Capitolul 3 - SUPRAVEGHEREA PE BAZĂ CONSOLIDATĂ - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
CAPITOLUL 3:SUPRAVEGHEREA PE BAZĂ CONSOLIDATĂ
Art. 52: Supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit
(1)Fiecare instituţie de credit care are ca filială o altă instituţie de credit sau o instituţie financiară de alt gen sau care deţine participaţii la astfel de instituţii face obiectul, în măsura şi în modalitatea indicată la articolul 54, supravegherii pe baza situaţiei financiare consolidate. Acest tip de supraveghere se exercită cel puţin în domeniile prevăzute la alineatele (5) şi (6).
(2)Fiecare instituţie de credit a cărei întreprindere-mamă este un holding financiar se supune, în măsura şi în conformitate cu normele indicate la articolul 54, supravegherii pe baza situaţiei financiare consolidate a holdingului financiar respectiv. Acest gen de supraveghere este exercitată cel puţin în domeniile indicate la alineatele (5) şi (6). Consolidarea situaţiei financiare a holdingului financiar nu implică în nici un fel faptul că autorităţile competente sunt obligate să supravegheze în mod individual holdingul respectiv.
(3)Statele membre sau autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu articolul 5 3 pot decide, în cazurile menţionate mai jos, ca o instituţie de credit, instituţie financiară sau o întreprindere de servicii bancare auxiliare care este filială sau la care se deţine o participa-ţie, să nu fie luată în considerare în procesul de consolidare:
- în cazul în care întreprinderea care ar trebui luată în considerare în procesul de consolidare este situată într-o ţară terţă unde există obstacole de natură juridică în calea transferului de informaţii necesare;
- în cazul în care întreprinderea care ar trebui inclusă nu prezintă, după părerea autorităţilor competente, decât un interes neglijabil în ceea ce priveşte obiectivele supravegherii instituţiilor de credit şi, în orice caz, dacă totalul bilanţului societăţii care ar trebui inclusă este inferior celei mai mici dintre următoarele două valori: 10 milioane EUR sau 1 % din totalul bilanţului societăţii-mamă sau al societăţii care deţine participaţia respectivă. În cazul în care mai multe întreprinderi îndeplinesc criteriile de mai sus, acestea trebuie totuşi incluse în consolidare, în măsura în care ansamblul acestor întreprinderi prezintă un interes care nu este neglijabil în ceea ce priveşte obiectivele menţionate anterior sau
- în cazul în care, în opinia autorităţilor competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată,
consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii care ar trebui inclusă este inadecvată sau poate induce în eroare, în ceea ce priveşte realizarea obiectivului de supraveghere a instituţiilor de credit.
(4)În cazul în care autorităţile competente ale unui stat membru nu includ filiala unei instituţii de credit în supravegherea pe bază consolidată într-una dintre situaţiile prevăzute la cea de-a doua şi a treia liniuţă de la alineatul (3), autorităţile competente din statul membru unde este localizată filiala instituţiei de credit respective pot solicita întreprinderii-mamă informaţii care să poată facilita procesul de supraveghere a instituţiei de credit respective.
(5)Supravegherea solvabilităţii şi adecvarea fondurilor proprii pentru a acoperi riscurile de piaţă şi pentru a controla expunerile semnificative se exercită pe bază consolidată în conformitate cu prezentul articol şi cu articolele 53-56. Statele membre adoptă orice măsuri necesare, după caz, pentru a include şi holdingurile financiare în procesul de supraveghere pe bază consolidată, în conformitate cu alineatul (2).
Respectarea limitelor impuse la articolul 51 alineatele (1) şi (2) se supervizează şi se controlează pe baza situaţiei financiare consolidate sau sub-consolidate a instituţiei de credit.
(6)Autorităţile competente se asigură că toate întreprinderile ce intră în sfera supravegherii pe bază consolidată exercitată asupra unei instituţii de credit în aplicarea alineatelor (1) şi (2) dispun de mecanisme de control intern adecvate pentru furnizarea de date şi informaţii relevante pentru procesul de supraveghere pe bază consolidată.
(7)Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice din alte directive, statele membre pot renunţa la aplicarea, pe bază individuală şi neconsolidată, a normelor prevăzute la alineatul (5) unei instituţii de credit care, în calitate de întreprindere-mamă, face obiectul supravegherii pe bază consolidată, precum şi oricărei filiale a unei asemenea instituţii de credit care este supusă autorizării şi supravegherii şi care este inclusă în procesul de supraveghere pe bază consolidată a instituţiei de credit, care este întreprinderea-mamă. Aceeaşi opţiune de exceptare este valabilă şi în cazul în care întreprinderea-mamă este un holding financiar care are sediul central în acelaşi stat membru ca şi instituţia de credit respectivă, cu condiţia să fie supusă aceluiaşi proces de supraveghere ca cel exercitat asupra instituţiilor de credit şi, în special, să respecte normele prevăzute la alineatul (5).
În ambele cazuri prevăzute la primul paragraf, trebuie adoptate măsuri pentru a asigura distribuirea corespunzătoare a capitalului în cadrul grupului bancar respectiv.
În cazul în care autorităţile competente respective aplică aceste norme în mod individual instituţiilor de credit, acestea pot aplica, în scopul calculării fondurilor proprii, dispoziţia din ultimul paragraf de la articolul 3 alineatul (2).
(8)În cazul în care instituţia de credit a cărei întreprindere-mamă este o instituţie de credit a fost autorizată şi este situată într-un alt stat membru, autorităţile competente care au acordat autorizaţia trebuie să aplice instituţiei normele prevăzute la alineatul (5) pe bază individuală sau, după caz, sub-consolidată.
(9)Fără a aduce atingere cerinţelor de la alineatul (8), autorităţile competente responsabile cu autorizarea filialelor unei întreprinderi-mamă care sunt instituţii de credit au posibilitatea ca, prin acord bilateral, să îşi delege responsabilităţile de supraveghere autorităţilor competente care au autorizat şi care monitorizează întreprinderea-mamă, astfel încât acestea să îşi asume responsabilitatea supravegherii filialei respective, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive. Comisia trebuie informată în legătură cu existenţa şi conţinutul acestor acorduri. La rândul său, Comisia înaintează astfel de informaţii autorităţilor competente din celelalte state membre, precum şi Comitetului bancar consultativ.
(10)Statele membre prevăd posibilitatea ca autorităţile lor competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată să poată solicita filialelor unei instituţii de credit sau unei societăţi financiare de tip holding care nu sunt incluse în obiectivul supravegherii pe bază consolidată, informaţiile prevăzute la articolul 55. În această situaţie, se aplică procedurile de transmitere şi verificare a informaţiilor prevăzute în articolul menţionat.
Art. 53: Autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată
(1)În cazul în care întreprinderea-mamă este o instituţie de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autorităţile competente care au autorizat-o în conformitate cu articolul 4.
(2)În cazul în care întreprinderea-mamă a unei instituţii de credit este un holding financiar, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autorităţile competente care au autorizat instituţia de credit respectivă, în conformitate cu articolul 4.
Cu toate acestea, dacă instituţiile de credit autorizate în două sau mai multe state membre au ca întreprinderea-mamă acelaşi holding financiar, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autorităţile competente ale instituţiei de credit autorizate în statul membru în care holdingul financiar respectiv a fost constituit.
În cazul în care în statul membru în care a fost constituit holdingul financiar nu a fost autorizată nici o filială a unei instituţii de credit, autorităţile competente din statele membre în cauză (inclusiv autorităţile din statul membru unde a fost constituit holdingul financiar) caută să convină căreia dintre ele îi revine sarcina de a exercita supravegherea pe bază consolidată. În absenţa unui acord de acest gen, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autorităţile competente care au autorizat instituţia de credit cu cel mai mare total bilanţier; dacă acest total este similar, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care a acordat prima autorizaţia menţionată la articolul 4.
(3)Autorităţile competente în cauză pot renunţa de comun acord la normele prevăzute în primul şi al doilea paragraf de la alineatul (2).
(4)Acordurile prevăzute în al treilea paragraf de la alineatul (2), precum şi la alineatul (3) trebuie să prevadă proceduri de cooperare şi de transmitere a informaţiilor, astfel încât să fie îndeplinite obiectivele procesului de supraveghere.
(5)În cazul în care în cadrul unui stat membru există mai multe autorităţi competente cu exercitarea supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare, statele membre trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a organiza coordonarea autorităţilor respective.
Art. 54: Forma şi dimensiunile consolidării
(1)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată trebuie să solicite, în scopurile supravegherii, consolidarea integrală a tuturor instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare care sunt filiale ale unei întreprinderi-mamă.
Cu toate acestea, se poate prevedea o consolidare proporţională în cazul în care, în opinia autorităţilor competente, răspunderea unei întreprinderi-mamă care deţine o parte din capital este limitată la acea parte de capital, dat fiind faptul că ceilalţi acţionari sau membri au o solvabilitate satisfăcătoare. Răspunderea celorlalţi acţionari şi membri trebuie stabilită clar, dacă este necesar, chiar prin angajamente semnate oficial.
(2)Autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată trebuie, în scopurile supravegherii, să solicite consolidarea proporţională a participaţiilor deţinute la instituţii de credit şi instituţii financiare gestionate de către o întreprindere inclusă în consolidare împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu sunt incluse în consolidare, în cazul în care răspunderea întreprinderilor respective este limitată la partea de capital pe care o deţin.
(3)În cazul existenţei unor participaţii sau a altor legături prin intermediul capitalului, altele decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2), autorităţile competente trebuie să stabilească dacă şi în ce mod se face consolidarea. Autorităţile competente pot permite sau solicita în special utilizarea metodei echivalării. Cu toate acestea, această metodă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3), autorităţile competente stabilesc dacă şi cum se face consolidarea în următoarele cazuri:
- în cazul în care, în opinia autorităţilor competente, o instituţie de credit exercită o influenţă semnificativă asupra uneia sau mai multor instituţii de credit sau instituţii financiare, fără a deţine însă o participaţie sau alte legături prin intermediul capitalului la instituţiile respective;
- în cazul în care două sau mai multe instituţii de credit sau instituţii financiare se află sub o conducere unică, fără ca acest lucru să se facă în baza unui contract sau a unui contract de asociere;
- în cazul în care două sau mai multe instituţii de credit sau instituţii financiare au organisme administrative, de conducere sau de control formate în cea mai mare parte din aceleaşi persoane.
Autorităţile competente pot, în special, permite sau solicita utilizarea metodei prevăzute la articolul 12 din Directiva 83/349/CEE. Metoda respectivă nu înseamnă includerea întreprinderilor în cauză în supravegherea consolidată.
(5)În cazul în care se solicită supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 52 alineatele (1) şi (2), întreprinderile prestatoare de servicii bancare auxiliare sunt incluse şi ele în procesul de consolidare în cazurile şi potrivit metodelor prevăzute la alineatele (1)-(4) din prezentul articol.
Art. 55: Informaţiile care trebuie furnizate de holdingurile cu activitate mixtă şi de filialele acestora
(1)Până la o coordonare ulterioară a metodelor de consolidare, statele membre prevăd ca, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor instituţii de credit este un holding cu activitate mixtă, autorităţile competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de credit respective să solicite, luând legătura cu respectivul holding cu activitate mixtă şi cu filialele acestuia, fie direct, fie prin intermediul filialelor instituţiei de credit, furnizarea oricăror informaţii care ar putea fi relevante în scopul supravegherii filialelor instituţiei de credit.
(2)Statele membre prevăd ca autorităţile lor competente să poată efectua ele însele sau prin inspectori externi verificări la faţa locului pentru a verifica informaţiile primite de la holdingurile cu activitate mixtă şi de la filialele acestora. În cazul în care un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acestuia este o întreprindere de asigurare, poate fi utilizată şi procedura prevăzută la articolul 56 alineatul (4). În cazul în care un holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia este situată într-un stat membru altul decât cel în care se află filiala instituţiei de credit, verificarea la faţa locului a informaţiilor se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 56 alineatul (7).
Art. 56: Măsuri de facilitare a supravegherii pe bază consolidată
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că nu există obstacole de natură juridică care să împiedice întreprinderile incluse în sfera supravegherii pe bază consolidată, holdingurile cu activitate mixtă şi filialele acestora, sau filialele din categoria celor prevăzute la articolul 52 alineatul (10), să facă schimb de informaţii care pot fi importante pentru procesul de supraveghere, în conformitate cu articolele 52-55 şi cu prezentul articol.
(2)În cazul în care o întreprindere-mamă şi oricare dintre filialele acesteia, care sunt instituţii de credit, sunt situate în state membre diferite, autorităţile competente din fiecare stat membru fac schimb de informaţii ce pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru unde se află întreprinderea-mamă nu exercită ele însele activităţi de supraveghere pe bază consolidată în conformitate cu articolul 53, acestea pot fi invitate de către autorităţile competente responsabile cu exercitarea procesului de supraveghere să solicite întreprinderii-mamă orice informaţie care ar putea fi importantă pentru supravegherea pe bază consolidată şi să transmită aceste informaţii autorităţilor respective.
(3)Statele membre autorizează, între autorităţile lor competente, schimbul de informaţii prevăzute la alineatul (2), plecând de la premisa că, în cazul holdingurilor financiare, instituţiilor financiare sau întreprinderilor prestatoare de servicii bancare auxiliare, colectarea sau deţinerea de informaţii nu implică în nici un fel obligaţia autorităţilor competente de a exercita o funcţie de supraveghere individuală a instituţiilor sau întreprinderilor respective.
În mod similar, statele membre îşi autorizează autorităţile competente să iniţieze schimbul de informaţii prevăzut la articolul 55 plecând de la premisa că respectiva colectare sau deţinere de informaţii nu implică în nici un fel obligaţia autorităţilor competente de a juca un rol de supraveghere a holdingurilor cu activitate mixtă sau a filialelor acestora care nu sunt instituţii de credit, sau a filialelor din categoria celor prevăzute la articolul 52 alineatul (10).
(4)În cazul în care o instituţie de credit, un holding financiar sau un holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau alte întreprinderi care oferă servicii de investiţii care sunt supuse autorizării, autorităţile competente şi autorităţile cărora li s-a încredinţat responsabilitatea publică de supraveghere a întreprinderilor de asigurare sau a întreprinderilor care oferă servicii de investiţii trebuie să colaboreze îndeaproape. Fără a aduce atingere responsabilităţilor pe care le au fiecare, aceste autorităţi trebuie să îşi ofere reciproc orice informaţie care poate simplifica îndeplinirea sarcinilor şi, de asemenea, pentru a permite supravegherea activităţii şi a situaţiei financiare generale a întreprinderilor pe care le supraveghează.
(5)Informaţiile primite în cadrul procesului de supraveghere pe bază consolidată şi, în special, orice schimb de informaţii între autorităţile competente prevăzut în prezenta directivă sunt reglementate prin condiţiile respectării secretului profesional definit la articolul 30.
(6)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată trebuie să întocmească liste ale holdingurilor financiare la care se face referire la articolul 52 alineatul (2). Aceste liste trebuie comunicate autorităţilor competente din celelalte state membre, precum şi Comisiei.
(7)În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, autorităţile competente dintr-un stat membru doresc, în anumite cazuri, să verifice informaţiile referitoare la o instituţie de credit, un holding financiar, o instituţie financiară, o întreprindere prestatoare de servicii bancare auxiliare, un holding cu activitate mixtă, o filială din categoria celor prevăzute la articolul 55 sau o filială din categoria celor prevăzute la articolul 52 alineatul (10), situate într-un alt stat membru, aceste autorităţi trebuie să solicite autorităţilor competente din celălalt stat membru să facă verificarea respectivă. Autorităţile care primesc o astfel de solicitare trebuie, în cadrul competenţelor lor, să dea curs acestei cereri, procedând la efectuarea verificărilor respective ele însele sau permiţând autorităţilor care au făcut solicitarea să facă verificarea sau permiţând unui auditor sau expert să o facă.
(8)Fără a aduce atingere dispoziţiilor din dreptul penal, statele membre trebuie să vegheze ca penalităţi sau măsuri menite să pună capăt încălcărilor constatate sau cauzelor acestora să poată fi impuse holdingurilor financiare şi holdingurilor cu activitate mixtă sau directorilor acestora care încalcă actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate pentru a pune în aplicare articolele 52-55, precum şi prezentul articol. În unele cazuri, astfel de măsuri pot necesita intervenţia instanţei. Autorităţile competente colaborează îndeaproape pentru a se asigura că sancţiunile menţionate anterior sau măsurile respective produc efectele dorite, în special atunci când administraţia centrală sau clădirea principală a unui holding financiar sau a unui holding cu activitate mixtă se află în altă parte decât sediul central.