Capitolul iii - Procedurile de analiză a plângerilor - Regulament din 2010 privind analiza şi soluţionarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

M.Of. 687

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 9 Septembrie 2015
CAPITOLUL III:Procedurile de analiză a plângerilor
Art. 4: Analiza faptelor
(1)Examinarea unei plângeri implică două aspecte, şi anume analiza faptelor care trebuie stabilite pentru a dovedi încălcarea art. 5, 6 sau 9 din lege şi a art. 101 ori 102 din TFUE, după caz, pe de o parte, şi încadrarea legală a comportamentului ce constituie obiectul plângerii, pe de altă parte.
(2)În cazul în care, deşi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1, 2 şi 3 din prezentul regulament, plângerea nu motivează suficient acuzaţiile avansate, aceasta poate fi respinsă. Pentru a respinge o plângere pe motiv că obiectul ei, reprezentat de comportamentul denunţat, nu încalcă regulile de concurenţă sau nu intră sub incidenţa acestora, Consiliul Concurenţei nu este obligat să ia în considerare circumstanţele care nu au fost aduse în atenţia sa de către reclamant şi pe care le-ar fi putut descoperi doar printr-o investigare a cazului.
Art. 5: Încadrarea legală a faptelor
(1)Încadrarea legală exactă a faptelor este atributul Consiliului Concurenţei. Reclamanţii nu sunt obligaţi să ofere o încadrare exactă a faptelor, ci doar opinia lor în această privinţă. Reclamanţii trebuie să se refere la regulamentele şi instrucţiunile adoptate de Consiliul Concurenţei şi, în măsura în care au cunoştinţă de acestea, la cele emise de Comisia Europeană, precum şi la practica şi jurisprudenţa europeană.
(2)Înţelegerile şi practicile intră sub incidenţa legii atunci când sunt capabile să afecteze concurenţa pe piaţa românească ori pe o parte a acesteia, în cazul art. 5 din lege, sau în măsura în care pot afecta activitatea economică ori pot prejudicia consumatorii, în cazul art. 6 din lege. Ori de câte ori Consiliul Concurenţei aplică prevederile art. 5 şi 6 din lege, în măsura în care faptele analizate pot afecta comerţul dintre statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 101 şi 102 din TFUE. Atunci când o înţelegere sau practică nu este capabilă să afecteze comerţul dintre statele membre, se poate aplica legislaţia naţională, nu şi legislaţia comunitară.
(3)Acţiunile sau inacţiunile autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale şi ale entităţilor către care acestea îşi deleagă atribuţiile, precum limitarea libertăţii comerţului sau a autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale şi/sau stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor, sunt interzise dacă restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa. Autorităţile, instituţiile publice şi entităţile către care acestea îşi deleagă atribuţiile au obligaţia activă de a asigura respectarea liberei concurenţe, iar restricţiile de la aceasta trebuie să fie justificate temeinic pe motive de interes public general şi să fie limitate ca durată şi arie geografică în măsura maximă posibilă.

Art. 6: Soluţionarea plângerilor
(1)Pe baza analizei efectuate în cadrul compartimentelor de specialitate, Consiliul Concurenţei va hotărî, după caz:
a)declanşarea unei investigaţii;
b)emiterea unei decizii de respingere a plângerii, în cazul în care plângerea nu prezintă suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica declanşarea unei investigaţii;
c)transmiterea unei înştiinţări, în scris, cu privire la faptul că plângerea nu intră sub incidenţa legii în ceea ce priveşte faptele reclamate;

d)transmiterea unei înştiinţări, în scris, a reclamantului cu privire la faptul că plângerea nu va fi analizată de Consiliul Concurenţei, întrucât Comisia Europeană sau o altă autoritate de concurenţă dintr-un alt stat membru instrumentează sau a instrumentat aceeaşi plângere.
(2)Consiliul Concurenţei poate decide să declanşeze procedura de investigaţie privind o eventuală încălcare a art. 5, 6 sau 9 din lege şi a art. 101 sau 102 din TFUE în orice moment, dar nu mai târziu de expirarea termenului de 60 de zile lucrătoare, pentru emiterea unei decizii referitoare la o plângere. Termenul de 60 de zile lucrătoare începe să curgă de la data la care i se confirmă reclamantului faptul că plângerea este considerată completă şi îndeplineşte toate condiţiile, potrivit art. 3 din prezentul regulament. Decizia va fi luată de comisia de caz, cu excepţia situaţiei în care cel puţin unul dintre membrii comisiei solicită motivat dezbaterea plângerii de către plenul Consiliului Concurenţei. De asemenea, cazul poate fi dezbătut în plen şi la solicitarea preşedintelui Consiliului Concurenţei.

(3)În cazul plângerilor privind o posibilă încălcare a art. 9 din lege, în situaţia în care se constată, la o primă evaluare, existenţa unor posibile fapte de natură anticoncurenţială prohibite expres de lege, Consiliul Concurenţei poate comunica autorităţii sau instituţiei administraţiei publice centrale ori locale rezultatele primei sale evaluări cu privire la natura faptelor care formează obiectul plângerii şi poate da acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, respectiv de a adopta măsurile şi remediile necesare restabilirii unui mediu concurenţial normal. La expirarea termenului legal de 60 de zile lucrătoare pentru analiza plângerii, în funcţie de poziţia exprimată sau adoptată de autoritatea ori instituţia administraţiei publice centrale sau locale, Consiliul Concurenţei poate decide declanşarea unei investigaţii sau respingerea plângerii.

(4)Declanşarea procedurii de investigaţie poate fi făcută publică în orice mod, inclusiv pe pagina oficială de internet a Consiliului Concurenţei.
(5)Procedura de investigaţie se va derula potrivit dispoziţiilor art. 41-44 din lege. Raportul asupra investigaţiei, cu excepţia prevăzută la art. 42 alin. (1) din lege, va fi transmis spre luare la cunoştinţă persoanelor supuse investigaţiei, acordându-se acestora un termen de minimum 30 de zile în care să îşi formuleze, în scris, observaţiile lor asupra conţinutului raportului. Termenul pentru comunicarea observaţiilor de către părţile implicate este fixat de preşedintele Consiliului Concurenţei, de la caz la caz, ţinând seama de complexitatea cazului, şi nu va fi mai scurt de 30 de zile de la data primirii raportului asupra investigaţiei de către părţi.

(51)În cadrul termenului pentru comunicarea observaţiilor, părţile implicate, care sunt supuse investigaţiei, pot solicita organizarea de audieri. Preşedintele Consiliului Concurenţei poate organiza audieri şi în lipsa unei solicitări din partea părţilor implicate, în cazul în care apreciază că este util pentru stabilirea adevărului în cauza investigată.

(52)În situaţia în care investigaţia a fost declanşată ca urmare a unei plângeri şi se constată că aceasta nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea legii, care să justifice impunerea de măsuri sau sancţiuni de către Consiliul Concurenţei, închiderea investigaţiei se va face prin decizie a Plenului Consiliului Concurenţei, în urma audierii părţilor implicate, dacă acestea solicită organizarea de audieri.

(6)Persoanelor a căror audiere a fost admisă conform art. 43 alin. (2) din lege li se va trimite, cu cel puţin două săptămâni înainte de data fixată pentru audiere, o copie a raportului asupra investigaţiei, numai la cerere şi dacă preşedintele Consiliului Concurenţei apreciază că este util în interesul investigaţiei, împreună cu convocările pentru audiere.
(7)În convocarea pentru audiere se vor preciza:
a)data fixată pentru audiere;
b)posibilitatea şi condiţiile în care poate fi consultat dosarul cauzei la sediul Consiliului Concurenţei;
c)data până la care părţile implicate pot transmite, în scris, observaţiile lor asupra conţinutului raportului de investigaţie;
d)faptul că neprezentarea sau renunţarea la audiere, precum şi refuzul oricărei depoziţii nu constituie, conform art. 43 alin. (3) din lege, impedimente pentru continuarea procedurii de investigaţie în cazul respectiv.
(8)Consiliul Concurenţei nu este obligat să declanşeze o investigaţie pe baza fiecărei plângeri primite, pentru a stabili dacă a fost săvârşită o încălcare a legii. Consiliul Concurenţei are datoria de a analiza cu atenţie elementele de fapt şi de drept aduse în atenţia sa de către reclamant, în scopul de a stabili dacă aceste elemente indică un comportament care este în măsură să încalce prevederile art. 5, 6 sau 9 din lege şi prevederile art. 101 sau 102 din TFUE, după caz.
(81)În luarea deciziei de declanşare a procedurii de investigaţie, Consiliul Concurenţei va ţine cont şi de utilizarea raţională a resurselor.

(9)Atunci când Consiliul Concurenţei, în urma analizei plângerii, consideră că, pe baza informaţiilor pe care le are în posesie, nu sunt suficiente temeiuri pentru a justifica declanşarea unei investigaţii, ţinând cont şi de utilizarea raţională a resurselor conform prevederilor alin. (81), va informa autorul plângerii despre intenţia sa de a respinge plângerea, inclusiv despre motivele care stau la baza acestei intenţii, şi va stabili un termen rezonabil în cadrul căruia acesta să îşi prezinte punctul de vedere în scris în faţa comisiei Consiliului Concurenţei. Consiliul Concurenţei poate admite ca reclamantul să îşi exprime punctul de vedere şi verbal, în cazul în care acesta solicită în scris, în termenul menţionat de Consiliu, ascultarea sa. Consiliul Concurenţei nu este obligat să ia în considerare orice alte informaţii sau documente transmise ulterior expirării acestui termen de către reclamant, inclusiv în scris.

(10)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), reclamantul poate solicita o prelungire a termenului fixat pentru furnizarea punctului său de vedere. În funcţie de circumstanţele cazului, Consiliul Concurenţei poate acorda o astfel de prorogare, dar va stabili un termen rezonabil, astfel încât Consiliul Concurenţei să poată adopta soluţia finală în termenul de 60 de zile lucrătoare.

(11)În cazul în care reclamantul îşi exprimă punctul de vedere în termenul stabilit de Consiliul Concurenţei, iar informaţiile şi documentele suplimentare furnizate sunt de natură a schimba analiza preliminară efectuată, Consiliul Concurenţei poate declanşa procedura de investigaţie privind întreprinderile împotriva cărora a fost formulată plângerea.
(12)În cazul în care reclamantul îşi exprimă punctul de vedere în termenul stabilit de Consiliul Concurenţei, iar informaţiile şi documentele suplimentare furnizate nu duc la o evaluare diferită a plângerii, Consiliul Concurenţei va respinge plângerea prin decizie. Respingerea plângerii se face, potrivit art. 7, prin decizia comisiei Consiliului Concurenţei. În situaţia în care cel puţin un membru al comisiei solicită motivat acest lucru, după ce autorului plângerii i s-a dat posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în scris, propunerea direcţiei de resort se supune dezbaterii plenului Consiliului Concurenţei, care va hotărî respingerea plângerii sau declanşarea unei investigaţii. De asemenea, cazul poate fi dezbătut în plen şi la solicitarea preşedintelui Consiliului Concurenţei.

(13)Dacă autorul plângerii nu se prezintă sau nu transmite punctul său de vedere în scris în termenul stabilit de Consiliul Concurenţei, plângerea va fi considerată ca fiind retrasă.
(14)În cazul în care plângerea înaintată nu cade sub incidenţa legii, Consiliul Concurenţei va răspunde, în scris, în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii.
(15)Atunci când Consiliul Concurenţei suspendă sau respinge o plângere în temeiul art. 13 din Regulamentul nr. 1/2003, acesta informează de îndată reclamantul, în scris, cu privire la autoritatea de concurenţă care instrumentează sau a instrumentat cauza.
Art. 7: Decizia de respingere a unei plângeri
(1)Atunci când Consiliul Concurenţei respinge o plângere prin decizie, în baza art. 40 alin. (2) din lege, trebuie să arate motivele care au stat la baza acestei decizii, într-un mod care este adecvat actului în discuţie şi luând în considerare circumstanţele fiecărui caz în parte.
(2)Expunerea motivelor avute în vedere trebuie să se facă într-un mod clar şi neechivoc, astfel încât să îi permită reclamantului să verifice motivele deciziei, iar instanţei judecătoreşti competente să exercite controlul asupra deciziei respective. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei nu este obligat să adopte o poziţie asupra fiecărui argument invocat de reclamant în susţinerea plângerii sale, fiind suficient să expună considerentele de fapt şi de drept care justifică adoptarea deciziei.
(3)Consiliul Concurenţei comunică autorului decizia, în scris, cu precizarea motivelor, în termen de maximum 60 de zile lucrătoare de la data la care acestuia i se confirmă faptul că plângerea este completă şi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în prezentul regulament. Decizia de respingere a plângerii poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(4)Decizia de respingere a plângerii îl împiedică pe reclamant să solicite redeschiderea procedurii, în afară de cazul în care acesta aduce noi elemente de probă semnificative. Corespondenţa ulterioară cu reclamantul cu privire la aceeaşi presupusă încălcare a legii nu va fi considerată ca fiind o nouă plângere, cu excepţia cazului în care informaţii şi documente noi semnificative, care susţin afirmaţiile din cuprinsul plângerii, sunt aduse în atenţia Consiliului Concurenţei. Cu toate acestea, dreptul Consiliului Concurenţei de a redeschide din oficiu un caz rămâne rezervat.
Art. 8: Drepturi procedurale ale reclamantului
(1)În cazul în care Consiliul Concurenţei informează reclamantul cu privire la intenţia sa de a respinge plângerea în temeiul art. 40 alin. (2) din lege, reclamantul poate solicita accesul la documentele pe care Consiliul Concurenţei îşi bazează analiza preliminară. Reclamantul nu poate avea acces la secretele de afaceri şi la alte informaţii confidenţiale care aparţin altor părţi implicate în procedură.
(2)Documentele la care reclamantul a avut acces în contextul procedurilor puse în aplicare de Consiliul Concurenţei în temeiul art. 5, 6 sau 9 din lege şi al art. 101 sau 102 din TFUE, după caz, nu pot fi utilizate de reclamant decât în proceduri judiciare sau administrative având ca obiect aplicarea respectivelor dispoziţii din lege, respectiv tratat.
(3)Dacă în urma analizei unei plângeri se declanşează procedura de investigaţie, la finalul investigaţiei preşedintele Consiliului Concurenţei, conform prevederilor art. 43 alin. (2) din lege, poate admite audierea autorului plângerii, la cererea acestuia. Cu toate acestea, procedurile Consiliului Concurenţei în cazurile de concurenţă nu constituie proceduri contradictorii între reclamant, pe de o parte, şi întreprinderile investigate, pe de altă parte. Din acest motiv, drepturile procedurale ale reclamanţilor sunt mult mai limitate decât dreptul la apărare al întreprinderilor investigate.
(4)Reclamantului a cărui audiere a fost admisă de către preşedintele Consiliului Concurenţei i se va trimite o copie a raportului de investigaţie numai la cerere şi dacă preşedintele Consiliului Concurenţei apreciază că este util în interesul investigaţiei. În acest caz, Consiliul Concurenţei transmite reclamantului o copie a versiunii neconfidenţiale a raportului de investigaţie şi stabileşte un termen în care reclamantul îşi poate exprima punctul de vedere în scris.
(5)Conform prevederilor art. 43 alin. (3) din lege, neprezentarea sau renunţarea la audiere, precum şi refuzul oricărei depoziţii sau declaraţii nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigaţie.
Art. 9: Tratamentul informaţiilor confidenţiale
(1)Informaţiile, inclusiv documentele primite în cadrul procedurii de analiză a unei plângeri, nu vor fi comunicate sau făcute publice de către Consiliul Concurenţei, în măsura în care acestea conţin secrete de afaceri sau alte informaţii confidenţiale ale oricărei persoane.
(2)Orice reclamant care transmite Consiliului Concurenţei informaţii şi documente în baza art. 40 din lege, precum şi orice alte informaţii şi documente transmise în cadrul aceleiaşi proceduri trebuie să identifice în mod clar toate informaţiile confidenţiale, motivând caracterul confidenţial, şi să furnizeze o variantă neconfidenţială a acestora.
(3)Dacă reclamantul nu furnizează o versiune neconfidenţială a plângerii, respectiv a documentelor care o însoţesc, acestea sunt considerate că nu conţin informaţii confidenţiale.
(4)Persoanele fizice care semnalează Consiliului Concurenţei eventualele încălcări ale art. 5, 6 sau 9 din lege şi ale art. 101 sau 102 din TFUE, după caz, pot solicita să nu li se dezvăluie identitatea faţă de întreprinderile vizate de acuzaţiile în cauză. Consiliul Concurenţei va respecta solicitarea acestora de a rămâne anonimi, mai puţin în cazul în care o astfel de cerere este vădit nejustificată.
(5)Consiliul Concurenţei poate solicita reclamanţilor, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi, autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale sau entităţilor către care acestea îşi deleagă atribuţiile, care furnizează informaţii şi documente în cadrul procedurii de analiză a plângerii, să identifice documentele sau părţile din anumite documente pe care aceştia le consideră a conţine secrete de afaceri ori alte informaţii confidenţiale aparţinând lor şi să identifice părţile faţă de care aceste documente să fie considerate confidenţiale. Consiliul Concurenţei poate stabili un termen în care reclamantul, întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi şi autorităţile, instituţiile administraţiei publice centrale ori locale sau entităţile către care acestea îşi deleagă atribuţiile să detalieze solicitarea de protejare a confidenţialităţii cu privire la fiecare document sau parte dintr-un document, să furnizeze Consiliului Concurenţei o versiune neconfidenţială a documentelor ori declaraţiilor în care pasajele confidenţiale au fost şterse şi să furnizeze o descriere concisă a fiecărei piese ce conţine o informaţie ştearsă.

(6)Dacă reclamantul, întreprinderile ori asociaţiile de întreprinderi sau autorităţile, instituţiile administraţiei publice centrale sau locale ori entităţile către care acestea îşi deleagă atribuţiile nu se conformează cererii Consiliului Concurenţei, documentele ori declaraţiile în cauză sunt considerate a nu conţine informaţii confidenţiale.

(7)Calificarea informaţiilor ca fiind confidenţiale nu împiedică Consiliul Concurenţei să divulge şi să folosească aceste informaţii atunci când este necesar să probeze o încălcare a prevederilor art. 5, 6 sau 9 din lege şi a prevederilor art. 101 sau 102 din TFUE, după caz. Atunci când secretele de afaceri sau informaţiile confidenţiale sunt necesare pentru demonstrarea unei încălcări a legii, Consiliul Concurenţei trebuie să analizeze, pentru fiecare document în parte, dacă necesitatea de a dezvălui acea informaţie este mai mare decât afectarea care ar rezulta din dezvăluire.