Secţiunea 2 - VI.10.2. Stabilirea viziunilor şi a obiectivelor detaliate - Strategie din 2016 naţională pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020

M.Of. 902 bis

În vigoare
Versiune de la: 9 Noiembrie 2016
SECŢIUNEA 2:VI.10.2. Stabilirea viziunilor şi a obiectivelor detaliate
Stabilirea unei strategii naţionale pentru siguranţa rutieră ar trebui să ia în considerare nevoile tuturor participanţilor la trafic, inclusiv utilizatorii vulnerabili ai drumurilor, şi ar trebui să anticipeze, de asemenea, dezvoltarea ţării, de ex. dezvoltarea parcului de vehicule. Bunele practici europene arată că pentru ca o ţară să fie în măsură să aibă succes în abordarea problemelor de siguranţă rutieră trebuie să existe activităţi eficiente şi coordonate în toate sectoarele cheie care afectează siguranţa rutieră şi obiective de performanţă clar definite care să poată fi monitorizate pentru a vedea dacă au loc îmbunătăţirile dorite.
O strategie de siguranţă rutieră trebuie să stabilească obiective ambiţioase, dar realiste pentru cel puţin cinci sau zece ani. În plus faţă de strategia de siguranţă rutieră, trebuie elaborat un plan de acţiune care să programeze acţiunile specifice, părţile responsabile şi alocarea de resurse specifice. Stabilirea unor obiective detaliate pentru reducerea deceselor şi vătămărilor grave este în general acceptată ca o prevedere a unui obiectiv comun pentru cei implicaţi în siguranţa rutieră. Aceştia trebuie să simtă că obiectivul este realizabil.
Cu toate acestea, obiectivul ar trebui să fie, de asemenea, ambiţios, pentru a evita complezenţa şi a concentra eforturile asupra celor mai eficiente măsuri. Indicatori relevanţi pentru problemele din România ar trebui să completeze aceste elemente.
Acţiunile posibile pentru a stabili viziuni şi obiective sunt în primul rând adoptarea Master Planului General de Transport şi asigurarea faptului că organismele implicate sunt evaluate în mod oficial pentru performanţa atinsă.
Rezultatul strategiei şi al planului de acţiuni trebuie monitorizat şi evaluat nu numai prin prisma atingerii obiectivului global, dar şi prin evaluarea altor indicatori, cum ar fi:
- reducerea numărului de decese şi pietoni răniţi grav
- numărul de decese şi vătămări grave cauzate de:
-- excesul de viteză,
-- conducătorii auto aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice,
-- coliziuni frontale,
-- ieşirea de pe carosabil;
- proporţia portului centurilor de siguranţă şi a căştilor de protecţie pentru motociclişti, mopedişti şi biciclişti,
- proporţia conducătorilor auto aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice detectaţi la control,
- proporţia conducătorilor auto care depăşesc viteza pe diferite tipuri de drumuri (autostrăzi, drumuri naţionale, judeţene, locale, drumurile din localităţi liniare).
Pe termen mediu, ar trebui să fie pregătite pentru perioada după 2020 o nouă Strategie Naţională de Siguranţă Rutieră şi planuri de acţiune corespunzătoare în armonie cu viitoarele linii directoare stabilite la nivelul Uniunii Europene. În cadrul acesteia, în plus faţă de obiectivele naţionale, trebuie propuşi indicatori pentru obiectivele regionale şi obiectivele pentru grupurile de risc (de exemplu pietoni), de ex.:
- obiective formale de cost social - care ar putea fi costul social total al accidentelor acceptabil pentru societate,
- obiective cu rezultate intermediare - în funcţie de grupul de risc, tipul de accident, cauza accidentului etc.,
- obiective cu rezultate de control - ponderea încălcărilor,
- obiective pentru valoarea activităţilor de intervenţie în diferite domenii relevante pentru siguranţa drumurilor, ponderea reducerii traficului/vitezei în sate liniare, ponderea drumurilor echipate cu facilităţi pentru pietoni şi, acolo unde este cazul, biciclişti.