Subcapitolul 5 - IV.5. CRITERII DE ORGANIZARE FUNCŢIONAL URBANISTICĂ A INCINTEI SAU PLATFORMEI SPITALICEŞTI - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
SUBCAPITOLUL 5:IV.5. CRITERII DE ORGANIZARE FUNCŢIONAL URBANISTICĂ A INCINTEI SAU PLATFORMEI SPITALICEŞTI
SECŢIUNEA 1:IV.5.1. Considerente generale
1.IV.5.1.1. Incinta spitalicească este o prelungire în exterior a funcţiunilor proprii spitalului, organizarea ei fiind riguros determinată de modul de organizare spaţial - funcţională preconizat pentru clădirile principale şi anexele acestora.
2.IV.5.1.2. Pentru considerente de siguranţă în funcţionare, protecţie igienico - sanitară, intimitate a pacienţilor, incintele spitaliceşti se închid perimetral cu gard, accesele rezolvându-se astfel încât să poată fi controlate.
3.IV.5.1.3. Organizarea funcţional - urbanistică a incintelor spitaliceşti, ridică o serie de probleme specifice:
- sectorizarea terenului în zone funcţionale şi organizarea relaţiilor dintre acestea în funcţie de natura activităţilor şi categoriilor de utilizatori;
- delimitarea şi tratarea adecvată a sectoarelor ce necesită a fi protejate: cele în care se deplasează sau sunt cazaţi bolnavii şi cele în care se desfăşoară activităţi medicale sensibile faţă de factori externi perturbatori;
- stabilirea şi diferenţierea traseelor de circulaţie pentru pietoni şi diverse categorii de vehicule, amplasarea spaţiilor de parcare, a platformelor de staţionare şi manipulare a materialelor, soluţionarea modului de deservire a diferitelor accese în clădiri, în funcţie de specificul acestora;
- amplasarea construcţiilor în raport de realităţile funcţionale dintre ele, dar şi condiţionat de caracteristicile sitului;
- stabilirea soluţiilor de echipare cu utilităţi a incintei (staţii şi centrale proprii, reţele de distribuţie a diverşilor agenţi) în funcţie de cerinţele funcţionale şi modul de amplasare a clădirilor ce compun ansamblul, corelat cu rezolvările tehnice ale reţelelor edilitare existente în zona amplasamentului (racorduri, branşamente);
- prezervarea (dacă terenul a fost astfel dimensionat) zonelor destinate dezvoltării (extinderii) ulterioare a funcţiunilor spitaliceşti, cu asigurarea modalităţilor de extindere a serviciilor gospodăreşti, circulaţiilor şi reţelelor de utilităţi;
- asigurarea condiţiilor igienico-sanitare, a celor de protecţie a mediului, izolarea şi neutralizarea surselor de poluare proprii, organizarea stocării, prelucrării şi evacuării deşeurilor.
SECŢIUNEA 2:IV.5.2. Zonificarea terenului de amplasament al spitalelor
I._
1.IV.5.2.1. Zonificarea incintei va ţine seama de următoarele criterii:
a)- concordanţa cu zonificările operate la interiorul clădirilor;
b)- separarea spaţiilor (sectoarelor) în care se desfăşoară funcţiuni incompatibile (cele cu specific medical faţă de cele tehnico-utilitare şi gospodăreşti);
c)protejarea sectoarelor în care se deplasează şi recreează bolnavii (categoria cea mai vulnerabilă faţă de riscuri) faţă de cele destinate altor activităţi;
d)gruparea acceselor în clădiri şi a circulaţiilor pentru vehicule în funcţie de activităţile deservite şi delimitarea zonelor afectate de trafic şi manipulări de materiale, faţă de restul spaţiilor;
e)amplasarea periferică şi grupată a sectoarelor din incintă în care au acces utilizatori externi (pacienţi ambulatori, vizitatori, studenţi, furnizori).
2.IV.5.2.2. Principalele zone ce se delimitează în cadrul incintelor spitaliceşti sunt:
- zona publică - partea incintei cuprinsă între accesul principal în incintă şi accesele principale în spital; în această zonă au acces cea mai mare parte a utilizatorilor (interni şi externi) şi a vehiculelor.
II.OBSERVAŢIE: La spitalele de capacitate mare ca şi la cele cu funcţiuni asociate pot apărea două-trei zone publice, separate total sau parţial între ele (zone de acces distincte pentru sectorul de urgenţe, cel de învăţământ-cercetare, pentru staţia de salvare etc.). La spitalele cu secţie de boli infecţioase se va separa zona publică destinată acesteia de zona publică pentru restul spitalului.
- zona de serviciu - creată prin gruparea acceselor, circulaţiilor şi platformelor aferente clădirilor ce adăpostesc funcţiuni gospodăreşti sau tehnico-utilitare;
- zona de recreere pentru bolnavi (parcul spitalului) - cuprinzând spaţiile verzi şi aleile de promenadă în aer liber rezervate pacienţilor; se va avea în vedere o relaţie cât mai directă între aceasta şi modul de circulaţie verticală care deserveşte secţiile de spitalizare;
- zone de protecţie - cuprinzând spaţiile plantate de protecţie a microclimatului şi alte zone restricţionate pentru protecţia unor funcţiuni (gospodăria de apă potabilă, vecinătăţi ale unităţilor nucleare etc.).
În funcţie de amplasarea spitalelor şi/sau de asocierea altor funcţiuni poate apărea necesară delimitarea şi a altor zone, cum ar fi: zonă pentru creşterea şi întreţinerea animalelor de cercetare, zonă pentru heliport, zonă de locuinţe pentru personalul medical etc.
SECŢIUNEA 3:IV.5.3. Orientarea clădirilor pe teren
1.IV.5.3.1. Aşezarea clădirilor pe teren va asigura ca faţadele ce corespund saloanelor de bolnavi să fie orientate preferenţial spre sud-est, sud sau nord-vest; se va evita expunerea lor spre nord, nord-est sau vest.
Faţadele pe care se află ferestrele laboratoarelor, sălilor de operaţie sau ale altor încăperi dotate cu aparatură medicală sensibilă la însorire directă, se vor orienta spre nord-vest, nord şi nord-est.
2.IV.5.3.2. Se va avea grijă ca prin poziţionarea reciprocă a clădirilor sau volumelor construite să nu se favorizeze crearea unor curenţi locali de aer care să afecteze zonele de circulaţie şi cazare a bolnavilor.
Se va evita practicarea acceselor importante (cu flux mare de persoane) pe faţadele expuse vânturilor dominante.
3.IV.5.3.3. Se interzice amplasarea coşurilor de fum (de la centrala termică, crematoriu, grup electrogen) sau a exhaustărilor de la centralele de ventilaţie în astfel de poziţii în care emisiile poluante ar putea fi direcţionale de vânturile dominante sau curenţii locali de aer spre faţadele spre care au ferestre încăperile sensibile ale sectoarelor medicale.
4.IV.5.3.4. Fronturile de clădire cuprinzând saloane de bolnavi, săli de operaţie sau săli de naşteri se vor orienta spre vecinătăţile imediate cele mai favorabile (parcul bolnavilor, alte spaţii verzi, zone liniştite şi fără risc de poluare); acestea nu se vor orienta spre spaţii intens circulate, parcaje, curţi de serviciu, fără o distanţiere suficientă şi o protecţie prin spaţii intermediare plantate.
SECŢIUNEA 4:IV.5.4. Distanţe între fronturi de clădiri şi cerinţe la compunerea ansamblurilor volumetrice
1.IV.5.4.1. Distanţele între fronturile paralele, atunci când cel puţin unul are ferestre ale încăperilor în care sunt cazaţi bolnavi sau se desfăşoară activităţi medicale ce necesită iluminare directă, vor fi cel puţin 50% din înălţimea până la cornişă a frontului care umbreşte ferestrele spaţiilor menţionate.
2.IV.5.4.2. Nu se vor aşeza faţă în faţă, chiar dacă distanţele între fronturi sunt respectate, ferestre ale spaţiilor sau funcţiunilor care prezintă incompatibilităţi (saloane de bolnavi cu cabinete de explorări şi investigaţii, cu săli de operaţie, săli de naşteri, saloane de terapie intensivă, săli de autopsie şi zone de eliberare cadavre).
3.IV.5.4.3. Se va evita ca imediat sub ferestrele saloanelor de bolnavi sau a spaţiilor cu funcţiuni medicale sensibile să se amplaseze terase, acoperişuri ori alte suprafeţe care pot acumula praf sau degaja radiaţii termice datorită insolării
SECŢIUNEA 5:IV.5.5. Distanţe faţă de limita incintei
1.IV.5.5.1. Între fronturile cu ferestre ale spaţiilor de cazare şi ale funcţiunilor medicale sensibile din punctul de vedere al condiţiilor igienico-sanitare şi străzile limitrofe cu trafic intens sau vecinătăţi cu surse de zgomot, trepidaţii, mirosuri dezagreabile, praf etc. se vor păstra distanţe convenabile (20-25 m) şi se vor prevedea ecrane de protecţie (plantaţii dese cu arbori şi arbuşti, ziduri sau garduri pline la limita incintei).
2.IV.5.5.2. Distanţa între fronturile de mai sus şi marginile laterale ale incintei, dacă vecinătăţile sunt favorabile, nu va fi mai mică de 10 m, spre a asigura gradul de intimitate necesar persoanelor în suferinţă şi specificul activităţilor medicale. Această distanţă se poate reduce până la 3 m pentru faţadele cu ferestre ale clădirilor anexă tehnico-gospodăreşti sau administrative.
SECŢIUNEA 6:IV.5.6. Regim de înălţime
1.IV.5.6.1. Clădirile spitaliceşti curente nu au condiţionări proprii care să impună un anumit regim de înălţime; excepţie fac unele funcţiuni tehnico-medicale speciale (bunkere de iradiere cu energii înalte, vivarium) sau unele staţii şi centrale tehnice (staţia de oxigen, centrala termică) ce trebuie amplasate în clădiri izolate pe considerente tehnologice; într-o incintă spitalicească se vor întâlni volume construite cu înălţimi diferite rezultate din conceptul general de soluţionare spaţio-funcţională, din particularităţile specifice tipului de spital şi datelor de temă, din adoptarea unor decizii privind segregările de funcţiuni, zonificările, măsurile de protecţie etc.
2.IV.5.6.2. Se recomandă evitarea dezvoltării pe înălţime a clădirilor spitaliceşti (chiar şi în cazul spitalelor de capacitate mare) datorită disfuncţionalităţilor induse de dependenţa excesivă faţă de mijloacele de transport pe verticală.
SECŢIUNEA 7:IV.5.7. Circulaţiile interioare în incintă
I._
1.IV.5.7.1. Sistemul de circulaţii interioare ale incintei spitaliceşti se compune din:
- alei exclusiv carosabile,
- alei exclusiv pietonale şi trotuare,
- alei mixte carosabile şi pietonale.
2.IV.5.7.2. Dimensionarea aleilor carosabile se face în funcţie de trafic (fluxuri), de nevoile de staţionare, de gabaritele mijloacelor de transport utilizate.
Lăţimea acestora nu va mai fi mai mică de:
a)2,5 m pentru aleile carosabile utilizate ocazional, în care caz la lungimi mai mari de 25 m se vor prevedea supralărgiri pentru depăşire, iar la capete zone de întoarcere;
b)4 m pentru aleile carosabile de trafic mic sau cele care presupun staţionări, prevăzute la capete cu zone de întoarcere;
c)6 m şi peste 6 m pentru aleile carosabile mai intens circulate (accese principale la spitalele mici şi mijlocii, accese la zona de serviciu pentru spitalele mari, accese la sectorul de urgenţe când acesta este dezvoltat etc.).
3.IV.5.7.3. Se prevăd obligatoriu trotuare pietonale, pe o parte sau pe ambele părţi, la aleile carosabile de 6 m lăţime şi peste 6 m; se recomandă prevederea unui trotuar la aleile de 4 m lăţime dacă conduc la intrarea de urgenţă sau la platforma pentru serviciile tehnico - gospodăreşti; se admite circulaţia pietonilor pe aleile carosabile de 2,5 m.
4.IV.5.7.4. Pentru spitalele cu capacitate mai mare de 500 paturi, precum şi pentru spitalele mijlocii (mici) dacă sunt asociate cu dispensare policlinice sau alte funcţiuni complementare, se recomandă separarea completă a aleilor pietonale de cele carosabile, cu deosebire în zona accesului pentru bolnavi, separare ce se va realiza fie prin stabilirea unui traseu distinct, fie prin prevederea unui spaţiu verde între trotuar şi carosabil.
5.IV.5.7.5. Aleile pietonale destinate pentru plimbarea bolnavilor spitalizaţi, se vor soluţiona distinct de celelalte circulaţii, la distanţă de aleile sau platformele carosabile, precum şi de zonele în care se manipulează materiale şi echipamente, substanţe cu potenţial toxic, inflamabil sau exploziv.
6.IV.5.7.6. Parcajele se vor amplasa cât mai grupat şi cât mai aproape de accesul în incintă.
Se recomandă amplasarea în afara incintei spitalului a parcajelor pentru vizitatori, studenţi, cercetători, a altor categorii de persoane care nu sunt nemijlocit implicate în activităţile spitalului.
II.OBSERVAŢIE: La spitalele mari sau la cele amplasate pe terenuri insuficiente se preferă soluţiile care asigură parcarea în subteran a autoturismelor personalului, cu luarea măsurilor de protecţie cuvenite la evacuarea gazelor de eşapament.
SECŢIUNEA 8:IV.5.8. Amplasarea reţelelor de utilităţi în incintă
1.IV.5.8.1. Clădirile spitaliceşti sunt alimentate şi legate între ele printr-o serie de reţele, în majoritate subterane, ce transportă utilităţi:
- conducte de alimentare cu apă potabilă şi apă de incendiu;
- conducte de canalizare cu cămine şi staţii de tratare a afluenţilor pe traseu;
- reţele termice diversificate după temperatura şi presiunea agenţilor;
- conducte de apă răcită;
- reţele pentru gaze naturale;
- reţele pentru oxigen şi aer comprimat;
- reţele electrice de medie (înaltă) tensiune pentru alimentarea posturilor de transformare şi reţele de distribuţie pentru curenţi de joasă tensiune;
- reţele de telecomunicaţii.
2.IV.5.8.2. La amplasarea acestor reţele se vor avea în vedere: gruparea reţelelor asemenea şi sistematizarea traseelor pentru a afecta cât mai puţin din teren, respectarea condiţiilor specifice de alcătuire şi pozare, respectarea reglementărilor tehnice privind vecinătatea traseelor şi rezolvarea intersecţiilor.
3.IV.5.8.3. În cazul spitalelor mari, sau a platformelor spitaliceşti comune mai multor unităţi sanitare, se vor prevedea, pe traseele principale, galerii vizibile în care se vor monta toate reţelele care nu prezintă incompatibilităţi de amplasare în acest sistem.
4.IV.5.8.4. Reţelele pentru utilităţi nu se vor amplasa sub aleile carosabile pentru a nu bloca circulaţia în incintă pe perioada intervenţiilor pentru reparaţii.