Subcapitolul 3 - 5.3. Structuri cu pereţi de lemn - Normativ din 2023 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor din lemn - Indicativ NP 005-2022
M.Of. 136 bis
În vigoare Versiune de la: 19 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 3:5.3. Structuri cu pereţi de lemn
SECŢIUNEA 1:5.3.1. Structuri cu pereţi din panouri de lemn
SUBSECŢIUNEA 1:5.3.1.1. Forma şi alcătuirea de ansamblu
(1)Structurile cu pereţi din panouri portante din lemn sunt ansambluri structurale în care panourile şi diafragmele orizontale alcătuiesc sistemul de preluare al forţelor verticale şi orizontale, având unul sau mai multe niveluri. Structurile cu pereţi din panouri de lemn pot fi de două tipuri: "balon" şi "platformă". Particularitatea principală a sistemului "balon" este continuitatea montanţilor pe toată înălţimea structurii iar a sistemului "platformă" este întreruperea montanţilor pe verticală în dreptul planşeelor.
(2)La stabilirea conformării construcţiei, pentru criteriile referitoare la condiţiile de regularitate în plan şi pe verticală, se vor respecta prevederile din codul de proiectare P 100-1.
(3)La nivelul fiecărui planşeu şi în planul acoperişului se va asigura comportarea de diafragmă rigidă, astfel încât să se asigure transmiterea corectă a încărcărilor către elementele verticale.
Figura 5.7 Schemă alcătuire panou de lemn
(4)La alcătuirea structurilor cu pereţi din panouri portante se recomandă distribuţia simetrică în plan a elementelor structurale verticale astfel încât să se asigure repartiţia simetrică a rigidităţilor. Poziţia elementelor structurale se suprapune pe verticală astfel încât să existe o continuitate a transmiterii încărcărilor către fundaţii.
(5)Se pot admite retrageri la ultimele niveluri cu suprimări totale sau parţiale ale unor pereţi, cu condiţia să se evite apariţia unor excentricităţi importante de mase şi de rigidităţi.
SUBSECŢIUNEA 2:5.3.1.2. Panourile din lemn
(1)Panourile portante pentru pereţi sunt alcătuite dintr-un schelet de rezistenţă format din elemente orizontale (tălpi şi rigidizări), elemente verticale (montanţi), rigidizări şi plăci colaborante de lemn.
(2)În interiorul panourilor se montează straturi de termoizolaţie/fonoizolaţie. În cazul panourilor care fac parte din structura exterioară a anvelopei, se montează suplimentar, la interior, un strat care asigură protecţia la vapori (barieră de vapori etc.), iar la exterior un strat care asigură rezistenţa la vânt a construcţiei.
(3)Montanţii sunt aşezaţi la distanţe de maximum 65 cm, aceasta variind în funcţie de dimensiunile materialului utilizat pentru feţele panourilor, şi fixaţi la extremităţi cu o talpă superioară şi inferioară.
(4)Dimensiunea minimă a tuturor elementelor liniare constitutive ale panourilor este de 45 mm, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor minime de fixare structurală a placărilor colaborante.
(5)Placarea colaborantă se realizează cu produse structurale pe bază de lemn (OSB, placaj, PFL, PAL etc.) sau alte materiale (produse structurale din: gips-carton, ipsos, ciment etc.) pentru care furnizorul prezintă agrementele tehnice.
(6)Panourile sunt dispuse pe direcţii ortogonale şi sunt rigidizate la partea superioară cu elemente de rigidizare continue care le solidarizează şi repartizează încărcările verticale şi orizontale.
(7)Încărcările verticale şi orizontale sunt preluate de panourile structurale de lemn şi sunt transmise la fundaţii sau la panoul structural de lemn de la nivelul inferior.
(8)Peretele trebuie fixat corespunzător cu conectori pentru a fi evitată răsturnarea şi alunecarea în secţiunea de bază. Conectorii pentru prevenirea răsturnării se poziţionează la capetele pereţilor şi adiacent golurilor mari, iar conectorii pentru prevenirea lunecării se distribuie uniform de-a lungul peretelui.
(9)Elementele orizontale clasificate ca diafragme rigide (cu rigiditate semnificativă) fac parte, alături de cele verticale, din sistemul de asigurare a transferului încărcărilor verticale şi orizontale inclusiv din acţiunea seismică.
(10)Tipuri de panouri:
a)panouri deschise care sunt alcătuite din montanţi şi tălpi şi distanţieri, rigidizate cu placa colaborantă numai pe o singură faţă; cealaltă faţă poate fi realizată dintr-un produs nestructural (gips-carton nestructural, MDF etc.);
b)panouri închise care sunt sunt alcătuite din montanţi şi tălpi şi distanţieri, rigidizate cu plăci colaborante pe ambele feţe.
SUBSECŢIUNEA 3:5.3.1.3. Planşee
(1)A se vedea subcapitolul 5.1.4.
SUBSECŢIUNEA 4:5.3.1.4. Principii de modelare şi dimensionare
(1)Montanţii sunt elemente solicitate la compresiune paralelă cu fibrele sau compresiune excentrică sub acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale.
(2)Flambajul lateral al montanţilor este împiedicat fie de rigiditatea plăcilor colaborante fixate direct pe elementul de lemn, fie prin prevederea unor elemente transversale de rigidizare.
(3)Tălpile sunt elemente de lemn solicitate la compresiune perpendiculară pe fibre.
(4)Elementele componente ale panourilor structurale şi îmbinările vor fi dimensionate/verificate la stările limită de rezistenţă şi stabilitate, în conformitate cu prevederile din SR EN 1995-1-1 şi SR EN 1995-1-2.
SUBSECŢIUNEA 5:5.3.1.5. Îmbinări
(1)Componentele îmbinărilor metalice - buloane, şuruburi autoforante pentru lemn, cuie profilate, colţari, plăci metalice, tije filetate - vor satisface prevederile din codul de proiectare P 100-1.
(2)Se aplică regulile pentru configurarea îmbinărilor ductile din codul de proiectare P 100-1.
(3)Pentru fixarea plăcilor colaborante pe structura de lemn se pot utiliza elemente de conectare dispuse la o distanţă de maxim 75 mm pentru elementele perimetrale (montanţi marginali, rigle superioară şi inferioară) şi de maxim 150 mm pentru montanţii şi riglele intermediare.
(4)Îmbinările se vor dimensiona pentru a putea prelua şi forţele rezultate din acţiunea seismică - forţa tăietoare, forţa de smulgere şi forţe de compresiune.
(5)Îmbinările trebuie proiectate în aşa fel încât eforturile să se împartă proporţional între mijloacele de îmbinare, astfel încât acestea să se încarce uniform cu efortul corespunzător fiecăruia.
(6)Soluţiile de îmbinare vor trebui alese astfel încât să fie asigurate rezistenţa, rigiditatea şi stabilitatea laterală adecvată unui transfer continuu, ţinând cont de amplasarea pieselor suplimentare introduse cu rol fonoizolant sau de etanşare la aer/apă/foc, în cazul în care acestea sunt folosite.
SECŢIUNEA 2:5.3.2. Structuri din CLT
SUBSECŢIUNEA 1:5.3.2.1. Generalităţi
(1)Structurile din CLT sunt ansambluri structurale în care pereţii şi planşeele din lemn fac parte din sistemul de preluare a forţelor verticale şi orizontale.
(2)Structurile din CLT pot face parte dintr-un sistem structural mixt, în scopul realizării unei conlucrări care să asigure, alături de alte sisteme structurale, o comportare de ansamblu mai bună din punct de vedere mecanic, îndeosebi sub acţiunea solicitărilor seismice. Se pot utiliza sisteme structurale de tipul: pereţi din panouri din lemn, cadre contravântuite sau necontravântuite din lemn şi derivate din lemn (lemn lamelat încleiat, LVL) sau oţel, cadre din beton armat, pereţi din beton armat.
(3)Pereţii din CLT care prezintă continuitate pe verticală fac parte din sistemul principal de preluare a forţelor orizontale. Se admite şi existenţa unor pereţi cu continuitate pe verticală, care să nu facă parte din acest sistem, acest lucru fiind stabilit prin proiectare (îmbinări cu rigiditate neglijabilă la acţiuni orizontale, grosime redusă a peretelui etc.).
(4)Pereţii din CLT care nu prezintă continuitate pe verticală pot fi pereţi cu rol de compartimentare sau închidere, cu sau fără rol în preluarea acţiunilor verticale.
SUBSECŢIUNEA 2:5.3.2.2. Configuraţia geometrică a structurii cu pereţi din CLT
(1)La conformarea unei structuri din CLT se vor respecta prevederile privind regularitatea în plan şi în elevaţie prevăzute în codul de proiectare P 100-1, precum şi prevederile suplimentare prezentate în prezenta normă.
(2)Elementele structurale verticale vor fi dispuse în plan într-un sistem ortogonal, capabil să ofere caracteristici de rezistenţă şi de rigiditate suficiente pe două direcţii.
(3)Distribuţia în plan a pereţilor din CLT care fac parte din sistemul principal de preluare a forţelor orizontale trebuie să aibă aceeaşi configuraţie la toate nivelurile, cu suprapunere pe verticală, astfel încât să se asigure un traseu continuu al încărcărilor verticale şi orizontale către terenul de fundare.
(4)Rezistenţa şi rigiditatea la forţe orizontale a pereţilor din CLT care nu au continuitate pe verticală, va fi neglijată în calculul structural. Aceşti pereţi vor fi dimensionaţi numai la acţiuni verticale.
(5)Se admit retrageri graduale ale pereţilor de CLT de la bază către vârful structurii. Între nivelurile consecutive, variaţia rigidităţii şi a rezistenţei orizontale trebuie să fie uniformă, fără reduceri bruşte de la un nivel inferior la un nivel superior, conform prevederilor codului de proiectare P 100-1.
(6)Se admit retrageri la ultimele niveluri ale pereţilor din CLT care fac parte din sistemul principal de preluare a forţelor orizontale, urmărindu-se evitarea apariţiei unor excentricităţi importante de mase şi de rigidităţi.
(7)În cazul în care la parter sau la alte niveluri intervine necesitatea de a se crea spaţii libere mai mari decât la etajele curente, se poate accepta suprimarea unor pereţi. Se vor lua măsuri pentru a menţine, şi la aceste niveluri, capacităţi suficiente de rigiditate, de rezistenţă şi de ductilitate, pe ambele direcţii, prin continuarea până la fundaţii a celorlalţi pereţi şi prin alcătuirea adecvată a stâlpilor de la baza pereţilor întrerupţi.
(8)La poziţionarea pereţilor în plan se urmăreşte ca cerinţele de ductilitate să fie cât mai uniform distribuite în pereţii structurii.
SUBSECŢIUNEA 3:5.3.2.3. Pereţi din CLT
(1)Peretele din CLT este un element structural vertical capabil să preia încărcări în planul lui şi perpendiculare pe planul lui.
(2)Grosimea minimă a unui perete din CLT care face parte din sistemul principal de preluare a forţelor orizontale este minim 80 mm.
(3)Peretele din CLT poate fi alcătuit dintr-un singur panou, dacă tehnologia de producţie şi condiţiile de transport permit acest lucru, sau din mai multe panouri conectate între ele prin îmbinări verticale realizate cu tije metalice de tip şuruburi structurale pentru construcţii din lemn, cuie profilate sau conectori specifici structurilor din lemn.
(4)Raportul între lăţimea b şi înălţimea peretelui h nu va fi mai mic decât 1/4, unde h este înălţimea dintre două niveluri consecutive.
(5)Prinderea pereţilor din CLT care nu fac parte din sistemul principal de preluare a forţelor orizontale de structura principală, se realizează astfel încât să se evite mobilizarea rigidităţii lor orizontale.
(6)Golurile şi nişele în pereţii din CLT pot fi acceptate în urma unei analize structurale locale a elementului pentru evaluarea influenţei acestora asupra rezistenţei şi rigidităţii orizontale.
(7)În funcţie de clasa de ductilitate a structurii, proiectarea îmbinărilor verticale şi orizontale se va face în conformitate cu capitolul 4.
SUBSECŢIUNEA 4:5.3.2.4. Planşee
(1)A se vedea subcapitolul 5.1.4.
SUBSECŢIUNEA 5:5.3.2.5. Îmbinări
I._
(1)Conectorii din oţel - şuruburi autoforante pentru lemn, cuie profilate, colţari, plăci metalice, dornuri, bolţuri, tije filetate şi altele - sunt realizate din oţel care satisface prevederile codului de proiectare P 100-1 şi prevederile din capitolul 4.
(2)Pentru îmbinările disipative şi nedisipative se aplică regulile pentru configurarea îmbinărilor din codul de proiectare P 100-1 şi prevederile din capitolul 4.
(3)Îmbinările disipative ale pereţilor se proiectează la valorile de proiectare ale eforturilor asociate mecanismului de disipare de energie.
(4)Soluţiile de îmbinare vor trebui alese astfel încât să se asigure rezistenţa, rigiditatea şi stabilitatea laterală adecvată unui transfer continuu de încărcări, inclusiv cu piesele suplimentare introduse cu rol de fonoizolare şi etanşare la aer/apă/foc dacă acestea sunt utilizate.
II.Elementele structurale de lemn şi îmbinările vor fi dimensionate/verificate la stările limită de rezistenţă şi stabilitate, în conformitate cu Anexa G.