Secţiunea 1 - Dispoziţii generale - Conventie din 27-sep-1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială ( Text modificat ca atare prin Convenţia de aderare)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 1 Ianuarie 2007

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat contractant sunt supuse, indiferent de naţionalitatea acestora, jurisdicţiilor acestui stat.

Persoanele care nu sunt resortisanţi ai statului în care sunt domiciliate sunt supuse regulilor de competenţă aplicabile cetăţenilor statului respectiv.

Art. 3

Persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat contractant nu pot fi acţionate în justiţie în faţa instanţelor altui stat contractant decât în temeiul regulilor enunţate în secţiunile 2 şi 6 ale prezentului titlu.

Nu pot fi invocate împotriva lor în special următoarele dispoziţii:

- în Belgia: articolul 15 din Codul civil (Code civil - Burgerlijk Wetboek) şi articolul 638 din Codul judiciar (Code judiciare -Gerechtelijk Wetboek);

- în Danemarca: articolul 248 alineatul (2) din Legea privind procedura civilă (Lov om rettens pleje) şi capitolul 3 articolul 3 din Legea privind procedura civilă a Groenlandei (Lov for Gr

nland om rettens pleje);

- în Republica Federală Germania: articolul 23 din Codul de procedură civilă (Zivilproze

ordnung);

- în Franţa: articolele 14 şi 15 din Codul civil (Code civil);

- în Irlanda: dispoziţiile referitoare la competenţa întemeiată pe un act de sesizare a instanţei care i-a fost comunicat sau notificat pârâtului în cursul prezenţei sale temporare în Irlanda;

- în Italia: articolul 2 şi articolul 4 punctele 1 şi 2 din Codul de procedură civilă (Codice di procedura civile);

- în Luxemburg: articolele 14 şi 15 din Codul civil (Code civil);

- în Ţările de Jos: articolul 126 alineatul (3) şi articolul 127 din Codul de procedură civilă (Wetbock van Burgerlijke Rechtsvordering);

- în Regatul Unit: dispoziţiile referitoare la competenţa întemeiată pe:

(a)un act de sesizare a instanţei care i-a fost comunicat sau notificat pârâtului în cursul prezenţei sale temporare în Regatul Unit sau

(b)existenţa în Regatul Unit de bunuri aparţinând pârâtului sau

(c)sechestrarea de către reclamant a bunurilor situate în Regatul Unit (¹).

(¹)Al doilea paragraf modificat prin articolul 4 din Convenţia de aderare.

Art. 4

În cazul în care pârâtul nu are domiciliul pe teritoriul unui stat contractant, competenţa este, în fiecare stat contractant, reglementată de legea acestui stat, sub rezerva aplicării dispoziţiilor articolului 16.

Orice persoană, indiferent de naţionalitate, domiciliată pe teritoriul unui stat contractant, poate, ca şi cetăţenii statului respectiv, să invoce împotriva acestui pârât regulile de competenţă care sunt în vigoare şi în special cele prevăzute la articolul 3 al doilea paragraf.