Secţiunea 4 - PREVEDERI REFERITOARE LA BILANŢ - Reglementari din 2002 CONTABILE SIMPLIFICATE ARMONIZATE CU DIRECTIVELE EUROPENE

M.Of. 279 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 22 Ianuarie 2004
SECŢIUNEA 4:PREVEDERI REFERITOARE LA BILANŢ
ACTIVE IMOBILIZATE
REGULI GENERALE DE EVALUARE
4.1.- Cu excepţia cazurilor în care s-a înregistrat un provizion pentru depreciere, valoarea ce urmează a fi înscrisă în bilanţ pentru fiecare imobilizare este reprezentată de costul de achiziţie sau costul de producţie.
4.2.- În cazul imobilizărilor cu durată de viaţă limitată, costul de achiziţie sau costul de producţie se va diminua în mod sistematic, pe perioada duratei de funcţionare a activului, prin calcularea amortismentelor corespunzătoare.
4.3.- Este obligatorie constituirea, pe seama cheltuielilor, de provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate a căror valoare s-a diminuat, indiferent dacă durata de utilizare a acestora este limitată sau nu. Valoarea care trebuie înscrisă în bilanţ va fi diminuată corespunzător, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta, separat, în notele explicative.
4.4.- Dacă motivele ce au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au încetat să mai existe, total sau într-o anumită măsură, atunci acel provizion se va relua corespunzător la venituri. Aceste reluări se vor prezenta separat în notele explicative, în situaţia în care deprecierea este superioară provizionului înregistrat, se constituie un provizion suplimentar.
IMOBILIZĂRI NECORPORALE
Recunoaşterea imobilizărilor necorporale
4.5.- Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.
4.6.- Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către persoana juridică. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale persoanei juridice.
4.7.- În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori similare;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale; şi
- imobilizările necorporale în curs de execuţie.
Cheltuielile de constituire
4.8.- Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea persoanei juridice (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii persoanei juridice).
4.9.- O persoană juridică poate imobiliza cheltuielile de constituire, în această situaţie, suma reflectată în contul de imobilizări necorporale trebuie amortizată potrivit legii, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezintă detaliat în notele explicative.
Cheltuielile de dezvoltare
4.10.- Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.
Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:
a)proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor;
b)proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;
c)proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia pe scară largă; şi
d)proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.
4.11.- Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectuează conform legislaţiei în vigoare.
4.12.- În măsura în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisă orice distribuire a profiturilor, dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profilurilor reportate nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate, cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel.
4.13.- Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori similare, aportate, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de aport (justă), costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
4.14.- Fondul comercial apare de regulă la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă, la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o persoană juridică.
4.15.- În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achiziţiei de către o societate a acţiunilor altei societăţi, se au în vedere următoarele prevederi:
a)valoarea fondului comercial achiziţionat trebuie amortizată sistematic; şi
b)perioada de amortizare nu trebuie să depăşească durata de viaţă utilă.
4.16.- În cadrul altor imobilizări necorporale se înregistrează programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale.
4.17.- Imobilizările necorporale în curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie.
Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale
4.18.- Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite la pct. 3.1 din prezentul capitol.
4.19.- Un element necorporal raportat drept cheltuială nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.
Cheltuieli ulterioare
4.20.- Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal după cumpărarea sau finalizarea sa se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil.
Evaluarea la data bilanţului
4.21.- Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanţ la cost, mai puţin amortizat ca şi provizioanele cumulate din depreciere.
Amortizare
4.22.- Valoarea amortizabilă a unui activ necorporal trebuie să fie alocată sistematic de-a lungul duratei sale de viaţă utilă.
Cedarea şi casarea
4.23.- Un activ necorporal trebuie scos din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
4.24.- Câştigurile, respectiv pierderile, care apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unui activ necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuială, în contul de profit şi pierdere.
IMOBILIZĂRI CORPORALE
Recunoaşterea imobilizărilor corporale
4.25.- Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Imobilizările corporale sunt active care:
a)sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b)sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; şi
c)au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.
4.26.- Imobilizările corporale cuprind terenuri, construcţii, instalaţii tehnice şi maşini, alte instalaţii, utilaje şi mobilier, avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
4.27.- Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.
4.28.- Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de natura contractului de leasing.
4.29.- Contabilitatea sintetică a imobilizărilor corporale se ţine pe categorii, iar contabilitatea analitică se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcţie distinctă.
4.30.- În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în curs.
Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale
4.31.- O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în unitate.
Cheltuieli ulterioare
4.32.- Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.
4.33.- Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată, în situaţia unei modernizări care conduce la obţinerea de beneficii economice suplimentare, aceasta se recunoaşte ca o componentă a activului.
4.34.- Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie, respectiv de achiziţie.
Imobilizările corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
Evaluarea la data bilanţului
4.35.- O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi provizioanele cumulate din depreciere.
Amortizarea
4.36.- Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale este egală cu valoarea sa contabilă şi trebuie înregistrată în mod sistematic pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.
4.37.- Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de viaţă utilă şi condiţiilor de utilizare a acestora.
4.38.- Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către persoana juridică care le are în proprietate.
4.39.- Persoanele juridice amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
(a) amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a imobilizărilor corporale pe toată durata de viaţă utilă stabilită a acestora;
(b) amortizarea degresivă care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege;
(c) amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul financiar în care imobilizările corporale intră în activul persoanei juridice, a unei amortizări în limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora, în exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.
Terenurile nu se amortizează.
Cedarea şi casarea
4.40.- O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
4.41.- Câştigurile, respectiv pierderile, obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de cedare şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acesteia şi trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuială, în contul de profit şi pierdere.
Compensaţii de la terţi
4.42.- În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază conform contabilităţii de angajamente.
Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:
- sume plătite de societăţile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale, cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
- indemnizaţii acordate, de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
Reguli de evaluare alternative
4.43.Pentru prezentarea unei imagini fidele a poziţiei financiare şi performanţei în situaţiile financiare anuale, persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, pot efectua reevaluarea imobilizărilor corporale, cu reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia.
Valoarea reevaluată reprezintă valoarea justă sau costul curent al imobilizărilor corporale la data situaţiilor financiare. Aceste valori se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi.

4.44.- În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ, în astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.
Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale simplificate a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite.
Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din clasa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepţia situaţiei când nu există nici o piaţă activă pentru acel activ.
O clasă de imobilizări corporale este o grupare de active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei persoane juridice.
Exemple de astfel de clase sunt următoarele: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave etc.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data bilanţului.
Dacă un activ dintr-o clasă de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauză că nu există piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, mai puţin amortizarea cumulată şi pierderile din depreciere cumulate.
O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)elementele comercializate sunt omogene;
b)pot fi găsiţi în permanenţa cumpărători şi vânzători interesaţi; şi
c)preţurile sunt cunoscute de către public.
Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale reevaluate nu mai poate fi determinată prin referinţă la o piaţă activă, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad amortizarea şi provizioanele pentru depreciere cumulate.
Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
IMOBILIZĂRI FINANCIARE
4.45.- Imobilizările financiare cuprind titlurile de participare, interese de participare deţinute, alte titluri imobilizate şi creanţe imobilizate.
4.46.- Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de o societate în capitalul altor societăţi comerciale, a căror deţinere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia.
4.47.- Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale. Interesele de participare sunt deţinute pe termen lung în scopul garantării contribuţiei la activităţile persoanei juridice respective. Ele cuprind investiţii în întreprinderi asociate şi investiţii strategice.
O participare de 10 % până la 20 %, în capitalul altei societăţi este o investiţie strategică.
Titlurile de participare deţinute în capitalul întreprinderilor asociate într-o proporţie de 20-50 % asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative.
Dacă o societate deţine controlul asupra unei alte societăţi, aceasta din urmă este filială pentru societatea care deţine controlul (societate mama).
Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei societăţi pentru a obţine beneficii din activitatea ei.
4.48.- Contabilitatea creanţelor imobilitate se ţine pe următoarele categorii: creanţe legate de participaţii, respectiv titlurile de participare şi interesele de participare, împrumuturi acordate pe termen lung, acţiuni proprii deţinute pe termen lung şi alte creanţe imobilizate.
Creanţele legate de participaţii reprezintă acele creanţe ale persoanei juridice rezultate din acordarea de împrumuturi societăţilor la care deţine titluri de participare/interese de participare.
În conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care unitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
Acţiunile proprii sunt clasificate ca active imobilizate în funcţie de intenţia societăţii cu privire la durata de deţinere de peste un an, stabilită cu ocazia achiziţiei sau reclasării.
La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de unitate la terţi.
Evaluarea iniţială
4.49.- Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de achiziţie a acestora.
4.50.- Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului.
Evaluarea la data bilanţului
4.51.- Imobilizările financiare sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă mai puţin provizioanele pentru depreciere cumulate.
Pentru deprecierea imobilizărilor financiare se constituie provizioane pentru depreciere, ca diferenţă între valoarea de intrare a acestora şi valoarea justă stabilită cu ocazia inventarierii.
ACTIVE CIRCULANTE
Generalităţi
Recunoaşterea activelor circulante
4.52.- Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.
Prin echivalente de numerar se înţelege investiţiile financiare pe termen scurt, uşor convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
4.53.- În categoria activelor circulante se cuprind:
- stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;
- creanţe;
- investiţii financiare pe termen scurt;
- casa şi conturi la bănci.
Evaluarea activelor circulante
4.54.- Activele circulante se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
4.55.- Pentru deprecierea activelor circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
4.56.- În situaţia în care provizionul constituit pentru un activ circulant devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acel provizion trebuie reluat corespunzător la venituri.
Stocuri
4.57.- Stocurile sunt active circulante:
a)deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b)în curs de producţie în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca mai sus; sau
c)sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
4.58.- În cadrul stocurilor se cuprind;
- mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
- materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
- materialele de natura obiectelor de inventar;
- produsele, respectiv:
* semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
* produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
* rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;
- animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate; coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lâna, lapte şi blană;
- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
- producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime, în cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.
4.59.- Potrivit art. 12 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar, alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
a)recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune, în contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
b)în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor cure se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
c)în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
Costul stocurilor
4.60.- Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc, conform pct. 3.1 din prezentul capitol.
4.61.- Materiile prime şi materialele consumabile care sunt reînnoite în mod constant şi a căror valoare globală este de importanţă secundară pentru persoana juridică, pot fi trecute în activ la o cantitate şi o valoare nemodificată, atunci când acestea nu se modifică, semnificativ.
4.62.- Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
4.63.- În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie, respectiv de producţie, după caz.
Diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia bunurilor respective se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor.
Metoda preţului cu amănuntul este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
4.64.- La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele menţionate mai jos:
a)metoda primul intrat - primul ieşit -FIFO;
b)metoda costului mediu ponderat - CMP;
c)metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine cronologică.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie.
Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:
- motivul schimbării metodei: şi
- efectele sale asupra rezultatului.
O persoană juridică trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.
4.65.- Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.
4.66.- Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei, în acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.
4.67.- Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unui provizion pentru depreciere.
Terţi
4.68.- Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor unităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, unităţile din cadrul grupului, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
4.69.- În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi produse, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni efectuate.
4.70.- Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
4.71.- Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit sau de primit, după caz.
4.72.- Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului şi se menţionează în notele explicative.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
4.73.- Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, creanţele şi datoriile persoanei juridice se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.
Creanţele şi datoriile în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor, cât şi în devize.
Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare şi moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.
4.74.- Potrivit art. 15 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienţii şi furnizorii la care persoana juridică deţine participaţii.
4.75.- Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
4.76.- Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de unitate personalului pentru munca prestată şi care se suportă, potrivit reglementărilor în vigoare, din fondul de salarii.
4.77.- În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente antidot etc.), repartizarea din profitul net realizat, aprobată de adunarea generală a acţionarilor, pentru participarea salariaţilor la profit, precum şi avansurile acordate potrivii legii.
4.78.- Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
4.79.- Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
4.80.- Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
4.81.- Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale.
4.82.- În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
4.83.- Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.
4.84.- Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe bază de decont, ca diferenţă între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA colectată) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă).
În situaţia în care există decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibilă, care, pe măsură ce devine exigibilă, se trece la TVA colectată, respectiv la TVA deductibilă.
De asemenea, în contul de TVA neexigibilă se înregistrează şi TVA deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile.
Diferenţa de taxă, în plus sau în minus, între TVA colectată şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată, respectiv TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii.
4.85.- Impozitul pe venituri de natura salariilor, ce se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unităţii, precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti acordate salariaţilor zilieri, temporari şi colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.
4.86.- La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
4.87.- Subvenţiile primite sau de primit de către persoana juridică se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct.
4.88.- Contabilitatea decontărilor între unităţile de grup şi cu asociaţii, cuprinde operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea unităţii debitoare, cât şi a celei creditoare, aparţinând aceluiaşi grup, precum şi decontările între asociaţi şi unitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu asociaţii şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.
4.89.- Dividendele repartizate deţinătorilor de instrumente de capitaluri proprii, propuse sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele reprezentând dividende, respectiv, vărsăminte la buget, precum şi participarea salariaţilor la profit sunt evidenţiate în rezultatul reportat, urmând ca, după aprobarea de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor a acestor destinaţii, să fie reflectate în conturile corespunzătoare de datorii.
4.90.- Sumele depuse sau lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia unităţii, precum şi dobânzile aferente se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
4.91.- Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile, stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul unităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.
4.92.- Creanţele faţă de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi.
4.93.- Sumele datorate de unitate unor terţe persoane juridice sau fizice, altele decât personalul propriu, furnizorii şi clienţii-creditori, se înregistrează în contul de creditori diverşi.
4.94.- Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către persoana juridică într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.
4.95.- Diferenţele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale simplificate anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.
O diferenţă de curs valutar apare când există o modificare a cursului de schimb între data efectuării tranzacţiei şi data decontării oricăror elemente; monetare ce rezultă dintr-o tranzacţie în valută.
Atunci când tranzacţia este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu financiar în care a şi survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acel exerciţiu. Atunci când tranzacţia este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar, ce intervine până în exerciţiul decontării, este determinată ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui asemenea exerciţiu financiar.
4.96.- Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exerciţiile următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans, respectiv venituri în avans.
În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: chiriile, abonamentele şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.
Deoarece rezultatul se stabileşte lunar, delimitarea acestor venituri şi cheltuieli se efectuează lunar.
4.97.- Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
Investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturi la bănci
4.98.- Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.
4.99.- Titlurile de plasament reprezintă acţiunile proprii răscumpărate, acţiunile achiziţionate, obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte titluri de plasament achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
4.100. - La intrarea în unitate, titlurile de plasament se evaluează la costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
4.101. - Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează direct în cheltuielile exerciţiului.
4.102. - Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile unităţii, creditele bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente.
Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate persoanei juridice şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.
Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.
4.103. - Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie, precum şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.
4.104. - Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a României.
4.105. - La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută şi altor valori de trezorerie cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută la cursul de schimb de la această dată şi cursul de schimb de la data înregistrării în contabilitate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
4.106. - În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, persoanele juridice pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
4.107. - Sumele depuse la bănci, precum şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea persoanei juridice, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
4.108. - În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria persoanei juridice.
4.109. - Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a altor reglementări emise în acest scop.
4.110. - Pentru deprecierea titlurilor de plasament, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
În perioadele următoare, la sfârşitul fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din unitate a titlurilor de plasament, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.
Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente extrabilanţiere
4.111. - Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activul şi pasivul unităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.
În această categorie se cuprind angajamente (giruri, cauţiuni, garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii, mijloace fixe luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie, debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare, redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadenţă, precum şi alte valori.
DATORII PE TERMEN SCURT: Sume ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
4.112. - O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când:
(a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al persoanei juridice; sau
(b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
DATORII PE TERMEN LUNG: Sume ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
4.113. - Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, datorii legate de participaţii şi alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
4.114. - Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise prin subscripţie publică, potrivit legii.
4.115. - Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare se referă la bunurile preluate cu acest titlu de către unitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.
Datorii pe termen lung purtătoare de dobândă
4.116. - Persoanele juridice trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
(a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
(b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte ca situaţiile financiare anuale simplificate să fie autorizate pentru depunere.
Capitalizarea plăţilor viitoare de dobândă
4.117. - Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta se prezintă în bilanţ ca o corecţie a împrumutului din emisiunea de obligaţiuni, iar în notele explicative va fi prezentată distinct. Această diferenţă trebuie amortizată în mod rezonabil, cel mai târziu până în momentul rambursării datoriei.
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI
4.118.- Provizionul pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă un pasiv cu exigibilitate sau valoare incertă.
4.119. - Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:
a)litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte;
b)cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
c)alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se ţine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituie.
4.120. - Un provizion pentru riscuri şi cheltuieli va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(a) există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
(b) este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective; şi
(c) suma poate fi estimată.
4.121. - Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.
Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, se vor lua în considerare toate informaţiile disponibile.
4.122. - Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
4.123. - Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.
4.124. - Provizioanele vor fi revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă, în cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat.
4.125. - Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
4.126. - Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion.
Subvenţii
4.127. - În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.
4.128. - Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora, principala condiţie este ca persoana juridică beneficiară să cumpere, construiască sau achiziţioneze active cu ciclu lung de fabricaţie.
4.129. - Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.
4.130. - Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venit pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează a le compensa. Aceste subvenţii nu trebuie creditate direct în conturile de capital şi rezerve.
4.131. - Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat.
4.132. - Restituirea unei subvenţii se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor, în măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv, valoarea integrală restituită se recunoaşte imediat ca o cheltuială. Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
CAPITAL ŞI REZERVE
4.133. - Capitalurile proprii reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei persoane juridice, după deducerea tuturor datoriilor.
Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului.
Capital
4.134. - Capitalul este reprezentat de capital social, patrimoniul regiei etc., în funcţie de forma juridică a unităţii. Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise şi vărsate.
4.135. - Principalele operaţiuni ce se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalurilor sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea rezervelor şi alte operaţiuni, potrivit legii.
4.136. - Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi, răscumpărarea acţiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii.
4.137. - Primele legate de capital (de emisiune, de fuziune, de aport, de conversie) reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.
Rezerve din reevaluare
4.138. - Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile prezentelor reglementări, trebuie reflectate în debitul sau creditul contului "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor pct. 4.44 din prezenta secţiune.
4.139. - Rezerva din reevaluare trebuie prezentată în bilanţ la un subpost separat în cadrul postului de capital şi rezerve.
Rezerve
4.140. - Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul persoanei juridice, în cotele şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege. În acestea se includ şi primele de capital.
Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege.
Rezervele pentru acţiuni proprii se constituie potrivit legii.
Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al unităţii conform prevederilor din statutul acesteia.
Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
Cu excepţia rezervelor constituite în baza unor prevederi din acte normative, evidenţierea în contabilitate a constituirii rezervelor se face pe seama rezultatului reportat.