Secţiunea 0 - Strategie din 2022 a Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2022-2027
M.Of. 450 bis
În vigoare Versiune de la: 5 Mai 2022
SECŢIUNEA 0:
Dimensiunea populaţiei de etnie romă constituie în continuare una dintre cele mai mari provocări pentru Guvernul României. Conform recensământului populaţiei, realizat în anul 2011 de Institutul Naţional de Statistică, în România trăiesc 621.600 persoane aparţinând minorităţii romilor, autoidentificaţi, ceea ce reprezintă 3,3% din populaţia generală a României. Neoficial, numărul romilor este mult mai mare. Organizaţiile care activează în domeniu, dar şi autorităţile locale, estimează un număr de 1,5-2 milioane de persoane de etnie romă.
Etnicii romi auto-identificaţi reprezintă circa 27% din totalul locuitorilor din zonele rurale marginalizate. Prin urmare, romii sunt supra-reprezentaţi în rândul locuitorilor din zonele rurale marginalizate, iar această proporţie este de aproape 10 ori mai mare decât proporţia naţională a romilor auto-identificaţi în populaţia totală.
Motivele pentru care un număr foarte mare de romi nu-şi asumă apartenenţa etnică sunt, tradiţional, de natură istorică, dar - mai recent - şi ca reacţie la atitudinile anti-rome ale societăţii majoritare asupra acestei minorităţi.
Zonele marginalizate implică existenta unor comunităţi aflate în dificultatea de a-şi valorifica prin inserţie pe piaţa muncii potenţialul de capital uman, din lipsa cumulată a accesului la infrastructură, educaţie, condiţii de locuit şi servicii de sănătate. Localităţile ce cuprind astfel de zone sunt definite drept marginalizate.
Profilul comunităţilor marginalizate cu populaţie romă este structurat pe criterii ce ţin, în special, de vulnerabilităţile asociate cu apartenenţa la această etnie, precum şi cele ce caracterizează contextul socio-economic local şi zonal. Studiile evidenţiază că rata sărăciei la populaţia de romi a avut o tendinţă negativă în ultimii şase ani, însă decalajele faţă de nivelul populaţiei generale se menţin la un nivel ridicat.
De altfel, profilul marginalizării este diferit în cazul comunităţilor cu romi, comparativ cu cele majoritare. În timp ce majoritatea zonelor rurale marginalizate sunt mici, comunităţile de romi tind să fie mai extinse, 86% dintre romii care trăiesc în comunităţi marginalizate trăiesc în comunităţi de romi cu mai mult de 250 de locuitori.43)
43) Idem 7
În plus, cercetările furnizează date contradictorii, de multe ori în contrast cu vizibilitatea romilor în spaţiul public românesc, oferind în schimb date alarmante, indicii calitative privind nivelul sub limita decenţei la care se află traiul celei mai mari părţi a celor identificaţi drept romi sub toate aspectele posibile: standard de viaţă, de civilizaţie, nivel de educaţie, acces la servicii de sănătate, etc.
Un element particular al minorităţii rome din România îl reprezintă marea diversitate de neamuri diferite, care prezintă o multitudine de particularităţi privind tradiţiile, limba, portul şi modul de viaţă. Instituţiile europene fac eforturi considerabile în vederea impulsionării, sprijinirii, ghidării Statelor Membre în procesul de incluziune socială a romilor. Decidenţii ce elaborează politici adresate romilor la nivel european, dar şi naţional, nu au luat, până acum, în calcul aceste diferenţieri între neamurile de romi şi specificul comunităţilor în care aceştia trăiesc. Acest fapt a afectat rezultatele obţinute, în raport cu cele propuse prin documentele programatice.
La nivel judeţean/local nu există analize care să evidenţieze gradul de vulnerabilitate a populaţiei rome în raport cu populaţia majoritară, iar planurile de acţiune judeţene nu conţin indicatori măsurabili care să ţină seama de diferenţele culturale ale neamurilor de romi ce locuiesc în aceeaşi localitate.
Din perspectiva Strategiei, se consideră că pentru incluziunea cetăţenilor români de etnie romă, aflaţi în situaţie de vulnerabilitate trebuie asigurate şi garantate, simultan:
1.drepturile civile elementare - locuire, educaţie, sănătate, drept la muncă, la asistenţă socială) - romii, indiferent de disponibilitatea de asumare a apartenenţei etnice, trebuie să beneficieze de drepturile care decurg din statutul de cetăţean;
2.drepturile culturale, dreptul la identitate, astfel încât asumarea apartenenţei etnice să devină expresie a stimei de sine.