Capitolul 2 - Facilitarea negocierilor privind planurile de restructurare preventivă - Directiva 1023/20-iun-2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea şi insolvenţa)

Acte UE

Jurnalul Oficial 172L

În vigoare
Versiune de la: 26 Iunie 2019
CAPITOLUL 2:Facilitarea negocierilor privind planurile de restructurare preventivă
Art. 5: Debitorul în posesie
(1)Statele membre se asigură că debitorii care recurg la proceduri de restructurare preventivă îşi păstrează total, sau cel puţin parţial, controlul asupra activelor lor şi asupra activităţii lor curente.
(2)Acolo unde este necesar, numirea de către o autoritate judiciară sau administrativă a unui practician în domeniul restructurării este decisă de la caz la caz, cu excepţia anumitor circumstanţe în care statele membre pot prevedea numirea obligatorie a unui astfel de practician în fiecare caz.
(3)Statele membre prevăd numirea unui practician în domeniul restructurării pentru a acorda debitorului şi creditorilor asistenţă în negocierea şi elaborarea planului cel puţin în următoarele cazuri:
a)atunci când o suspendare generală a executărilor silite individuale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), este acordată de către o autoritate judiciară sau administrativă, iar autoritatea judiciară sau administrativă decide că un astfel de practician este necesar pentru protejarea interesului părţilor;
b)atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă prin impunerea unui plan de restructurare în pofida disidenţei creditorilor din mai multe clase, în conformitate cu articolul 11; sau
c)atunci când numirea respectivă este solicitată de debitor sau de o majoritate a creditorilor, cu condiţia ca, în acest ultim caz, costul practicianului să fie suportat de creditori.
Art. 6: Suspendarea executărilor silite individuale
(1)Statele membre se asigură că debitorii pot beneficia de suspendarea executărilor silite individuale pentru a sprijini negocierile asupra unui plan de restructurare dintr-un cadru de restructurare preventivă.
Statele membre pot să prevadă că autorităţile judiciare sau administrative pot refuza să acorde suspendarea executărilor silite individuale în cazul în care o astfel de suspendare nu este necesară sau nu ar îndeplini obiectivul menţionat la primul paragraf.
(2)Fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (5), statele membre se asigură că suspendarea executărilor silite individuale poate acoperi toate tipurile de creanţe, inclusiv creanţele garantate şi creanţele privilegiate.
(3)Statele membre pot prevedea că o suspendare a executărilor silite individuale poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau poate fi limitată, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separaţi ori uneia sau mai multor categorii separate de creditori.
În cazul unei suspendări limitate, suspendarea se aplică numai creditorilor care au fost informaţi, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la negocierile menţionate la alineatul (1) asupra planului de restructurare sau cu privire la suspendare.
(4)Statele membre pot exclude anumite creanţe sau categorii de creanţe din domeniul de aplicare al suspendării executărilor silite individuale în circumstanţe bine definite, atunci când excluderea este justificată în mod corespunzător şi în cazul în care:
a)executarea silită nu este de natură să pună în pericol restructurarea întreprinderii; sau
b)suspendarea ar prejudicia în mod abuziv creditorii respectivelor creanţe.
(5)Alineatul (2) nu se aplică creanţelor lucrătorilor.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot aplica alineatul (2) creanţelor lucrătorilor dacă şi în măsura în care statele membre se asigură că plata acestor creanţe este garantată în cadrele de restructurare preventivă la un nivel de protecţie similar.
(6)Durata iniţială a unei suspendări a executărilor silite individuale este limitată la maximum patru luni.
(7)În pofida alineatului (6), statele membre pot să permită autorităţilor judiciare sau administrative să prelungească durata unei suspendări a executărilor silite individuale sau să dispună o nouă suspendare a acestora, la cererea debitorului, a unui creditor sau, acolo unde este cazul, a unui practician în domeniul restructurării. Această prelungire sau această nouă suspendare a executărilor silite individuale este acordată numai dacă există circumstanţe bine definite care demonstrează că această prelungire sau această nouă suspendare este justificată în mod corespunzător, cum ar fi:
a)s-au înregistrat progrese relevante în negocierile asupra planului de restructurare;
b)prin continuarea suspendării executărilor silite individuale nu se prejudiciază în mod abuziv drepturile sau interesele niciuneia dintre părţile afectate; sau
c)procedurile de insolvenţă care s-ar putea solda cu lichidarea debitorului în temeiul dreptului intern nu au fost încă deschise în ceea ce priveşte debitorul.
(8)Durata totală a suspendării executărilor silite individuale, cu tot cu prelungiri şi reînnoiri, nu depăşeşte douăsprezece luni.
În cazul în care statele membre au ales să pună în aplicare prezenta directivă prin intermediul uneia sau mai multor proceduri sau măsuri care nu îndeplinesc condiţiile notificării în temeiul anexei A la Regulamentul (UE) 2015/848, durata totală a suspendării în temeiul acestor proceduri este limitată la cel mult patru luni dacă centrul intereselor principale ale debitorului a fost transferat din alt stat membru în perioada de trei luni anterioară depunerii unei cereri de deschidere a procedurilor de restructurare preventivă.
(9)Statele membre se asigură că autorităţile judiciare sau administrative pot ridica o suspendare a executărilor silite individuale în următoarele cazuri:
a)suspendarea nu mai îndeplineşte obiectivul de a sprijini negocierile privind planul de restructurare, de exemplu dacă devine evident faptul că o proporţie din creditorii care, în temeiul dreptului intern, ar putea împiedica adoptarea planului de restructurare nu susţin continuarea negocierilor;
b)la cererea debitorului sau a practicianului în domeniul restructurării;
c)în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, atunci când unul sau mai mulţi creditori ori una sau mai multe clase de creditori sunt sau ar fi prejudiciate în mod injust de suspendarea executărilor silite individuale; sau
d)în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, atunci când suspendarea are drept rezultat insolvenţa unui creditor.
Statele membre pot limita competenţa, în temeiul primului paragraf, de a ridica suspendarea executărilor silite individuale la situaţiile în care creditorii nu au avut ocazia de a fi audiaţi înainte de intrarea în vigoare a suspendării ori înainte ca autoritatea judiciară sau administrativă să acorde o prelungire a perioadei.
Statele membre pot să prevadă o perioadă minimă, care nu depăşeşte perioada menţionată la alineatul (6), în cursul căreia o suspendare a executărilor silite individuale nu poate fi ridicată.
Art. 7: Consecinţele suspendării executărilor silite individuale
(1)În cazul în care în cursul perioadei de suspendare a executărilor silite individuale apare o obligaţie a debitorului, prevăzută de dreptul intern, de a solicita deschiderea unor proceduri de insolvenţă care s-ar putea solda cu lichidarea debitorului, această obligaţie se suspendă pe durata suspendării respective.
(2)Suspendarea executărilor silite individuale în conformitate cu articolul 6 înseamnă suspendarea, în perioada respectivă, a deschiderii, la cererea unuia sau mai multor creditori, a unor proceduri de insolvenţă care ar putea conduce la lichidarea debitorului.
(3)Statele membre pot să deroge de la alineatele (1) şi (2) în situaţiile în care un debitor nu are capacitatea de a-şi achita datoriile care ajung la scadenţă. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă menţinerea beneficiului suspendării executărilor silite individuale dacă, ţinând seama de circumstanţele cazului, deschiderea unor proceduri de insolvenţă care ar putea conduce la lichidarea debitorului nu ar fi în interesul general al creditorilor.
(4)Statele membre prevăd norme care împiedică creditorii cărora li se aplică suspendarea de a refuza executarea unor contracte în derulare esenţiale, de a rezilia, de a executa în mod anticipat sau de a modifica în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului, pentru datorii care au apărut înaintea suspendării, exclusiv în virtutea faptului că nu au fost achitate de debitor. Contractele în derulare esenţiale sunt considerate că înseamnă contracte în derulare care sunt necesare pentru continuarea activităţii curente a întreprinderii, inclusiv contractele care privesc orice furnizare, a cărei suspendare ar duce la oprirea activităţilor debitorului.
Primul paragraf nu exclude ca statele membre să ofere acestor creditori garanţii adecvate în scopul de a preveni cauzarea unui prejudiciu abuziv unor astfel de creditori ca urmare a respectivului paragraf.
Statele membre pot prevedea că prezentul alineat se aplică şi unor contracte în derulare care nu sunt esenţiale.
(5)Statele membre se asigură că creditorii nu au dreptul de a refuza executarea contractelor în derulare, nu reziliază, nu execută în mod anticipat şi nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului, în virtutea unei clauze contractuale care conţine astfel de măsuri, numai pe motivul:
a)unei cereri de deschidere a unei proceduri de restructurare preventivă;
b)unei cereri de suspendare a executărilor silite individuale;
c)deschiderii unei proceduri de restructurare preventivă; sau
d)acordării unei suspendări a executărilor silite individuale ca atare.
(6)Statele membre pot să prevadă că o suspendare a executărilor silite individuale nu se aplică acordurilor de compensare, inclusiv acordurilor de compensare cu exigibilitate imediată, de pe pieţele financiare, pieţele energiei şi pieţele de mărfuri, chiar şi în circumstanţe în care articolul 31 alineatul (1) nu se aplică, dacă aceste acorduri sunt executorii în temeiul dreptului intern în materie de insolvenţă. Cu toate acestea, suspendarea se aplică în cazul executării silite de către un creditor a unei creanţe faţă de un debitor care rezultă din aplicarea unui acord de compensare.
Primul paragraf nu se aplică în cazul contractelor de furnizare de bunuri, servicii sau energie necesare pentru funcţionarea întreprinderii debitorului, cu excepţia cazului în care astfel de contracte iau forma unei poziţii tranzacţionate pe o bursă sau pe alte pieţe, în aşa fel încât să poată fi oricând înlocuită la valoarea curentă de piaţă.
(7)Statele membre se asigură că expirarea unei suspendări a executărilor silite individuale fără adoptarea unui plan de restructurare nu duce în sine la deschiderea unei proceduri de insolvenţă care ar putea conduce la lichidarea debitorului, cu excepţia cazului în care celelalte condiţii pentru această deschidere prevăzute de dreptul intern sunt îndeplinite.