Art. 52. - Art. 52: Supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 52: Supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit
(1)Fiecare instituţie de credit care are ca filială o altă instituţie de credit sau o instituţie financiară de alt gen sau care deţine participaţii la astfel de instituţii face obiectul, în măsura şi în modalitatea indicată la articolul 54, supravegherii pe baza situaţiei financiare consolidate. Acest tip de supraveghere se exercită cel puţin în domeniile prevăzute la alineatele (5) şi (6).
(2)Fiecare instituţie de credit a cărei întreprindere-mamă este un holding financiar se supune, în măsura şi în conformitate cu normele indicate la articolul 54, supravegherii pe baza situaţiei financiare consolidate a holdingului financiar respectiv. Acest gen de supraveghere este exercitată cel puţin în domeniile indicate la alineatele (5) şi (6). Consolidarea situaţiei financiare a holdingului financiar nu implică în nici un fel faptul că autorităţile competente sunt obligate să supravegheze în mod individual holdingul respectiv.
(3)Statele membre sau autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu articolul 5 3 pot decide, în cazurile menţionate mai jos, ca o instituţie de credit, instituţie financiară sau o întreprindere de servicii bancare auxiliare care este filială sau la care se deţine o participa-ţie, să nu fie luată în considerare în procesul de consolidare:
- în cazul în care întreprinderea care ar trebui luată în considerare în procesul de consolidare este situată într-o ţară terţă unde există obstacole de natură juridică în calea transferului de informaţii necesare;
- în cazul în care întreprinderea care ar trebui inclusă nu prezintă, după părerea autorităţilor competente, decât un interes neglijabil în ceea ce priveşte obiectivele supravegherii instituţiilor de credit şi, în orice caz, dacă totalul bilanţului societăţii care ar trebui inclusă este inferior celei mai mici dintre următoarele două valori: 10 milioane EUR sau 1 % din totalul bilanţului societăţii-mamă sau al societăţii care deţine participaţia respectivă. În cazul în care mai multe întreprinderi îndeplinesc criteriile de mai sus, acestea trebuie totuşi incluse în consolidare, în măsura în care ansamblul acestor întreprinderi prezintă un interes care nu este neglijabil în ceea ce priveşte obiectivele menţionate anterior sau
- în cazul în care, în opinia autorităţilor competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată,
consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii care ar trebui inclusă este inadecvată sau poate induce în eroare, în ceea ce priveşte realizarea obiectivului de supraveghere a instituţiilor de credit.
(4)În cazul în care autorităţile competente ale unui stat membru nu includ filiala unei instituţii de credit în supravegherea pe bază consolidată într-una dintre situaţiile prevăzute la cea de-a doua şi a treia liniuţă de la alineatul (3), autorităţile competente din statul membru unde este localizată filiala instituţiei de credit respective pot solicita întreprinderii-mamă informaţii care să poată facilita procesul de supraveghere a instituţiei de credit respective.
(5)Supravegherea solvabilităţii şi adecvarea fondurilor proprii pentru a acoperi riscurile de piaţă şi pentru a controla expunerile semnificative se exercită pe bază consolidată în conformitate cu prezentul articol şi cu articolele 53-56. Statele membre adoptă orice măsuri necesare, după caz, pentru a include şi holdingurile financiare în procesul de supraveghere pe bază consolidată, în conformitate cu alineatul (2).
Respectarea limitelor impuse la articolul 51 alineatele (1) şi (2) se supervizează şi se controlează pe baza situaţiei financiare consolidate sau sub-consolidate a instituţiei de credit.
(6)Autorităţile competente se asigură că toate întreprinderile ce intră în sfera supravegherii pe bază consolidată exercitată asupra unei instituţii de credit în aplicarea alineatelor (1) şi (2) dispun de mecanisme de control intern adecvate pentru furnizarea de date şi informaţii relevante pentru procesul de supraveghere pe bază consolidată.
(7)Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice din alte directive, statele membre pot renunţa la aplicarea, pe bază individuală şi neconsolidată, a normelor prevăzute la alineatul (5) unei instituţii de credit care, în calitate de întreprindere-mamă, face obiectul supravegherii pe bază consolidată, precum şi oricărei filiale a unei asemenea instituţii de credit care este supusă autorizării şi supravegherii şi care este inclusă în procesul de supraveghere pe bază consolidată a instituţiei de credit, care este întreprinderea-mamă. Aceeaşi opţiune de exceptare este valabilă şi în cazul în care întreprinderea-mamă este un holding financiar care are sediul central în acelaşi stat membru ca şi instituţia de credit respectivă, cu condiţia să fie supusă aceluiaşi proces de supraveghere ca cel exercitat asupra instituţiilor de credit şi, în special, să respecte normele prevăzute la alineatul (5).
În ambele cazuri prevăzute la primul paragraf, trebuie adoptate măsuri pentru a asigura distribuirea corespunzătoare a capitalului în cadrul grupului bancar respectiv.
În cazul în care autorităţile competente respective aplică aceste norme în mod individual instituţiilor de credit, acestea pot aplica, în scopul calculării fondurilor proprii, dispoziţia din ultimul paragraf de la articolul 3 alineatul (2).
(8)În cazul în care instituţia de credit a cărei întreprindere-mamă este o instituţie de credit a fost autorizată şi este situată într-un alt stat membru, autorităţile competente care au acordat autorizaţia trebuie să aplice instituţiei normele prevăzute la alineatul (5) pe bază individuală sau, după caz, sub-consolidată.
(9)Fără a aduce atingere cerinţelor de la alineatul (8), autorităţile competente responsabile cu autorizarea filialelor unei întreprinderi-mamă care sunt instituţii de credit au posibilitatea ca, prin acord bilateral, să îşi delege responsabilităţile de supraveghere autorităţilor competente care au autorizat şi care monitorizează întreprinderea-mamă, astfel încât acestea să îşi asume responsabilitatea supravegherii filialei respective, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive. Comisia trebuie informată în legătură cu existenţa şi conţinutul acestor acorduri. La rândul său, Comisia înaintează astfel de informaţii autorităţilor competente din celelalte state membre, precum şi Comitetului bancar consultativ.
(10)Statele membre prevăd posibilitatea ca autorităţile lor competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată să poată solicita filialelor unei instituţii de credit sau unei societăţi financiare de tip holding care nu sunt incluse în obiectivul supravegherii pe bază consolidată, informaţiile prevăzute la articolul 55. În această situaţie, se aplică procedurile de transmitere şi verificare a informaţiilor prevăzute în articolul menţionat.