Capitolul ii - FORMA ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE SIMPLIFICATE - Reglementari din 2002 CONTABILE SIMPLIFICATE ARMONIZATE CU DIRECTIVELE EUROPENE

M.Of. 279 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 22 Ianuarie 2004
CAPITOLUL II:FORMA ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE SIMPLIFICATE
SECŢIUNEA 1:STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE SIMPLIFICATE
Aspecte generale
1.1.- Situaţiile financiare anuale simplificate cuprind:
(a) bilanţ;
(b) cont de profit şi pierdere;
(c) politici contabile şi note explicative.
Opţional se poate întocmi situaţia fluxurilor de trezorerie.
1.2.- Potrivit prevederilor prezentelor reglementări:
a)Bilanţul trebuie să prezinte posturile enumerate în structura prezentată la pct. 1.11;
b)Contul de profit şi pierdere trebuie să prezinte elementele enumerate în structura prezentată la pct. 1.12.
1.3.- Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale persoanei juridice la încheierea exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
1.4.- Bilanţul cuprinde toate elementele de activ, datorii şi capital propriu grupate după natură şi lichiditate, respectiv, natură şi exigibilitate.
1.5.- Prin politici contabile se înţelege ansamblul de principii, baze, convenţii, reguli şi practici specifice adoptate de o persoană juridică la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale simplificate.
1.6.- În notele explicative, fiecare element obligatoriu prezentat în situaţiile financiare anuale simplificate conform pct. 1.4 poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat, dacă această detaliere conduce la prezentarea unei informaţii elocvente pentru utilizatorii de informaţii.
În notele explicative, fiecare element din contul de profit şi pierdere poate fi dezvoltat cu orice element de venit sau cheltuială, care nu este prevăzut în formatul cerut.
1.7.- Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere nu poate fi modificată de la un exerciţiu financiar la altul.
1.8.- Pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere, valoarea corespunzătoare pentru exerciţiul financiar precedent se prezintă într-o coloană separată.
1.9.- În situaţia în care valorile corespunzătoare exerciţiului financiar curent şi precedent înscrise în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere nu sunt comparabile, cele aferente exerciţiului precedent pot fi recalculate şi prezentate corespunzător în notele explicative, în acest scop, trebuie prezentate rezultatele recalculării, motivele pentru care a fost făcută şi modalitatea de efectuare a acesteia. În situaţia în care acest lucru nu este posibil, se va prezenta acest fapt.
1.10.- Nu se vor menţine în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere acele elemente pentru care nu există valori atât în exerciţiul financiar curent, cât şi în cel precedent. Este obligatorie respectarea numărului de rând înscris în formatul prezentat la Capitolul IV.
1.11.- Structura bilanţului este următoarea:
Bilanţ
A.Active imobilizate
- I. Imobilizări necorporale
- II. Imobilizări corporale
- III. Imobilizări financiare
B.Active circulante
- I. Stocuri
- II. Creanţe
(Sumele ce urmează a fi în căsuţe după o perioadă mai mare de un an sunt prezentate separat.)
- III. Investiţii financiare pe termen scurt
- IV. Casa şi conturi la bănci
C.Cheltuieli în avans
D.Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E.Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F.Total active minus datorii curente
G.Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H.Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I.Venituri în avans
J.Capital şi rezerve
- I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi cel nevărsat)
- II. Prime de capital
- III. Rezerve din reevaluare
- IV. Rezerve
- V. Rezultatul reportat
- VI. Rezultatul exerciţiului financiar
Contul de profit şi pierdere
1.12.- Structura contului de profit şi pierdere este următoarea:
Contul de profit şi pierdere
- 1. Cifra de afaceri netă
- 2. Variaţia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate şi producţie în curs de execuţie
- 3. Producţia imobilizată
- 4. Alte venituri din exploatare
- 5.
- a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
- b) Alte cheltuieli din afară
- 6. Cheltuieli cu personalul
- a) Salarii
- b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, cu menţionarea distinctă a celor referitoare la pensii
- 7.
- a) Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale
- b) Ajustarea valorii activelor circulante
- 8. Alte cheltuieli de exploatare
- Profitul sau pierderea din exploatare
- 9. Venituri din interese de participare
- din care în cadrul grupului
- 10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate
- din care în cadrul grupului
- 11. Venituri din dobânzi şi alte venituri similare
- din care în cadrul grupului
- 12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante
- 13. Cheltuieli cu dobânzile şi alte cheltuieli similare
- din care în cadrul grupului
- 14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
- 15. Venituri extraordinare
- 16. Cheltuieli extraordinare
- 17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
- 18. Impozitul pe profit
- 19. Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus
- 20. Rezultatul exerciţiului financiar
1.13.- Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care se referă la un exerciţiu ulterior, se prezintă în bilanţ la lit. C "Cheltuieli în avans".
1.14.- Veniturile recunoscute înainte de data încheierii exerciţiului, dar care se referă la un exerciţiu financiar ulterior, se prezintă în bilanţ la lit. I "Venituri în avans".
1.15.- Veniturile extraordinare, respectiv cheltuielile extraordinare se prezintă în contul de profit şi pierdere la poziţiile 15 şi respectiv 16 din structura cerută.
SECŢIUNEA 2:PRINCIPII CONTABILE
2.1.- Evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare anuale simplificate ale unei persoane juridice se efectuează în conformitate cu principiile prezentate la pct. 2.2 - 2.8.
2.2.- Principiul continuităţii activităţii. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă administratorii persoanei juridice au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative, în cazul în care situaţiile financiare anuale simplificate nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua, activitatea.
2.3.- Principiul permanenţei metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
2.4.- Principiul prudenţei. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, în mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte:
a)se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar;
b)se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea, obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului;
c)se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.
2.5.- Principiul independenţei exerciţiului. Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
2.6.- Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.
2.7.- Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.
2.8.-- Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor între active şi pasive, permise de reglementările legale.
SECŢIUNEA 3:TRATAMENTE CONTABILE
3.1.- În conformitate cu prevederile art. 7 şi art. 9 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, pentru evaluarea elementelor din bilanţ, se stabilesc următoarele reguli:
a)la data intrării în unitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabileşte astfel:
- bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării;
- bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă.
În contextul prezentelor reglementări, prin valoare justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii, cu preţul determinat obiectiv.
În aceste cazuri, valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de achiziţie;
- bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achiziţie;
- bunurile produse în unitate, la cost de producţie.
Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.
Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia.
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie, regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final, precum şi costurile de desfacere, reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziţia, construcţia sau producţia acestuia, direct atribuibile activului, până la finalizarea sa, aferente aceleiaşi perioade.
În sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.
În cazul în care în primul exerciţiu financiar de aplicare a acestor reglementări, costul de achiziţie sau costul de producţie al unui activ nu este cunoscut şi nu există informaţii privind preţurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informaţii nu pot fi obţinute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificate, costul de achiziţie sau costul de producţie va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. Această situaţie trebuie menţionată în notele explicative;
b)evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.
În cazul creanţelor şi datoriilor, această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată;
c)la încheierea exerciţiului, elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, astfel:
- pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion pentru depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea şi provizioanele pentru depreciere, cumulate;
- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion, aceste elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
La fiecare dată a bilanţului:
- elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută sau faţă de cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului, se înregistrează la venituri sau cheltuieli, după caz;
- elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei; şi
- elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent în momentul determinării valorilor respective.
În contextul prezentelor reglementări, prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti, precum şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.
Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare faţă de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale simplificate nu au fost aprobate, acestea vor fi modificate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare;
d)la data ieşirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
SECŢIUNEA 4:PREVEDERI REFERITOARE LA BILANŢ
ACTIVE IMOBILIZATE
REGULI GENERALE DE EVALUARE
4.1.- Cu excepţia cazurilor în care s-a înregistrat un provizion pentru depreciere, valoarea ce urmează a fi înscrisă în bilanţ pentru fiecare imobilizare este reprezentată de costul de achiziţie sau costul de producţie.
4.2.- În cazul imobilizărilor cu durată de viaţă limitată, costul de achiziţie sau costul de producţie se va diminua în mod sistematic, pe perioada duratei de funcţionare a activului, prin calcularea amortismentelor corespunzătoare.
4.3.- Este obligatorie constituirea, pe seama cheltuielilor, de provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate a căror valoare s-a diminuat, indiferent dacă durata de utilizare a acestora este limitată sau nu. Valoarea care trebuie înscrisă în bilanţ va fi diminuată corespunzător, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta, separat, în notele explicative.
4.4.- Dacă motivele ce au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au încetat să mai existe, total sau într-o anumită măsură, atunci acel provizion se va relua corespunzător la venituri. Aceste reluări se vor prezenta separat în notele explicative, în situaţia în care deprecierea este superioară provizionului înregistrat, se constituie un provizion suplimentar.
IMOBILIZĂRI NECORPORALE
Recunoaşterea imobilizărilor necorporale
4.5.- Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.
4.6.- Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către persoana juridică. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale persoanei juridice.
4.7.- În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori similare;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale; şi
- imobilizările necorporale în curs de execuţie.
Cheltuielile de constituire
4.8.- Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea persoanei juridice (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii persoanei juridice).
4.9.- O persoană juridică poate imobiliza cheltuielile de constituire, în această situaţie, suma reflectată în contul de imobilizări necorporale trebuie amortizată potrivit legii, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezintă detaliat în notele explicative.
Cheltuielile de dezvoltare
4.10.- Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.
Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:
a)proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor;
b)proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;
c)proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia pe scară largă; şi
d)proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.
4.11.- Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectuează conform legislaţiei în vigoare.
4.12.- În măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisă orice distribuire a profiturilor, dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profilurilor reportate nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate, cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel.
4.13.- Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori similare, aportate, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de aport (justă), costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
4.14.- Fondul comercial apare de regulă la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă, la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o persoană juridică.
4.15.- În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achiziţiei de către o societate a acţiunilor altei societăţi, se au în vedere următoarele prevederi:
a)valoarea fondului comercial achiziţionat trebuie amortizată sistematic; şi
b)perioada de amortizare nu trebuie să depăşească durata de viaţă utilă.
4.16.- În cadrul altor imobilizări necorporale se înregistrează programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale.
4.17.- Imobilizările necorporale în curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie.
Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale
4.18.- Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite la pct. 3.1 din prezentul capitol.
4.19.- Un element necorporal raportat drept cheltuială nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.
Cheltuieli ulterioare
4.20.- Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal după cumpărarea sau finalizarea sa se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil.
Evaluarea la data bilanţului
4.21.- Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanţ la cost, mai puţin amortizat ca şi provizioanele cumulate din depreciere.
Amortizare
4.22.- Valoarea amortizabilă a unui activ necorporal trebuie să fie alocată sistematic de-a lungul duratei sale de viaţă utilă.
Cedarea şi casarea
4.23.- Un activ necorporal trebuie scos din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
4.24.- Câştigurile, respectiv pierderile, care apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unui activ necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuială, în contul de profit şi pierdere.
IMOBILIZĂRI CORPORALE
Recunoaşterea imobilizărilor corporale
4.25.- Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Imobilizările corporale sunt active care:
a)sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b)sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; şi
c)au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.
4.26.- Imobilizările corporale cuprind terenuri, construcţii, instalaţii tehnice şi maşini, alte instalaţii, utilaje şi mobilier, avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
4.27.- Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.
4.28.- Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de natura contractului de leasing.
4.29.- Contabilitatea sintetică a imobilizărilor corporale se ţine pe categorii, iar contabilitatea analitică se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcţie distinctă.
4.30.- În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în curs.
Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale
4.31.- O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în unitate.
Cheltuieli ulterioare
4.32.- Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.
4.33.- Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată, în situaţia unei modernizări care conduce la obţinerea de beneficii economice suplimentare, aceasta se recunoaşte ca o componentă a activului.
4.34.- Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie, respectiv de achiziţie.
Imobilizările corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
Evaluarea la data bilanţului
4.35.- O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi provizioanele cumulate din depreciere.
Amortizarea
4.36.- Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale este egală cu valoarea sa contabilă şi trebuie înregistrată în mod sistematic pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.
4.37.- Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de viaţă utilă şi condiţiilor de utilizare a acestora.
4.38.- Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către persoana juridică care le are în proprietate.
4.39.- Persoanele juridice amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
(a) amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a imobilizărilor corporale pe toată durata de viaţă utilă stabilită a acestora;
(b) amortizarea degresivă care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege;
(c) amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul financiar în care imobilizările corporale intră în activul persoanei juridice, a unei amortizări în limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora, în exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.
Terenurile nu se amortizează.
Cedarea şi casarea
4.40.- O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
4.41.- Câştigurile, respectiv pierderile, obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de cedare şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acesteia şi trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuială, în contul de profit şi pierdere.
Compensaţii de la terţi
4.42.- În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază conform contabilităţii de angajamente.
Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:
- sume plătite de societăţile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale, cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
- indemnizaţii acordate, de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
Reguli de evaluare alternative
4.43.Pentru prezentarea unei imagini fidele a poziţiei financiare şi performanţei în situaţiile financiare anuale, persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, pot efectua reevaluarea imobilizărilor corporale, cu reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia.
Valoarea reevaluată reprezintă valoarea justă sau costul curent al imobilizărilor corporale la data situaţiilor financiare. Aceste valori se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi.

4.44.- În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ, în astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.
Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale simplificate a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite.
Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din clasa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepţia situaţiei când nu există nici o piaţă activă pentru acel activ.
O clasă de imobilizări corporale este o grupare de active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei persoane juridice.
Exemple de astfel de clase sunt următoarele: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave etc.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data bilanţului.
Dacă un activ dintr-o clasă de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauză că nu există piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată şi pierderile din depreciere cumulate.
O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)elementele comercializate sunt omogene;
b)pot fi găsiţi în permanenţa cumpărători şi vânzători interesaţi; şi
c)preţurile sunt cunoscute de către public.
Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale reevaluate nu mai poate fi determinată prin referinţă la o piaţă activă, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad amortizarea şi provizioanele pentru depreciere cumulate.
Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
IMOBILIZĂRI FINANCIARE
4.45.- Imobilizările financiare cuprind titlurile de participare, interese de participare deţinute, alte titluri imobilizate şi creanţe imobilizate.
4.46.- Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de o societate în capitalul altor societăţi comerciale, a căror deţinere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia.
4.47.- Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale. Interesele de participare sunt deţinute pe termen lung în scopul garantării contribuţiei la activităţile persoanei juridice respective. Ele cuprind investiţii în întreprinderi asociate şi investiţii strategice.
O participare de 10 % până la 20 %, în capitalul altei societăţi este o investiţie strategică.
Titlurile de participare deţinute în capitalul întreprinderilor asociate într-o proporţie de 20-50 % asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative.
Dacă o societate deţine controlul asupra unei alte societăţi, aceasta din urmă este filială pentru societatea care deţine controlul (societate mama).
Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei societăţi pentru a obţine beneficii din activitatea ei.
4.48.- Contabilitatea creanţelor imobilitate se ţine pe următoarele categorii: creanţe legate de participaţii, respectiv titlurile de participare şi interesele de participare, împrumuturi acordate pe termen lung, acţiuni proprii deţinute pe termen lung şi alte creanţe imobilizate.
Creanţele legate de participaţii reprezintă acele creanţe ale persoanei juridice rezultate din acordarea de împrumuturi societăţilor la care deţine titluri de participare/interese de participare.
În conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care unitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
Acţiunile proprii sunt clasificate ca active imobilizate în funcţie de intenţia societăţii cu privire la durata de deţinere de peste un an, stabilită cu ocazia achiziţiei sau reclasării.
La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de unitate la terţi.
Evaluarea iniţială
4.49.- Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de achiziţie a acestora.
4.50.- Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului.
Evaluarea la data bilanţului
4.51.- Imobilizările financiare sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă mai puţin provizioanele pentru depreciere cumulate.
Pentru deprecierea imobilizărilor financiare se constituie provizioane pentru depreciere, ca diferenţă între valoarea de intrare a acestora şi valoarea justă stabilită cu ocazia inventarierii.
ACTIVE CIRCULANTE
Generalităţi
Recunoaşterea activelor circulante
4.52.- Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.
Prin echivalente de numerar se înţelege investiţiile financiare pe termen scurt, uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
4.53.- În categoria activelor circulante se cuprind:
- stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;
- creanţe;
- investiţii financiare pe termen scurt;
- casa şi conturi la bănci.
Evaluarea activelor circulante
4.54.- Activele circulante se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
4.55.- Pentru deprecierea activelor circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
4.56.- În situaţia în care provizionul constituit pentru un activ circulant devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acel provizion trebuie reluat corespunzător la venituri.
Stocuri
4.57.- Stocurile sunt active circulante:
a)deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b)în curs de producţie în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca mai sus; sau
c)sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
4.58.- În cadrul stocurilor se cuprind;
- mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
- materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
- materialele de natura obiectelor de inventar;
- produsele, respectiv:
* semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
* produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
* rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;
- animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate; coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lâna, lapte şi blană;
- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
- producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime, în cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.
4.59.- Potrivit art. 12 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar, alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
a)recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune, în contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
b)în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor cure se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
c)în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
Costul stocurilor
4.60.- Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc, conform pct. 3.1 din prezentul capitol.
4.61.- Materiile prime şi materialele consumabile care sunt reînnoite în mod constant şi a căror valoare globală este de importanţă secundară pentru persoana juridică, pot fi trecute în activ la o cantitate şi o valoare nemodificată, atunci când acestea nu se modifică, semnificativ.
4.62.- Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
4.63.- În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie, respectiv de producţie, după caz.
Diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia bunurilor respective se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor.
Metoda preţului cu amănuntul este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
4.64.- La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele menţionate mai jos:
a)metoda primul intrat - primul ieşit -FIFO;
b)metoda costului mediu ponderat - CMP;
c)metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine cronologică.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie.
Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:
- motivul schimbării metodei: şi
- efectele sale asupra rezultatului.
O persoană juridică trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.
4.65.- Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.
4.66.- Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei, în acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.
4.67.- Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unui provizion pentru depreciere.
Terţi
4.68.- Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor unităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, unităţile din cadrul grupului, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
4.69.- În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni efectuate.
4.70.- Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
4.71.- Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit sau de primit, după caz.
4.72.- Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului şi se menţionează în notele explicative.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
4.73.- Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, creanţele şi datoriile persoanei juridice se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.
Creanţele şi datoriile în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor, cât şi în devize.
Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare şi moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.
4.74.- Potrivit art. 15 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienţii şi furnizorii la care persoana juridică deţine participaţii.
4.75.- Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
4.76.- Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de unitate personalului pentru munca prestată şi care se suportă, potrivit reglementărilor în vigoare, din fondul de salarii.
4.77.- În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente antidot etc.), repartizarea din profitul net realizat, aprobată de adunarea generală a acţionarilor, pentru participarea salariaţilor la profit, precum şi avansurile acordate potrivii legii.
4.78.- Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
4.79.- Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
4.80.- Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
4.81.- Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale.
4.82.- În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
4.83.- Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.
4.84.- Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe bază de decont, ca diferenţă între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA colectată) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă).
În situaţia în care există decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibilă, care, pe măsură ce devine exigibilă, se trece la TVA colectată, respectiv la TVA deductibilă.
De asemenea, în contul de TVA neexigibilă se înregistrează şi TVA deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile.
Diferenţa de taxă, în plus sau în minus, între TVA colectată şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată, respectiv TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii.
4.85.- Impozitul pe venituri de natura salariilor, ce se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unităţii, precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti acordate salariaţilor zilieri, temporari şi colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.
4.86.- La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
4.87.- Subvenţiile primite sau de primit de către persoana juridică se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct.
4.88.- Contabilitatea decontărilor între unităţile de grup şi cu asociaţii, cuprinde operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea unităţii debitoare, cât şi a celei creditoare, aparţinând aceluiaşi grup, precum şi decontările între asociaţi şi unitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu asociaţii şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.
4.89.- Dividendele repartizate deţinătorilor de instrumente de capitaluri proprii, propuse sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele reprezentând dividende, respectiv, vărsăminte la buget, precum şi participarea salariaţilor la profit sunt evidenţiate în rezultatul reportat, urmând ca, după aprobarea de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor a acestor destinaţii, să fie reflectate în conturile corespunzătoare de datorii.
4.90.- Sumele depuse sau lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia unităţii, precum şi dobânzile aferente se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
4.91.- Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile, stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul unităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.
4.92.- Creanţele faţă de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi.
4.93.- Sumele datorate de unitate unor terţe persoane juridice sau fizice, altele decât personalul propriu, furnizorii şi clienţii-creditori, se înregistrează în contul de creditori diverşi.
4.94.- Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către persoana juridică într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.
4.95.- Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale simplificate anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.
O diferenţă de curs valutar apare când există o modificare a cursului de schimb între data efectuării tranzacţiei şi data decontării oricăror elemente; monetare ce rezultă dintr-o tranzacţie în valută.
Atunci când tranzacţia este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar în care a şi survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel exerciţiu. Atunci când tranzacţia este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, ce intervine până în exerciţiul decontării, este determinată ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui asemenea exerciţiu financiar.
4.96.- Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exerciţiile următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans, respectiv venituri în avans.
În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: chiriile, abonamentele şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.
Deoarece rezultatul se stabileşte lunar, delimitarea acestor venituri şi cheltuieli se efectuează lunar.
4.97.- Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
Investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturi la bănci
4.98.- Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.
4.99.- Titlurile de plasament reprezintă acţiunile proprii răscumpărate, acţiunile achiziţionate, obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte titluri de plasament achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
4.100. - La intrarea în unitate, titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
4.101. - Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează direct în cheltuielile exerciţiului.
4.102. - Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile unităţii, creditele bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente.
Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate persoanei juridice şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.
Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.
4.103. - Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie, precum şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.
4.104. - Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a României.
4.105. - La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută şi altor valori de trezorerie cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută la cursul de schimb de la această dată şi cursul de schimb de la data înregistrării în contabilitate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
4.106. - În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, persoanele juridice pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
4.107. - Sumele depuse la bănci, precum şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea persoanei juridice, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
4.108. - În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria persoanei juridice.
4.109. - Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a altor reglementări emise în acest scop.
4.110. - Pentru deprecierea titlurilor de plasament, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
În perioadele următoare, la sfârşitul fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din unitate a titlurilor de plasament, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.
Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente extrabilanţiere
4.111. - Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activul şi pasivul unităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.
În această categorie se cuprind angajamente (giruri, cauţiuni, garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii, mijloace fixe luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie, debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare, redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadenţă, precum şi alte valori.
DATORII PE TERMEN SCURT: Sume ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
4.112. - O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când:
(a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al persoanei juridice; sau
(b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
DATORII PE TERMEN LUNG: Sume ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
4.113. - Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, datorii legate de participaţii şi alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
4.114. - Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise prin subscripţie publică, potrivit legii.
4.115. - Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare se referă la bunurile preluate cu acest titlu de către unitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.
Datorii pe termen lung purtătoare de dobândă
4.116. - Persoanele juridice trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
(a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
(b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte ca situaţiile financiare anuale simplificate să fie autorizate pentru depunere.
Capitalizarea plăţilor viitoare de dobândă
4.117. - Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta se prezintă în bilanţ ca o corecţie a împrumutului din emisiunea de obligaţiuni, iar în notele explicative va fi prezentată distinct. Această diferenţă trebuie amortizată în mod rezonabil, cel mai târziu până în momentul rambursării datoriei.
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI
4.118.- Provizionul pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă un pasiv cu exigibilitate sau valoare incertă.
4.119. - Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:
a)litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte;
b)cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
c)alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se ţine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituie.
4.120. - Un provizion pentru riscuri şi cheltuieli va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a) există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
(b) este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective; şi
(c) suma poate fi estimată.
4.121. - Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.
Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, se vor lua în considerare toate informaţiile disponibile.
4.122. - Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
4.123. - Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.
4.124. - Provizioanele vor fi revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă, în cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat.
4.125. - Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
4.126. - Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion.
Subvenţii
4.127. - În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.
4.128. - Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora, principala condiţie este ca persoana juridică beneficiară să cumpere, construiască sau achiziţioneze active cu ciclu lung de fabricaţie.
4.129. - Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.
4.130. - Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venit pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează a le compensa. Aceste subvenţii nu trebuie creditate direct în conturile de capital şi rezerve.
4.131. - Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat.
4.132. - Restituirea unei subvenţii se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor, în măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv, valoarea integrală restituită se recunoaşte imediat ca o cheltuială. Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
CAPITAL ŞI REZERVE
4.133. - Capitalurile proprii reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei persoane juridice, după deducerea tuturor datoriilor.
Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului.
Capital
4.134. - Capitalul este reprezentat de capital social, patrimoniul regiei etc., în funcţie de forma juridică a unităţii. Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise şi vărsate.
4.135. - Principalele operaţiuni ce se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalurilor sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea rezervelor şi alte operaţiuni, potrivit legii.
4.136. - Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi, răscumpărarea acţiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii.
4.137. - Primele legate de capital (de emisiune, de fuziune, de aport, de conversie) reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.
Rezerve din reevaluare
4.138. - Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile prezentelor reglementări, trebuie reflectate în debitul sau creditul contului "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor pct. 4.44 din prezenta secţiune.
4.139. - Rezerva din reevaluare trebuie prezentată în bilanţ la un subpost separat în cadrul postului de capital şi rezerve.
Rezerve
4.140. - Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul persoanei juridice, în cotele şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege. În acestea se includ şi primele de capital.
Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege.
Rezervele pentru acţiuni proprii se constituie potrivit legii.
Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al unităţii conform prevederilor din statutul acesteia.
Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
Cu excepţia rezervelor constituite în baza unor prevederi din acte normative, evidenţierea în contabilitate a constituirii rezervelor se face pe seama rezultatului reportat.
SECŢIUNEA 5:PREVEDERI REFERITOARE LA CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
5.1.- Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale persoanei juridice, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente.
Cifra de afaceri, în sensul prezentelor reglementări, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
VENITURI
5.2- În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
5.3.- Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:
a)venituri din exploatare, care cuprind:
- venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;
- venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite.
Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a mărit nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.
Veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor);
- venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate de unitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale;
- venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea;
- alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare;
b)venituri financiare, care cuprind:
- venituri din imobilizări financiare;
- venituri din investiţii financiare pe termen scurt;
- venituri din creanţe imobilizate;
- venituri din investiţii financiare cedate;
- venituri din diferenţe de curs valutar;
- venituri din dobânzi;
- venituri din sconturi obţinute: şi
- alte venituri financiare.
Sumele colectate de persoana juridică în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă, în această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.
c)venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).
* Venituri din vânzări de bunuri
În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;
- persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor; şi
- veniturile şi, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate.
* Venituri din prestarea de servicii
Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora.
* Venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende
Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende se recunosc astfel:
- dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
- redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului; şi
- dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le încasa;
5.4.- Veniturile din reluarea provizioanelor se evidenţiază distinct în funcţie de natura acestora.
Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
CHELTUIELI
5.5.- Cheltuielile unităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului se cuprind, de asemenea, amortizările şi provizioanele constituite.
5.6.- Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
a)cheltuieli de exploatare, care cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul suportate de persoana juridică);
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.);
b)cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;
c)cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).
Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.
5.7.- Conturile sintetice de venituri şi de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii.
5.8.- Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.
La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
5.9.- Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte lunar, cumulat de la începutul anului.
În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează, în funcţie de natura lor, veniturile, respectiv, cheltuielile se închid, provizoriu, prin rezultatul exerciţiului.
Rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.
SECŢIUNEA 6:POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE SIMPLIFICATE
POLITICI CONTABILE
6.1.- Aplicarea prezentelor reglementări contabile presupune stabilirea unui set de proceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toate operaţiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la întocmirea situaţiilor financiare anuale simplificate.
Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de persoana juridică.
La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază ale contabilităţii, şi anume: contabilitatea de angajamente, principiul continuităţii activităţii, precum şi celelalte principii înscrise la secţiunea 2 din prezentul capitol.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare anuale simplificate, a unor informaţii care trebuie să fie:
a)relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
b)credibile în sensul că:
- reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei juridice;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
6.2.- Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile persoanei juridice.
Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii persoanei juridice. Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile:
a)adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;
b)adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
NOTE EXPLICATIVE
PREVEDERI GENERALE
6.3.- Notele explicative la situaţiile financiare anuale simplificate conţin informaţii referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum şi orice informaţii suplimentare care sunt relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute.
6.4.- Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilanţ şi contul de profit şi pierdere trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative. Notele explicative la situaţiile financiare anuale simplificate trebuie să includă cel puţin informaţiile cerute de această secţiune, precum şi alte informaţii cerute de prezentele reglementări.
6.5.- Se va menţiona, totodată, dacă situaţiile financiare anuale simplificate au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, şi cu prevederile cuprinse în prezentele reglementări.
Comparabilitatea informaţiilor
6.6.- Pentru elementele prezentate în notele explicative, se va prezenta, de regulă, suma corespunzătoare anului curent şi celui precedent, în situaţia în care suma corespunzătoare anului precedent nu este comparabilă, aceasta poate fi ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare şi motivele pentru care aceasta a fost efectuată, în situaţia în care acest lucru nu este posibil, se prezintă acest fapt.
Aceste prevederi nu se aplică sumelor reprezentând:
a)modificări ale valorii contabile a activelor imobilizate;
b)modificări ale amortizării şi provizioanelor pentru deprecierea activelor imobilizate;
c)modificări ale provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.
6.7.- Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înţelegere:
a)numele persoanei juridice care face raportarea;
b)faptul că situaţiile financiare anuale simplificate sunt proprii acesteia şi nu grupului;
c)data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale simplificate;
d)moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale simplificate;
e)exprimarea cifrelor incluse în raportare (mii lei).
6.8.- Persoana juridică va prezenta următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situaţiile financiare anuale simplificate:
a)principalul loc unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;
b)o descriere a naturii activităţii desfăşurate de unitate şi principalele domenii de activitate;
c)numele societăţii-mamă şi cel al deţinătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);
d)orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra persoanei juridice.
Corectarea erorilor contabile
6.9.- Erorile contabile pot să apară ca urmare a unui calcul greşit, al aplicării greşite a metodelor contabile, al interpretării greşite a evenimentelor, a fraudelor sau omisiunilor.
Corectarea unei asemenea erori aferente perioadelor anterioare poate fi efectuată pe seama rezultatului perioadei curente. Atunci când este afectată credibilitatea situaţiilor financiare prezentate, corectarea erorii se efectuează pe seama rezultatului reportat.
Evenimente ulterioare datei bilanţului
6.10.- Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, atât favorabile cât şi nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale simplificate sunt aprobate în vederea depunerii.
Pot fi identificate două situaţii:
a)persoanele juridice pot obţine informaţii suplimentare faţă de cele existente la data bilanţului, pentru evenimente care avuseseră deja loc la data bilanţului. Dacă informaţiile suplimentare conduc la necesitatea înregistrării în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele se vor efectua aceste înregistrări;
b)persoanele juridice pot obţine informaţii pentru evenimente petrecute ulterior datei situaţiilor financiare, dar a căror prezentare este necesară pentru utilizatorii de informaţii. În această situaţie, informaţiile respective se prezintă în notele explicative, fără efectuarea unor înregistrări în contabilitate.
Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului, care trebuie reflectate în situaţiile financiare anuale simplificate:
- rezoluţia unui litigiu ulterior datei bilanţului impune ajustarea unui provizion deja recunoscut sau recunoaşterea unui nou provizion;
- falimentul unui client, înregistrat ulterior datei bilanţului, confirmă că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi că persoana juridică trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale.
Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului pentru care nu se fac ajustări ale situaţiilor financiare anuale simplificate este diminuarea valorii de piaţă a investiţiilor financiare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale simplificate se aprobă în vederea depunerii.
Atunci când evenimentele au o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte, o persoană juridică trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente:
(a) natura evenimentului; şi
(b) o estimare a efectului financiar sau o prezentare conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.
Relaţia dintre diferite elemente
6.11.- În cazul în care un element de activ sau o datorie este în relaţie cu cel puţin două elemente bilanţiere, relaţia sa cu aceste elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă prezentarea este necesară pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale simplificate.
Informaţii suplimentare ce trebuie să fie furnizate în cazul abaterii de la regulile costului istoric
6.12.- Elementele supuse reevaluării, precum şi modul de efectuare a acesteia trebuie prezentate în notele explicative, pentru fiecare element.
Relaţiile cu părţile afiliate
6.13.- Dacă au existat tranzacţii între părţile afiliate, persoana juridică raportoare trebuie să prezinte natura relaţiilor dintre acestea, tipurile de tranzacţii, precum şi elementele tranzacţiilor.
În sensul prezentelor reglementări, societăţile sunt considerate a fi afiliate dacă una din ele are capacitatea de a controla sau influenţa semnificativ pe cealaltă în luarea deciziilor financiare şi de exploatare.
INFORMAŢII ÎN COMPLETAREA BILANŢULUI
Imobilizări
* Imobilizări necorporale
6.14.- Notele explicative trebuie să cuprindă:
(a) duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare utilizate:
(b) metodele de amortizare utilizate;
(c) creşteri de valoare, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de dezvoltare internă.
Costurile de dezvoltare
6.15.- Când activele necorporale prezentate în bilanţ cuprind cheltuieli de dezvoltare, în notele explicative trebuie prezentate următoarele informaţii:
(i) perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează a fi amortizată; şi
(ii) motivele care au determinat recunoaşterea lor ca active.
Fondul comercial
6.16.- Când fondul comercial achiziţionat de către o persoană juridică este prezentat în bilanţ la activele necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele la situaţiile financiare anuale simplificate.
* Imobilizări corporale.
6.17.- Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare clasă de imobilizări corporale, următoarele informaţii:
(a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute. Dacă s-au folosit mai multe baze, atunci trebuie prezentată pentru fiecare clasă în parte valoarea contabilă brută a respectivei clase;
(b) metodele de amortizare folosite;
(c) valoarea cheltuielilor efectuate pentru imobilizările corporale în curs.
În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentată data efectuării reevaluării.
6.18.- Pentru fiecare element din categoria activelor imobilizate, trebuie furnizate următoarele informaţii în notele explicative:
- a) valorile corespunzătoare care privesc acest element, la începutul şi la încheierea exerciţiului financiar; şi
- b) mişcările privind acest element, ocazionate de:
- modificarea valorii (inclusiv reevaluări) în timpul exerciţiului financiar;
- intrări de active în timpul exerciţiului financiar;
- ieşiri de active în timpul exerciţiului financiar respectiv; şi
- transferurile de active către şi din acel element, efectuate în timpul exerciţiului financiar.
Valorile prezentate mai sus se determină pe baza unuia din următoarele criterii:
- a) costul de achiziţie sau costul de producţie;
- b) valoarea reevaluată, fără a se ţine seama de amortizare şi provizioanele pentru depreciere.
6.19.- Pentru fiecare element de activ imobilizat se va prezenta:
a)valoarea amortizării cumulate şi a provizioanelor pentru depreciere la începutul şi sfârşitul exerciţiului financiar;
b)valoarea amortizării şi provizioanelor pentru depreciere care privesc exerciţiul financiar respectiv;
c)valoarea ajustărilor efectuate cu privire la amortizări şi provizioane pentru depreciere în cursul exerciţiului financiar, ca urmare a ieşirii de active imobilizate din unitate;
d)valoarea ajustărilor efectuate asupra amortizării şi provizioanelor pentru depreciere care privesc exerciţiile financiare anterioare.
Garanţiile şi alte obligaţii contractuale financiare
6.20.- Se specifică toate situaţiile în care persoana juridică a depus garanţii sau a gajat, respectiv a ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea unui terţ, menţionându-se, dacă este posibil, şi valoarea acestora.
Active circulante
* Stocuri
6.21.- Se prezintă în notele explicative costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor evidenţiate în bilanţ, ce a fost determinat prin aplicarea uneia din metodele de evaluare a stocului.
Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să schimbe metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, trebuie prezentate următoarele informaţii:
a)motivul schimbării metodei; şi
b)efectul financiar asupra rezultatelor exerciţiului financiar.
6.22.- De asemenea, trebuie prezentată şi valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.
* Creanţe
6.23.- Suma cumulată a creanţelor care devin scadente după mai mult de un an trebuie să fie prezentată în notele explicative.
6.24.- O persoană juridică trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale creanţelor prezentate în bilanţ, clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţii desfăşurate, iar sumele de încasat de la societatea mamă, filiale şi întreprinderi asociate şi alte părţi afiliate trebuie prezentate separat.
6.25.- Cheltuielile în avans se prezintă detaliat în notele explicative.
Datorii
6.26.- Pentru datoriile din bilanţul persoanei juridice, se menţionează valoarea totală a datoriilor incluse în bilanţ, pentru care s-au depus anumite garanţii şi informaţii privind natura acestor garanţii depuse.
6.27.- În cazul în care persoana juridică a emis instrumente de capital de natura acţiunilor sau obligaţiunilor pe parcursul exerciţiului financiar, se prezintă următoarele informaţii:
a)tipul instrumentelor de capital emise;
b)pentru fiecare tip de instrument de capital emis: valoarea de emisiune şi suma primită.
În cazul în care obligaţiunile emise de o societate sunt deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de către acea societate, în notele explicative se menţionează valoarea nominală a obligaţiunilor respective şi valoarea contabilă a acestora.
6.28.- Se menţionează valoarea totală a datoriilor incluse în bilanţ , care au termen de plată după cinci ani de la data încheierii exerciţiului financiar.
6.29.- Atunci când sunt semnificative, o persoană juridică trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale datoriilor, într-o manieră corespunzătoare activităţii desfăşurate.
6.30.- În cazul obligaţiilor pentru care nu s-au constituit provizioane, se prezintă următoarele informaţii:
a)valoarea precisă sau estimată a acelei obligaţii;
b)aspectul juridic al obligaţiei şi efectul acesteia;
c)dacă persoana juridică a depus vreo garanţie semnificativă cu privire la acea obligaţie şi, în caz afirmativ, natura acelei garanţii.
6.31.- De asemenea, se prezintă informaţii referitoare la alte obligaţii financiare viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situaţia economică a persoanei juridice.
Toate angajamentele sub forma garanţiilor, girurilor şi ipotecilor de orice fel, în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute în bilanţ ca active sau datorii, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative.
Pentru orice garanţie semnificativă ce a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată.
Dacă angajamentele menţionate mai sus există faţă de persoane juridice din cadrul grupului, se face o prezentare separată.
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
6.32.- Dacă în timpul exerciţiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, următoarele informaţii se prezintă în notele explicative:
a)valoarea provizioanelor la începutul exerciţiului financiar;
b)sumele cu care provizioanele au fost majorate, respectiv diminuate în timpul exerciţiului financiar;
c)natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri;
d)valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciţiului financiar.
Venituri în avans
6.33.- Se prezintă natura subvenţiilor şi altor venituri în avans atunci când acestea sunt reflectate în situaţiile financiare anuale simplificate.
Capital şi rezerve
Capitalul subscris
6.34.- Referitor la capitalul social al persoanei juridice se furnizează următoarele informaţii:
a)capitalul social subscris;
b)numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, respectiv părţi sociale, în cazul în care există mai multe tipuri de acţiuni emise.
6.35.- În cazul în care capitalul social cuprinde şi acţiuni răscumpărabile, se furnizează următoarele informaţii:
a)data cea mai apropiată şi data limită la care societatea poate răscumpăra respectivele acţiuni;
b)dacă acele acţiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea societăţii sau a acţionarilor;
c)dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare şi, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.
6.36.- În cazul în care în cursul exerciţiului financiar au fost achiziţionate acţiuni proprii, se prezintă următoarele informaţii
- motivele oricăror achiziţii efectuate în cursul exerciţiului financiar;
- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi vândute în cursul exerciţiului financiar şi ponderea pe care o reprezintă în capitalul social;
- în cazul achiziţiilor sau vânzărilor, valoarea plăţilor sau încasărilor pentru acţiunile respective;
- numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de societate, precum şi ponderea pe care o reprezintă acestea în capitalul social;
- numărul şi valoarea acţiunilor anulate.
6.37.- În situaţia în care societatea a emis acţiuni în timpul exerciţiului financiar, în notele explicative se prezintă următoarele informaţii:
a)tipul de acţiuni emise;
b)pentru fiecare tip de acţiune, numărul de acţiuni emise, valoarea lor nominală totală şi valoarea încasată de către societate la distribuirea lor.
6.38.- În ceea ce priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor, se furnizează următoarele informaţii:
a)numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;
b)perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
c)preţul care trebuie plătit pentru acţiunile distribuite.
Rezerve
6.39.- Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa şi scopul pentru care a fost constituită.
Referitor la rezerva din reevaluare, în notele explicative se menţionează suma la începutul şi sfârşitul perioadei, precum şi variaţia acesteia constatate în cursul exerciţiului financiar.
INFORMAŢII ÎN COMPLETAREA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
Cifra de afaceri
6.40.- În cazul în care, pe parcursul exerciţiului financiar, persoana juridică şi-a desfăşurat activitatea pe două sau mai multe segmente de activitate care, în opinia administratorilor, sunt substanţial diferite din punct de vedere al beneficiilor şi riscurilor aferente, este necesar să se menţioneze, pentru fiecare, cu descrierea de rigoare, valoarea cifrei de afaceri corespunzătoare.
Prin segment de activitate se înţelege o componentă distinctă a persoanei juridice care este angajată în furnizarea unui produs individual sau a unui serviciu, sau a unui grup de produse sau servicii conexe şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor ce sunt diferite de cele din alte segmente de activitate.
6.41.- În cazul în care, pe parcursul exerciţiului financiar, persoana juridică a furnizat produse şi servicii pe două sau mai multe segmente geografice care, în opinia administratorilor, sunt substanţial diferite din punct de vedere al riscurilor şi beneficiilor aferente, este necesar să se menţioneze valoarea cifrei de afaceri corespunzătoare acelor segmente.
Un segment geografic este o componentă distinctă a unei persoane juridice ce este angajată în furnizarea de produse şi servicii într-un mediu economic specific şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor ce sunt diferite de acelea ale componentelor ce operează în alte medii economice.
6.42.- Dacă, în opinia administratorilor, prezentarea oricărei informaţii ar putea prejudicia interesele economice ale respectivei persoane juridice, aceştia pot renunţa la furnizarea acelei informaţii, cu menţionarea acestui fapt.
Costuri cu personalul
6.43.- În notele explicative trebuie incluse detalii cu privire la numărul mediu de salariaţi pentru acea perioadă şi cheltuielile de personal aferente, precum şi la salariile plătite sau care urmează a fi plătite administratorilor şi directorilor care deţin aceste funcţii pe parcursul exerciţiului financiar. De asemenea, dacă este cazul, se menţionează distinct obligaţiile contractuale în care este implicată persoana juridică, cu privire la plata pensiilor către foştii directori şi administratori, indicându-se valoarea totală a obligaţiei pentru fiecare categorie de mai sus.
6.44.- Se prezintă, totodată, valoarea avansurilor şi creditelor acordate de către societate, directorilor şi administratorilor săi în timpul exerciţiului financiar, indicându-se rata dobânzii aplicate, principalele clauze ale creditului, suma rambursată până la acea dată, existenţa oricăror obligaţii viitoare de genul garanţiilor pe care persoana juridică şi le-a asumat în numele acestora, precum şi valoarea totală pentru fiecare categorie.
6.45.- Natura şi suma corespunzătoare fiecărui element extraordinar trebuie prezentate separat.
Detalii privind impozitul pe profit
6.46.- Când calculul rezultatului aferent unei perioade a fost afectat de evaluarea elementelor bilanţiere, efectuată în exerciţiul financiar curent sau în cel anterior, cu scopul de a obţine o reducere a valorii impozitului, această influenţă trebuie, de asemenea, prezentată în notele explicative, atunci când efectul unei astfel de evaluări este semnificativ.
6.47.- Valoarea diferenţei dintre cheltuiala cu impozitul pe profit pentru exerciţiul financiar curent şi pentru exerciţiile financiare anterioare, pe de o parte, şi valoarea impozitului rămas de plată aferent acelor exerciţii financiare, pe de altă parte, se va prezenta în notele explicative dacă această diferenţă este semnificativă pentru scopul calculării impozitelor viitoare.
Dacă elementele bilanţiere de natura activelor imobilizate şi a activelor circulante constituie obiectul unor corecţii valorice semnificative, doar pentru aplicarea legislaţiei fiscale, suma lor trebuie prezentată în notele explicative, cu o bună argumentare a acestor corecţii.
Se prezintă în acelaşi timp şi informaţii cu privire la proporţia în care impozitul pe profit corespunde rezultatului activităţii curente, respectiv rezultatului activităţii extraordinare.
De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exerciţiului financiar şi rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit pe profit.
Repartizarea profitului
6.48.- În notele explicative trebuie să se prezinte separat repartizarea profitului net pe destinaţii, respectiv:
a)sumele repartizate la rezerve;
b)sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;
c)dividende;
d)alte repartizări.
SECŢIUNEA 7:DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND MICROÎNTREPRINDERILE
7.1.- Prezentele reglementari sunt aplicabile şi persoanelor juridice încadrate în categoria microîntreprinderilor.
Potrivit prevederilor art. 27(6) din Legea contabilităţii nr. 82/1991. republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, situaţiile financiare anuale pentru microîntreprinderi se compun din bilanţ şi cont de profit şi pierdere. Formatul acestora este cel prevăzut la Capitolul IV din prezentele reglementări.
7.2.- Microîntreprinderile pot utiliza conturile sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre cuprinse în Planul de conturi general, prevăzut la Capitolul III.