Secţiunea 1 - III.7.1. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
SECŢIUNEA 1:III.7.1. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ
Instalaţiile de încălzire au sarcina asigurării în încăperile unităţilor spitaliceşti a nivelurilor de temperatură recomandate pentru destinaţiile funcţionale ale respectivelor spaţii.
Modul de rezolvare a instalaţiilor se va intercondiţiona cu soluţia dotării spaţiilor respective cu instalaţii de ventilare-tratare aer.
1.III.7.1.1. Pentru spaţiile cu specific spitalicesc (conform III.6.2.1.) având condiţii cel puţin normale de asepsie sau în spaţii cu potenţial ridicat de contaminare, încălzirea se poate realiza atât prin instalaţii dotate cu elemente statice de încălzire funcţionând cu apă caldă de temp. max. 85°C şi cu buna accesibilitate pentru eventuale curăţiri şi decontaminări, cât şi prin instalaţii de încălzire cu aer cald. Pe măsura creşterii pretenţiilor de asepsie ale spaţiilor se impun restricţii în ceea ce priveşte utilizarea convecţiei forţate cu recircularea aerului, dar şi a tipului constructiv de elemente încălzitoare; pentru încăperile cu pretenţii deosebite de asepsie din clasele I şi II (tabel 1/anexa cap. 4(A).2 şi pct. III.6.2.1.a.) instalaţiile de încălzire centrală pot fi dotate cu corpuri convectoare de încălzire, dar se recomandă sisteme radiante de tavan care reduc la minim curenţii convectivi ce pot ridica şi circula praful.
a)Sistemele de suprafeţe statice de încălzire, pot acoperi nevoile de încălzire integral sau funcţionează în combinaţie cu sisteme centralizate de ventilare-tratare aer:
- Sistemele având corpuri de încălzire natural convective - radiatoare, serpentine, registre, etc. se utilizează în spaţii cu pretenţii scăzute, dar şi normale sau chiar ridicate de asepsie - cu restricţii ca amplasare şi ca tip constructiv (accesibile şi uşor de curăţat-decontaminat); se va evita mascarea; se recomandă utilizarea apei calde la temp. max. 85°C.
Pentru spaţii fără specific medical în cadrul unităţilor spitaliceşti, funcţie de pretenţiile de confort se pot utiliza agenţi cu temperaturi mai ridicate, apă caldă, apă supraîncălzită sau abur.
- Sistemele având suprafeţe radiante de tavan se utilizează în spaţii cu pretenţii ridicate de asepsie şi de confort; suprafeţele radiante realizate modular cu serpentine în tavan, funcţionează cu apă caldă de temp. max. 60°C sau mai redusă funcţie de temp. max. admisibile a tavanului din considerente de confort (la capetele oamenilor) dar şi a materialelor utilizate (conducte şi elemente ale tavanului); se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic.
- Sistemele având suprafeţe radiante de pardoseală se pot utiliza în compartimentul de hidroterapie etc., unde existenţa unor pardoseli calde, dar de temperatura max. 28-30°C poate crea condiţii superioare de confort; de obicei este nevoie să fie completate pe contur cu alte sisteme de încălzire; se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic.
b)Sistemele de încălzire cu aer cald reprezintă în fapt instalaţiile de ventilare-tratare aer ce dotează respectivele spaţii (pct. III.6.).
- Sisteme centralizate integral cu aer tratat central şi eventual zonal (reîncălziri sau amestecuri) cu recirculare generală de aer sau fără.
- Sisteme locale cu echipamente de cameră funcţionând cu recirculare de aer la nivelul încăperilor (ventiloconvectoare sau aparate inducţie) dar şi aeroterme pentru spaţii mari şi fără pretenţii deosebite de confort.
- Sisteme mixte - centralizat, pentru aer proaspăt tratat şi local pentru încălzire/răcire.
Instalaţiile de încălzire, în special în camerele de spitalizare bolnavi se prevăd cu posibilităţi de reglare a temperaturilor interioare pentru a face faţă în aceleaşi încăperi unor cerinţe diferite de încălzire în cadrul unor limite rezonabile (20°-25°C pentru cazuri curente).
Distribuţia agentului termic - apa caldă pentru încălzire, se realizează prin instalaţii adaptate tipurilor de elemente de încălzire folosite pe grupuri de încăperi servite, compatibile d.p.d.v. al regimurilor de exploatare.
Instalaţiile de distribuţie a apei calde cuprinde racordurile de la sursa termică la puncte termice de preparare-distribuire şi de la acestea pe grupuri de distribuţie la echipamentele locale de încălzire posibil dotate cu armături de închidere, de reglare, de dezaerisire şi de golire.
Punctele termice de preparare-distribuire secundară sunt dotate pe grupurile distincte de distribuţie cu armături de închidere, de dezaerisire şi de golire şi eventual cu armături de reglare, cu pompe de circulaţie (posibile diafragme) cu armături de reţinere şi cu aparatura de măsură şi de control. Echiparea indicată trebuie să asigure, eventual automat, regimurile de debite şi de presiuni cu nivelurile de temperatură necesare la echipamentele locale de încălzire în condiţiile unei bune stabilităţi hidraulice, dar şi în condiţii normale şi sigure de supraveghere a funcţionării. Reglarea automată a grupurilor de distribuţie-pompare se realizează fie de tip calitativ prin control al temperaturii de plecare funcţie de temperaturile exterioare cu eventualele ajustări programate, fie de tip cantitativ prin control al regimului de debite de diferenţe de presiune de plecare (distribuitor-colector) menţinute constante; reglarea de tip calitativ asigură condiţiile bune de reglare pentru consumatori dotaţi cu ventile automate de reglare cu 3 racorduri, iar reglarea de tip cantitativ asigură condiţii bune de reglare, pentru consumatori dotaţi cu ventile automate de reglare cu 2 racorduri.