul statelor membre.
Art. 2
În sensul prezentei directive:
a)"resortisant al unei ţări terţe" înseamnă orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat;
b)"refugiat" înseamnă orice resortisant al unei ţări terţe sau apatrid care beneficiază de statutul de refugiat în sensul Convenţiei privind statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967;
c)"susţinător al reîntregirii" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe care are reşedinţa în mod legal într-un stat membru şi care solicită reîntregirea familiei sau ai cărui membri de familie solicită reîntregirea;
d)"reîntregirea familiei" înseamnă intrarea şi şederea într-un stat membru a membrilor familiei unui resortisant al unei ţări terţe care are reşedinţa în mod legal în respectivul stat membru, în scopul menţinerii unităţii familiale, indiferent dacă legăturile de familie sunt anterioare sau posterioare intrării susţinătorului reîntregirii;
e)"permis de şedere" înseamnă orice autorizaţie eliberată de autorităţile unui stat membru care permite unui resortisant al unei ţări terţe să locuiască în mod legal pe teritoriul respectivului stat membru, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe (1);
(1)JO L 157, 15.6.2002, p. 1.
f)"minor neînsoţit" înseamnă orice resortisant al unei ţări terţe sau apatrid cu vârsta sub 18 ani, care intră pe teritoriul unui stat membru fără a fi însoţit de o persoană adultă care să fie responsabilă pentru el prin lege sau cutumă şi atâta timp cât nu este efectiv luat în îngrijire de o astfel de persoană, sau orice persoană minoră care este lăsată neînsoţită după intrarea pe teritoriul unui stat membru.
Art. 3
(1)Prezenta directivă se aplică atunci când susţinătorul reîntregirii este titularul unui permis de şedere eliberat de un stat membru pentru o perioadă de valabilitate mai mare sau egală cu un an, care are perspective întemeiate de a obţine un drept de şedere permanent, dacă membrii familiei sale sunt resortisanţi ai unei ţări terţe, indiferent de statutul lor juridic.
(2)Prezenta directivă nu se aplică atunci când susţinătorul reîntregirii este un resortisant al unei ţări terţe:
a)care solicită recunoaşterea statutului de refugiat şi a cărui cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;
b)autorizat să locuiască într-un stat membru în temeiul unei protecţii temporare sau care solicită o autorizare de şedere în acest temei şi este în aşteptarea unei decizii cu privire la statutul său;
c)autorizat să locuiască într-un stat membru în temeiul unei forme subsidiare de protecţie, în conformitate cu obligaţiile internaţionale, cu legislaţiile interne sau cu practicile statelor membre, sau care solicită o autorizare de şedere în acest temei şi este în aşteptarea unei decizii cu privire la statutul său.
(3)Prezenta directivă nu se aplică membrilor familiei unui cetăţean al Uniunii.
(4)Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor mai favorabile:
a)din acordurile bilaterale şi multilaterale între Comunitate sau Comunitate şi statele membre, pe de o parte, şi ţări terţe, pe de altă parte;
b)din Carta Socială Europeană din 18 octombrie 1961, din Carta Socială Europeană modificată din 3 mai 1987 şi din Convenţia europeană privind statutul juridic al lucrătorilor migranţi din 24 noiembrie 1977.
(5)Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a adopta sau de a menţine condiţii mai favorabile.
Art. 4
(1)Statele membre autorizează intrarea şi şederea, în conformitate cu prezenta directivă şi sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute de capitolul IV, precum şi la articolul 16, a următorilor membri ai familiei:
a)soţul susţinătorului reîntregirii;
b)copiii minori ai susţinătorului reîntregirii şi ai soţului acestuia, inclusiv copiii adoptaţi în conformitate cu o decizie luată de autoritatea competentă a statului membru în cauză sau cu o decizie executorie în mod automat în temeiul obligaţiilor internaţionale ale respectivului stat membru sau care trebuie recunoscută în conformitate cu obligaţiile internaţionale;
c)copiii minori, inclusiv copiii adoptaţi, ai susţinătorului reîntregirii, atunci când acesta exercită drepturile părinteşti asupra copiilor şi aceştia se află în întreţinerea sa. Statele membre pot autoriza reîntregirea pentru copiii asupra cărora drepturile părinteşti sunt exercitate în comun, cu condiţia ca celălalt titular al drepturilor părinteşti să fi consimţit;
d)copiii minori, inclusiv copiii adoptaţi, ai soţului, atunci când soţul exercită drepturile părinteşti asupra copiilor şi aceştia se află în întreţinerea sa. Statele membre pot autoriza reîntregirea pentru copiii asupra cărora drepturile părinteşti sunt exercitate în comun, cu condiţia ca celălalt titular al drepturilor părinteşti să fi consimţit.
Copiii minori menţionaţi de prezentul articol trebuie să aibă sub vârsta majoratului stabilită prin lege în statul membru în cauză şi să nu fie căsătoriţi.
Prin derogare, atunci când un copil are o vârstă mai mare de 12 ani şi soseşte independent de restul familiei, statul membru poate examina, înainte de a-i autoriza intrarea şi şederea în temeiul prezentei directive, dacă îndeplineşte o condiţie de integrare prevăzută de legislaţia sa existentă la data punerii în aplicare a prezentei directive.
(2)Statele membre pot, prin acte cu putere de lege sau de reglementare, autoriza intrarea şi şederea, în temeiul prezentei directive, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute de capitolul IV, a următorilor membri ai familiei:
a)rudele de gradul întâi pe linie ascendentă directă ale susţinătorului reîntregirii sau ale soţului acestuia, dacă acestea se află în întreţinerea sa şi nu beneficiază de sprijinul familial necesar în ţara de origine;
b)copiii majori necăsătoriţi ai susţinătorului reîntregirii sau ai soţului acestuia, atunci când aceştia se află în incapacitatea obiectivă de a se întreţine singuri ca urmare a stării lor de sănătate.
(3)Statele membre pot, prin acte cu putere de lege sau de reglementare, autoriza intrarea şi şederea, în temeiul prezentei directive, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute de capitolul IV, a partenerului necăsătorit, resortisant al unei ţări terţe, care are cu susţinătorul reîntregirii o relaţie de durată şi stabilă demonstrată în mod corespunzător, sau a resortisantului unei ţări terţe care este legat de susţinătorul reîntregirii printr-un parteneriat înregistrat, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), precum şi a copiilor minori necăsătoriţi, inclusiv a copiilor adoptaţi, şi a copiilor majori necăsătoriţi care se află în incapacitatea obiectivă de a se întreţine singuri ca urmare a stării lor de sănătate.
Statele membre pot decide ca, în ceea ce priveşte reîntregirea familiei, partenerii înregistraţi să fie asimilaţi soţilor.
(4)În cazul unei căsătorii poligame, în cazul în care susţinătorul reîntregirii are deja o soţie care convieţuieşte cu acesta pe teritoriul unui stat membru, statul membru în cauză nu autorizează reîntregirea familiei pentru o altă soţie.
Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), statele membre pot impune restricţii privind reîntregirea familiei copiilor minori ai unei alte soţii şi ai susţinătorului reîntregirii.
(5)Pentru a asigura o mai bună integrare şi pentru a preveni căsătoriile forţate, statele membre pot solicita ca susţinătorul reîntregirii şi soţul/soţia sa să aibă o vârstă minimă, care nu poate fi mai mare de 21 de ani, înainte ca soţul/soţia să se poată alătura susţinătorului reîntregirii.
(6)Prin derogare, statele membre pot solicita ca cererile de reîntregire a familiei pentru copii minori să fie depuse înainte ca aceştia să fi împlinit vârsta de 15 ani, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei lor interne în vigoare la data punerii în aplicare a prezentei directive. În cazul în care cererile sunt depuse ulterior, statele membre care decid să aplice prezenta derogare autorizează intrarea şi şederea acestor copii din alte motive numai pentru reîntregirea familiei.
Art. 5
(1)Statele membre stabilesc dacă, în scopul exercitării dreptului la reîntregirea familiei, o cerere de intrare şi de şedere trebuie depusă pe lângă autorităţile competente ale statului membru în cauză fie de către susţinătorul reîntregirii, fie de către membrii familiei.
(2)Cererea este însoţită de documente justificative care dovedesc legăturile de familie şi respectarea condiţiilor prevăzute la articolele 4 şi 6 şi, după caz, la articolele 7 şi 8, precum şi de copii certificate ale documentelor de călătorie ale membrilor familiei.
După caz, pentru a obţine dovada existenţei legăturilor de familie, statele membre pot organiza interviuri cu susţinătorul reîntregirii şi cu membrii familiei sale şi orice alte cercetări pe care le consideră necesare.
Atunci când examinează o cerere privind partenerul necăsătorit al susţinătorului reîntregirii, statele membre ţin seama, pentru a stabili existenţa legăturilor de familie, de elemente precum un copil comun, o perioadă anterioară de coabitare, înregistrarea parteneriatului sau orice alte mijloace de probă fiabile.
(3)Cererea este depusă şi examinată când membrii familiei au reşedinţa în afara teritoriului statului membru în care îşi are reşedinţa susţinătorul reîntregirii.
Prin derogare, un stat membru poate accepta, în cazuri adecvate, ca o cerere să fie depusă când membrii familiei se află deja pe teritoriul său.
(4)De îndată ce este posibil şi, în orice caz, nu mai târziu de nouă luni de la data depunerii cererii, autorităţile competente ale statului membru notifică în scris persoanei care a depus o cerere decizia în legătură cu aceasta.
În cazuri excepţionale legate de complexitatea examinării cererii, termenul prevăzut la primul paragraf poate fi prelungit.
Decizia de respingere a cererii se motivează în mod corespunzător. Orice consecinţă a absenţei unei decizii la expirarea termenului prevăzut la primul paragraf trebuie reglementată prin legislaţia internă a statului membru în cauză.
(5)În timpul examinării cererii, statele membre se asigură că acordă atenţia cuvenită interesului superior al copilului minor.
Art. 6
(1)Statele membre pot respinge cererea de intrare şi de şedere a unuia dintre membrii familiei din motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică.
(2)Statele membre pot retrage permisul de şedere al unui membru al familiei sau pot refuza să îl reînnoiască din motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică.
Atunci când iau o astfel de decizie, statele membre ţin seama, în afară de articolul 17, de gravitatea sau de natura atingerii la adresa ordinii publice sau a siguranţei publice comise de membrul familiei sau de pericolul pe care îl poate reprezenta respectiva persoană.
(3)Survenirea unor boli sau a unor handicapuri după eliberarea permisului de şedere nu pot justifica refuzul de a reînnoi permisul de şedere sau îndepărtarea de pe teritoriu de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.
Art. 7
(1)La depunerea cererii de reîntregire a familiei, statul membru în cauză poate cere persoanei care a depus cererea să furnizeze dovada că susţinătorul reîntregirii dispune:
a)de o locuinţă considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în aceeaşi regiune şi care corespunde standardelor generale de sănătate şi de siguranţă în vigoare în statul membru în cauză;
b)de o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile acoperite în mod normal pentru propriii resortisanţi în statul membru în cauză, atât pentru susţinătorul reîntregirii cât şi pentru membrii familiei;
c)de resurse stabile, constante şi suficiente pentru a se întreţine pe sine şi pe ceilalţi membri ai familiei fără a recurge la sistemul de asistenţă socială al statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura şi caracterul lor constant şi pot ţine seama de nivelul salariilor şi pensiilor minime naţionale, precum şi de numărul membrilor familiei.
(2)Statele membre pot solicita resortisanţilor ţărilor terţe să se conformeze măsurilor de integrare, în conformitate cu legislaţia internă.
În ceea ce priveşte refugiaţii şi/sau membrii familiei refugiaţilor prevăzuţi la articolul 12, măsurile de integrare menţionate de primul paragraf se pot aplica numai după ce persoanele în cauză au beneficiat de reîntregirea familiei.
Art. 8
Statele membre pot solicita ca susţinătorul reîntregirii să fi avut reşedinţa în mod legal pe teritoriul lor pe o perioadă de cel mult doi ani, înainte ca membrii familiei să i se poată alătura.
Prin derogare, atunci când în domeniul reîntregirii familiei legislaţia în vigoare într-un stat membru la data adoptării prezentei directive ţine seama de capacitatea sa de primire, respectivul stat membru poate prevederea introducerea unei perioade de aşteptare de maximum trei ani între data depunerii cererii de reîntregire a familiei şi eliberarea unui permis de şedere membrilor familiei.
Art. 9
(1)Prezentul capitol se aplică reîntregirii familiei refugiaţilor recunoscuţi ca atare de statele membre.
(2)Statele membre pot limita aplicarea prezentului capitol la refugiaţii ale căror legături de familie sunt anterioare intrării pe teritoriu.
(3)Prezentul capitol nu aduce atingere unor eventuale dispoziţii privind acordarea statutului de refugiat membrilor familiei.
Art. 10
(1)Articolul 4 se aplică definiţiei membrilor familiei, cu excepţia alineatului (1) al treilea paragraf, care nu se aplică în cazul copiilor refugiaţilor.
(2)Statele membre pot autoriza reîntregirea familiei pentru alţi membri ai familiei care nu sunt menţionaţi la articolul 4, în cazul în care aceştia se află în întreţinerea refugiatului.
(3)În cazul în care refugiatul este un minor neînsoţit, statele membre:
a)autorizează intrarea şi şederea în scopul reîntregirii familiei pentru rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă fără a fi aplicate condiţiile stabilite la articolul 4 alineatul (2) litera (a);
b)pot autoriza intrarea şi şederea în scopul reîntregirii familiei pentru tutorele său legal sau pentru orice alt membru al familiei, atunci când refugiatul nu are rude pe linie ascendentă directă sau atunci când acestea nu pot fi găsite.
Art. 11
(1)În ceea ce priveşte depunerea şi examinarea cererii, se aplică articolul 5, sub rezerva alineatului (2) al prezentului articol.
(2)Atunci când un refugiat nu poate furniza documentele justificative oficiale care să ateste legăturile de familie, statul membru ţine seama de alte dovezi ale existenţei acestor legături, care trebuie apreciate în conformitate cu dreptul intern. O decizie de respingere a cererii nu se poate întemeia numai pe absenţa documentelor justificative.
Art. 12
(1)Prin derogare de la articolul 7, statele membre nu pot impune refugiatului şi/sau membrilor familiei să furnizeze, în ceea ce priveşte cererile privind membrii familiei menţionaţi la articolul 4 alineatul (1), elemente justificative care să ateste că îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 7.
Fără a aduce atingere obligaţiilor internaţionale, atunci când reîntregirea familiei este posibilă într-o ţară terţă cu care susţinătorul reîntregirii şi/sau membrii familiei au o legătură specială, statele membre pot solicita elementele justificative menţionate în primul paragraf.
Statele membre pot solicita refugiatului să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1), în cazul în care cererea de reîntregire a familiei nu este depusă în termen de trei luni de la data acordării statutului de refugiat.
(2)Prin derogare de la articolul 8, statele membre nu impun refugiatului condiţia de a fi avut reşedinţa pe teritoriul lor pe o anumită perioadă înainte ca membrii familiei să i se alăture.
Art. 13
(1)De îndată ce cererea de reîntregire a familiei este acceptată, statul membru în cauză autorizează intrarea membrului sau a membrilor familiei. În acest scop, statul membru în cauză acordă respectivelor persoane orice facilităţi pentru obţinerea vizelor necesare.
(2)Statul membru în cauză eliberează membrilor familiei un prim permis de şedere pe o durată de cel puţin un an. Acest permis de şedere poate fi reînnoit.
(3)Perioada de valabilitate a permiselor de şedere acordate membrilor familiei nu poate depăşi, în principiu, data expirării permisului de şedere al susţinătorului reîntregirii.
Art. 14
(1)Membrii familiei susţinătorului reîntregirii au dreptul, la fel ca susţinătorul reîntregirii, la:
a)acces la educaţie;
b)acces la ocuparea unui loc de muncă salarizat sau la o activitate independentă;
c)acces la orientare, formare, perfecţionare şi reconversie profesională.
(2)Statele membre pot stabili, în conformitate cu dreptul intern, condiţiile în care membrii familiei exercită o activitate salariată sau independentă. Aceste condiţii prevăd un termen, care nu poate depăşi în nici un caz douăsprezece luni, în decursul căruia statele membre pot examina situaţia pieţei naţionale a forţei de muncă înainte să autorizeze membrii familiei să exercite o activitate salariată sau independentă.
(3)Statele membre pot limita accesul la ocuparea unui loc de muncă salarizat sau la o activitate independentă al rudelor de gradul întâi pe linie ascendentă directă sau a copiilor majori necăsătoriţi prevăzuţi la articolul 4 alineatul (2).
Art. 15
(1)Cel târziu la cinci ani de rezidenţă şi în măsura în care membrii familiei nu au primit un permis de şedere pentru alte motive decât reîntregirea familiei, soţul sau partenerul necăsătorit şi copilul devenit major au dreptul, dacă este nevoie, la cerere, la un permis de şedere autonom, independent de cel al susţinătorului reîntregirii.
În cazul ruperii legăturii de familie, statele membre pot limita acordarea permisului de şedere menţionat în primul paragraf la soţul sau partenerul necăsătorit.
(2)Statele membre pot acorda un permis de şedere autonom copiilor majori şi rudelor în linie ascendentă directă prevăzuţi la articolul 4 alineatul (2).
(3)În caz de văduvie, divorţ, separare sau deces al rudelor de gradul întâi în linie ascendentă sau descendentă directă, se poate elibera un permis de şedere autonom, dacă este nevoie, la cerere, persoanelor intrate în scopul reîntregirii familiei. Statele membre adoptă dispoziţiile care asigură acordarea unui permis de şedere autonom în situaţii deosebit de dificile.
(4)Condiţiile privind acordarea şi valabilitatea permisului de şedere autonom sunt prevăzute de dreptul intern.
Art. 16
(1)Statele membre pot respinge o cerere de intrare şi de şedere în scopul reîntregirii familiei sau, după caz, pot retrage permisul de şedere al unui membru al familiei sau pot refuza reînnoirea acestuia în unul dintre următoarele cazuri:
a)atunci când condiţiile stabilite în prezenta directivă nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite.
Atunci când se reînnoieşte permisul de şedere, în cazul în care susţinătorul reîntregirii nu dispune de resurse suficiente fără a recurge la sistemul de asistenţă socială al statului membru, astfel cum este menţionat la articolul 7 alineatul (1) litera (c), statul membru ţine seama de contribuţiile membrilor familiei la venitul familiei;
b)atunci când susţinătorul reîntregirii şi membrii familiei sale nu au sau nu mai au o relaţie conjugală sau o relaţie de familie efectivă;
c)atunci când se constată că susţinătorul reîntregirii sau că partenerul său necăsătorit este căsătorit sau are o relaţie de durată cu o altă persoană.
(2)De asemenea, statele membre pot respinge o cerere de intrare şi de şedere în scopul reîntregirii familiei sau pot retrage permisul de şedere al unui membru al familiei sau pot refuza reînnoirea acestuia, în cazul în care se constată că:
a)au fost utilizate informaţii false sau mincinoase sau documente false sau falsificate sau că s-a recurs la fraudă sau la alte mijloace ilegale;
b)parteneriatul, căsătoria sau adopţia au fost realizate numai pentru a permite persoanei în cauză să intre sau să aibă reşedinţa într-un stat membru.
Atunci când realizează o evaluare în acest sens, statele membre pot ţine seama în special de faptul că parteneriatul, căsătoria sau adopţia s-a realizat după acordarea permisului de şedere susţinătorului reîntregirii.
(3)Statele membre pot retrage sau pot refuza reînnoirea permisului de şedere al unui membru al familiei atunci când dreptul de şedere al susţinătorului reîntregirii expiră şi membrul familiei nu beneficiază încă de un drept la un permis de şedere autonom în temeiul articolului 15.
(4)Statele membre pot efectua controale specifice atunci când există suspiciuni întemeiate de fraudă sau de căsătorie, parteneriat sau adopţie de convenienţă, astfel cum sunt definite la alineatul (2). De asemenea, se pot efectua controale specifice cu ocazia reînnoirii permisului de şedere al membrilor familiei.
Art. 17
Statele membre ţin seama în mod adecvat de natura şi soliditatea legăturilor de familie ale persoanei şi de durata rezidenţei sale în statul membru, precum şi de existenţa unor legături familiale, culturale sau sociale cu ţara de origine, în cazul respingerii unei cereri, al retragerii sau al refuzului de reînnoire al permisului de şedere, precum şi în cazul luării unei măsuri de îndepărtare a susţinătorului reîntregirii sau a membrilor familiei sale.
Art. 18
Statele membre se asigură că susţinătorul reîntregirii şi/sau membrii familiei sale au dreptul să conteste în faţa instanţei deciziile de respingere a cererii de reîntregire a familiei, de respingere a reînnoirii permisului de şedere, de retragere a permisului de şedere sau de luare a unei măsuri de îndepărtare.
Procedura şi competenţele în conformitate cu care se exercită dreptul prevăzut la primul paragraf sunt stabilite de statele membre în cauză.
Art. 19
Periodic şi pentru prima dată cel târziu la 3 octombrie 2007, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în statele membre şi propune, după caz, modificările necesare. Aceste propuneri de modificări vizează cu prioritate articolele 3, 4, 7, 8 şi 13.
Art. 20
Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 3 octombrie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 21
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 22
Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 22 septembrie 2003.

Pentru Consiliu

Preşedintele

F. FRATTINI

Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007