Capitolul ii - Introducere - Strategie din 2021 Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021-2027

M.Of. 559 bis

În vigoare

Versiune de la: 31 Mai 2021

CAPITOLUL II:Introducere

SECŢIUNEA 1:Contextul dezvoltării strategiei

În ultimii 20 de ani, România se confruntă cu un declin demografic puternic determinat în principal de reducerea ratei fertilităţii totale, de menţinerea unor valori mari a mortalităţii în general şi a celei infantile în special, precum şi de creşterea migraţiei externe temporare sau permanente. Declinul demografic şi consecinţele acestuia se manifestă ca o tendinţă de durată şi vulnerabilizează piaţa muncii, creând presiuni asupra sustenabilităţii pe termen lung a sistemelor sociale şi de pensii.

Noul document strategic în domeniul ocupării forţei de muncă a fost dezvoltat în contextul în care Comisia Europeană a lansat, în perioada 29-30 mai 2018, propunerea pentru pachetul legislativ privind Politica de Coeziune (PC), aferentă cadrului financiar 2021-2027, cuprinzând Regulamentul privind prevederile comune (CPR), Regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) şi Fondul de coeziune (FC), Regulamentul privind cooperarea teritorială, Regulamentul privind mecanismul de cooperare transfrontalieră, Regulamentul privind "Fondul social european plus" (FSE+). Propunerea legislativă a stabilit o serie de condiţii favorizante ("enabling conditions"), care înlocuiesc condiţionalităţile ex-ante din perioada 2014-2020. Astfel, pentru perioada post 2020, implementarea fondurilor europene va fi restricţionată de neîndeplinirea condiţiilor favorizante [CPR - art. 11, alin. (5)].

Totodată, la nivelul Uniunii Europene (UE) a fost adoptat Pactul Ecologic European¹, noua strategie de creştere care îşi propune să combată ameninţările pe care le prezintă schimbările climatice şi degradarea mediului prin transformarea UE într-o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi competitivă, în care să nu mai existe emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050 şi în care creşterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor.

Astfel, demersul de elaborare a documentului strategic s-a desfăşurat pe fondul pandemiei generate de noul coronavirus SARS-CoV-2, care a provocat decelerare bruscă a activităţilor economice şi o serie de mutaţii pe piaţa muncii de la nivel naţional. Impactul negativ pe termen scurt asupra mediului economic şi al pieţei muncii cauzat de pandemia COVID-19 este foarte ridicat, iar impactul micro şi macroeconomic pe termen mediu şi lung este încă dificil de evaluat la momentul dezvoltării acestui document strategic.

Astfel, pentru atenuarea şi limitarea efectelor negative determinate de criza economică şi socială previzionată, pe termen scurt şi mediu este esenţial ca instituţiile, autorităţile şi partenerii sociali să coopereze şi să îşi coordoneze eforturile pentru relansarea economiei, cu impact direct asupra realizării unui echilibru pe piaţa muncii, cu accent pe dezvoltarea de programe care să pună bazele unei integrări durabile pe piaţa muncii a persoanelor inactive apte de muncă.

SECŢIUNEA 2:Context naţional pentru Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021-2027

2.1.Cadrul strategic naţional

(1)Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 şi Planul de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei au fost elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu sprijinul instituţiilor şi autorităţilor publice relevante pe piaţa muncii, şi au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1071/2013.

a)O1. Creşterea ocupării în rândul tinerilor şi prelungirea vieţii active a persoanelor în vârstă, cu următoarele direcţii de acţiune:

1.Diminuarea şomajului în rândul tinerilor şi a numărului de tineri din categoria NEETs² (care nu sunt în ocupare, educaţie sau formare);

b)O2. Îmbunătăţirea structurii ocupaţionale şi participării pe piaţa muncii în rândul femeilor şi persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, cu următoarele direcţii de acţiune:

(2)Strategia naţională pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 au fost elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin consultări cu ministerele de resort şi cu Institutul Naţional de Statistică, şi au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2018.

(3)Planul de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2017-2020

2.2.Cadrul legislativ naţional

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, are ca scop realizarea mai multor obiective pe piaţa muncii, printre care: sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei, stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă, stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă, îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice, creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională, precum şi protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj.

Legea nr. 72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor, cu modificările ulterioare, reglementează suportul acordat angajatorilor care încadrează în muncă elevi şi studenţi pe perioada vacanţelor. Astfel, angajatorii beneficiază, pentru fiecare elev şi student, de un stimulent financiar lunar egal cu 50% din valoarea indicatorului social de referinţă. Stimulentul financiar se acordă la cererea angajatorului din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru o perioadă de maximum 60 de zile lucrătoare într-un an calendaristic.

Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, cu modificările ulterioare, reglementează modalitatea de efectuare a stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, prin promovarea de stagii care să le permită absolvenţilor de studii universitare un prim contact cu piaţa muncii şi sporirea competenţelor profesionale în concordanţă cu nevoile angajatorilor. Angajatorul care încheie un contract de stagiu beneficiază, pe perioada derulării contractului de stagiu (6 luni), de o sumă în cuantum de 2.250 lei/lună.

Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Ucenicia la locul de muncă are drept scop creşterea nivelului de competenţe pentru forţa de muncă prin învăţare şi practicarea unor ocupaţii direct la locul de muncă. Angajatorii care doresc să organizeze activităţi de ucenicie la locul de muncă pentru locurile de muncă declarate vacante şi care încheie un contract de ucenicie, beneficiază, la cerere, pe perioada derulării acestuia (între 6 luni şi 3 ani, în funcţie de nivelul de calificare pentru care se realizează programul), de o sumă în cuantum de 2.250 lei/lună. Ucenicia reprezintă formarea profesională realizată la locul de muncă în baza unui contract de ucenicie. Durata contractului de ucenicie se stabileşte în funcţie de nivelul de calificare pentru care urmează să se pregătească ucenicul (6 luni pentru calificări de nivel 1; 12 luni pentru calificări de nivel 2; 24 de luni pentru calificări de nivel 3; 36 de luni pentru calificări de nivel 4).

Legea nr. 219/2015 privind economia socială, cu modificările ulterioare. Legea defineşte economia socială ca fiind ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări. Aceasta are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.

SECŢIUNEA 3:Cadrul normativ al Uniunii Europene de coordonare în domeniul ocupării şi formării profesionale

(1)Eforturile Uniunii Europene de răspuns la efectele pandemiei COVID-19

În plus, pe 2 aprilie 2020, pentru a proteja vieţile şi nivelul de trai al cetăţenilor Statelor Membre ale Uniunii Europene (SM UE), Comisia a lansat o nouă iniţiativă, Instrumentul de sprijin pentru atenuarea riscurilor de şomaj într-o situaţie de urgenţă (SURE, respectiv Support to mitigating Unemployment Risks in an Emergency), care va contribui la păstrarea locurilor de muncă şi la ajutorarea familiilor. De asemenea, Comisia a propus redirecţionarea fondurilor structurale disponibile către măsuri de răspuns la criza generată de pandemia de coronavirus.

Instrumentul SURE are rolul de a oferi statelor membre asistenţă financiară de până la 100 de miliarde EURO, sub formă de împrumuturi acordate în condiţii avantajoase. Aceste împrumuturi vor ajuta statele membre să acopere costurile schemelor naţionale de măsuri care vizează reducerea timpului de lucru al persoanelor angajate (short time work schemes) - programe care le permit întreprinderilor să-şi reducă programul de lucru şi să ofere în acelaşi timp sprijin pentru asigurarea de venituri persoanelor angajate. Aceste scheme au rolul de a reduce incidenţa şomajului, susţinerea veniturilor persoanelor angajate, menţinerea în funcţiune a capacităţilor de producţie şi a capitalului uman al întreprinderilor şi păstrarea stabilităţii economice.

SURE ⁵ va sprijini programele de şomaj parţial şi măsurile similare cu scopul de a proteja locurile de muncă, angajaţii şi persoanele care desfăşoară o activitate independentă împotriva riscului de concediere şi de pierdere a veniturilor. Firmele vor putea să reducă temporar timpul de lucru al angajaţilor sau să întrerupă complet activitatea, statul oferind sprijin financiar pentru asigurarea unui venit pentru orele nelucrate. Lucrătorii care desfăşoară o activitate independentă vor primi un ajutor de înlocuire a veniturilor pentru actuala situaţie de urgenţă.

(2)RECOMANDAREA CONSILIULUI din 30 octombrie 2020 privind "O punte către locuri de muncă - consolidarea Garanţiei pentru tineret" şi de înlocuire a Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înfiinţarea unei garanţii pentru tineret⁶

Pandemia provocată de coronavirusul SARS CoV-2 a evidenţiat dificultăţile întâmpinate frecvent de mulţi tineri în tranziţia spre ocupare şi la accesul pe piaţa muncii. În acest context, Comisia Europeană consolidează eforturile de susţinere a tinerilor prin oferirea de posibilităţi de a-şi dezvolta întregul potenţial de a modela viitorul UE şi de a prospera pe parcursul tranziţiei verzi şi a celei digitale. Cu iniţiativa Next Generation EU ⁷ şi cu viitorul buget al UE, Comisia Europeană propune variante de finanţare europeană pentru generaţia următoare şi pentru angajarea tinerilor.

(3)Politici ale Uniunii Europene relevante pentru domeniul ocupării forţei de muncă

a)_

Semestrul European debutează de regulă în luna noiembrie, când Comisia Europeană stabileşte priorităţile pentru anul următor. În cazul statelor membre non-euro, ciclul anual privind Semestrul European se încheie în momentul adoptării recomandărilor specifice de ţară în perioada iunie-august a anului următor, iar pentru statele membre din zona euro, procesul prevede transmiterea în luna octombrie a proiectelor de planuri bugetare către Comisia Europeană, care ţin cont de recomandările specifice de ţară adoptate în vară de către Consiliu.

Un element de noutate în cadrul acestui proces de coordonare european este faptul că principalul instrument prin care Comisia Europeană stabileşte priorităţile economice şi sociale generale pentru UE şi statele membre oferind orientări politice pentru următoarele douăsprezece luni a fost redenumit - Strategia Anuală privind Creşterea Durabilă 2020 (anterior Analiza Anuală a Creşterii). Aceste priorităţi trebuie integrate de statele membre în deciziile economice naţionale şi, implicit, în Programele Naţionale de Reformă şi în Programele de Stabilitate sau Convergenţă.

b)_

d)_

Orientările pentru politicile de ocupare a forţei de muncă (adoptate anual conform prevederilor articolului 148 din TFUE) prezintă obiective strategice pentru politicile naţionale pentru ocuparea forţei de muncă şi conţin priorităţi politice în domeniile ocupării forţei de muncă, educaţiei şi incluziunii sociale. Acestea combină priorităţile politicii cu o serie de elemente cheie în curs de desfăşurare. Dintre cele 10 orientări integrate, patru orientări sunt formulate pentru politicile de ocupare a forţei de muncă, restul de şase fiind orientări de politică economică în sens mai larg (articolul 121 din TFUE).

1._

2._

- Potrivit Strategiei Anuale pentru 2021 privind Creşterea Durabilă adoptată de către Comisia Europeană la 17 septembrie 2020, prin COM(2020) 575 final, Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă (MRR) va fi unul dintre principalele instrumente de redresare la nivelul Uniunii Europene. Acest instrument va sprijini statele membre în consolidarea rezilienţei sociale şi economice prin intermediul Planurilor Naţionale de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), instrumente ce se vor concentra atât asupra reformelor, cât şi asupra investiţiilor care sprijină dubla tranziţie verde şi digitală şi vor conduce la crearea de locuri de muncă şi generarea creşterii economice.

(4)Politici europene relevante pentru domeniul competenţelor pentru viaţă şi locuri de muncă

1._

2.Agenda pentru competenţe în Europa⁹

Pornind de la Agenda pentru competenţe adoptată în 2016 şi valorificând potenţialul Planului de redresare pentru Europa, prin o nouă Agendă pentru competenţe¹⁰ Comisia Europeană a stabilit o abordare nouă şi dinamică a politicii în materie de competenţe la nivelul UE, cu scopul de a orienta statele membre şi de a contribui la stimularea dublei tranziţii şi la susţinerea redresării economice în urma impactului socioeconomic al pandemiei COVID-19. Pentru ca acest demers să fie o reuşită, învăţarea pe tot parcursul vieţii pentru toţi trebuie să devină o realitate în Europa, în fiecare stat membru şi în fiecare regiune.

3.Politici europene centrate pe promovarea competenţelor în rândul tinerilor

Consiliul European a încurajat statele membre, Consiliul UE şi Comisia Europeană: să continue demersurile din cadrul iniţiativelor importante care promovează spaţiul european al învăţării (precum Programul Erasmus+, universităţile europene, recunoaşterea reciprocă a diplomelor etc.); să analizeze provocările legate de competenţe digitale şi inteligenţă artificială; să promoveze incluziunea în educaţie şi formare pe tot parcursul vieţii, cu accent pe inovaţie, dezvoltarea industriilor culturale.

4.Nouă agendă a UE pentru învăţământul superior

SECŢIUNEA 4:Aspecte relevante din implementarea SNOFM 2014-2020, utile în contextul dezvoltării şi implementării noului cadru strategic

(1)_

1.Primul obiectiv specific a vizat grupurile de persoane aflate la cele două extreme ale parcursului profesional, respectiv tinerii, cu provocările legate de accesul pe piaţa muncii şi persoanele în vârstă, cu provocările de menţinere a statutului de persoane ocupate până la vârsta standard de pensionare.

Situaţia generală a tinerilor de pe piaţa muncii la nivel naţional şi UE era marcată la momentul construcţiei SNOFM 2014-2020 de o rată de ocupare redusă, efect al tranziţiilor dificile din educaţie către muncă, al lipsei de experienţă profesională, precum şi al educaţiei sau formării profesională uneori inadecvate cerinţelor de pe piaţa muncii, al protecţiei sociale adesea limitate şi al accesului redus la resursele financiare, pe fondul unor condiţii de muncă precare.

Cu toate că au fost înregistrate progrese în participarea tinerilor pe piaţa muncii, evidenţiate de reducerea ratei şomajului şi a ratei tinerilor NEET, creşterea participării pe piaţa muncii a tinerilor rămâne o prioritate strategică şi trebuie să fie reflectată în noul cadru strategic prin transpunerea acesteia într-un obiectiv specific în care acţiunile cele mai eficiente şi cu impactul cel mai relevant să fie continuate şi, totodată, să fie însoţite de măsuri noi relaţionate cu nevoile şi provocările actuale.

2.Al doilea obiectiv specific a vizat îmbunătăţirea structurii ocupaţionale şi creşterea participării pe piaţa muncii în rândul mai multor categorii de persoane, după cum urmează:

- Populaţia din mediul rural (intervenţii complementare şi în sinergie cu măsuri ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, Prioritatea 1) "Încurajarea transferului de cunoştinţe şi a inovării în agricultură, în silvicultură şi în zonele rurale": măsuri de pregătire a tranziţiei lucrătorilor din agricultura de subzistenţă către activităţi productive: acţiuni de informare, orientare, consiliere, formare profesională; măsuri de creştere a competitivităţii în agricultură, prin îmbunătăţirea nivelului de competenţe; măsuri de stimulare a antreprenoriatului şi formării în domenii non-agricole; pachete integrate de acţiuni de mobilitate ocupaţională şi geografică necesare transferului populaţiei din agricultura de subzistenţă către alte locuri de muncă generatoare de venituri mai mari şi constante.

- Femeile: măsuri vizând sprijinirea participării pe piaţa muncii şi de reconciliere a ocupării cu activităţile şi nevoile de îngrijire a persoanelor dependente din familie/gospodărie; măsuri de îmbunătăţire a infrastructurii care deserveşte serviciile de îngrijire pentru persoanele dependente; măsuri de conştientizare/educare în rândul elevilor/studenţilor şi în mediul privat privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, inclusiv instruirea celor care sunt responsabili cu aplicarea cadrului legal în vigoare; acţiuni de încurajare a integrării pe piaţa muncii a femeilor vulnerabile prin încheierea de parteneriate cu organizaţii nonguvernamentale(ONG-uri) sau alte entităţi interesate în vederea accesării de fonduri nerambursabile.

- Persoanele vulnerabile: măsuri care combină suportul social cu activarea pentru persoanele vulnerabile (provenite din sistemul de asistenţă socială/cu dizabilităţi/a celor condamnate aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune şi a celor care execută sau au executat în parte sau în întregime o pedeapsă privativă de libertate); măsuri directe pentru persoanele din grupurile vulnerabile, dar şi stimulente acordate angajatorilor pentru oferirea de oportunităţi de ocupare acestor persoane; măsuri dedicate economiei sociale, pentru sprijinirea comunităţilor dezavantajate în a dezvolta întreprinderi sociale; măsuri pentru persoanele de etnie romă ce au vizat acordarea de beneficii şi servicii sociale în funcţie de nevoia specifică a persoanei şi servicii de stimulare a participării la programe de educaţie, formare şi ocupare.

3.Al treilea obiectiv specific este în concordanţă cu obiectivul general al strategiei şi a vizat dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare şi competenţe adaptate la cerinţele pieţei muncii, prin sprijinirea adaptabilităţii şi dezvoltării permanente a forţei de muncă corelate cu schimbările structurale ale pieţei muncii şi prin îmbunătăţirea nivelului de competenţe al persoanelor şomere şi inactive apte de muncă, pentru a facilita reintegrarea acestora pe piaţa muncii.

Intervenţiile au vizat orientarea forţei de muncă în gestionarea tranziţiei la noile modele organizaţionale şi adaptarea la evoluţiile tehnologice, folosirea noilor tehnologii de învăţare, recunoaşterea calificărilor obţinute pe alte căi decât cele formale, iar în rândul şomerilor şi persoanelor inactive apte de muncă intervenţiile au vizat definirea profilului individual, evaluarea riscului de şomaj pe termen lung şi a nevoii de îmbunătăţire a nivelului de competenţe, anticiparea cererii de forţă de muncă în concordanţă cu tendinţele pe termen lung de pe piaţa muncii, creşterea importanţei formării profesionale în cadrul măsurilor active promovate de agenţiile de ocupare.

4.Ultimul obiectiv specific a avut rolul de a asigura coerenţa internă cu celelalte obiective specifice ale strategiei, vizând perfecţionarea mecanismelor de fundamentare, implementare, monitorizare şi evaluare a politicilor cu impact pe piaţa muncii şi consolidarea dialogului social la toate nivelurile. În acest sens, măsurile implementate în cadrul acestui obiectiv au avut rolul de a oferi un suport adecvat celorlalte intervenţii în cadrul strategiei.

Planul de acţiuni din anul 2014	Planul de acţiuni din anul 2015	Planul de acţiuni din anul 2016	Planul de acţiuni din anul 2017	Planul de acţiuni din anul 2018	Planul de acţiuni din anul 2019	Planul de acţiuni din anul 2020
O 1 - 38 acţiuni	O 1 - 52 acţiuni	O 1 - 22 acţiuni	O 1 - 25 acţiuni	O 1 - 19 acţiuni	O 1 - 18 acţiuni	O 1 - 21 acţiuni
DA 1.1 - 36 acţiuni	DA 1.1 - 50 acţiuni	DA 1.1 - 22 acţiuni	DA 1.1 - 24 acţiuni	DA 1.1 - 18 acţiuni	DA 1.1 - 17 acţiuni	DA 1.1 - 20 acţiuni
DA 1.2 - 2 acţiuni	DA 1.2 - 2 acţiuni	DA 1.2 - 0 acţiuni	DA 1.2 - 1 acţiune	DA 1.2 - 1 acţiune	DA 1.2 - 1 acţiune	DA 1.2 - 1 acţiune
O 2 - 12 acţiuni	O 2 - 23 acţiuni	O 2 - 20 acţiuni	O 2 - 19 acţiuni	O 2 - 24 acţiuni	O 2 - 20 acţiuni	O 2 - 19 acţiuni
DA 2.1 - 3 acţiuni	DA 2.1 - 5 acţiuni	DA 2.1 - 2 acţiuni	DA 2.1 - 2 acţiuni	DA 2.1 - 8 acţiuni	DA 2.1 - 6 acţiuni	DA 2.1 -5 acţiuni
DA 2.2 - 4 acţiuni	DA 2.2 - 12 acţiuni	DA 2.2 - 5 acţiuni	DA 2.2 - 7 acţiuni	DA 2.2 - 7 acţiuni	DA 2.2 - 5 acţiuni	DA 2.2 - 4 acţiuni
DA 2.3 - 5 acţiuni	DA 2.3 - 6 acţiuni	DA 2.3 - 13 acţiuni	DA 2.3 - 10 acţiuni	DA 2.3 - 9 acţiuni	DA 2.3 - 9 acţiuni	DA 2.3 - 10 acţiuni
O 3 - 20 acţiuni	O 3 - 20 acţiuni	O 3 - 11 acţiuni	O 3 -17 acţiuni	O 3 -13 acţiuni	O 3 -9 acţiuni	O 3 -12 acţiuni
DA 3.1 - 18 acţiuni	DA 3.1 - 18 acţiuni	DA 3.1 - 9 acţiuni	DA 3.1 - 14 acţiuni	DA 3.1 - 11 acţiuni	DA 3.1 - 7 acţiuni	DA 3.1 - 10 acţiuni
DA 3.2 - 2 acţiuni	DA 3.2 - 2 acţiuni	DA 3.2 - 2 acţiuni	DA 3.2 - 3 acţiuni	DA 3.2 - 2 acţiuni	DA 3.2 - 2 acţiuni	DA 3.2 - 2 acţiuni
O 4 - 5 acţiuni	O 4 - 11 acţiuni	O 4 - 3 acţiuni	O 4 - 8 acţiuni	O 4 - 8 acţiuni	O 4 - 8 acţiuni	O 4 - 9 acţiuni
DA 4.1 - 4 acţiuni	DA 4.1 - 10 acţiuni	DA 4.1 - 3 acţiuni	DA 4.1 - 7 acţiuni	DA 4.1 - 8 acţiuni	DA 4.1 - 7 acţiuni	DA 4.1 - 9 acţiuni
DA 4.2 - 1 acţiune	DA 4.2 - acţiune 1	DA 4.2 - 0 acţiune	DA 4.2 - 1 acţiune	DA 4.2 - 0 acţiune	DA 4.2 - 0 acţiuni	DA 4.2 - 0 acţiuni
Total General - 75 acţiuni	Total General - 106 acţiuni	Total General - 56 acţiuni	Total General - 69 acţiuni	Total General - 64 acţiuni	Total General - 55 acţiuni	Total General - 61 acţiuni

(2)Principii de bază pentru dezvoltarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea cadrului strategic

Eficacitate - implementarea strategiei cu eficacitate a fost asigurată prin mecanismul de monitorizare şi evaluare, dar şi prin utilizarea unui cadru unitar în construcţia Planurilor anuale de acţiuni aferente SNOFM, elaborate de MMPS pe baza contribuţiilor celorlalte instituţii. De asemenea, s-a încercat păstrarea unei corelări între eforturile naţionale şi angajamentele asumate de instituţiile implicate ca răspuns la Recomandările Specifice de Ţară, luând în considerare concluziile Consiliului European şi având în vedere setul de Orientări Integrate privind Ocuparea Forţei de Muncă.

Sistemul de monitorizare bazat pe datele obţinute din Ancheta Forţei de Muncă în Gospodării (AMIGO) şi pe alte cercetări statistice relevante derulate de Institutul National de Statistică, pe datele administrative furnizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, de Ministerul Educaţiei, de Autoritatea Naţională pentru Calificări, precum şi pe alte date administrative colectate de ministerele/instituţiile responsabile de implementarea măsurilor incluse în Planurile anuale de acţiune a fost relevant şi extrem de util pentru îndeplinirea nevoilor de raportare a progreselor.

De asemenea, este de dorit o mai bună oglindire în Planurilor anuale de acţiuni ale strategiei a adiţionalităţii fondurilor, principiul conform căruia contribuţiile din partea Fondurilor europene structurale şi de investiţii (FESI) nu se substituie cheltuielilor structurale publice efectuate de fiecare stat membru. Prin urmare, instituţiile responsabile cu implementarea strategiei trebuie să asigura o alocare eficace şi suficientă de resurse, prin utilizarea fondurilor de la bugetul de stat şi de la bugetele locale şi, în completarea cheltuielilor naţionale publice, a alocărilor financiare din FESI.

(3)Analiză SWOT a pieţei muncii din România

1.Puncte tari şi Puncte slabe ale pieţei muncii naţionale

Puncte tari

Puncte slabe

- Rezultate pozitive în ceea ce priveşte majoritatea obiectivelor asumate la nivel naţional în contextul strategiei Europa 2020;

- O îmbunătăţire a condiţiilor sociale pe fondul creşterii economice;

- Prezenţa în mediul de afaceri din România a unor mari companii, fapt ce conferă acces la tehnologii moderne;

- Dezvoltarea unor hub-uri industriale/de servicii a căror experienţă poate sprijini creşterea întreprinzătorilor autohtoni;

- Acces la Fonduri Europene Structurale şi de Investiţii;

- Implementarea cu rezultate bune a unor proiecte finanţate din Fondul Social European (atât strategice, cât şi de grant) privind investiţia în capitalul uman, modernizarea instituţiilor pieţei muncii, creşterea accesului la ocupare şi consolidarea incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile;

- Dezvoltarea de parteneriate, inclusiv în cadrul cooperării transnaţionale şi interregionale, care concură la creşterea calităţii în politicile de ocupare şi la implementarea unor reforme importante, folosind experienţa altor ţări, prin activităţi comune ale persoanelor, administraţiilor, partenerilor sociali, ONG-urilor şi ale altor organizaţii cu atribuţii în domeniul ocupării, incluziunii sociale şi formării profesionale;

- Diversitatea economică datorată avantajului geografic;

- Evoluţie ascendentă a investiţiilor private;

- Creşterea uşoară în 2019 a numărului de startup-uri local, corelat cu sporirea interesului investitorilor externi;

- Competitivitatea forţei de muncă în ceea ce priveşte asimilarea şi adaptabilitatea la progresul tehnologic;

- Potenţial agricol semnificativ şi de creştere a sectorului agroturismului;

- Resursa umană disponibilă prin întoarcerea în ţară a persoanelor calificate sau care au lucrat în alte ţări şi care au dobândit cunoştinţe practice şi organizatorice utile ce pot fi valorificate în plan intern;

- Dinamica pozitivă a indicatorilor pieţei muncii, înainte de declanşarea pandemiei (rata de ocupare în creştere, rata şomajului mică);

- Creştere semnificativă a salariilor în ultimii ani;

- Calitatea şi flexibilitatea forţei de muncă, inclusiv un nivel ridicat de competenţe de limbi străine;

- Pregătirea profesională bună a absolvenţilor de învăţământ profesional şi tehnic;

- O îmbunătăţire uşoară a tendinţelor în ceea ce priveşte ocuparea tinerilor NEET;

- Măsuri diverse de susţinere a persoanelor şomere şi în căutarea unui loc de muncă, dar şi a angajatorilor;

- Existenţa unui cadru instituţional solid privind serviciile adresate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;

- Existenţa unor politici publice de ocupare şi formare continuă revizuite şi consolidate;

- Diversificarea pieţei muncii şi consolidarea serviciilor bazate pe utilizarea tehnologiei;

- Dezvoltarea în ultimii ani a componentei de formare la locul de muncă şi revizuirea legislaţiei în domeniu;

- Reformarea în parte a sistemului instituţiilor implicate în formarea profesională a adulţilor;

- Îmbunătăţirea accesului la internet prin creşterea gradului de acoperire a reţelelor de comunicaţii electronice de mare viteză în bandă largă;

- Sporirea numărului de servicii publice electronice;

- Investiţii în E-guvernare şi interoperabilitatea IT în administraţia publică;

- Dezvoltarea sectorului cultural şi a industriilor creative;

- Progrese substanţiale în ceea ce priveşte protejarea stabilităţii financiare şi a solidităţii sectorului bancar;

- Îmbunătăţirea calităţii şi a caracterului incluziv al educaţiei;

- Creşterea gradului de acoperire, a diversităţii şi a calităţii serviciilor sociale;

- Conectare la EURES (Reţea europeană de cooperare a serviciilor de ocupare a forţei de muncă), transparenţa şi conectarea la piaţa muncii europeană;

- Flexibilizarea relaţiilor de muncă şi dezvoltarea de măsuri de protecţie socială temporară în contextul pandemiei COVID-19.

- Evoluţiile demografice negative;

- Diminuarea forţei de muncă disponibile pe fondul migraţiei şi mobilităţii externe;

- Număr mare de persoane (în special din grupurile vulnerabile) inactive şi care pot fi încadrate cu greu pe piaţa muncii;

- Grad redus de mobilitate internă a forţei de muncă;

- Participare redusă a persoanelor şomere, dar şi a forţei de muncă în general la programe de creştere a nivelului de competenţe;

- Integrarea dificilă a tinerilor proveniţi din categorii defavorizate;

- Nivel ridicat de abandon şcolar;

- Productivitatea scăzută a muncii;

- Mecanisme de anticipare a nevoii de competenţe şi de monitorizare şi evaluare a politicilor active care necesită dezvoltare şi corelare;

- Monitorizare şi evaluarea preponderent administrativă a impactului măsurilor active;

- Dezvoltare şi accesare redusă a formării profesionale în întreprinderi/slaba investiţie în formarea continuă a propriilor angajaţi în contextual nevoii de restructurare, modernizare, absorbţie a rezultatelor cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării (CDI) pentru menţinerea competitivităţii/dificultatea de a monitoriza în timp acest fenomen;

- Corelarea insuficientă a sistemului educaţional cu cerinţele pieţei muncii;

- Număr redus de stagii de formare profesională pentru studenţi pe parcursul derulării studiilor;

- Nivel de aprofundare redus al studiilor în ceea ce priveşte categorii de persoane vizate de politicile de ocupare;

- Nivelul ridicat al sărăciei în muncă, comparativ cu alte state membre UE;

- Dezvoltarea economică şi socială neomogenă a mediului urban şi cel rural;

- Infrastructură fizică insuficient de dezvoltată;

- Inadecvarea politicilor pentru prelungirea vieţii active;

- Dezechilibru între cerere şi ofertă atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ;

- Pondere mare a populaţiei care suferă de deprivare materială severă;

- Nivel redus de alfabetizare digitală în rândul populaţiei;

- Utilizarea insuficientă a tehnologiilor digitale la nivelul firmelor şi instituţiilor administraţiei publice;

- Disparităţile regionale/urban-rural în ceea ce priveşte nivelul investiţiilor, productivitatea, competitivitatea şi ocuparea forţei de muncă;

- Cultură antreprenorială limitată, completată de politicile fiscale în continuă schimbare care generează teamă şi neîncredere, descurajând potenţialii antreprenori;

- Insuficienta dezvoltare a mecanismelor de susţinere a ocupării femeilor;

- Contribuţie redusă a comitetelor sectoriale în ceea ce priveşte realizarea de analize ocupaţionale şi studii referitoare la cererea de forţă de muncă pentru ramurile reprezentate, definirea competenţelor şi calificărilor, elaborarea şi validarea standardelor ocupaţionale şi profesionale;

- Lipsa unor informaţii actualizate cu privire la evoluţia forţei de muncă în diverse sectoare economice;

- Corelarea limitată a intervenţiilor pe piaţa muncii pe termen mediu şi lung cu orientările strategice naţionale de dezvoltare economică, de educaţie pentru piaţa muncii, de investiţii publice strategice etc.

- Cadru legislativ ce răspunde parţial noilor forme de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea la locul de muncă şi accesul la protecţie socială;

- Potenţial al economiei sociale de a îmbunătăţi condiţiile sociale valorificat insuficient;

- Un nivel ridicat de birocratizare şi bariere administrative în dezvoltarea iniţiativelor de business, inclusiv în ceea ce priveşte accesul IMM-urilor la oportunităţile de finanţare;

- Schimbări legislative dese, care conduc la o previzionare dificilă;

- Implicarea insuficientă a partenerilor sociali în elaborarea şi implementarea politicilor publice.

2.Oportunităţi şi Riscuri pentru piaţa muncii

Oportunităţi

Riscuri

- Măsurile guvernamentale prompte adoptate în contextul pandemiei COVID-19 de natură a atenua efectele negative ale întreruperii/reducerii activităţii economice;

- Investiţiile străine/companii străine sau multinaţionalele;

- Posibila relocare a unor activităţi economice din spaţiul extra-comunitar în România în contextul post-criză;

- Sprijinul financiar şi tehnic oferit de Comisia Europeană;

- Utilizarea fondurilor europene pentru investiţii în forţa de muncă;

- Retenţia resurselor umane revenite în ţară prin măsuri care să stimuleze ocuparea, iniţierea de afaceri pe cont propriu, integrarea socială şi valorificarea experienţei dobândite în străinătate;

- Dezvoltarea programelor de formare profesională în acord cu nevoile pieţei muncii;

- Potenţialul economic crescut al tinerilor şi spiritul antreprenorial dezvoltat, în special în rândul absolvenţilor de studii superioare;

- Accentuarea utilizării şi dezvoltarea unor noi tipuri de forme de muncă, în contextul pandemic şi post-pandemic;

- Dezvoltarea de noi modele de afaceri, noi meserii, dar şi noi relaţii de muncă ca răspuns la mediul economic postpandemic;

- Potenţial de retehnologizare şi eficientizare a activităţii forţei de muncă;

- Cererea mare de forţă de muncă în sectorul IT, cu o valoare adăugată ridicată;

- Actualizarea legislaţiei pentru dezvoltarea unor măsuri active adecvate pentru integrarea pe piaţa muncii a unor grupuri vulnerabile;

- Modernizarea instituţiilor pieţei muncii şi creşterea transparenţei în implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor de ocupare;

- Costul redus al forţei de muncă în comparaţie cu statele membre aflate la acelaşi nivel de dezvoltare şi principalii competitori în atragerea de investiţii străine directe în zonă;

- Schimbul de bune practici cu alte state membre UE;

- Consolidarea cooperării între instituţiile de învăţământ şi angajatori pentru a contribui la creşterea ocupării în rândul tinerilor;

- Cooperarea între administraţia publică, angajatori şi mediul educaţional pentru a contribui la dezvoltarea programelor de învăţământ în concordanţă cu nevoile specifice ale diferitelor ramuri din industrie/servicii, în acord cu evoluţiile tehnice şi organizatorice din întreprinderi;

- Evoluţia ştiinţei şi tehnologiei, a soluţiilor de inteligenţă artificială;

- Creşterea utilizării tehnologiilor digitale în administraţia publică şi în mediul economic, în contextul post-pandemic;

- Dezvoltarea industriilor creative care generează locuri de muncă atipice;

- Potenţial de dezvoltare a agroturismului şi agriculturii ecologice şi de creare a unor locuri de muncă verzi;

- Potenţialul de retehnologizare şi de modernizare a agriculturii;

- Eforturi guvernamentale constante pentru instituirea Cadrului Naţional de Interoperabilitate;

- Instituirea unui Fond pentru o tranziţie justă, a unei scheme specifice pentru o tranziţie justă în cadrul InvestEU şi a unei noi facilităţi de împrumuturi pentru sectorul public, gestionată împreună cu Banca Europeană de Investiţii;

- Statutul recent de piaţă emergentă secundară, care ar putea contribui şi mai mult la impulsionarea pieţei de capital din România şi a accesului întreprinderilor la finanţarea nebancară; Internaţionalizarea ecosistemelor de clustere, apariţia şi dezvoltarea hub-urilor de inovare regională;

- Integrarea în lanţurile globale de valoare adăugată mare.

- Continuarea şi accentuarea migraţiei şi mobilităţii externe a forţei de muncă;

- Perspectivele demografice negative;

- Apariţia pe agenda publică a unor problematici neprevăzute (de natura pandemiilor, epidemiilor, dezastre naturale etc.) care debalansează priorităţile naţionale şi necesită relocări importante de resurse;

- Ritm scăzut de creare de noi locuri de muncă;

- Dispariţia unor locuri de muncă şi creşterea numărului de şomeri ca efect al pandemiei COVID-19;

- Reconversia profesională lentă a forţei de muncă disponibilizate;

- Utilizarea insuficientă a rezultatelor analizelor şi studiilor la fundamentarea politicilor;

- Subfinanţarea măsurilor active şi a altor intervenţii dezvoltate pentru piaţa muncii;

- Accesul inadecvat şi lipsa competenţelor de bază în rândul persoanelor vulnerabile, fapt ce va determina o participare redusă a acestora pe piaţa muncii;

- Creşterea neconcordanţei dintre competenţele persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi cerinţele angajatorilor;

- Insuficienta furnizare de competenţe digitale pentru ca forţă de muncă să se poată adapta la modificările structurale din economie;

- Capacitate redusă de anticipare a nevoilor de competenţe ale noilor locuri de muncă în economia circulară;

- Munca nedeclarată, dar bine remunerată, ceea ce îi poate determină pe angajaţi să accepte astfel de practici;

- Creşterea accentuată a salariului minim, fapt ce poate determina ca anumite industrii să devină necompetitive;

- Creşterea decalajelor de remunerare faţă de alte ţări;

- Segmentarea pieţei muncii;

- Creşterea sărăciei în muncă;

- Menţinerea indemnizaţiei de şomaj la valoare actuală, pe fondul unei încetiniri a ritmului de creştere economică, poate afecta substanţial veniturile persoanelor devenite şomere;

- Nivel ridicat de sărăcie şi excluziune socială, care va fi accentuat de criza generată de pandemia COVID-19;

- Scăderea ridicată a activităţilor economice în anumite sectoare economice şi vulnerabilitatea acestora în perioada post-pandemie;

- Creşterea diferenţelor economice/financiare dintre mediul urban şi rural;

- Instabilitatea financiară, schimbarea frecventă a legislaţiei, inclusiv a celei fiscale;

- Competiţia între ţările UE şi adoptarea de măsuri de protecţie a pieţelor interne;

- Trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon ar putea duce la creşterea ratei şomajului, în special în regiunile cu industrii caracterizate printr-o rată scăzută a productivităţii şi emisii mari de dioxid de carbon;

- Investiţiile ar putea fi afectate de gradul persistent de incertitudine;

- Schimbările tehnologice ce vor genera o reorientare a cererii către competenţe şi calificări superioare, care ar putea să nu fie acoperită în totalitate de oferta actuală de forţă de muncă, având în vedere timpul necesar pentru ajustarea sistemului de învăţământ şi formare;

- Impactul asimetric al pandemiei (disponibilizările sunt concentrate în special în rândul salariaţilor cu venituri reduse);

- Lipsa de predictibilitate privind majorările salariului minim;

- Majorarea abruptă a salariului minim poate determina ca anumite industrii să devină necompetitive, spre exemplu industria uşoară, acesta fiind un sector ce se bazează intensiv pe forţă de muncă ieftină;

- Adâncirea riscului sărăciei în muncă.