Capitolul i - INTRODUCERE - Strategie din 2016 naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020
M.Of. 902 bis
În vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2016
CAPITOLUL I:INTRODUCERE
SUBCAPITOLUL 1:I.1. Premise
Strategia Naţională de Siguranţă Rutieră pentru perioada 2016-2020 exprimă liniile strategice, directoare, pentru stabilirea politicii guvernamentale în ceea ce priveşte siguranţa rutieră şi căile de realizare şi îmbunătăţire a acesteia.
Strategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră pentru perioada 2016-2020 este un document de politici coerente şi unitare în sfera siguranţei rutiere, pe termen mediu, care a fost elaborat pentru contracararea rezultatelor nesatisfăcătoare ale politicilor existente în domeniu. Aceasta urmează a fi pusă în aplicare de către instituţiile cu atribuţii în domeniu, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale împreună cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale.
Întrucât rezultatele măsurilor care au avut ca scop creşterea siguranţei participanţilor la trafic au fost sub aşteptări, iar ambiţiosul obiectiv de reducere la jumătate a numărului de decese în accidentele rutiere, pentru perioada 2001-2010 la nivelul Uniunii Europene nu s-a îndeplinit, numărul de decese în accidentele rutiere din Uniunea Europeană scăzând doar cu 35% până în 2010, Comisia Europeană a luat decizia de a elabora noile orientări pentru perioada 2011-2020 pentru un spaţiu european de siguranţă rutieră, menţinând obiectivul principal, de reducere a deceselor cu 50% faţă de perioada anterioară.
Comisia Europeană consideră inacceptabil de ridicat numărul deceselor şi al vătămărilor corporale, recunoscând totodată că sistemul de transport sigur şi durabil contribuie la competitivitate şi prosperitate, la ocuparea forţei de muncă, siguranţă şi securitate pe plan european. În acest sens a fost adoptată la Bruxelles, prin documentul COM(2010) 389 final din 20.07.2010, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Pentru un spaţiu european de siguranţă rutieră: orientări pentru politica de siguranţă rutieră 2011-20201. Planul de reducere cu 50% a numărului victimelor accidentelor rutiere la nivelul Uniunii Europene în perioada 2001-2010 nu a fost prevăzut în politicile publice din România.
1http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2010/RO/1-2010-389-RO-F1-1.Pdf
SUBCAPITOLUL 2:I.2. Context
Siguranţa rutieră a fost văzută ca o problemă a sistemului de transport, o consecinţă nefastă a acestuia, fără a se ţine cont de faptul că accidentele rutiere presupun costuri directe care sunt suportate de sectorul de sănătate, domeniul afacerilor şi de către familiile celor implicaţi. Accidentele rutiere sunt evenimente care au impact socio-economic extrem de puternic asupra societăţii în ansamblul ei şi în mod direct asupra membrilor acesteia.
Conform statisticilor, dintre toate modurile de transport, transportul rutier este cel mai periculos şi costisitor în termeni de vieţi omeneşti şi costuri aferente. Astfel, siguranţa rutieră reprezintă o problemă de interes individual, naţional, european şi mondial, iar abordarea acesteia trebuie să fie corespunzătoare fiecărui nivel în parte, cu răspunderea împărţită între toţi actorii implicaţi.
De la primul accident rutier înregistrat în 1869 în Irlanda şi până în prezent se estimează faptul că numărul persoanelor decedate pe drumurile publice se ridică la 30 milioane. Mai mult decât atât, se estimează faptul că mai bine de 1.24 milioane de persoane îşi pierd viaţa anual pe drumurile din întreaga lume, mult mai mulţi rămân cu deficienţe grave şi între 20 şi 50 milioane sunt vătămaţi. Aceste evenimente sunt mai dese în special în ţările în curs de dezvoltare, mai ales în rândul participanţilor vulnerabili la trafic şi în rândul celor mai activi din punct de vedere social.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Banca Mondială au estimat o creştere alarmantă a deceselor din trafic până în anul 2020, aşa cum se poate observa şi în Figura 1, dacă în prezent politicienii şi cei a căror activitate concură la siguranţa rutieră nu vor lua o serie de măsuri adiţionale de îmbunătăţire a siguranţei rutiere. Astfel se propune ca decesul/rănirea gravă prin accidente rutiere să fie considerată, alături de problemele cardio-vasculare, cancer şi atacuri cerebrale, ca o problemă de sănătate publică. Cum riscul de a fi implicat într-un accident rutier poate fi diminuat prin diferite măsuri, rezultă că şi accidentele rutiere pot fi prevenite prin măsuri educative, inginereşti, preventive şi corective, reducând astfel numărul victimelor acestora.
Figura 1. Situaţia estimată a accidentelor rutiere până în 2020
În ciuda unor îmbunătăţiri recente, siguranţa rutieră este o problemă gravă în România şi performanţa acesteia este semnificativ mai mică decât media UE. Rata fatalităţilor măsurată ca decese pe cap de locuitor este aproape de două ori faţă de media din UE şi mai mult de triplu faţă de cele mai performante ţări din UE. România se numără printre patru ţări din UE cu cea mai mare rată de fatalităţi.
SUBCAPITOLUL 3:I.3. Abordarea sistemului de siguranţă rutieră
Orice acţiune din domeniul siguranţei circulaţiei rutiere ar trebui să se bazeze pe abordarea durabilă a sistemului de siguranţă, deja folosit cu mare succes în multe state membre ale UE, în Australia şi Noua Zeelandă.
Soluţia pentru un sistem de trafic în condiţii de siguranţă durabilă este aplicarea consecventă şi sistematică a principiilor de siguranţă. Punctul de plecare trebuie să fie utilizatorul drumului - în special limitările şi capacităţile sale.
Aceasta se numeşte abordarea "sistemului de siguranţă" şi este ilustrată în Figura 2. Raportul OECD Spre Zero: Obiective Ambiţioase ale Siguranţei Rutiere şi Abordarea Sistemului Sigur2 descrie abordarea "sistemului siguranţă" ca singura modalitate de a atinge nivelul de zero decese şi vătămări grave rutiere şi necesită ca sistemul rutier să fie proiectat astfel încât să prevadă şi să fie adaptat factorului eroare umană.
2Spre Zero: Obiective Ambiţioase ale Siguranţei Rutiere şi Abordarea Sistemului Sigur - OECD/ITF, 2008
Figura 2. Abordarea sistemului de siguranţă rutieră3
3http://www.kiwirap.org.nz/safe_road_system.html şi http://www.roadwise.asn.au/safesystem-approach-to-road-safety.aspx
O abordare a sistemului de siguranţă are următoarele caracteristici:
- Recunoaşte că în ciuda eforturilor de prevenire a acestora, participanţii la trafic vor rămâne supuşi greşelii şi accidente vor avea loc;
- Subliniază faptul că cei implicaţi în proiectarea sistemului de transport rutier trebuie să accepte şi să împărtăşească responsabilitatea pentru siguranţa sistemului, iar cei care folosesc sistemul trebuie să accepte responsabilitatea respectării normelor şi constrângerile sistemului;
- Aliniază deciziile managementului de siguranţă cu deciziile mai largi de transport şi de planificare care îndeplinesc obiectivele economice, umane şi de mediu mai ample;
- Modelează intervenţiile pentru a îndeplini obiectivul pe termen lung, în loc să se bazeze pe intervenţii "tradiţionale" pentru a stabili limitele oricăror obiective pe termen lung.
Figura 3. Abordarea sistemului drum sigur: utilizator drum sigur, drumuri şi zone laterale drumului sigure, viteze sigure şi vehicule sigure4
4http://www.kiwirap.org.nz/safe_road_system.html şi http://www.roadwise.asn.au/safesystem-approach-to-road-safety.aspx
SUBCAPITOLUL 4:I.4. Elaborarea strategiei
În conformitate cu documentul neoficial al UE5, pentru ca o ţară să poată avea succes în abordarea problemelor sale de siguranţă rutieră trebuie să existe activităţi eficiente şi coordonate în toate sectoarele-cheie care afectează siguranţa rutieră şi obiective de performanţă clar definite, care pot fi monitorizate pentru a constata dacă îmbunătăţirile dorite au loc.
5Planificarea siguranţei rutiere. Exemple de bune practici din strategiile naţionale de siguranţă rutieră în UE. Document neoficial ca sursă pentru gândire şi discuţii
http://ec.europa.eu/transport/road_safety/pdf/national-road-safety-strategies_en.pdf
Acelaşi document neoficial menţionat anterior evidenţiază, de asemenea, că existenţa unei strategii de înaltă calitate privind siguranţa rutieră naţională poate fi privită ca un indicator al faptului că siguranţa rutieră este o problemă pe agenda politică. Un plan bine întocmit poate fi un instrument pentru ca autorităţile responsabile să identifice acţiunile cele mai relevante de siguranţă rutieră, să se concentreze pe activitatea lor în mod eficient şi să aloce resursele necesare. Planul de siguranţa rutieră poate fi, de asemenea, un instrument pentru responsabilitate şi transparenţă, comunicarea priorităţilor de siguranţă rutieră pentru cetăţeni. De asemenea, se subliniază faptul că ar putea juca un rol mai mare în calitate de instrument de sprijin pentru ţările care au început să lucreze, mai recent, la siguranţa rutieră.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 437/1995 privind înfiinţarea Consiliului Interministerial pentru Siguranţă Rutieră (CISR), cu modificările şi completările ulterioare, Strategia Naţională de Siguranţă Rutieră pentru perioada 2016-2020 şi Programul de acţiuni pentru implementarea acesteia au fost elaborate de către Delegaţia Permanentă Interministerială pentru Siguranţă Rutieră.