Capitolul i - ÎNFIINŢARE ŞI SARCINI - Decizia 2009/371/JAI/06-apr-2009 privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Europol)

Acte UE

Jurnalul Oficial 121L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 15 Mai 2009
CAPITOLUL I:ÎNFIINŢARE ŞI SARCINI
Art. 1: Înfiinţare
(1)Prezenta decizie înlocuieşte dispoziţiile Convenţiei în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie ("Convenţia Europol").
Sediul Europol se află la Haga, Ţările de Jos.
(2)Europol, astfel cum este menţionat în prezenta decizie, este considerat succesorul legal al Europol, astfel cum a fost instituit prin Convenţia Europol.
(3)Europol are ca punct de legătură câte o singură unitate naţională în fiecare stat membru, care va fi înfiinţată sau desemnată în conformitate cu articolul 8.
Art. 2: Capacitate juridică
(1)Europol are personalitate juridică.
(2)În fiecare stat membru, Europol are cea mai extinsă capacitate juridică şi contractuală de care pot beneficia persoanele juridice în temeiul legislaţiei statului membru respectiv. Europol poate, în special, să dobândească şi să dispună de bunuri mobile şi imobile, precum şi să se constituie parte într-o procedură judiciară.
(3)Europol este împuternicit să încheie un acord privind sediul cu Regatul Ţărilor de Jos.
Art. 3: Obiectiv
Obiectivul Europol constă în sprijinirea şi consolidarea activităţii autorităţilor competente ale statelor membre şi a cooperării reciproce a acestora în vederea prevenirii şi a combaterii criminalităţii organizate, a terorismului şi a altor forme grave de criminalitate care afectează două sau mai multe state membre.
În sensul prezentei decizii, "autorităţi competente" reprezintă toate organismele publice din statele membre, responsabile, în temeiul dreptului intern, de prevenirea şi combaterea infracţiunilor.
Art. 4: Competenţă
(1)Competenţa Europol include criminalitatea organizată, terorismul şi alte forme grave de criminalitate, astfel cum sunt enumerate în anexă, care afectează două sau mai multe state membre, astfel încât să fie necesară o abordare comună din partea statelor membre, ca urmare a amplorii, a importanţei şi a consecinţelor infracţiunilor.
(2)La recomandarea consiliului de administraţie, Consiliul stabileşte priorităţile sale cu privire la Europol, ţinând seama în special de analizele strategice şi de evaluările privind ameninţările întocmite de Europol.
(3)Competenţa Europol include şi infracţiunile conexe. Următoarele infracţiuni sunt considerate infracţiuni conexe:
a)infracţiunile săvârşite pentru procurarea mijloacelor necesare săvârşirii unor acte aflate în sfera de competenţă a Europol;
b)infracţiunile săvârşite în vederea înlesnirii sau a săvârşirii unor acte aflate în sfera de competenţă a Europol;
c)infracţiunile săvârşite pentru a asigura impunitatea actelor aflate în sfera de competenţă a Europol.
Art. 5: Sarcini
(1)Europol are următoarele sarcini principale:
a)să culeagă, să stocheze, să prelucreze, să analizeze şi să facă schimb de informaţii publice şi secrete;
b)să comunice fără întârziere autorităţilor competente ale statelor membre, prin intermediul unităţilor naţionale menţionate la articolul 8, informaţiile care le privesc, precum şi orice conexiuni constatate între infracţiuni;
c)să sprijine anchetele desfăşurate în statele membre, în special prin transmiterea tuturor informaţiilor relevante către unităţile naţionale;
d)să solicite autorităţilor competente ale statelor membre implicate să iniţieze, să deruleze sau să coordoneze anchete şi să sugereze în anumite cazuri constituirea de echipe comune de anchetă;
e)să furnizeze informaţii secrete şi sprijin analitic statelor membre cu privire la evenimente internaţionale majore;
f)să pregătească evaluări privind ameninţările, analize strategice şi rapoarte generale de situaţie care au legătură cu obiectivul său, inclusiv evaluări privind ameninţările care decurg din criminalitatea organizată.
(2)Sarcinile menţionate la alineatul (1) includ sprijinirea statelor membre în culegerea şi analizarea informaţiilor de pe internet în vederea identificării actelor cu caracter infracţional facilitate de internet sau comise prin intermediul internetului.
(3)Europol are următoarele sarcini suplimentare:
a)să dobândească cunoştinţe de specialitate în domeniul procedurilor de investigaţie ale autorităţilor competente ale statelor membre şi să ofere consiliere în desfăşurarea anchetelor;
b)să furnizeze informaţii secrete strategice pentru a sprijini şi promova utilizarea eficientă şi efectivă a resurselor disponibile la nivel naţional şi la nivelul Uniunii pentru activităţi operaţionale şi să sprijine aceste activităţi.
(4)În plus, în contextul obiectivului său în conformitate cu articolul 3, Europol poate, în funcţie de resursele bugetare şi de personal de care dispune şi în limitele stabilite de consiliul de administraţie, să sprijine statele membre prin asigurarea de asistenţă tehnică, consiliere şi activităţi de cercetare în următoarele domenii:
a)formarea membrilor autorităţilor competente ale acestora, după caz în colaborare cu Colegiul European de Poliţie;
b)organizarea şi dotarea autorităţilor respective, prin facilitarea furnizării de sprijin tehnic între statele membre;
c)metode de prevenire a criminalităţii;
d)analiza şi metodele tehnice şi de medicină legală, precum şi procedurile de investigaţie.
(5)Europol îndeplineşte, de asemenea, rolul de oficiu central pentru combaterea falsificării monedei euro, în conformitate cu Decizia 2005/511/JAI a Consiliului din 12 iulie 2005 privind protecţia monedei euro împotriva falsificării (1), prin desemnarea Europol ca fiind biroul central pentru combaterea falsificării monedei euro. Europol poate, de asemenea, să încurajeze coordonarea măsurilor puse în aplicare în vederea combaterii falsificării monedei euro de către autorităţile competente ale statelor membre sau în cadrul echipelor comune de anchetă, după caz, în colaborare cu entităţi ale Uniunii şi cu organisme ale ţărilor terţe. La cerere, Europol poate sprijini financiar anchetele privind falsificarea monedei euro.
(1)JO L 185, 16.7.2005, p. 35.
Art. 6: Participarea la echipele comune de anchetă
(1)Personalul Europol poate participa, în calitate de forţă de sprijin, în cadrul echipelor comune de anchetă, inclusiv în cadrul echipelor constituite în conformitate cu articolul 1 din Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă (2), în conformitate cu articolul 13 din Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene (3) sau în conformitate cu articolul 24 din Convenţia din 18 decembrie 1997 privind asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale (4), în măsura în care echipele respective efectuează anchete privind infracţiuni care intră în competenţa Europol în temeiul articolului 4 din prezenta decizie.
(2)JO L 162, 20.6.2002, p. 1.
(3)JO C 197, 12.7.2000, p. 3.
(4)JO C 24, 23.1.1998, p. 2.
Personalul Europol poate, în limitele stabilite de legislaţia statelor membre în care operează echipa comună de anchetă şi în conformitate cu acordul la care face referire alineatul (2), să sprijine toate activităţile şi să facă schimb de informaţii cu toţi membrii echipei comune de anchetă, în conformitate cu alineatul (4). Cu toate acestea, personalul Europol nu participă la adoptarea de măsuri coercitive.
(2)Modalităţile administrative de participare a personalului Europol în cadrul unei echipe comune de anchetă sunt stabilite printr-un acord între director şi autorităţile competente ale statelor membre reprezentate în echipa comună de anchetă, unităţile naţionale fiind, de asemenea, implicate. Normele care guvernează aceste acorduri sunt stabilite de consiliul de administraţie.
(3)Normele la care se face referire la alineatul (2) precizează condiţiile în care personalul Europol este pus la dispoziţia echipei comune de anchetă.
(4)În conformitate cu acordul menţionat la alineatul (2), personalul Europol poate colabora în mod direct cu membrii echipei comune de anchetă şi le poate furniza acestora, precum şi membrilor detaşaţi ai echipei, în conformitate cu prezenta decizie, informaţii provenind de la oricare dintre sistemele de prelucrare a informaţiilor menţionate la articolul 10. În cazul colaborării directe, Europol informează în acelaşi timp în această privinţă unităţile naţionale ale statelor membre reprezentate în echipă, precum şi pe cele ale statelor membre care au furnizat informaţiile.
(5)Informaţiile obţinute de un membru al personalului Europol pe parcursul participării sale în cadrul unei echipe comune de anchetă pot, cu acordul şi pe răspunderea statului membru care a furnizat informaţiile respective, să fie incluse în oricare dintre componentele sistemelor de prelucrare a informaţiilor menţionate la articolul 10, în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezenta decizie.
(6)Pe perioada operaţiunilor unei echipe comune de anchetă, membrii personalului Europol sunt supuşi, în ceea ce priveşte infracţiunile comise împotriva lor sau de aceştia, legii naţionale a statului membru în care se desfăşoară operaţiunile aplicabile persoanelor cu funcţii comparabile.
Art. 7: Solicitările Europol privind iniţierea de anchete penale
(1)Statele membre tratează toate solicitările din partea Europol privind iniţierea, derularea şi coordonarea de anchete în anumite cazuri şi acordă o atenţie deosebită acestor solicitări. Statele membre informează Europol dacă ancheta solicitată va fi iniţiată sau nu.
(2)Înainte de a solicita iniţierea unei anchete penale, Europol informează Eurojust în această privinţă.
(3)În cazul în care autorităţile competente ale statelor membre decid să nu dea curs unei solicitări a Europol, acestea aduc la cunoştinţa Europol decizia luată, precum şi motivele care au stat la baza acesteia, cu excepţia cazurilor în care nu pot divulga aceste motive deoarece:
a)în acest fel ar leza interese naţionale fundamentale în materie de securitate; sau
b)ar pune în pericol reuşita unei anchete în curs de desfăşurare sau siguranţa unor persoane.
(4)Răspunsurile la solicitările Europol de a iniţia, derula sau coordona anchete în anumite cazuri, precum şi informaţiile furnizate Europol cu privire la rezultatele anchetelor sunt transmise prin intermediul autorităţilor competente ale statelor membre, în conformitate cu regulile stabilite în prezenta decizie şi cu legislaţia naţională relevantă.
Art. 8: Unităţile naţionale
(1)Fiecare stat membru înfiinţează sau desemnează o unitate naţională responsabilă de îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul articol. Un funcţionar este desemnat în calitate de şef al unităţii naţionale în fiecare stat membru.
(2)Unitatea naţională constituie singurul organism de legătură dintre Europol şi autorităţile competente ale statelor membre. Cu toate acestea, statele membre pot permite contacte directe între autorităţile competente desemnate şi Europol, sub rezerva respectării condiţiilor stabilite de statul membru în cauză, inclusiv implicarea prealabilă a unităţii naţionale.
Unitatea naţională primeşte totodată din partea Europol toate informaţiile schimbate în cursul contactelor directe dintre Europol şi autorităţile competente desemnate. Relaţiile dintre unitatea naţională şi autorităţile competente sunt guvernate de dreptul intern şi, în special, de normele constituţionale naţionale relevante.
(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că unităţile naţionale sunt capabile să îndeplinească sarcinile care le revin şi, în special, că au acces la date naţionale relevante.
(4)Unităţile naţionale:
a)furnizează Europol, din proprie iniţiativă, informaţiile publice şi secrete necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale;
b)răspund solicitărilor de informaţii publice şi secrete şi de consiliere ale Europol;
c)actualizează informaţiile publice şi secrete;
d)evaluează, pentru autorităţile competente, şi transmit acestora informaţii publice şi secrete, în conformitate cu dreptul intern;
e)adresează Europol solicitări de consiliere, de informaţii publice şi secrete, precum şi de analiză;
f)furnizează Europol informaţii în vederea stocării acestora în bazele sale de date;
g)asigură respectarea legii în cadrul fiecărui schimb de informaţii între acestea şi Europol.
(5)Fără a aduce atingere exercitării atribuţiilor care le revin statelor membre cu privire la menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii interne, o unitate naţională nu este obligată, într-un anumit caz, să furnizeze informaţii publice şi secrete dacă acest lucru ar însemna:
a)lezarea intereselor naţionale fundamentale în materie de securitate;
b)punerea în pericol a reuşitei unei anchete în curs de desfăşurare sau a siguranţei unor persoane; sau
c)divulgarea unor informaţii referitoare la organizaţii sau la anumite activităţi ale serviciilor de informaţii în ceea ce priveşte securitatea statului.
(6)Cheltuielile efectuate de către unităţile naţionale în cadrul procesului de comunicare cu Europol sunt suportate de către statele membre şi, cu excepţia cheltuielilor de conectare, nu sunt imputate Europol.
(7)Şefii unităţilor naţionale se întâlnesc periodic, pentru a oferi Europol consultanţă în probleme operaţionale, din proprie iniţiativă sau la solicitarea consiliului de administraţie sau a directorului, în special pentru:
a)a analiza şi elabora propuneri care vor îmbunătăţi eficacitatea operaţională a Europol şi vor încuraja angajamentul statelor membre;
b)a evalua rapoartele şi analizele efectuate de Europol în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (f) şi pentru a elabora măsuri care să contribuie la punerea în aplicare a concluziilor acestora;
c)a asigura asistenţă la constituirea de echipe comune de anchetă cu participarea Europol în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (d) şi cu articolul 6.
Art. 9: Ofiţerii de legătură
(1)Fiecare unitate naţională detaşează cel puţin un ofiţer de legătură la Europol. Sub rezerva unor dispoziţii speciale din prezenta decizie, ofiţerii de legătură sunt supuşi dreptului intern al statului membru care a dispus detaşarea.
(2)Ofiţerii de legătură constituie birourile naţionale de legătură la Europol şi aceştia sunt instruiţi de către unităţile naţionale să le reprezinte interesele în cadrul Europol, în conformitate cu dreptul intern al statului membru care a dispus detaşarea şi cu dispoziţiile aplicabile administraţiei Europol.
(3)Fără a aduce atingere articolului 8 alineatele (4) şi (5), ofiţerii de legătură:
a)furnizează către Europol informaţii din partea unităţilor naţionale care i-au detaşat;
b)furnizează unităţilor naţionale care i-au detaşat informaţii din partea Europol;
c)cooperează cu personalul Europol în ceea ce priveşte comunicarea de informaţii şi consilierea; şi
d)sprijină schimbul de informaţii dintre unităţile naţionale care i-au detaşat şi ofiţerii de legătură ai altor state membre, sub răspunderea lor şi în conformitate cu normele de drept intern. Aceste schimburi bilaterale pot, de asemenea, să privească infracţiuni din afara sferei de competenţă a Europol, în măsura în care dreptul intern permite acest lucru.
(4)Articolul 3 5 se aplică mutatis mutandis activităţii ofiţerilor de legătură.
(5)Drepturile şi obligaţiile ofiţerilor de legătură în relaţia cu Europol sunt stabilite de consiliul de administraţie.
(6)Ofiţerii de legătură se bucură de privilegiile şi imunităţile necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2).
(7)Europol se asigură că ofiţerii de legătură sunt pe deplin informaţi şi implicaţi în toate activităţile desfăşurate de acesta, în măsura în care aceste activităţi sunt compatibile cu funcţia pe care o deţin.
(8)Europol pune la dispoziţia statelor membre, în mod gratuit, spaţiile necesare în cadrul imobilelor Europol şi sprijinul adecvat în vederea desfăşurării activităţii ofiţerilor de legătură. Toate celelalte costuri legate de detaşarea ofiţerilor de legătură sunt suportate de statul membru care a dispus detaşarea, inclusiv costurile pentru echipamentele ofiţerilor de legătură, cu excepţia cazului în care consiliul de administraţie, cu ocazia stabilirii bugetului Europol, recomandă o derogare în anumite cazuri.