Subcapitolul 1 - 4.1. Rezistenţă mecanică şi stabilitate - Normativ din 2023 pentru proiectarea parcajelor - Indicativ NP 24-2022
M.Of. 110 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 1:4.1. Rezistenţă mecanică şi stabilitate
(1)Construcţiile destinate parcării autoturismelor vor fi proiectate şi realizate astfel încât să satisfacă cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate".
(2)La proiectarea construcţiilor pentru parcare astfel încât să satisfacă cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se aplică reglementările tehnice în construcţii specifice împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf.
(3)Proprietăţile de rezistenţă şi de deformaţie ale materialelor se definesc conform prevederilor din reglementările tehnice specifice.
SECŢIUNEA 1:4.1.1. Parcări în clădiri
(1)Clădirile pentru parcare se proiectează şi se execută astfel încât să preia toate acţiunile din timpul construcţiei sau exploatării, pentru stări limită ultime şi stări limită de serviciu, în acord cu prevederile codului de proiectare CR 0.
(2)Greutăţile specifice ale materialelor de construcţie şi ale materialelor depozitate, greutăţile proprii ale elementelor de construcţie şi încărcările utile pentru clădiri se stabilesc conform SR EN 1991-1-1.
(3)Încărcările din zăpadă se stabilesc conform prevederilor codului de proiectare CR 1-1-3.
(4)Încărcările din vânt se stabilesc conform prevederilor codului de proiectare CR 1-1-4.
(5)Proiectarea la acţiunea seismică a elementelor structurale şi componentelor nestructurale se realizează conform prevederilor codului de proiectare P 100-1.
(6)Proiectarea la acţiuni gravitaţionale şi la acţiunea vântului a structurilor sau elementelor structurale de beton se face în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1.
(7)Proiectarea la acţiuni gravitaţionale şi la acţiunea vântului a structurilor sau elementelor structurale de oţel se face în acord cu prevederile SR EN 1993-1-1.
(8)Proiectarea la acţiuni gravitaţionale şi la acţiunea vântului a structurilor sau elementelor structurale compozite oţel-beton se face în acord cu prevederile SR EN 1994-1-1.
(9)Pentru plăcile de beton ale parcajelor, indiferent de soluţia constructivă, clasele de expunere pentru proiectare se stabilesc conform SR EN 1992-1-1. Proiectarea durabilităţii se face considerând şi încadrarea în clasa de abraziune XM1 şi în clasa de expunere XD3.
(10)În cazul planşeelor realizate cu plăci de beton armat sau beton precomprimat cu armături neaderente deschiderea fisurilor din beton cauzate de încărcările din combinaţia cvasi-permanentă se limitează la maxim 0,30 mm, indiferent de clasa de expunere.
(11)În cazul planşeelor realizate cu plăci de beton armat, armătura longitudinală a plăcii, pe fiecare direcţie, este superioară ariei minime de armătură As,min care rezultă din considerarea eforturilor de întindere cauzate de deformaţii împiedicate.
(12)În cazul planşeelor realizate cu plăci de beton armat sau beton precomprimat cu armături aderente încadrate în clasele de expunere XC2, XC3 sau XC4, deschiderea fisurilor din beton cauzate de încărcările din combinaţia frecventă se limitează la maxim 0,20 mm. În acest caz se face şi verificarea de decompresiune sub încărcările din combinaţia cvasi-permanentă.
(13)În cazul planşeelor realizate cu plăci de beton armat sau beton precomprimat cu armături aderente încadrate în clasele de expunere XD1, XD2 sau XS1 se face verificarea de decompresiune sub încărcările din combinaţia frecventă.
(14)Deformaţiile în direcţie verticală ale plăcilor de beton armat sau precomprimat sub încărcări gravitaţionale se limitează conform prevederilor SR EN 1992-1-1.
(15)Deformaţia verticală maximă faţă de reazemele adiacente (săgeata) a grinzilor, plăcilor şi consolelor de beton armat sau precomprimat solicitate la încărcările din gruparea cvasi-permanentă se limitează la maxim 1/250 din deschidere. În cazul plăcilor cu contur rectangular rezemate pe tot conturul la calculul deformaţiei verticale maxime se consideră valoarea minimă a deschiderii. În cazul în care săgeata este compensată printr-o contrasăgeată, valoarea acesteia este mai mică decât 1/250 din deschidere.
(16)Deformaţia verticală după execuţie a grinzilor, plăcilor şi consolelor din beton armat sau beton precomprimat solicitate la încărcările din gruparea cvasi-permanentă se limitează la maxim 1/500 din deschidere. În cazul plăcilor cu contur rectangular rezemate pe tot conturul în calculul deformaţiei verticale maxime se consideră valoarea minimă a deschiderii.
(17)Limitările deformaţiilor verticale prevăzute la (15) şi (16) se respectă şi în cazul plăcilor compozite oţel-beton.
(18)Parcajele supraterane deschise vor avea panta pardoselii de minimum 1%.
Nota: Această prevedere are ca scop asigurarea durabilităţii elementelor structurale prin colectarea adecvată a apelor pluviale.
(19)Planşeele parcajelor se proiectează cu sisteme de colectare şi evacuare a apelor pluviale sau a oricărui lichid scurs accidental care să împiedice acumularea acestora pe suprafaţa planşeului. La proiectarea plăcilor, pardoselilor şi sistemelor de scurgere se va ţine seama de deformaţia verticală aşteptată a acestora sub încărcările din combinaţia frecventă. Canivourile deschise şi sifoanele se vor amplasa în afara spaţiilor potenţial ocupate de autoturisme în staţionare.
(20)Soluţia constructivă a pardoselii se alege astfel încât să se asigure izolarea elementelor verticale ale structurii de rezistenţă (stâlpi, pereţi, contravântuiri) de agenţii corozivi care se scurg sau se acumulează pe suprafaţa superioară a plăcilor.
(21)Pentru elementele de construcţie din oţel, proiectantul întocmeşte caiete de sarcini privind execuţia, exploatarea şi întreţinerea protecţiilor anticorozive.
(22)Elementele de construcţie din oţel supuse acţiunii unor medii agresive, se realizează cu forme de secţiuni care împiedică stagnarea apei şi a prafului şi care să aibă un raport cât mai redus între perimetrul şi aria secţiunii (cum sunt, de exemplu, secţiunile tubulare, secţiunile în formă de chesoane, cutiile închise sau cu pereţi înclinaţi). Elementele aparente ale construcţiei vor fi accesibile pentru verificare, curăţire şi vopsire.
(23)Elementele de construcţie din oţel cu secţiune închisă şi interior neaccesibil, se închid etanş. Pentru elementele de construcţie din oţel cu secţiuni compuse, la care există pericol mare de coroziune, se recomandă închiderea interspaţiului dintre profile, cu condiţia ca elementele intercalate să nu introducă eforturi suplimentare în elementele de construcţie, dacă distanţa dintre feţele acestora este de h/10 dar nu mai mic de 10 mm (unde h este înălţimea profilului).
(24)Acoperirea suprafeţelor elementelor de construcţii de oţel cu protecţia deteriorată în timpul exploatării construcţiei se va efectua pe baza unor dispoziţii de şantier date de proiectant. Dacă este necesar, în funcţie de cele constatate, proiectul poate conţine şi măsuri de consolidare.
(25)Pereţii de compartimentare şi închidere, balustradele sau alte elemente care asigură protecţia la cădere accidentală se verifică la impactul cu autoturismelor susceptibile de a fi parcate.
(26)Traseele conductelor de alimentare cu apă rece şi apă caldă, de canalizare, de încălzire, de ventilare şi de alimentare cu energie electrică se stabilesc astfel încât să se reducă la strictul necesar numărul şi dimensiunile golurilor de traversare a acestor conducte prin elementele de structură ale clădirii. Prevederea de goluri în elementele nestructurale se va face numai în poziţiile şi cu dimensiunile prevăzute în proiect.
(27)La alegerea traseelor conductelor de alimentare cu apă rece şi apă caldă, de canalizare, de încălzire, de ventilare şi de alimentare cu energie electrică, se are în vedere evitarea deteriorării acestora prin impact cu autovehicule.
(28)Punctele termice, centralele termice, posturile de transformare şi staţiile de pompare ce servesc parcajele etajate vor fi amplasate, de preferinţă, grupat, în clădire independentă. Atunci când se amplasează în interiorul clădirii, posturile de transformare se vor echipa cu transformatoare şi întreruptoare uscate, iar la centralele termice şi staţiile de pompare se iau măsurile prevăzute în reglementările specifice.
(29)Golurile scărilor, ale rampelor de acces precum şi cele pentru conducte vor fi prevăzute cu reborduri din beton armat cu înălţimea minim 100 mm, protejate prin ridicarea stratului de protecţie anticorozivă. Se vor prevedea reborduri similare în jurul stâlpilor şi în jurul fundaţiilor utilajelor fundate direct pe teren (placă).
(30)Prin detaliile utilizate se evită stagnarea apei provenită din condens în zonele de contact dintre elementele de construcţie, inclusiv instalaţii.
(31)În cazul în care se folosesc elemente cu goluri închise (cum este, de exemplu, fâşia cu goluri) în care se pot acumula vapori de apă, se iau măsuri de etanşare a golurilor pentru a împiedica corodarea armăturii sau carbonatarea betonului din interiorul elementului.
SECŢIUNEA 2:4.1.2. Parcări la sol
(1)La proiectarea structurilor rutiere ale parcărilor la sol şi ale căilor de acces la sol pentru acestea se vor respecta cerinţele de rezistenţă mecanică şi stabilitate pentru construcţiile rutiere.
(2)Parcările la sol se încadrează în clasa tehnică V.