Titlul iii - JUSTIŢIE, LIBERTATE ŞI SECURITATE - Acordul 2141/25-iun-2024 de parteneriat şi cooperare consolidat între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Republica Kârgâză, pe de altă parte

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 13 Septembrie 2024
TITLUL III:JUSTIŢIE, LIBERTATE ŞI SECURITATE
Art. 13: Protecţia datelor cu caracter personal
(1)Părţile recunosc importanţa promovării şi asigurării drepturilor fundamentale la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, ca factor central al încrederii cetăţenilor în economia digitală şi ca element esenţial pentru dezvoltarea în continuare a schimburilor comerciale şi a cooperării în materie de aplicare a legii.
(2)Părţile cooperează pentru a asigura protecţia şi aplicarea efectivă a acestor drepturi, inclusiv în contextul prevenirii şi combaterii terorismului şi a altor infracţiuni transnaţionale. Cooperarea poate include consolidarea capacităţilor, asistenţa tehnică şi schimbul de informaţii şi de expertiză, precum şi alte forme.
(3)Părţile cooperează pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a datelor cu caracter personal, prin schimbul de cele mai bune practici şi de experienţă, luând în considerare instrumentele juridice şi standardele europene şi internaţionale. Ca modalitate de a facilita cooperarea, Republica Kârgâză va depune eforturi pentru aderarea la Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la 28 ianuarie 1981, şi la Protocolul adiţional la Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autorităţile de control şi fluxul transfrontalier al datelor, încheiat la 8 noiembrie 2001, precum şi pentru punerea în aplicare a convenţiei menţionate şi a protocolului adiţional la aceasta.
Art. 14: Cooperarea în domeniul migraţiei, al azilului şi al managementului frontierelor
(1)Părţile reafirmă importanţa stabilirii unui dialog amplu cu privire la toate aspectele legate de migraţie, inclusiv migraţia legală, după caz, protecţia internaţională şi combaterea migraţiei ilegale, precum şi combaterea introducerii ilegale de migranţi şi a traficului de persoane.
(2)Cooperarea se bazează pe o evaluare a nevoilor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părţi, şi este pusă în aplicare în conformitate cu legislaţia relevantă în vigoare a părţilor. Aceasta se axează, în special, pe:
a)abordarea cauzelor profunde ale migraţiei;
b)elaborarea şi punerea în aplicare a legislaţiei şi practicilor naţionale în materie de protecţie internaţională, în vederea respectării dispoziţiilor Convenţiei privind statutul refugiaţilor, adoptată la 28 iulie 1951, şi ale Protocolului privind statutul refugiaţilor, încheiat la 31 ianuarie 1967;
c)reamintirea Declaraţiei de la New York pentru refugiaţi şi migranţi, adoptată prin Rezoluţia A/RES/71/1 a Adunării Generale a ONU la 19 septembrie 2016;
d)normele în materie de admisie, drepturile şi statutul persoanelor admise, tratamentul echitabil şi integrarea persoanelor care nu au cetăţenia statului-gazdă aflate în situaţie de şedere legală, educaţia, formarea şi măsurile de combatere a rasismului şi a xenofobiei;
e)stabilirea unei politici preventive eficace împotriva migraţiei ilegale, a introducerii ilegale de migranţi şi a traficului de persoane, care să includă mijloacele de combatere a reţelelor de persoane care introduc ilegal migranţi şi de traficanţi şi de asigurare a protecţiei victimelor acestui tip de trafic în cadrul instrumentelor internaţionale relevante;
f)aspecte cum ar fi organizarea, formarea, bunele practici şi alte măsuri operaţionale în domeniile gestionării migraţiei, în special a migraţiei ilegale, securităţii documentelor, politicii în domeniul vizelor, precum şi sistemelor de management al frontierelor şi sistemelor de informaţii privind migraţia.
Art. 15: Readmisia şi combaterea migraţiei ilegale
(1)În cadrul cooperării lor care vizează prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, părţile convin că:
a)Republica Kârgâză readmite orice resortisant al său care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile în vigoare privind intrarea, prezenţa sau şederea pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, la cererea acestuia din urmă şi fără alte formalităţi;
b)fiecare stat membru al Uniunii Europene readmite orice resortisant al său care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile în vigoare privind intrarea, prezenţa sau şederea pe teritoriul Republicii Kârgâze, la cererea acesteia din urmă şi fără alte formalităţi;
c)statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Kârgâză furnizează resortisanţilor lor documente de călătorie corespunzătoare în acest scop sau acceptă utilizarea documentului european de călătorie instituit în conformitate cu Regulamentul (UE) Regulamentul (UE) 2016/1953 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) în scopul returnării. În cazul în care persoana care urmează a fi readmisă nu este în posesia niciunui document sau a unei alte dovezi a cetăţeniei sale, reprezentanţele diplomatice şi consulare competente ale statului membru în cauză sau ale Republicii Kârgâze, la cererea Republicii Kârgâze sau a statului membru în cauză, cooperează pe deplin în vederea stabilirii cetăţeniei persoanei respective.
(1)Regulamentul (UE) Regulamentul (UE) 2016/1953 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind instituirea unui document european de călătorie pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală şi de abrogare a Recomandării Consiliului din 30 noiembrie 1994 (JO UE L 311, 17.11.2016, p. 13).
(2)Părţile convin să încheie, la cerere, un acord între Uniunea Europeană şi Republica Kârgâză, prin care să reglementeze obligaţiile specifice pentru statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Kârgâză în ceea ce priveşte readmisia, inclusiv dispoziţii detaliate privind readmisia resortisanţilor altor ţări şi a apatrizilor. De asemenea, părţile pot lua în considerare, în cazul în care condiţiile permit acest lucru, o posibilă negociere a unui acord între Uniunea Europeană şi Republica Kârgâză privind facilitarea eliberării vizelor pentru cetăţenii Uniunii Europene şi ai Republicii Kârgâze.
Art. 16: Combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului
(1)Părţile cooperează în vederea prevenirii şi a combaterii eficace a utilizării instituţiilor lor financiare şi a întreprinderilor şi profesiilor nefinanciare desemnate pentru spălarea produselor provenite din activităţi infracţionale şi pentru finanţarea terorismului.
(2)În acest scop, părţile fac schimb de informaţii în cadrul legislaţiei lor respective şi cooperează pentru a asigura punerea în aplicare efectivă şi deplină a recomandărilor Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) şi a altor standarde adoptate de organismele internaţionale relevante care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. Cooperarea respectivă poate include, printre altele, identificarea, depistarea, sechestrarea, confiscarea şi recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obţinute din infracţiuni.
Art. 17: Drogurile ilicite
(1)Părţile cooperează pentru a asigura o abordare echilibrată, bazată pe dovezi şi integrată în ceea ce priveşte drogurile ilicite, precum şi noile substanţe psihoactive.
(2)Politicile şi acţiunile în materie de droguri sunt menite să consolideze structurile de prevenire şi combatere a drogurilor ilicite, să reducă furnizarea, traficul şi cererea de droguri ilicite şi să abordeze consecinţele de ordin sanitar şi social ale utilizării de droguri ilicite, în vederea reducerii efectelor nocive. Părţile cooperează pentru a preveni deturnarea precursorilor chimici utilizaţi la fabricarea ilicită a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope, precum şi a substanţelor psihoactive noi.
(3)Părţile convin asupra metodelor de cooperare necesare pentru atingerea obiectivelor menţionate la alineatul (1). Acţiunile se bazează pe principiile convenite de comun acord, prevăzute în convenţiile relevante ale ONU privind controlul drogurilor, precum şi pe recomandările stabilite în documentul final intitulat "Angajamentul nostru comun pentru abordarea şi combaterea eficientă a problemei drogurilor la nivel mondial", adoptat prin Rezoluţia A/RES/S-30/1 a Adunării Generale a ONU la 19 aprilie 2016, acesta fiind cel mai recent consens internaţional privind politica internaţională în materie de droguri, pentru a face bilanţul punerii în aplicare a angajamentelor asumate pentru abordarea şi combaterea în comun a problemei drogurilor la nivel mondial.
Art. 18: Combaterea criminalităţii organizate şi a corupţiei
(1)Părţile cooperează în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea activităţilor infracţionale şi ilegale, inclusiv a activităţilor transnaţionale, organizate sau nu, cum ar fi:
a)introducerea ilegală de migranţi şi traficul de persoane;
b)contrabanda şi traficul de arme de foc, inclusiv de SALW;
c)contrabanda şi traficul de droguri ilicite;
d)contrabanda şi traficul de bunuri;
e)activităţile economice şi financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, frauda fiscală şi fraudele legate de achiziţiile publice;
f)deturnarea de fonduri în cadrul unor proiecte finanţate de donatori internaţionali;
g)corupţia activă şi pasivă, atât în sectorul privat, cât şi în cel public;
h)falsificarea de documente şi prezentarea de declaraţii false;
i)criminalitatea informatică.
(2)Părţile consolidează cooperarea bilaterală, regională şi internaţională între organismele de aplicare a legii, inclusiv formarea şi schimbul de experienţă. Părţile pun în aplicare în mod eficace standardele internaţionale relevante, în special pe cele consacrate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate adoptată prin Rezoluţia A/RES/55/25 a Adunării Generale a ONU la 8 ianuarie 2001 şi protocoalele la aceasta.
(3)Părţile cooperează în vederea prevenirii şi combaterii corupţiei în concordanţă cu standardele internaţionale relevante, în special cu cele consacrate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată prin Rezoluţia A/RES/58/4 a Adunării Generale a ONU la 31 octombrie 2003 şi cu recomandările care decurg din evaluările efectuate pe baza acestei convenţii.
Art. 19: Combaterea terorismului
(1)Părţile reafirmă importanţa luptei împotriva terorismului şi a prevenirii acestuia şi convin să colaboreze la nivel bilateral, regional şi internaţional pentru a preveni şi a combate terorismul în toate formele şi manifestările sale.
(2)Părţile convin asupra faptului că este esenţial ca lupta împotriva terorismului să se realizeze cu respectarea deplină a statului de drept şi în deplină conformitate cu dreptul internaţional, inclusiv cu dreptul internaţional al drepturilor omului, cu dreptul internaţional al refugiaţilor şi cu dreptul internaţional umanitar, cu principiile Cartei ONU, precum şi cu toate instrumentele internaţionale relevante în materie de combatere a terorismului.
(3)Părţile subliniază importanţa ratificării universale şi a punerii în aplicare a tuturor convenţiilor şi protocoalelor ONU legate de combaterea terorismului. Părţile convin să promoveze dialogul cu privire la proiectul de convenţie generală privind terorismul internaţional şi să coopereze în vederea punerii în aplicare a Strategiei globale a Organizaţiei Naţiunilor Unite de combatere a terorismului, adoptată prin Rezoluţia A/RES/60/288 a Adunării Generale a ONU la 8 septembrie 2006, precum şi a tuturor rezoluţiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU.
(4)Părţile reafirmă importanţa unei abordări judiciare şi de asigurare a respectării legii în ceea ce priveşte lupta împotriva terorismului şi convin să coopereze în domeniul prevenirii şi al eradicării terorismului, în special prin:
a)schimbul de informaţii referitoare la grupurile teroriste, terorişti şi reţelele lor de sprijin, în conformitate cu reglementările internaţionale şi naţionale, îndeosebi în ceea ce priveşte protecţia datelor şi a vieţii private;
b)schimbul de experienţă în ceea ce priveşte prevenirea şi eradicarea terorismului, mijloacele, metodele şi aspectele tehnice ale acestora, precum şi în ceea ce priveşte formarea, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;
c)schimbul de opinii privind radicalizarea şi recrutarea şi privind modalităţile de combatere a radicalizării şi de promovare a deradicalizării şi a reabilitării;
d)schimbul de opinii şi de experienţă în ceea ce priveşte circulaţia şi deplasările transfrontaliere ale unor persoane suspectate de terorism, precum şi în ceea ce priveşte ameninţările teroriste;
e)schimbul de bune practici în materie de protecţie a drepturilor omului în lupta împotriva terorismului, în special în ceea ce priveşte procedurile penale;
f)asigurarea incriminării infracţiunilor de terorism şi luarea de măsuri de combatere a finanţării terorismului;
g)adoptarea unor măsuri împotriva ameninţării pe care o reprezintă terorismul de natură chimică, biologică, radiologică şi nucleară şi întreprinderea măsurilor necesare pentru a preveni achiziţia, transferul şi utilizarea în scopuri teroriste a materialelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare, precum şi pentru a preveni actele ilegale îndreptate împotriva instalaţiilor chimice, biologice, radiologice şi nucleare de mare risc.
(5)Cooperarea se bazează pe evaluările disponibile relevante şi se desfăşoară prin consultarea reciprocă dintre părţi.
Art. 20: Cooperarea judiciară şi juridică
(1)Părţile consolidează cooperarea existentă privind asistenţa judiciară reciprocă şi extrădarea pe baza acordurilor internaţionale relevante. Părţile consolidează mecanismele existente şi, după caz, iau în considerare dezvoltarea de noi mecanisme pentru a facilita cooperarea internaţională în acest domeniu. Cooperarea respectivă include, după caz, aderarea la instrumentele internaţionale relevante şi punerea în aplicare a acestora, precum şi o cooperare mai strânsă cu Eurojust.
(2)Părţile dezvoltă o cooperare judiciară şi juridică în materie civilă şi comercială, în special, în ceea ce priveşte negocierea, ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor multilaterale privind cooperarea judiciară în materie civilă, inclusiv a convenţiilor Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat.
Art. 21: Protecţia consulară
Autorităţile diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru al Uniunii Europene reprezentat acordă protecţie oricărui resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene care nu are o reprezentanţă permanentă în Republica Kârgâză în măsură să ofere efectiv protecţie consulară într-un anumit caz, în aceleaşi condiţii ca în cazul resortisanţilor respectivului stat membru.
În vederea stabilirii unei proceduri coordonate care să le permită resortisanţilor Republicii Kârgâze să beneficieze de protecţie consulară în statele membre ale Uniunii Europene în care Republica Kârgâză nu are o reprezentanţă permanentă în măsură să ofere efectiv protecţie consulară într-un anumit caz, se renunţă la cerinţa ca oficiile consulare ale Republicii Kârgâze stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene să transmită o notificare în temeiul articolului 7 din Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, adoptată la 24 aprilie 1963.