Titlul iii - Răspunderea - Reguli din 1980 uniforme privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar al Mărfurilor (CIM - Apendice B la Convenţie)

M.Of. 538 bis

În vigoare
Versiune de la: 1 Septembrie 2001
TITLUL III:Răspunderea
Art. 23: Bazele răspunderii
1.§ 1 Transportatorul este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii, survenite din momentul luării în primire a mărfii până la livrare, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de livrare, oricare ar fi infrastructura feroviara utilizata.
2.§ 2 Transportatorul este descărcat de aceasta răspundere în măsura în care pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare a avut drept cauza o greşeală a persoanei în drept, o dispoziţie a acestuia care nu rezultă dintr-o greşeală a transportatorului, un viciu propriu al mărfii (deteriorare interioară, deşeu etc.) sau din împrejurări pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu putea să le preîntâmpine.
3.§ 3 Transportatorul este exonerat de aceasta răspundere în măsura în care pierderea sau avaria rezultă din riscuri specifice inerente unuia sau mai multor fapte de mai jos:
a)transport efectuat în vagon descoperit, în baza condiţiilor generale de transport, sau când acesta a fost în mod expres convenit şi înscris în scrisoarea de trăsură; sub rezerva pagubelor care le-ar suferi ca urmare a influentelor atmosferice, nu sunt considerate ca fiind transportate în vagon descoperit, mărfurile transportate în unităţi de transport intermodal şi în vehicule rutiere închise transportate pe vagoane; dacă, pentru transportul mărfurilor în vagoane descoperite, expeditorul utilizează prelate, transportatorul îşi asuma aceeaşi răspundere ca aceea care îi incumba pentru transportul în vagoane descoperite fără prelate, chiar dacă este vorba de mărfuri care, în conformitate cu Condiţiile generale de transport, nu sunt transportate în vagoane descoperite;
b)lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la pierderi sau avarii, atunci când ele nu sunt ambalate sau sunt ambalate în mod necorespunzător;
c)încărcarea mărfurilor de către expeditor sau descărcarea de către destinatar;
d)natura anumitor mărfuri expuse din cauze inerente naturii lor la pierdere totală sau parţială sau la avarie, mai ales prin spargere, ruginire, deteriorare interioară şi spontana, deshidratare, diminuare;
e)desemnare sau numerotare incorectă, inexactă sau incompleta a coletelor;
f)transport de animale vii;
g)transport care, în baza prevederilor aplicabile sau a convenţiilor între expeditor şi transportator şi indicate în scrisoarea de trăsură, trebuie efectuat sub escorta, dacă pierderea sau avaria rezultă dintr-un risc pe care escorta avea ca scop să-l evite.
Art. 24: Răspunderea în caz de transport al vehiculelor feroviare ca marfă
1.§ 1 În cazul transportului de vehicule feroviare care rulează pe roţi proprii şi care sunt predate la transport ca marfă, transportatorul răspunde pentru paguba care rezultă din pierderea sau din avaria vehiculului sau a pieselor sale, survenite începând de la luarea în primire până la livrare, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de livrare, dacă nu dovedeşte ca paguba nu rezultă din vina sa.
2.§ 2 Transportatorul nu răspunde pentru paguba care rezultă din pierderea accesoriilor care nu sunt înscrise pe cele doua părţi ale vehiculului sau nu sunt menţionate pe inventarul care îl însoţeşte.
Art. 25: Sarcina probei
1.§ 1 Probarea faptului ca pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare a avut drept cauza una din faptele prevăzute la Articolul 23 § 2 incumba transportatorului.
2.§ 2 Atunci când transportatorul stabileşte ca pierderea sau avaria a putut rezultă, dat fiind circumstanţele de fapt, dintr-unul sau mai multe din riscurile specifice prevăzute la Articolul 23 § 3, exista prezumţia ca ea rezultă din acestea. Persoana în drept îşi păstrează totuşi dreptul de a dovedi ca paguba nu a fost cauzată în totalitate sau în parte de unul din aceste riscuri.
3.§ 3 Prezumţia potrivit § 2 nu este aplicabilă în cazul prevăzut la Articolul 23 § 3, litera a) dacă este vorba de o pierdere de valoare neobişnuită sau de pierdere de colete.
Art. 26: Transportatori succesivi
Când un transport care face obiectul unui contract de transport unic este efectuat de mai mulţi transportatori succesivi, fiecare transportator, luând în sarcina marfa cu scrisoarea de trăsură, participă la contractul de transport conform stipulaţiilor din scrisoarea de trăsură şi îşi asuma obligaţiile care decurg din acestea. În acest caz, fiecare transportator răspunde pentru executarea transportului pe parcursul total până la livrare.
Art. 27: Transportator substituit
1.§ 1 Atunci când transportatorul a încredinţat, în totalitate sau în parte, executarea transportului unui transportator substituit, care îşi exercită sau nu un drept ce îi revine prin contractul de transport, transportatorul rămâne, totuşi, răspunzător pentru întregul transport.
2.§ 2 Toate prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc răspunderea transportatorului se aplică de asemenea răspunderii transportatorului substituit pentru transportul efectuat prin grija sa. Prevederile Articolelor 36 şi 41 se aplică atunci când este intentată o acţiune în justiţie împotriva agenţilor şi tuturor celorlalte persoane la serviciile cărora recurge transportatorul substituit pentru executarea transportului.
3.§ 3 Orice convenţie specifică prin care transportatorul îşi asuma obligaţii care nu-l incumba în baza prezentelor Reguli uniforme, sau renunţa la drepturile care îi sunt conferite de aceste Reguli uniforme, este fără efect faţă de transportatorul substituit care nu le-a acceptat în mod expres şi în scris. Indiferent de faptul ca transportatorul substituit a acceptat sau nu aceasta convenţie, transportatorul rămâne totuşi legat prin obligaţiile sau renunţările care rezultă dintr-o astfel de convenţie specifică.
4.§ 4 Atunci când şi în măsura în care transportatorul şi transportatorul substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.
5.§ 5 Suma totală a despăgubirilor datorate de transportator, transportatorul substituit, precum şi de agenţii lor şi de celelalte persoane la serviciile cărora ei recurg pentru executarea transportului, nu poate depăşi limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.
6.§ 6 Prezentul Articol nu aduce atingere drepturilor de regres care pot exista între transportator şi transportatorul substituit.
Art. 28: Prezumţia de paguba în caz de reexpediere
1.§ 1 Atunci când un transport expediat în conformitate cu prezentele Reguli uniforme a făcut obiectul unei reexpedieri supuse aceloraşi Reguli şi când o pierdere parţială sau o avarie a fost constatată după aceasta reexpediere, exista prezumţia ca ea a fost produsă pe durata ultimului contract de transport, dacă expediţia a rămas sub paza transportatorului şi a fost reexpediata aşa cum a sosit la locul de reexpediere.
2.§ 2 Aceasta prezumţie este, de asemenea, aplicabilă atunci când contractul de transport anterior reexpedierii nu era supus prezentelor Reguli uniforme, dacă acestea ar fi fost aplicate în caz de expediere directa între primul loc de expediere şi ultimul loc de destinaţie.
3.§ 3 De altfel aceasta prezumţie este aplicabilă când contractul de transport anterior reexpedierii era supus unei convenţii privind transportul internaţional feroviar direct de mărfuri şi de natura comparabila prezentelor Reguli uniforme, şi atunci când aceasta convenţie conţine o aceeaşi prezumţie de drept în favoarea transporturilor expediate în conformitate cu aceste Reguli uniforme.
Art. 29: Prezumţia de pierdere a mărfii
1.§ 1 Persoana în drept poate, fără a trebui să furnizeze alte probe, să considere marfa pierdută când ea nu a fost livrată destinatarului sau ţinută la dispoziţia sa în cele treizeci de zile care urmează expirării termenelor de livrare.
2.§ 2 Persoana în drept, primind plata despăgubirii pentru marfa pierdută, poate solicita în scris să fie informat fără întârziere în cazul în care marfa este regăsită în cursul anului care urmează plăţii despăgubirii. Transportatorul răspunde în scris acestei solicitări.
3.§ 3 În cele treizeci de zile care urmează primirii înştiinţării în baza § 2, persoana în drept poate solicita ca marfa să-i fie livrată contra plăţii creanţelor rezultând din scrisoarea de trăsură şi contra restituirii despăgubirii primite din care se scad, dacă este cazul, cheltuielile care ar fi fost incluse în aceasta despăgubire. Totuşi, el îşi păstrează drepturile la despăgubire pentru depăşirea termenului de livrare prevăzut la Articolele 33 şi 35.
4.§ 4 În lipsa solicitării prevăzute la § 2 sau a instrucţiunilor date în termenul prevăzut la § 3, sau dacă marfa este regăsită la mai mult de un an de la plata despăgubirii, transportatorul dispune în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare din locul în care se găseşte marfa.
Art. 30: Despăgubire în caz de pierdere
1.§ 1 În caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, transportatorul trebuie să plătească, excluzând orice alte daune-interese, o despăgubire calculată după cursul la bursa, sau în lipsa acestuia, după preţul curent de pe piaţa, iar în lipsa ambelor, după valoarea uzuală a mărfurilor de aceeaşi natura şi calitate, în ziua şi locul unde marfa a fost luată în primire.
2.§ 2 Despăgubirea nu poate depăşi 17 unităţi de cont per kilogramul lipsa din masa bruta.
3.§ 3 În caz de pierdere a unui vehicul feroviar care rulează pe roţi proprii şi care este predat la transport ca marfa, sau a unei unităţi de transport intermodal, sau a părţilor lor, despăgubirea este limitată, excluzând orice alte daune-interese, la valoarea uzuală a vehiculului sau a unităţii de transport intermodal sau a pieselor lor, în locul şi momentul pierderii. Dacă este imposibil să se constate în ziua sau la locul pierderii, despăgubirea este limitată la valoarea uzuală în ziua şi locul luării în primire.
4.§ 4 Transportatorul trebuie să restituie în plus preţul de transport, tarifele de vama achitate şi celelalte sume cheltuite în legătură cu transportul mărfii pierdute, cu excepţia drepturilor de accize aplicate mărfurilor care circulă sub o procedură de suspendare a unor astfel de obligaţii.
Art. 31: Răspunderea în cazul pierderii de greutate în parcurs
1.§ 1 În legătură cu mărfurile care, prin natura lor, suferă în general o pierdere de greutate în parcurs datorată transportului, transportatorul nu răspunde decât pentru partea de pierdere care depăşeşte, oricare ar fi parcursul efectuat, toleranţele de mai jos:
a)doua procente din masa pentru mărfurile lichide sau predate la transport în stare umeda;
b)un procent din masa pentru mărfurile uscate.
2.§ 2 Limita de răspundere prevăzută la § 1 nu poate fi invocată dacă se probează, date fiind circumstanţele de fapt, ca pierderea nu rezultă din cauze care justifica toleranta.
3.§ 3 În cazul în care mai multe colete sunt transportate cu o singura scrisoare de trăsură, pierderea de greutate în parcurs este calculată pentru fiecare colet atunci când masa sa la plecare este indicată separat în scrisoarea de trăsură sau poate fi constatată într-un alt mod.
4.§ 4 În caz de pierdere totală a mărfii sau în caz de pierdere de colete, la calculul despăgubirii nu se face nici o reducere care rezultă din pierderea de greutate în parcurs.
5.§ 5 Acest Articol nu deroga de la Articolele 23 şi 25.
Art. 32: Despăgubire în caz de avarie
1.§ 1 În caz de avarie a mărfii, transportatorul trebuie să plătească, excluzând orice alte daune-interese, o despăgubire echivalenta cu deprecierea mărfii. Suma despăgubirii este calculată aplicând la valoarea mărfii definită în conformitate cu Articolul 30, procentajul de depreciere constatat la locul de destinaţie.
2.§ 2 Despăgubirea nu poate depăşi:
a)valoarea pe care ar fi atins-o în caz de pierdere totală, dacă expediţia este depreciata în totalitate prin avariere;
b)valoarea pe care ar fi atins-o în caz de pierdere a părţii depreciate, dacă numai o parte a expediţiei este depreciata prin avariere.
3.§ 3 În caz de avarie asupra unui vehicul feroviar care rulează pe roti proprii şi care este predat la transport ca marfa, sau a unei unităţi de transport intermodal, sau piese ale lor, despăgubirea este limitată, excluzând orice alte daune-interese, la costul de repunere în funcţiune. Despăgubirea nu poate depăşi suma datorată în caz de pierdere.
4.§ 4 Transportatorul trebuie, să restituie în plus, în proporţia stabilită la § 1, tarifele prevăzute la Articolul 30 § 4.
Art. 33: Despăgubirea în caz de depăşire a termenului de livrare
1.§ 1 Dacă din depăşirea termenului de livrare, rezultă o paguba, inclusiv o avarie, transportatorul trebuie să plătească o despăgubire care nu poate depăşi de patru ori preţul de transport.
2.§ 2 În caz de pierdere totală a mărfii, despăgubirea prevăzută la § 1 nu se cumulează cu cea prevăzută la Articolul 30.
3.§ 3 În caz de pierdere parţială a mărfii, despăgubirea prevăzută la § 1 nu poate depăşi de patru ori preţul de transport al părţii nepierdute a expediţiei.
4.§ 4 În caz de avarie a mărfii, care nu rezultă din depăşirea termenului de livrare, despăgubirea prevăzută la § 1 se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută la Articolul 32.
5.§ 5 În nici un caz, cumulul despăgubirii prevăzută la § 1 cu cel prevăzut la Articolele 30 şi 32 nu poate depăşi plata unei despăgubiri care ar fi datorată în caz de pierdere totală a mărfii.
6.§ 6 Atunci când, în conformitate cu Articolul 16 § 1, termenul de livrare este stabilit prin convenţie, aceasta poate prevedea şi alte modalităţi de despăgubire decât cele prevăzute la § 1. Dacă, în acest caz, termenele de livrare prevăzute la Articolul 16 §§ 2 până la 4 sunt depăşite, persoana în drept poate pretinde fie despăgubirea prevăzută prin convenţia mai sus-menţionată, fie cea prevăzută la §§ 1 până la 5.
Art. 34: Despăgubirea în caz de declarare a valorii
Expeditorul şi transportatorul pot conveni ca expeditorul să declare în scrisoarea de trăsură o valoare a mărfii care depăşeşte limita menţionată la Articolul 30 § 2. În acest caz, suma declarata se substituie acestei limite.
Art. 35: Despăgubirea în caz de declarare a interesului la livrare
Expeditorul şi transportatorul pot conveni ca expeditorul să înscrie în scrisoarea de trăsură suma în cifre a unui interes special la livrare, în caz de pierdere sau avarie şi depăşirea termenului de livrare. În caz de declarare a interesului la livrare, poate fi cerută, pe lângă despăgubirile prevăzute la Articolele 30, 32 şi 33, repararea pagubei suplimentare probate până la concurenta sumei declarate.
Art. 36: Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere
Limitele de răspundere prevăzute la Articolul 15 § 3, Articolul 19 §§ 6 şi 7, Articolul 30 şi Articolele 32 până la 35 nu se aplică, dacă este dovedit că paguba rezultată în urma unui act sau unei omisiuni comisă de transportator, fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţa de cauza ca ar putea rezultă, probabil, o astfel de pagubă.
Art. 37: Convertire şi dobânzi
1.§ 1 Atunci când calculul despăgubirii implica convertirea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, aceasta este făcută potrivit cursului din ziua şi din locul plăţii despăgubirii.
2.§ 2 Persoana în drept poate pretinde dobânzi la despăgubire, calculate la cinci procente pe an, începând din ziua reclamaţiei prevăzute la Articolul 43 sau, dacă nu a existat o astfel de reclamaţie, din ziua acţionării în justiţie.
3.§ 3 Dacă persoana în drept nu remite transportatorului, într-un termen convenabil care îi este fixat, piesele justificative necesare pentru lichidarea definitivă a reclamaţiei, dobânzile nu curg între expirarea termenului fixat şi remiterea efectivă a acestor piese.
Art. 38: Răspunderea în traficul cale ferată-mare
1.§ 1 În transporturile cale ferată-mare care circulă pe liniile maritime prevăzute la Articolul 24 § 1 al Convenţiei, fiecare stat membru poate, cerând ca menţiunea utila să fie făcuta pe lista liniilor supusă prezentelor Reguli uniforme, să adauge ansamblul cauzelor de exonerare de mai jos la cele prevăzute la Articolul 23:
a)incendiul, cu condiţia ca transportatorul să facă dovada că acesta nu a fost cauzat de acţiunile sale sau din vina sa, de cele ale căpitanului, marinarilor, pilotului sau ale agenţilor săi;
b)salvare sau tentativa de salvare a unor vieţi omeneşti sau a unor bunuri pe mare;
c)încărcarea mărfii pe puntea navei, cu condiţia ca ea să fi fost încărcată pe punte cu acordul expeditorului menţionat în scrisoarea de trăsură şi ca ea să nu fie pe vagon;
d)pericole sau accidente ale marii sau ale altor ape navigabile.
2.§ 2 Transportatorul nu se poate prevala de cauzele de exonerare prevăzute la § 1, decât dacă face dovada ca pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare a survenit pe parcursul maritim, de la încărcarea mărfii la bordul navei până la descărcarea sa de pe nava.
3.§ 3 Atunci când transportatorul se prevalează de cauzele de exonerare prevăzute la § 1, el rămâne totuşi răspunzător dacă persoana în drept face dovada ca pierderea, avaria sau depăşirea termenului de livrare este datorată unei greşeli a transportatorului, căpitanului, marinarilor, pilotului sau agenţilor transportatorului.
4.§ 4 Atunci când acelaşi parcurs maritim este deservit de mai mulţi operatori înscrişi pe lista liniilor, în conformitate cu Articolul 24 § 1 al Convenţiei, regimul de răspundere aplicabil acestui parcurs trebuie să fie acelaşi pentru toţi aceşti operatori. În plus, atunci când aceşti operatori au fost înscrişi pe lista la solicitarea mai multor state membre, adoptarea acestui regim trebuie, în prealabil, să facă obiectul unui acord între aceste state.
5.§ 5 Măsurile luate în conformitate cu § § 1 şi 4 sunt comunicate secretarului general. Ele intră în vigoare, cel mai curând, la expirarea unui interval de treizeci de zile începând de la data la care secretarul general notifica aceste măsuri celorlalte state membre. Expediţiile aflate în parcurs nu sunt afectate de măsurile respective.
Art. 39: Răspunderea în caz de accident nuclear
Transportatorul este descărcat de răspunderea care îi incumba în baza prezentelor Reguli uniforme pentru paguba cauzată de un accident nuclear când cel care exploatează o instalaţie nucleară sau o altă persoană care îi este substituită este răspunzătoare pentru aceasta paguba, ca urmare a legilor şi prescripţiilor unui stat care stabilesc răspunderea în domeniul energiei nucleare
Art. 40: Persoane pentru care răspunde transportatorul
Transportatorul răspunde pentru agenţii săi şi pentru alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea transportului atunci când aceşti agenţi sau aceste alte persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor. Gestionării infrastructurii feroviare pe care este efectuat transportul sunt consideraţi drept persoane la ale căror servicii transportatorul recurge pentru executarea transportului.
Art. 41: Alte acţiuni în justiţie
1.§ 1 În toate cazurile în care se aplică prezentele Reguli uniforme, orice acţiune în justiţie privind răspunderea, sub orice fel de titlu, nu poate fi introdusă împotriva transportatorului decât în condiţiile şi limitările acestor Reguli uniforme.
2.§ 2 Acelaşi lucru este valabil pentru orice acţiune în justiţie introdusă împotriva agenţilor şi a altor persoane faţă de care transportatorul este răspunzător în baza Articolului 40.