Secţiunea 1 - II.1.1. Prezentarea statisticilor naţionale raportate la cele internaţionale - Strategie din 2016 naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020
M.Of. 902 bis
În vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2016
SECŢIUNEA 1:II.1.1. Prezentarea statisticilor naţionale raportate la cele internaţionale
În ciuda unor tendinţe pozitive, siguranţa rutieră este încă o mare provocare, România fiind printre cele patru ţări UE cu cele mai mari rate de accidente rutiere cu victime împreună cu Letonia, Bulgaria şi Lituania.
Cu 95 de morţi la un milion de locuitori înregistraţi în anul 2015 şi 91 de morţi la un milion de locuitori înregistraţi în anul 2014, România are o rată a accidentelor cu victime de cca. 3 ori mai mare în comparaţie cu cele mai performante ţări din UE (Suedia, Marea Britanie şi Olanda) şi ocupă, de asemenea, un loc fruntaş în comparaţie cu media celor şapte Participanţi Regionali SEETO.
În plus, gradul de motorizare în jurul valorii de 200 de autoturisme la 1000 de locuitori în România este cu mult sub media UE şi se estimează să crească puternic în anii următori6. Acest lucru poate duce la creşterea numărului de accidente rutiere în anii următori dacă nu se iau măsuri preventive eficiente.
6Master Planul General de Transport, versiunea finală revizuită pentru termen scurt mediu şi lung, Septembrie 2014, AECOM
Apreciind evoluţiile indicatorilor dinamici specifici din perioada 1990-2014 prezentaţi în Figura 4, se poate observa o tendinţă de creştere puternică în cursul perioadei 2003-2008, care a fost apoi inversată într-o tendinţă de scădere. Accidentele rutiere au scăzut de la 2.796 în 2009 la 1.818 în 2014 (-35%), cu toate acestea, vătămările au scăzut mai puţin în aceeaşi perioadă de la 15.295 la 13.237 (-9%). În acelaşi timp, în România s-a înregistrat o creştere constantă a numărului de autovehicule cu o tendinţă de creştere pe termen lung de 5% pe an7.
7Master Planul General de Transport, versiunea finală revizuită pentru termen scurt mediu şi lung, Septembrie 2014, AECOM
Figura 4. Indicatori dinamici specifici 1990-2014
Numărul accidentelor rutiere a prezentat o tendinţă de creştere puternică în cursul perioadei 2003-2008, care a fost apoi inversată într-o tendinţă de scădere.
Tabelul 1. Numărul de accidente şi victime în România (2009-2014)8
8CARE (baza de date UE privind accidentele rutiere) şi baza de date cu accidente de la Poliţia Rutieră
An | Accidente cu victime | Nr. decese | Nr. răniţi grav | Nr. răniţi uşor | Nr. total victime | Număr de decese la 1 mil. locuitori |
2009 | 10222 | 2796 | 9105 | 3389 | 15290 | 137 |
2010 | 9253 | 2377 | 8509 | 3209 | 14095 | 117 |
2011 | 9290 | 2018 | 8768 | 3362 | 14148 | 100 |
2012 | 9366 | 2042 | 8860 | 3698 | 14600 | 102 |
2013 | 8555 | 1861 | 8158 | 3296 | 13315 | 93 |
2014 | 8447 | 1818 | 8122 | 3297 | 13237 | 91 |
Conform datelor publicate de Consiliul European pentru Siguranţă în Transporturi (ETSC) în 2015, reprezentate în Figura 5 şi prezentate în detaliu în Anex, din anul 2001 când a fost stabilită ţinta pentru reducerea numărului de decese din accidentele rutiere şi până în anul 2014, România a realizat cea mai slabă performanţă, alături de Malta, Bulgaria şi Polonia.
Figura 5. Evoluţia numărului de decese înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, perioada 2001-20149
9Consiliul European pentru Siguranţă în Transporturi, al 9-lea Raport PIN, 2015.
O îmbunătăţire s-a observat în perioada 2010-2014, perioadă în care numărul de victime din accidentele rutiere a scăzut în România cu 23,5%, peste media UE de 18,2%, cum este evidenţiat şi în Figura 6. Acest fapt s-a datorat măsurilor adoptate în principal în direcţia impunerii legii, a îmbunătăţirilor aduse infrastructurii rutiere, a gradului de pregătire a conducătorilor auto şi a sistemului de intervenţie în caz de accident.
Figura 6. Evoluţia numărului de decese înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, perioada 2010-201410
10Consiliul European pentru Siguranţă în Transporturi, al 9-lea Raport PIN, 2015.
În ceea ce priveşte starea globală a siguranţei rutiere în România, reflectată de numărul de victime la 1 mil. de locuitori, conform datelor furnizate de ETSC, prezentate în Tabelul 14 din Anex şi ilustrate în Figura 7, situaţia s-a îmbunătăţit în anul 2014 faţă de anul 2010, rămânând totuşi în urmă faţă de situaţia altor State Membre ale UE şi faţă de media UE. Astfel, scăderea înregistrată în România a fost de 22,22%, de la 117 victime la 1 mil. de locuitori în 2010, la 91 de victime la 1 mil. de locuitori în 2014 (Figura 8).
Figura 7. Decese raportate la 1 milion de locuitori înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, comparaţie între 2010 şi 201411
11Consiliul European pentru Siguranţă în Transporturi, al 9-lea Raport PIN, 2015.
Figura 8. Decese raportate la 1 milion de locuitori înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, 201412
12Consiliul European pentru Siguranţă în Transporturi, al 9-lea Raport PIN, 2015.
De asemenea situaţia privind numărul de accidentaţi grav are o tendinţă descrescătoare, faţă de anul 2008, când s-au înregistrat cei mai mulţi răniţi grav, respectiv 9403. Astfel, în anul 2014 s-au înregistrat 8122 de răniţi grav, cu 4,5% mai puţini decât în anul 2010, când s-au înregistrat 8509 (Figura 9). Scăderea însă nu este la fel de semnificativă ca în cazul numărului de decese, fapt reflectat în datele furnizate de ETSC, prezentate în Tabelul 15 din Anex. Precizăm totuşi că situaţia prezentată are un caracter de relativitate datorită inexistenţei la momentul înregistrărilor a unei accepţiuni comune privitoare la rănirea gravă.
Figura 9. Evoluţia numărului de răniţi grav înregistraţi în urma accidentelor rutiere în UE, perioada 2010-201413
13Consiliul European pentru Siguranţă în Transporturi, al 9-lea Raport PIN, 2015.
În această situaţie şi în contextul adoptării de către Comisia Europeană a Programului de Acţiuni de Siguranţă Rutieră 2011-2020, program care a păstrat obiectivul de reducere cu 50% a numărului de răniţi şi victime în accidente rutiere la nivelul Uniunii Europene, România trebuie să adopte o strategie pe termen lung care îşi propune stoparea creşterii numărului de victime şi atingerea obiectivului european.