Secţiunea 5 - VI.10.5. Îmbunătăţirea cercetării, dezvoltării şi transferului de cunoştinţe - Strategie din 2016 naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020
M.Of. 902 bis
În vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2016
SECŢIUNEA 5:VI.10.5. Îmbunătăţirea cercetării, dezvoltării şi transferului de cunoştinţe
Cercetarea în domeniul siguranţei rutiere ar trebui să ofere cadrul pe baza căruia să fie luate decizii privind politicile de siguranţă, astfel încât problema să beneficieze de o abordare ştiinţifică sistematică. Ţările cu cele mai bune rezultate de siguranţă rutieră pe plan internaţional sunt, de asemenea, cele care au avut în mod tradiţional cele mai bune şi cele mai active programe de cercetare în materie de siguranţă rutieră şi institute de cercetare în materie de siguranţă rutieră. Este important ca România să înveţe de la aceste state membre ale UE şi să utilizeze experienţa de cercetare şi capacităţile care nu există în ţară, astfel încât intervenţii mai eficiente în materie de siguranţă să fie implementate şi monitorizate în viitor.
Pentru a îmbunătăţi cercetarea şi dezvoltarea şi transferul de cunoştinţe, Guvernul, prin CISR, ar trebui să întocmească o situaţie a tuturor cercetărilor în domeniul siguranţei rutiere efectuate în România în ultimii 10 ani şi să identifice universităţi şi institute de cercetare interesate şi capabile să întreprindă cercetări comandate pe probleme de siguranţă rutieră.
Pe baza acestor informaţii ar trebui dezvoltată o strategie naţională de cercetare privind siguranţa rutieră cu obiective clare unde să fie identificate şi asigurate fondurile necesare. Un program de cercetare de un an în cele mai severe puncte negre din România unde sunt implicaţi pietoni şi bicicliştii (utilizatorii vulnerabili ai drumurilor), precum şi proiectarea măsurilor de reducere a numărului de accidente cu participanţi la trafic vulnerabili pe diferite zone şi tipul de drumuri ar putea reprezenta punctul de plecare.
Ar trebui elaborat un cadru cuprinzător de proiecte de cercetare care să acopere de ex. factorii vehicule, factorii rutieri, factorii comportamentali şi factorii instituţionali pentru punerea în aplicare într-o perioadă de 3 -5 ani. Ar trebui de asemenea asigurate fonduri corespunzătoare pentru a finanţa un program comprehensiv de cercetare privind siguranţa rutieră şi pentru a invita cadre universitare/cercetători/consultanţi să liciteze pentru monitorizarea eficacităţii intervenţiilor planului de acţiune în cadrul strategiei de siguranţă rutieră.
Cercetarea în domeniul siguranţei rutiere ar trebui dezvoltată. De asemenea ar trebui încurajată capacitatea universităţilor şi institutelor de cercetare de a crea şi menţine colective de cercetători pentru a sprijini programul de siguranţă în România. În mod alternativ, ar trebui înfiinţată o organizaţie naţională independentă de cercetare în materie de siguranţă rutieră pentru a realiza un program naţional de cercetare privind siguranţa rutieră.
Institutele de cercetare şi universităţile ar trebui încurajate/sprijinite să organizeze o conferinţă anuală a cadrelor universitare, cercetătorilor şi a altor persoane care lucrează în domeniul siguranţei rutiere, pentru a prezenta şi a discuta rezultatele cercetării.