Subcapitolul 3 - 6.3. Protecţia împotriva umidităţii şi etanşeitatea la aer - Normativ din 2023 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor din lemn - Indicativ NP 005-2022
M.Of. 136 bis
În vigoare Versiune de la: 19 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 3:6.3. Protecţia împotriva umidităţii şi etanşeitatea la aer
(1)În privinţa impregnabilităţii elementelor, subansamblurilor şi construcţiilor din lemn sunt utilizate patru niveluri de clasificare (conform SR EN 460 - Durabilitatea naturală a lemnului masiv - Ghid pentru cerinţele de durabilitate pentru lemnul care urmează să fie utilizat în clasele de pericol):
a)Clasa I - uşor de tratat: lemnul debitat poate fi penetrat cu un tratament sub presiune, fără dificultăţi;
b)Clasa a II-a - destul de uşor de tratat: în mod obişnuit o penetrare completă nu este posibilă, dar după un interval de 2-3 ore cu un tratament sub presiune, este posibilă atingerea unei penetrări laterale de peste 6 mm;
c)Clasa a III-a - dificil de tratat: după un interval de 3-4 ore cu un tratament sub presiune, este posibilă atingerea unei penetrări laterale de maxim 3-6 mm;
d)Clasa a IV-a - în mod virtual imposibil de tratat: o cantitate mică din produsul de protecţie este absorbit chiar după 3-4 ore cu un tratament sub presiune; se obţin penetrări longitudinale şi laterale minime.
(2)La aplicarea măsurilor de protecţie chimică a lemnului trebuie să se ţină cont de clasele de risc, care definesc condiţiile de utilizare ale acestuia şi exigenţele tratamentului de protecţie aplicat. Clasele de risc pentru domeniile de utilizare ale lemnului se consideră conform tabelului de mai jos.
Tabelul 6.1 Clasele de risc pentru domeniile de utilizare
Clasa de risc | Domenii de utilizare ale lemnului | Condiţii de expunere la umezire a lemnului pus în operă | Apariţia agenţilor biologici-ciuperci | Apariţia agenţilor biologici-insecte |
1 | Fără contact cu solul, sub adăpost | Nu | - | Da |
2 | Fără contact cu solul, sub acoperiş, cu risc de umezire | Ocazional | Da | Da |
3 | Fără contact cu solul, neacoperit | Frecvent | Da | Da |
4 | În contact cu solul sau cu apă dulce | Permanent | Da | Da |
5 | În apă sărată | Permanent | Da | Da |
(3)La construcţiile cu structuri din panouri din lemn sau CLT sau la sistemele de trasare pentru acestea (tălpi de lemn), la contactul dintre elementele din beton şi acestea se vor prevedea măsuri de protecţie împotriva umezelii (tratamente specifice cu substanţe aplicate prin pensulare sau cu gletiera, membrane sau benzi de protecţie din materiale hidroizolante).
(4)Lemnul utilizat în construcţii este expus la patru grade de risc de biodegradare:
a)Gradul 1 - lemnul utilizat în interiorul construcţiilor, unde nu există pericolul de umezire care să favorizeze instalarea şi dezvoltarea ciupercilor xilofage (lemn utilizat în amenajări interioare, scări interioare, grinzi şi stâlpi aparenţi, parchet);
b)Gradul 2 - lemnul utilizat în construcţii acolo unde sunt condiţii minime de degradare sub atacul ciupercilor xilofage (lemn utilizat la elemente situate sub acoperiş: căpriori, grinzi, pane, stâlpi, şipci, pereţi interiori, tălpi de trasare în contact cu betonul);
c)Gradul 3 - lemnul utilizat în construcţii cu risc de biodegradare sub atacul ciupercilor xilofage, în situaţii în care umiditatea acestuia poate atinge valoarea de 30% - alternarea umezirii cu uscarea (lemn utilizat la elemente de construcţie exterioare: lambriuri exterioare, rame, traverse şi montanţi pentru panourile de pereţi exteriori, pereţi din lemn rotund sau ecarisat, balcoane, scări exterioare, balustrade etc.);
d)Gradul 4 - lemnul utilizat în condiţii favorabile de biodegradare, care este în permanent contact cu solul (piloţi pentru fundaţii, tălpi inferioare pe pământ sau pe socluri de zidărie, grinzi, traverse şi rame din panouri de pardoseală) sau care este permanent expus la intemperii fără a fi finisat peliculogen (învelitori din lemn - şiţe şi şindrile la acoperişuri).
(5)Etanşeitatea la aer şi rezistenţa la vânt a anvelopei clădirii şi a componentelor individuale ale clădirii (perete, planşeu şi acoperiş) sunt cerinţe esenţiale care au impact asupra multor aspecte: climatul interior, izolarea la zgomotul aerian, protejarea de apariţia defectelor structurale, performanţa energetică a clădirilor.
(6)Stratul etanş la aer (în general în interiorul clădirii) împiedică transferul de aer şi de umiditate prin structură, iar stratul de etanşeitate la vânt (în exteriorul clădirii) împiedică transferul de aer din exterior în interiorul structurii (de regulă în stratul de termoizolaţie) şi permite eliminarea umidităţii din structură. Aceste straturi sunt esenţiale pentru calitatea şi durabilitatea structurală a clădirilor din lemn.
a)etanşeitatea la aer: etanşeitatea are un impact asupra echilibrului higrotermic al unei structuri. Termenul "etanşeitate la aer" se referă la prevenirea fluxurilor convective, adică pătrunderea curenţilor de aer prin componentelor structurale, prin deplasarea acestora din exterior spre interior (infiltraţii) sau din interior spre exterior (exfiltraţii). Etanşeitatea necorespunzătoare poate conduce la apariţia condensului interstiţial în structură, o protecţie termică redusă şi atingerea unor temperaturi mai scăzute pe suprafeţele interioare. Pericolele care pot apărea drept consecinţă sunt: creşterea umidităţii materialului lemnos, deteriorarea structurii şi scăderea valorilor de rezistenţă şi rigiditate mecanică, formarea mucegaiului, afectarea confortului interior şi creşterea consumului de energie.
b)rezistenţa la vânt: rezistenţa la vânt a anvelopei unei clădiri este la fel de relevantă ca şi etanşeitatea sa la aer, cu consecinţe similare cu cele care apar la atingerea unui grad necorespunzător de etanşeitate. Stratul etanş la vânt din exteriorul clădirii împiedică pătrunderea aerului din exterior în componentele clădirii şi în straturile de izolaţie, integritatea structurală şi proprietăţile izolante ale componentelor clădirii nefiind afectate.
(7)Dacă etanşeitatea la aer este inadecvată, pot apărea niveluri substanţial mai mari de condens în componentele clădirii ca urmare a pătrunderii aerului umed prin pereţi, planşee şi acoperişuri, în raport cu cantitatea de condens care se acumulează în masa elementului datorită fenomenului de difuzie a vaporilor de apă.
(8)La proiectarea construcţiilor de lemn se vor adopta măsuri şi soluţii constructive care să asigure o sigilare etanşă pe toată perioada construcţiei, atât la îmbinările dintre componentele clădirii cât şi la zonele de racord dintre diferite elemente distincte din punct de vedere structural. În diferitele configuraţii de asamblare şi conectare ale elementelor de închidere este important să se utilizeze un sistem unitar în ceea ce priveşte etanşeitatea la aer şi rezistenţa la vânt, respectiv toate îmbinările orizontale şi verticale trebuie să formeze o unitate etanşă. Trecerile de componente sau sisteme de instalaţii prin anvelopanta clădirilor de lemn trebuie rezolvate cu detalii specifice şi materiale dedicate, care să respecte gradul de etanşare al ansamblului.
(9)Performanţele minime de etanşeitate/permeabilitate la aer a anvelopei clădirii realizate din lemn vor trebui să respecte criteriile de performanţă menţionate în metodologia de calcul Mc 001 pentru clădiri, cu scopul asigurării nivelurilor pentru clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero (nearly zero energy buildings - nZEB). Proiectarea elementelor de construcţie realizate din lemn, sub aspectul comportării la umezire cauzată de condensarea vaporilor de apă în masa lor, în scopul asigurării unui regim de umiditate normal în timpul exploatării construcţiilor referitor la acest aspect, se va face în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice privind comportarea elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă (Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C107, Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001 şi SR EN 16798/1 - Performanţa energetică a clădirilor. Ventilarea clădirilor. Partea 1: Parametrii ambientali pentru proiectare şi evaluarea performanţei energetice a clădirilor, privind calitatea aerului interior, confortul termic, iluminatul şi acustica. Modul M1-6. Parametrii ambientali pentru proiectare şi evaluarea performanţei energetice a clădirilor, privind calitatea aerului interior, confortul termic, iluminatul şi acustica), alături de reglementările tehnice aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.
(10)Se vor detalia corespunzător detaliile de închidere, etanşare, hidroizolare şi finisare pentru a se evita apariţia umidităţii în straturile de construcţie prin greşeli de proiectare (de exemplu, punţi termice sau îmbinări deschise ale componentelor) şi accidente nedorite (ruperi ale conductei de apă, racorduri precare ale sistemelor sanitare) precum şi un grad insuficient de ventilare a spaţiilor.
(11)Acumularea progresivă, de la un an la altul, a apei provenite din condensarea vaporilor, în interiorul elementelor de construcţie realizate din lemn, în timpul exploatării lor, nu este admisă. În acest sens, se va efectua un calcul la transferul de umiditate respectând abordările de calcul furnizate de normele de proiectare termotehnică (Normativ general privind calculul transferului de masă prin elementele de construcţie, indicativ C107/6 şi/sau SR EN ISO 13788 Performanţa higrotermică a componentelor şi elementelor de construcţie. Temperatura superficială interioară pentru evitarea umidităţii superficiale critice şi a condensului interior. Metode de calcul).
(12)În alegerea alcătuirilor constructive complexe care conţin elemente realizate din lemn şi în detalierea lor se va facilita uscarea oricărei umezeli provenite din infiltraţii în aceste alcătuiri.
(13)Componente de construcţie direct expuse la intemperii trebuie să beneficieze de o protecţie eficientă împotriva acestora prin prevederea din faza de proiectare a unor detaliile de închidere, etanşare, hidroizolare şi finisare corecte, verificate şi prin simulări prin metode grafice, de calcul sau cu softuri dedicate de proiectare.
(14)La nivelul soclului, în zonele climatice critice, se pot prevedea baze din beton armat sau materiale alternative care să evite contactul direct cu solul al elementelor de lemn. O distanţare de minim 30 cm şi o protecţie corespunzătoare cu membrane sau benzi hidroizolante constituie o protecţie crescută şi eficientă pentru baza construcţiilor supuse acţiunii zăpezii.
(15)Acoperişurile din lemn de tip terasă cu pantă mică nu vor fi închise pe contur cu atice, pentru evitarea obturării ventilării stratului termoizolant. În cazul acoperişurilor cu pantă mare, se va acorda o atenţie deosebită realizării admisiei la streaşină şi refulării la coamă a stratului de aer ventilat cu rol de uscare a termoizolaţiei.
(16)În cazul soluţiilor de pereţi ventilaţi, se va dimensiona stratul de aer respectând prescripţiile normative C107 şi SR EN ISO 6946.