Capitolul 6 - 6. Prezervarea elementelor, subansamblurilor şi a construcţiilor din lemn împotriva biodegradării, umezelii, focului, şi măsuri de protecţie la transferul termic şi acustic - Normativ din 2023 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor din lemn - Indicativ NP 005-2022
M.Of. 136 bis
În vigoare Versiune de la: 19 Martie 2023
CAPITOLUL 6:6. Prezervarea elementelor, subansamblurilor şi a construcţiilor din lemn împotriva biodegradării, umezelii, focului, şi măsuri de protecţie la transferul termic şi acustic
SUBCAPITOLUL 1:6.1. Prescripţii generale
(1)La proiectarea construcţiilor de lemn se vor adopta măsuri şi soluţii constructive de protecţie împotriva atacului ciupercilor şi a insectelor xilofage şi de evitare a umezirii, care să permită conservarea în bune condiţii a materialului lemnos folosit.
(2)Dacă la punerea în operă, materialul lemnos are o umiditate mare (dar maximum 18%) şi nu există posibilitatea de a fi uscat pe şantier, se vor adopta soluţii constructive, măsuri de protecţie şi detalii de alcătuire care să permită ventilarea elementelor de construcţie fără a induce în structura de rezistenţă deformaţii periculoase sau creşterea eforturilor secţionale. Se pot utiliza membrane de protecţie cu rezistenţă variabilă la difuzia vaporilor (valoarea Sd). Valoarea Sd (m) este o valoare teoretică care determină permeabilitatea la vapori a unui material de construcţie şi reprezintă "grosimea stratului echivalent la difuzia vaporilor de apă". Se vor utiliza îmbinări care să nu fie influenţate de umiditate (îmbinări încleiate, cu tije, cu piese metalice) şi care sunt uşor accesibile pentru reglare şi control.
(3)În cazul în care construcţiile sunt supuse acţiunii unor medii corozive pentru metal, se recomandă folosirea unor ansambluri structurale fără piese metalice, de exemplu cu îmbinări prin încleiere sau piese metalice protejate corespunzător împotriva corodării.
(4)Sistemele constructive se vor stabili astfel încât să se asigure o execuţie şi o montare simple. Se recomandă folosirea unui număr cât mai redus de secţiuni diferite de cherestea. Se recomandă reducerea la minim a consumului de material. De asemenea, se vor prefera subansambluri constructive ce se pot prefabrica în spaţii de producţie dotate corespunzător, pe şantier executându-se numai operaţiuni de montare.
(5)La alegerea produselor şi tehnologiilor de protecţie a lemnului trebuie să se ţină seama de condiţiile şi locul de utilizare ale acestuia, respectiv de riscul mai mare sau mic de biodegradare pe perioada de exploatare a construcţiei. La proiectarea construcţiilor din lemn se vor lua în considerare cerinţele impuse de beneficiar în funcţie de destinaţia viitoare a construcţiei, precum şi de eventuala schimbare de destinaţie pe timpul exploatării acesteia, dar cu respectarea de către echipa de proiectare a cerinţelor de proiectare structurală şi higrotermică conform normelor în vigoare.
(6)Tehnologiile de aplicare ale substanţelor de protecţie insectofungicidă şi ignifugă pot fi: prin băi calde-reci, imersie, pulverizare, pensulare sau vid. Orice tratament al lemnului trebuie efectuat după tăierea elementelor sau panourilor la dimensiunea lor finală. În general, lemnul poate fi protejat preventiv prin măsuri constructive sau de protecţie chimică, fie prin tratament la faţa locului sau în fabrica de producţie, în mediu controlat.
(7)Produsele pentru prezervarea biologică şi împotriva focului vor avea atestarea producătorului.
(8)Piesele metalice folosite pentru îmbinări, care vor fi confecţionate în baza unui proiect de execuţie, se protejează prin grunduire şi vopsire, conform normelor specifice şi trebuie să acopere întreaga suprafaţă a elementului metalic. Înainte de aplicarea stratului de protecţie anticorozivă, suprafaţa metalului trebuie curăţată de pojghiţa de laminare şi de alte impurităţi şi să fie perfect uscată.
(9)Lemnul utilizat în construcţii civile, industriale şi agrozootehnice poate fi expus acţiunii unor:
a)agenţi biologici xilofagi (ciuperci, insecte);
b)factori de mediu (umiditate, din cauze interne sau externe, radiaţie solară);
c)agenţi termici (foc);
d)fenomene de transfer termic sau acustic;
e)transfer de vapori şi umiditate interstiţială prin tot ansamblul constructiv.
SUBCAPITOLUL 2:6.2. Protecţia împotriva agenţilor biologici
(1)Durabilitatea lemnului natural şi a lemnului masiv sunt influenţate de următorii factori: specie, condiţiile de creştere, calitatea condiţiilor de mediu şi de climă.
(2)Durabilitatea lemnului natural şi a lemnului masiv puse în operă trebuie să fie coroborată cu protejarea adecvată a acestora faţă de factorii de mediu şi de expunerea la factori de risc biologici, prin detalierea corespunzătoare a soluţiilor constructive şi de închidere.
(3)Pentru determinarea durabilităţii lemnului natural şi a lemnului masiv, acolo unde cerinţele de proiectare o solicită, se vor consulta următoarele standarde:
a)SR EN 350 - Durabilitatea lemnului şi a produselor pe bază de lemn. Testarea şi clasificarea durabilităţii la agenţii biologici a lemnului şi a materialelor pe bază de lemn;
b)SR EN 335 - Durabilitatea lemnului şi a produselor pe bază de lemn - Clase de utilizare: definiţii, aplicare la lemn masiv şi produse pe bază de lemn;
c)SR EN 460 - Durabilitatea naturală a lemnului masiv - Ghid pentru cerinţele de durabilitate pentru lemnul care urmează să fie utilizat în clasele de pericol;
d)SR EN 599-1 - Durabilitatea lemnului şi a produselor pe bază de lemn - Eficacitatea conservanţilor preventivi ai lemnului determinată prin teste biologice - Partea 1: Specificaţii în funcţie de clasa de utilizare;
e)SR EN 599-2 - Durabilitatea lemnului şi a produselor pe bază de lemn - Eficacitatea conservanţilor preventivi ai lemnului determinată prin teste biologice - Partea 2: Etichetare.
(4)Agenţii de degradare a lemnului luaţi în considerare sunt:
a)ciuperci care descompun lemnul (basidiomicete şi ciuperci de putregai moale);
b)insecte capabile să atace lemnul uscat - xilofage;
c)termite;
d)organisme marine capabile să atace lemnul.
(5)Clasele de durabilitate pentru materiale pe bază de lemn care pot fi atacate de ciuperci de descompunere sunt:
a)DC 1 - foarte rezistent;
b)DC 2 - durabil;
c)DC 3 - moderat rezistent;
d)DC 4 - puţin rezistent;
e)DC 5 - nedurabil.
(6)Clasele de durabilitate se referă numai la duramen. Alburnul este clasificat ca nedurabil.
(7)Clasele de durabilitate pentru materiale pe bază de lemn care pot fi atacate de insecte xilofage - Gândacii = Hylotrupes bajulus, Anobium punctatum, Lyctus brunneus şi Trichoferus holoscericeus. Rossi (= Trichoferus holosericeus cinereus) sunt:
a)DC D - durabil;
b)DC S - nedurabil.
(8)Clasele de durabilitate pentru materiale pe bază de lemn care pot fi atacate de termite:
a)DC D - durabil;
b)DC M - moderat rezistent;
c)DC S - nedurabil.
(9)Clasele de durabilitate pentru materiale pe bază de lemn care pot fi atacate de organisme marine:
a)DC D - durabil;
b)DC M - moderat rezistent;
c)DC S - nedurabil.
SUBCAPITOLUL 3:6.3. Protecţia împotriva umidităţii şi etanşeitatea la aer
(1)În privinţa impregnabilităţii elementelor, subansamblurilor şi construcţiilor din lemn sunt utilizate patru niveluri de clasificare (conform SR EN 460 - Durabilitatea naturală a lemnului masiv - Ghid pentru cerinţele de durabilitate pentru lemnul care urmează să fie utilizat în clasele de pericol):
a)Clasa I - uşor de tratat: lemnul debitat poate fi penetrat cu un tratament sub presiune, fără dificultăţi;
b)Clasa a II-a - destul de uşor de tratat: în mod obişnuit o penetrare completă nu este posibilă, dar după un interval de 2-3 ore cu un tratament sub presiune, este posibilă atingerea unei penetrări laterale de peste 6 mm;
c)Clasa a III-a - dificil de tratat: după un interval de 3-4 ore cu un tratament sub presiune, este posibilă atingerea unei penetrări laterale de maxim 3-6 mm;
d)Clasa a IV-a - în mod virtual imposibil de tratat: o cantitate mică din produsul de protecţie este absorbit chiar după 3-4 ore cu un tratament sub presiune; se obţin penetrări longitudinale şi laterale minime.
(2)La aplicarea măsurilor de protecţie chimică a lemnului trebuie să se ţină cont de clasele de risc, care definesc condiţiile de utilizare ale acestuia şi exigenţele tratamentului de protecţie aplicat. Clasele de risc pentru domeniile de utilizare ale lemnului se consideră conform tabelului de mai jos.
Tabelul 6.1 Clasele de risc pentru domeniile de utilizare
Clasa de risc | Domenii de utilizare ale lemnului | Condiţii de expunere la umezire a lemnului pus în operă | Apariţia agenţilor biologici-ciuperci | Apariţia agenţilor biologici-insecte |
1 | Fără contact cu solul, sub adăpost | Nu | - | Da |
2 | Fără contact cu solul, sub acoperiş, cu risc de umezire | Ocazional | Da | Da |
3 | Fără contact cu solul, neacoperit | Frecvent | Da | Da |
4 | În contact cu solul sau cu apă dulce | Permanent | Da | Da |
5 | În apă sărată | Permanent | Da | Da |
(3)La construcţiile cu structuri din panouri din lemn sau CLT sau la sistemele de trasare pentru acestea (tălpi de lemn), la contactul dintre elementele din beton şi acestea se vor prevedea măsuri de protecţie împotriva umezelii (tratamente specifice cu substanţe aplicate prin pensulare sau cu gletiera, membrane sau benzi de protecţie din materiale hidroizolante).
(4)Lemnul utilizat în construcţii este expus la patru grade de risc de biodegradare:
a)Gradul 1 - lemnul utilizat în interiorul construcţiilor, unde nu există pericolul de umezire care să favorizeze instalarea şi dezvoltarea ciupercilor xilofage (lemn utilizat în amenajări interioare, scări interioare, grinzi şi stâlpi aparenţi, parchet);
b)Gradul 2 - lemnul utilizat în construcţii acolo unde sunt condiţii minime de degradare sub atacul ciupercilor xilofage (lemn utilizat la elemente situate sub acoperiş: căpriori, grinzi, pane, stâlpi, şipci, pereţi interiori, tălpi de trasare în contact cu betonul);
c)Gradul 3 - lemnul utilizat în construcţii cu risc de biodegradare sub atacul ciupercilor xilofage, în situaţii în care umiditatea acestuia poate atinge valoarea de 30% - alternarea umezirii cu uscarea (lemn utilizat la elemente de construcţie exterioare: lambriuri exterioare, rame, traverse şi montanţi pentru panourile de pereţi exteriori, pereţi din lemn rotund sau ecarisat, balcoane, scări exterioare, balustrade etc.);
d)Gradul 4 - lemnul utilizat în condiţii favorabile de biodegradare, care este în permanent contact cu solul (piloţi pentru fundaţii, tălpi inferioare pe pământ sau pe socluri de zidărie, grinzi, traverse şi rame din panouri de pardoseală) sau care este permanent expus la intemperii fără a fi finisat peliculogen (învelitori din lemn - şiţe şi şindrile la acoperişuri).
(5)Etanşeitatea la aer şi rezistenţa la vânt a anvelopei clădirii şi a componentelor individuale ale clădirii (perete, planşeu şi acoperiş) sunt cerinţe esenţiale care au impact asupra multor aspecte: climatul interior, izolarea la zgomotul aerian, protejarea de apariţia defectelor structurale, performanţa energetică a clădirilor.
(6)Stratul etanş la aer (în general în interiorul clădirii) împiedică transferul de aer şi de umiditate prin structură, iar stratul de etanşeitate la vânt (în exteriorul clădirii) împiedică transferul de aer din exterior în interiorul structurii (de regulă în stratul de termoizolaţie) şi permite eliminarea umidităţii din structură. Aceste straturi sunt esenţiale pentru calitatea şi durabilitatea structurală a clădirilor din lemn.
a)etanşeitatea la aer: etanşeitatea are un impact asupra echilibrului higrotermic al unei structuri. Termenul "etanşeitate la aer" se referă la prevenirea fluxurilor convective, adică pătrunderea curenţilor de aer prin componentelor structurale, prin deplasarea acestora din exterior spre interior (infiltraţii) sau din interior spre exterior (exfiltraţii). Etanşeitatea necorespunzătoare poate conduce la apariţia condensului interstiţial în structură, o protecţie termică redusă şi atingerea unor temperaturi mai scăzute pe suprafeţele interioare. Pericolele care pot apărea drept consecinţă sunt: creşterea umidităţii materialului lemnos, deteriorarea structurii şi scăderea valorilor de rezistenţă şi rigiditate mecanică, formarea mucegaiului, afectarea confortului interior şi creşterea consumului de energie.
b)rezistenţa la vânt: rezistenţa la vânt a anvelopei unei clădiri este la fel de relevantă ca şi etanşeitatea sa la aer, cu consecinţe similare cu cele care apar la atingerea unui grad necorespunzător de etanşeitate. Stratul etanş la vânt din exteriorul clădirii împiedică pătrunderea aerului din exterior în componentele clădirii şi în straturile de izolaţie, integritatea structurală şi proprietăţile izolante ale componentelor clădirii nefiind afectate.
(7)Dacă etanşeitatea la aer este inadecvată, pot apărea niveluri substanţial mai mari de condens în componentele clădirii ca urmare a pătrunderii aerului umed prin pereţi, planşee şi acoperişuri, în raport cu cantitatea de condens care se acumulează în masa elementului datorită fenomenului de difuzie a vaporilor de apă.
(8)La proiectarea construcţiilor de lemn se vor adopta măsuri şi soluţii constructive care să asigure o sigilare etanşă pe toată perioada construcţiei, atât la îmbinările dintre componentele clădirii cât şi la zonele de racord dintre diferite elemente distincte din punct de vedere structural. În diferitele configuraţii de asamblare şi conectare ale elementelor de închidere este important să se utilizeze un sistem unitar în ceea ce priveşte etanşeitatea la aer şi rezistenţa la vânt, respectiv toate îmbinările orizontale şi verticale trebuie să formeze o unitate etanşă. Trecerile de componente sau sisteme de instalaţii prin anvelopanta clădirilor de lemn trebuie rezolvate cu detalii specifice şi materiale dedicate, care să respecte gradul de etanşare al ansamblului.
(9)Performanţele minime de etanşeitate/permeabilitate la aer a anvelopei clădirii realizate din lemn vor trebui să respecte criteriile de performanţă menţionate în metodologia de calcul Mc 001 pentru clădiri, cu scopul asigurării nivelurilor pentru clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero (nearly zero energy buildings - nZEB). Proiectarea elementelor de construcţie realizate din lemn, sub aspectul comportării la umezire cauzată de condensarea vaporilor de apă în masa lor, în scopul asigurării unui regim de umiditate normal în timpul exploatării construcţiilor referitor la acest aspect, se va face în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice privind comportarea elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă (Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C107, Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001 şi SR EN 16798/1 - Performanţa energetică a clădirilor. Ventilarea clădirilor. Partea 1: Parametrii ambientali pentru proiectare şi evaluarea performanţei energetice a clădirilor, privind calitatea aerului interior, confortul termic, iluminatul şi acustica. Modul M1-6. Parametrii ambientali pentru proiectare şi evaluarea performanţei energetice a clădirilor, privind calitatea aerului interior, confortul termic, iluminatul şi acustica), alături de reglementările tehnice aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.
(10)Se vor detalia corespunzător detaliile de închidere, etanşare, hidroizolare şi finisare pentru a se evita apariţia umidităţii în straturile de construcţie prin greşeli de proiectare (de exemplu, punţi termice sau îmbinări deschise ale componentelor) şi accidente nedorite (ruperi ale conductei de apă, racorduri precare ale sistemelor sanitare) precum şi un grad insuficient de ventilare a spaţiilor.
(11)Acumularea progresivă, de la un an la altul, a apei provenite din condensarea vaporilor, în interiorul elementelor de construcţie realizate din lemn, în timpul exploatării lor, nu este admisă. În acest sens, se va efectua un calcul la transferul de umiditate respectând abordările de calcul furnizate de normele de proiectare termotehnică (Normativ general privind calculul transferului de masă prin elementele de construcţie, indicativ C107/6 şi/sau SR EN ISO 13788 Performanţa higrotermică a componentelor şi elementelor de construcţie. Temperatura superficială interioară pentru evitarea umidităţii superficiale critice şi a condensului interior. Metode de calcul).
(12)În alegerea alcătuirilor constructive complexe care conţin elemente realizate din lemn şi în detalierea lor se va facilita uscarea oricărei umezeli provenite din infiltraţii în aceste alcătuiri.
(13)Componente de construcţie direct expuse la intemperii trebuie să beneficieze de o protecţie eficientă împotriva acestora prin prevederea din faza de proiectare a unor detaliile de închidere, etanşare, hidroizolare şi finisare corecte, verificate şi prin simulări prin metode grafice, de calcul sau cu softuri dedicate de proiectare.
(14)La nivelul soclului, în zonele climatice critice, se pot prevedea baze din beton armat sau materiale alternative care să evite contactul direct cu solul al elementelor de lemn. O distanţare de minim 30 cm şi o protecţie corespunzătoare cu membrane sau benzi hidroizolante constituie o protecţie crescută şi eficientă pentru baza construcţiilor supuse acţiunii zăpezii.
(15)Acoperişurile din lemn de tip terasă cu pantă mică nu vor fi închise pe contur cu atice, pentru evitarea obturării ventilării stratului termoizolant. În cazul acoperişurilor cu pantă mare, se va acorda o atenţie deosebită realizării admisiei la streaşină şi refulării la coamă a stratului de aer ventilat cu rol de uscare a termoizolaţiei.
(16)În cazul soluţiilor de pereţi ventilaţi, se va dimensiona stratul de aer respectând prescripţiile normative C107 şi SR EN ISO 6946.
SUBCAPITOLUL 4:6.4. Protecţia la foc
(1)Clasa de reacţie la foc a produselor de construcţii este clasificată conform SR EN 13501-1. Calculul de rezistenţă şi stabilitate a structurilor de lemn în comportarea la incendiu se va realiza în conformitate cu prevederile SR EN 1995-1-2.
(2)Clasa de reacţie la foc a panourilor CLT şi a elementelor din lemn lamelat încleiat care nu sunt tratate cu nicio măsură de protecţie împotriva incendiilor poate fi clasificată ca D-s2, d0, în funcţie de standardele europene relevante şi de standardul specific al produsului. Atunci când se utilizează soluţii ignifuge care pot întârzia arderea produselor derivate din lemn, se poate obţine o clasă mai bună de reacţie la incendiu pentru panoul CLT şi pentru lemnul lamelat încleiat, în funcţie de soluţia specifică de tratare a ignifugului utilizată şi, în consecinţă, pe baza dispoziţiilor producătorilor şi a documentelor standard ale produsului aferente.
(3)Când se vor utiliza panouri de CLT ca finisaj pentru pardoseli brute (fără nicio structură compozită deasupra), se va considera pentru pardoseală clasa D_FL-s1.
(4)Dacă în elementele CLT se fac decupaje/găuri pentru ataşarea diferitelor dispozitive de ridicare, acestea trebuie sigilate cu dopuri din lemn sau umplute cu fibră minerală (punct de topire 1000°C sau clasă de reacţie la foc A1) ori alte materiale şi produse certificate cu rol de etanşare la foc şi care nu afectează rezistenţa acestuia.
(5)În vederea îmbunătăţirii performanţelor la comportarea la incendiu a elementelor de construcţie realizate din lemn se pot avea în vedere următoarele:
a)încasetarea totală a elementelor structurale de lemn în materiale cu clase favorabile de reacţie la foc/rezistenţă la foc/performanţă la foc exterior, în vederea realizării de elemente cu rezistenţă la foc sporită;
b)încasetarea parţială a elementelor structurale de lemn în materiale cu clase favorabile de reacţie la foc/rezistenţă la foc/performanţă la foc exterior, în funcţie de cerinţele globale ale clădirii de securitate la incendiu;
c)termoprotejarea elementelor structurale de lemn cu placări/soluţii/vopseluri ignifuge, însoţite de documentele aferente de punere în piaţă a produselor, pentru sporirea performanţelor de comportare la incendiu/clasei de reacţie la foc a elementului de lemn;
d)utilizarea unor elemente structurale din lemn masiv încleiat supradimensionate, pentru a avea o acoperire de strat de sacrificiu, determinată prin calcul, ce poate proteja secţiunea structurală pentru îmbunătăţirea timpului normat de rezistenţă şi stabilitate;
e)utilizarea unor sisteme testate şi certificate ce includ componentele structurale din lemn în ansamblul lor ca sistem constructiv compozit şi care, în baza documentelor aferente de punere în piaţă a produselor, furnizate de producător, se încadrează într-o clasă de reacţie la foc superioară clasei C-s2, d0.
(6)Dacă apare necesitatea utilizării de goluri tehnologice sau arhitecturale în elementele de CLT care au şi rol structural sau trebuie să aibă un grad de rezistenţă la foc, perimetrul golului se va proteja corespunzător.
(7)La clădirile care utilizează panourile din CLT cu rol structural, instalaţiile electrice trebuie să fie montate aplicat, cu protecţii realizate conform prevederilor normativului P118 şi a normativului I7. Instalarea directă în elementul CLT este permisă numai dacă se efectuează teste suplimentare.
(8)În cazul construcţiilor cu grad V de rezistenţă la foc, cablurile pot fi instalate în canale tăiate direct în elementul CLT. Grosimea rămasă a elementului trebuie să fie minim % din grosimea acestuia. Se vor monta maxim trei aparataje sau o cutie de distribuţie pe canal. Aparatajele de pe partea opusă decupajului se vor monta la minim 20 cm faţă de acesta. Traseul final al instalaţiilor electrice frezate se vor corela cu diagramele de eforturi şi se vor valida de către inginerul proiectant de structuri.
(9)În cazul utilizării de faţade ventilate, realizate cu placare cu lemn sau alte alte placări combustibile, la închiderile exterioare, în acord cu cerinţele normativului NP 135, se vor lua şi măsuri de preîntâmpinare a propagării incendiului pe faţada ventilată, pe toată lungimea construcţiei din lemn; astfel, la fiecare 20 m liniari de faţadă, sau rost de dilatare, de tasare sau antiseismic, care survine primul, se vor prevedea bariere rezistente la foc E30 (prin una din metodele prevăzute în figurile explicative din acelaşi act normativ).
(10)Pentru trecerile cu elemente şi sisteme de instalaţii prin panourile de CLT este necesar să se asigure detalierea corespunzătoare a etanşării acestora şi menţinerea rezistenţei la foc a structurilor. Detaliile speciale de închidere a rosturilor, străpungerilor, ghenelor (canalelor orizontale) şi decupajelor se vor realiza conform prevederilor normativelor P118 şi I7.
(11)Golurile pentru trecerea cablurilor prin planşee, pardoseli sau pereţi, inclusiv cele prevăzute pentru extinderi vor fi etanşate în vederea evitării propagării flăcărilor, trecerii fumului sau a gazelor. Limita de rezistenţă la foc a elementelor de etanşare a golurilor trebuie să fie cel puţin egală cu cea a elementului străbătut. În mod obligatoriu golurile de trecere a cablurilor sau a canalelor de cabluri prin planşee, pardoseli, pereţi sau grinzi nu trebuie să afecteze integritatea structurii de rezistenţă.
(12)La construcţiile cu structură din lemn care conţin spaţii care necesită un anumit grad de protecţie la foc pentru elementele de închidere (structuri de perete sau planşeu), intersecţiile dintre acestea şi restul construcţiei trebuie sigilate din punct de vedere al protecţiei împotriva incendiilor, astfel încât rezistenţa la foc necesară a componentei cu care se intersectează să nu fie afectată. Sigiliul de protecţie al unei intersecţii trebuie să respecte gradul de rezistenţă la foc al componentei care urmează să fie protejată.
SUBCAPITOLUL 5:6.5. Protecţii pentru reducerea transferului termic
(1)La proiectarea, execuţia şi exploatarea construcţiilor din lemn, pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale economie de energie şi izolare termică se aplică prevederile normativelor din domeniu, în special metodologia de calcul Mc 001 şi normativul C 107, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.
(2)Elemente constructive realizate din lemn trebuie trebuie să facă parte din alcătuiri complexe care au în compoziţie şi alte materiale cu proprietăţi de izolare termică pentru a putea îndeplini cerinţele prevăzute de metodologia de calcul Mc 001, normativul C 107 sau normele aflate în vigoare la data realizării clădirii, precum şi în scopul îndeplinirii nivelurilor nZEB definite la nivel naţional.
(3)În vederea asigurării unei izolări termice corespunzătoare a elementelor de construcţie realizate din lemn se va avea în vedere reducerea efectului negativ al punţilor termice. Pentru elemente din lemn masiv încleiat se recomandă determinarea comportării la izolare termică, folosind metode de calcul adecvate, cunoscute ca metode numerice (de exemplu, metoda diferenţelor finite, metoda elementelor finite, metoda bilanţului termic şi altele), pentru determinarea comportării termice a elementelor anvelopei clădirii.
(4)O atenţie deosebită trebuie acordată zonelor de contact ale elemente din lemn cu suprafeţe reci, cum ar fi fundaţiile şi planşeele de peste subsol. Zonele de transfer de căldură, sistemele de prindere care favorizează apariţia punţilor termice, articulaţiile şi rosturile dintre elemente constructive diferite trebuie să fie permanent protejate din punct de vedere higrotermic prin prevederea din faza de proiectare a unor detaliile de închidere, etanşare, hidroizolare şi finisare conforme, verificate şi prin simulări prin metode grafice, de calcul sau cu softuri dedicate de proiectare.
(5)În zonele climatice critice, trebuie acordată atenţie reducerii efectelor negative ale punţilor termice la nivelul prinderilor metalice de fixare a suprastructurii de lemn de infrastructura din beton armat, pentru a se evita fenomenul de apariţie a condensului, care poate produce deteriorări grave pe termen lung. Se pot aplica măsuri constructive precum instalarea de traverse de montaj din esenţe de lemn rezistent la umezeală (de exemplu, larice, stejar), sau a elementelor tratate pentru creşterea rezistenţei la umezeală sau proiectarea corectă a detaliilor prin elevarea panourilor de lemn faţă de zonele critice şi protejarea lor cu materiale izolatoare.
(6)O atenţie deosebită în definirea şi conformarea termotehnică a detaliilor de execuţie, se va acorda zonelor de contact între elementele de rezistenţă realizate din alte materiale (de exemplu, beton, metal) şi structura din lemn.
SUBCAPITOLUL 6:6.6. Protecţii acustice
(1)Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului implică respectarea de către elementele constructive realizate din lemn a prevederilor stipulate în reglementările tehnice privind proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii.
(2)Elemente constructive realizate din lemn trebuie să facă parte din alcătuiri complexe care au în compoziţie şi alte materiale cu proprietăţi acustice pentru a putea îndeplini cerinţele de protecţie împotriva zgomotului prevăzute în normativul C 125 - Normativ privind acustica în construcţii şi zone urbane şi SR EN 16798 - Performanţa energetică a clădirilor. Ventilarea clădirilor. Partea 1: Parametrii ambientali pentru proiectare şi evaluarea performanţei energetice a clădirilor, privind calitatea aerului interior, confortul termic, iluminatul şi acustica. Modul M1-6. Parametrii ambientali pentru proiectare şi evaluarea performanţei energetice a clădirilor, privind calitatea aerului interior, confortul termic, iluminatul şi acustica.
(3)Asigurarea unei protecţii adecvate împotriva zgomotului este un factor important pentru asigurarea confortului interior în clădiri. Prin urmare, izolarea fonică trebuie să fie o prioritate maximă în toate etapele procesului interdisciplinar de proiectare.
(4)În funcţie de tipul sursei de zgomot la care este expusă o componentă a construcţiei, aceasta trebuie să asigure respectarea performanţelor indicate în normativul C 125 pentru:
a)izolarea la zgomot aerian - urmăreşte ca elementele separatoare dintre unităţile funcţionale ale clădirii să reducă transmisia zgomotului propagat prin aer, atât din interiorul clădirii (voci, muzică) cât şi din exterior (trafic, zgomote exterioare);
b)izolarea la sunetul transmis de structură - urmăreşte ca zgomotul datorat unor şocuri de natură mecanică (sunetul de mers, lovituri, manipulări de mobilier, activităţi fizice) asupra ansamblului planşeului să se audă cât mai puţin în spaţiul de sub acesta sau în încăperile adiacente acestuia. Sunetul de impact este deosebit de relevant pentru conformarea acustică a construcţiilor de lemn.
(5)În vederea îmbunătăţirii performanţelor în ceea ce priveşte protecţia împotriva zgomotului descrise la articolul 6.6. (1) se recomandă utilizarea următoarelor soluţii:
a)pentru creşterea performanţei de izolare la zgomot aerian se recomandă introducerea între elementele de construcţie realizate din lemn şi finisajele interioare sau exterioare de materiale de izolare vibro-absorbante. Pentru o îmbunătăţire superioară a protecţiei acustice se recomandă folosirea de produse cu o rezistivitatea la trecerea aerului AFr > 5 kPa.s/m2. În cazul produselor cu o rezistivitate la trecerea aerului AFr foarte mare (80 kPa.s/m2) se produce o deteriorare a performanţei acustice;
b)în vederea reducerii efectului punţilor acustice generate de trecerea componentelor sau sistemelor de instalaţii prin elementele de construcţie realizate din lemn, pentru izolaţia la zgomot aerian se pot utiliza materiale fonoabsorbante. De asemenea, pentru evitarea fenomenului de rezonanţă este recomandată umplerea cavităţilor cu materiale fonoabsorbante;
c)o soluţie foarte eficientă pentru creşterea performanţei de izolare la zgomot aerian şi zgomot de impact este realizarea la planşee a unor soluţii de tip dală flotantă (şapă în sistem umed sau uscat), dimensionată conform documentelor aferente de punere în piaţă a produselor, furnizate de producător, instalată pe un strat de material vibroamortizor, cu rigiditatea dinamică optimă. Montarea straturilor structurii pardoselilor se va face cu asigurarea desolidarizarii acesteia de elementele perimetrale de construcţie;
d)un aport suplimentar în izolarea corespunzătoare la zgomotul aerian şi zgomotul de impact se poate obţine prin realizarea unor tavane suspendate cu fonoizolaţie, acolo unde utilizarea spaţiilor şi conformarea arhitecturală o permit;
e)pentru reducerea transmiterii zgomotului de impact prin structură se pot utiliza elemente elastice la îmbinarea între elementele constructive.
(6)Izolarea acustică a structurilor de tavan/planşeu poate fi îmbunătăţită fie prin creşterea masei, fie prin îmbunătăţirea izolaţiei mecanice a componentelor. Adăugarea de masă prin balastarea unui planşeu prin placări specifice sau a unui plafon suspendat, reduce vibraţiile, provocând reducerea transmisiilor acustice. De asemenea, se poate obţine acelaşi efect prin utilizarea unei şape flotante (în sistem umed sau uscat, dimensionată conform documentelor aferente de punere în piaţă a produselor, furnizate de producător) pe o placă moale cu rol de izolare fonică. În cazul planşeelor cu intradosul aparent (vizibil), fără sisteme suspendate, grosimea şapei trebuie dimensionată corespunzător şi, datorită capacităţii sale mari de atenuare a sunetului, aceasta ar trebui să fie de preferinţă neaderentă faţă de elementele perimetrale. Se pot utiliza, de asemenea, sisteme uşoare, însoţite de documentele aferente de punere în piaţă a produselor, furnizate de producător, cu rol de îmbunătăţire a performanţei acustice, de tip membrană, în baza specificaţiilor producătorului de sistem. Cavităţile trebuie izolate cu vată minerală pentru a preveni apariţia fenomenului de rezonanţă.
(7)În timp ce izolarea fonică a componentelor cu un singur strat este determinată de masa lor pe bază de suprafaţă şi de rigiditatea la încovoiere, în cazul panourilor verticale de închidere, de tip multistrat (masă-arc-masă), se poate obţine o izolare fonică mai mare cu o masă mai mică prin creşterea distanţei dintre cele două mase, umplerea completă a cavităţii cu un material cu o rezistivitate optimă la flux de aer (maxim AFr > 5 kPa.s/m2), fixarea cât mai elastică a celor două mase. Frecvenţa de rezonanţă poate fi redusă prin creşterea golurilor dintre straturi, creşterea masei straturilor individuale şi prin ataşarea flexibilă a panourile de finisaj de peretele portant. Pentru a evita rezonanţa cavităţii, panourile de finisaj ar trebui să fie umplute cu material fonoabsorbant.
(8)Se va ţine cont de afectarea rezistenţei şi rigidităţii nodurilor structurale datorită inserţiei de materiale fonoabsorbante în nodurile respective.
SUBCAPITOLUL 7:6.7. Aspecte legate de utilizarea sustenabilă a resurselor şi protecţia mediului
(1)Se recomandă promovarea construcţiile din lemn pentru că au o performanţă sporită în ceea ce priveşte protecţia mediului, fiind superioare sistemelor constructive tradiţionale prin factori care ţin de reutilizare, reciclare, amprentă redusă de carbon, stocare de carbon şi considerarea lemnului drept un material regenerabil pentru construcţii. De asemenea, în perspectiva utilizării sustenabile a resurselor, construcţiile de lemn presupun costuri de transport mai mici şi un volum de manipulare mai mic pe şantier, greutăţi mai reduse ale ansamblului final şi economisirea energiei la producerea materialelor de construcţii.
(2)Construcţiile de lemn au un impact pozitiv asupra mediului în toate fazele de implementare, în ceea ce priveşte metoda de evaluare "analiza pe ciclul de viaţă - LCA", cunoscută şi sub denumirea de balanţă ecologică. Datorită importanţei temei, metoda a fost dezvoltată pentru a identifica, pe de o parte, amprenta CO2 a clădirilor (amprenta de carbon) în timpul fabricării materialelor aferente şi a construcţiei clădirii şi, pe de altă parte, pentru a evalua sarcina de mediu în timpul utilizării şi, ulterior, ca rezultat al demolării.
(3)La proiectarea şi conformarea structurilor din lemn se va avea în vedere valoarea energiei încorporate a materialului de construcţie. Energia încorporată este suma tuturor consumurilor de energie necesare pentru producerea oricărui material de construcţie, considerată ca şi cum acea energie ar fi "conţinută" în produsul însuşi. Energia încorporată determină suma totală a energiei necesare pentru întregul ciclu de viaţă al unui produs. Ea include consumul de energie în extracţia materiilor prime, transportul, fabricarea, asamblarea, instalarea, dezasamblarea, demontarea şi/sau descompunerea, precum şi resursele umane şi secundare. Pentru un bilanţ corect şi complet se va consulta "declaraţia de produs de mediu - EPD" care descrie performanţa de mediu a respectivului material de construcţie.
(4)Se va acorda o atenţie sporită, încă din faza de proiectare a construcţiilor din lemn, pentru urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp asupra acestora şi postutilizarea lor. Se recomandă recuperarea şi revalorificarea elementelor din lemn (după o evaluare a integrităţii şi conformităţii acestora de către un inginer structurist) în vederea utilizării lor în noi construcţii, atât cu rol structural sau de închidere, cât şi cu rol decorativ, arhitectural. Acolo unde reutilizarea lor nu se poate îndeplini, se vor prevedea măsuri de valorificare prin reciclare industrială a materialului lemnos.