Secţiunea 1 - Recunoaştere - Conventie din 27-sep-1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială ( Text modificat ca atare prin Convenţia de aderare)
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Secţiunea 1:Recunoaştere
Art. 26
Hotărârile pronunţate într-un stat contractant sunt recunoscute în celelalte state contractante fără a fi necesar să se recurgă la nici o procedură.
În caz de contestaţie, orice parte interesată care invocă recunoaşterea pe cale principală poate demonstra, conform procedurii prevăzute în secţiunile 2 şi 3 din prezentul titlu, că hotărârea trebuie să fie recunoscută.
În cazul în care recunoaşterea este invocată pe cale incidentală în faţa unei instanţe dintr-un stat contractant, aceasta este competentă pentru a o judeca.
Art. 27
Hotărârile nu sunt recunoscute:
1.în cazul în care recunoaşterea este contrară ordinii publice a statului respectiv;
2.în cazul în care actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost comunicat sau notificat conform legii şi în timp util pârâtului absent, pentru ca acesta să îşi poată pregăti apărarea (1);
(1)Punctul 2 modificat prin articolul 13 alineatul (1) din Convenţia de aderare.
3.în cazul în care hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată între aceleaşi părţi în statul în care se solicită recunoaşterea;
4.în cazul în care instanţa din statul de origine, pentru a pronunţa o hotărâre într-o problemă privind starea şi capacitatea persoanelor fizice, raporturile patrimoniale dintre soţi, testamentele şi succesiunile, a ignorat o normă de drept internaţional privat a statului în care este solicitată recunoaşterea, în afară de cazul în care hotărârea sa are acelaşi rezultat ca în cazul în care aceste norme ar fi fost aplicate.
5.în cazul în care hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre anterioară pronunţată într-un stat necontractant, între aceleaşi părţi într-un litigiu având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, cu condiţia ca această ultimă hotărâre să îndeplinească condiţiile necesare recunoaşterii în statul solicitat (2).
(2)Punctul 5 adăugat prin articolul 13 alineatul (2) din Convenţia de aderare.
Art. 28
De asemenea, hotărârile nu sunt recunoscute în cazul în care nu au fost respectate dispoziţiile din secţiunile 3, 4 şi 5 ale titlului II, precum şi în cazul prevăzut la articolul 59.
În aprecierea competenţelor menţionate în paragraful precedent, autoritatea căreia i se solicită recunoaşterea este legată de constatările de fapt pe care instanţa statului de origine şi-a bazat competenţa.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor primului paragraf, nu se poate proceda la controlul competenţelor instanţelor statului de origine; normele de competenţă nu privesc ordinea publică reglementată de articolul 27 alineatul (1).
Art. 30
Instanţa dintr-un stat contractant, în faţa căreia se invocă recunoaşterea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat contractant, poate suspenda judecata în cazul în care această hotărâre face obiectul unei căi de atac ordinare.
Instanţa dintr-un stat contractant, în faţa căreia se invocă recunoaşterea unei hotărâri pronunţate în Irlanda sau Regatul Unit, poate suspenda judecata, în cazul în care executarea este suspendată în statul în care a fost pronunţată hotărârea în urma exercitării unei căi de atac (3).
(3)Al doilea paragraf adăugat prin articolul 14 din Convenţia de aderare.