Capitolul 4 - 4. Elemente generale de calcul - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022
M.Of. 108 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2023
CAPITOLUL 4:4. Elemente generale de calcul
(1)Dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face în condiţii de calcul, definite prin:
a)parametrii interiori de calcul;
b)parametrii exteriori de calcul;
c)condiţiile interioare de funcţionare, din punct de vedere al magnitudinii şi profilului de variaţie zilnică (surse interioare cu degajare de căldură, umiditate, poluanţi, prezenţa unor procese tehnologice etc.).
SUBCAPITOLUL 1:4.1. Parametrii interiori de calcul pentru clădirile ventilate-climatizate - principii generale
(1)Parametrii de calcul stabiliţi pentru proiectare vor fi luaţi în calcul şi pentru evaluarea consumurilor energetice ale clădirii şi pentru certificarea energetică a acesteia.
(2)Parametrii interiori de calcul se stabilesc în funcţie de destinaţia clădirii şi a încăperilor ventilate/climatizate, de categoria de ambianţă dorită (I-IV), de categoria de calitate a aerului interior, de tipul instalaţiei care se realizează (ventilare mecanică sau climatizare) şi de sezon (încălzire şi/sau răcire).
(3)Parametrii interiori de calcul, stabiliţi de comun acord cu beneficiarul proiectului, se vor menţiona în mod clar în tema de proiectare, precum şi în memoriul de specialitate şi în breviarul de calcul ale proiectului.
SECŢIUNEA 1:4.1.1. Parametrii interiori de calcul pentru instalaţii de climatizare
(1)Pentru instalaţiile de climatizare realizate pentru confortul termic al ocupanţilor, parametrii interiori de calcul se stabilesc în funcţie de sezon, de categoria de ambianţă şi de destinaţia încăperii.
(2)Cel mai frecvent, parametrii interiori de calcul sunt temperatura aerului interior sau umiditatea relativă a aerului interior.
(3)Pentru destinaţii curente, în lipsa altor precizări, temperatura de calcul a aerului interior se poate alege din tabelul 4.1.1.1, conform plajelor de valori recomandate pentru sezonul de încălzire sau răcire, aşa cum este stipulat în SR EN 16798-1/NA, din considerente de eficienţă energetică. Pentru alte destinaţii, se pot alege valori similare în funcţie de tipul de activitate, căldura metabolică degajată de o persoană şi rezistenţa termică a îmbrăcăminţii.
(4)Umiditatea relativă de calcul a aerului interior se fixează numai pentru instalaţiile de climatizare cu controlul umidităţii. În acest caz se aleg valorile din Tabelul 4.1.1.1 sau cele alese pentru destinaţii speciale. Pentru instalaţiile de climatizare care nu necesită controlul umidităţii, valorile din tabelul Tabelul 4.1.1.1 pot fi adoptate numai ca reper pentru calculul debitului de aer şi pentru trasarea proceselor de tratare complexă în diagrama de aer umed h-x.
(5)În locul temperaturii şi umidităţii interioare de calcul se pot adopta ca bază de calcul pentru dimensionarea instalaţiei de climatizare temperatura operativă sau indicele de confort PMV (conform 3.1 din prezenta reglementare tehnică).
(6)Pentru clădirile climatizate în scop tehnologic, parametrii interiori de calcul sunt fixaţi din condiţiile impuse de procesele tehnologice din încăpere. În afara temperaturii şi umidităţii, pot apărea şi alte condiţii de calcul, de obicei referitoare la puritatea aerului interior şi la viteza curenţilor de aer în zona de lucru.
Tabelul 4.1.1.1 Temperatura interioară de calcul pentru climatizare de confort
Tipul de clădire sau încăpere | Categoria de ambianţă interioară | Temperatura de calcul a aerului interior [°C] | |
Domeniul de temperatură pentru sezonul de încălzire; Îmbrăcăminte 1,0 clo | Domeniul de temperatură pentru sezonul de răcire*; Îmbrăcăminte 0,5 clo | ||
Clădiri rezidenţiale (camere de zi, dormitoare) Activitate sedentară - 1,2 met | I | 21,0 - 25,0 | 23,5 - 25,5 |
II | 20,0 - 25,0 | 23,0 - 26,0 | |
III | 18,0 - 25,0 | 22,0 - 27,0 | |
IV | - | - | |
Clădiri rezidenţiale, alte spaţii (bucătării, spaţii de depozitare etc.) Activitate în picioare sau în mers - 1,5 met | I | 18,0 - 25,0 | - |
II | 16,0 - 25,0 | - | |
III | 14,0 - 25,0 | - | |
IV | - | - | |
Birouri şi spaţii cu activitate similară (birouri individuale, birouri tip open space, Săli de conferinţe, Săli de spectacole, cafenele, restaurante, Săli de clasă etc.) Activitate sedentară - 1,2 met | I | 21,0 - 23,0 | 23,5 - 25,5 |
II | 20,0 - 24,0 | 23,0 - 26,0 | |
III | 19,0 - 25,0 | 22,0 - 27,0 | |
IV | - | - | |
Creşe, grădiniţe stând în picioare, mers - 1,4 met | I | 19,0 - 21,0 | 22,5 - 24,5 |
II | 17,5 - 22,5 | 21,5 - 25,5 | |
III | 16,5 - 23,5 | 21,0 - 26,0 | |
IV | - | - | |
Magazine mari stând în picioare, mers - 1,6 met | I | 17,5 - 20,5 | 22,0 - 24,0 |
II | 16,0 - 22,0 | 21,0 - 25,0 | |
III | 15,0 - 23,0 | 20,0 - 26,0 | |
IV | - | - | |
În perioadele intermediare dintre încălzire şi răcire, (cu valori ale temperaturii medii mobile Thetarm cuprinse între 10°C şi 15°C), se pot utiliza limitele de temperatură dintre valorile de iarnă şi cele de vară. Se presupune că viteza aerului este < 0,1 m/s şi că umiditatea relativă este aprox. 40% în perioada de încălzire, şi de 60% în timpul perioadei de răcire. | |||
*Pentru răcire, temperatura de calcul a aerului interior se va alege din plaja de valori din tabel, astfel încât diferenţa dintre temperatura exterioară şi interioară de calcul a aerului să nu depăşească 100°C, pentru evitarea senzaţiei de şoc termic la trecerea dintr-o ambianţă cu temperatura ridicată într-o ambianţă cu temperatura prea scăzută; în cazul în care rezultă o diferenţă mai mare de 10°C, se adoptă valoarea maximă, corespunzătoare din tabel.
SECŢIUNEA 2:4.1.2. Parametrii interiori de calcul pentru instalaţii de ventilare naturală şi mecanică
(1)Pentru clădirile ventilate natural sau mecanic fără tratarea termodinamică a aerului exterior în situaţia de vară (fără răcire sau uscare), temperatura interioară se limitează superior în raport cu cea exterioară de calcul, prin adoptarea unei creşteri de temperatură de maxim 5°C, dar trebuie verificată şi umiditatea relativă interioară, care nu trebuie să depăşească valoarea maximă corespondentă corelaţiei "temperatură-umiditate relativă" de pe curba de zăpuşeală.
(2)În situaţia de iarnă, temperatura interioară de calcul se asigură fie cu ajutorul unei instalaţii de încălzire separate (convectivă sau radiantă), fie prin încălzire cu aer cald, printr-un circuit de ventilare mecanică de introducere prevăzut cu baterie de încălzire a aerului proaspăt exterior. Valorile minime de temperatură interioare în aceste condiţii, trebuie considerate egale cu cele prevăzute în SR EN 16798-1/NA, reprezentând temperaturi interioare convenţionale de calcul pentru încălzire, pentru diverse tipuri de clădiri sau părţi ale acestora.
SECŢIUNEA 3:4.1.3. Parametrii exteriori de calcul pentru clădirile climatizate sau ventilate mecanic
SUBSECŢIUNEA 0:
(1)Parametrii exteriori de calcul se stabilesc în funcţie de amplasarea geografica a clădirii, de tipul instalaţiei care se realizează (climatizare sau ventilare naturală sau mecanică), şi de sezon (de încălzire şi răcire). Modul de selecţie al parametrilor exteriori de calcul, pentru sezonul de răcire, pentru instalaţii de climatizare, de confort sau tehnologice, respectiv pentru instalaţii de ventilare mecanică, este indicat în următoarele subcapitole.
(2)Parametrii exteriori de calcul se vor menţiona în mod clar în tema de proiectare, precum şi în memoriul de specialitate şi în breviarul de calcul ale proiectului.
(3)În anumite situaţii particulare, specificate în prezenta reglementare tehnică, poate apărea necesitatea unor calcule şi verificări în alte condiţii exterioare de calcul. Dimensionarea bazată pe parametrii exteriori de calcul indicaţi în prezentul subcapitol poate fi însoţită de calcule de simulare a comportamentului termic al clădirii bazate pe date climatice orare pentru întreaga perioadă a anului.
SUBSECŢIUNEA 1:4.1.3.1. Parametrii exteriori de calcul pentru sezonul de răcire pentru instalaţii de climatizare, de confort sau tehnologice
(1)Parametrii exteriori de calcul pentru sezonul de răcire pentru instalaţii de climatizare, de confort sau tehnologice:
- temperatura exterioară de calcul pentru situaţia de vară;
- variaţia diurnă a temperaturii aerului exterior pentru o zi tip de vara;
- umiditatea relativă de calcul a aerului exterior pentru situaţia de vară;
- radiaţia solară.
(2)Temperatura de calcul a aerului exterior pentru situaţia de vară se alege egală cu valoarea maximă de temperatură orară a anului climatic mediu, pentru localitatea de calcul. Dacă pentru localitatea în care este amplasată clădirea, nu există date climatice prelucrate, se alege valoarea pentru localitatea capitală de judeţ, cea mai apropiată şi cu climă asemănătoare (pentru capitalele de judeţ, valorile sunt date în Anexa 1 a prezentei reglementări tehnice).
(3)Umiditatea relativă de calcul a aerului exterior pentru situaţia de vară este cea care corespunde valorii maxime de temperatură orară a aerului stabilită în condiţiile de mai sus (pentru capitalele de judeţ, valorile sunt date în Anexa 1).
(4)Variaţia diurnă a temperaturii exterioare a aerului pentru o zi tip de vară se va calcula pentru fiecare oră a zilei, ca o funcţie cvasi-cosinusoidală având ca maxim valoarea temperaturii exterioare de calcul a aerului şi ca amplitudine 7°C faţă de valoarea medie a zilei. Face excepţie zona de coastă a Mării Negre (oraşele Constanţa şi Tulcea), pentru care amplitudinea se va considera de 4°C.
(5)Radiaţia solară (directă şi difuză), în funcţie de oră şi orientare, se va considera indiferent de localitate, cu valorile care corespund meridianului care trece prin Bucureşti şi pentru 45° latitudine N, cu corecţii în funcţie de altitudine şi claritatea atmosferei (valorile de calcul sunt date în Anexa 3 a prezentei reglementări tehnice).
SUBSECŢIUNEA 2:4.1.3.2. Parametrii exteriori de calcul pentru sezonul de răcire pentru instalaţii de ventilare mecanică
(1)Parametrii exteriori de calcul pentru situaţia de vară, pentru dimensionarea instalaţiilor de ventilare mecanică sunt consideraţi în mod analog. Valorile de calcul pentru temperatura exterioară şi conţinutul de umiditate al aerului exterior se vor alege din Anexa 2 a prezentei reglementări tehnice.
SUBSECŢIUNEA 3:4.1.3.3. Parametrii exteriori de calcul pentru sezonul de încălzire pentru instalaţii de climatizare, de confort sau tehnologice
- temperatura de calcul a aerului exterior,
- umiditatea de calcul a aerului exterior.
(1)Temperatura de calcul a aerului exterior pentru situaţia de iarnă este prevăzută în standardul SR EN 12831-1/NA şi se alege în funcţie de zona climatică în care este localitatea.
(2)Umiditatea relativă de calcul a aerului exterior pentru iarnă se va considera de 80%, pentru toate zonele climatice posibile.
(3)Radiaţia solară nu se va lua în calcul pentru dimensionarea instalaţiei în condiţii de iarnă.
SUBSECŢIUNEA 4:4.1.3.4. Parametrii exteriori de calcul pentru sezonul de încălzire pentru instalaţii de ventilare mecanică
(1)Pentru instalaţii de ventilare mecanică, temperatura de calcul a aerului exterior şi umiditatea relativă de calcul a aerului exterior pentru situaţia de iarnă, se aleg în aceleaşi condiţii ca şi pentru instalaţiile de climatizare.
SUBCAPITOLUL 2:4.2. Sarcina termică de încălzire/răcire a clădirilor climatizate
(1)Calculul sarcinii termice de încălzire/răcire se va efectua pentru fiecare din zonele termice climatizate dintr-o clădire.
(2)Limitele geometrice ale unei zone termice sunt date de toate elementele de construcţii (pereţi exteriori opaci, elemente vitrate, planşee inferioare sau superioare etc.) care separă zona respectivă de mediul exterior (aer, sol sau apă), de spaţii adiacente climatizate, de spaţii adiacente neclimatizate sau de clădiri învecinate. Sunt situaţii în care zonele termice sunt despărţite prin suprafeţe fictive de aer (de exemplu, zone din supermarketuri, necompartimentate, dar cu temperaturi diferite). În toate situaţiile, zonele pentru care se efectuează calculul de sarcină termică, trebuie definite în documentaţia tehnică a proiectului.
(3)În încăperile în care se degajă umiditate (de la oameni şi eventual, alte surse interioare), se calculează separat sarcina termică pentru căldura sensibilă degajată (denumita generic "sarcina sensibilă"), sarcina de căldură latentă sau sarcina termică totală (sensibilă plus latentă).
(4)Sarcina termică de încălzire se stabileşte printr-un bilanţ termic global al încăperii sau zonei, ca fiind diferenţa dintre degajările de căldură din interiorul zonei climatizate (inclusiv cele de la instalaţii de încălzire cu corpuri statice - dacă este cazul) şi necesarul de căldură pentru încălzire al acesteia, reprezentând pierderile de căldură ale încăperii sau zonei către exterior sau zonele învecinate de temperaturi diferite. Calculul sarcinii termice de încălzire/răcire se va efectua pentru fiecare din zonele termice climatizate dintr-o clădire.
(5)Se consideră ca degajări de căldură la interiorul zonei climatizate pe durata perioadei de încălzire următoarele:
1._
a)degajări de căldură de la ocupanţi - dacă prezenţa acestora este permanentă, certă şi constantă; în caz contrar se ia în considerare un grad de ocupare mai redus (25-50%) faţă de situaţia nominală. Valorile de proiectare referitoare la gradul de ocupare nominal trebuie să se bazeze, oriunde este posibil, pe date reale specifice proiectului respectiv; în cazul în care nu este disponibilă nicio valoare, se aplică valorile indicate în Anexa 4 a prezentei reglementări tehnice. Degajarea de căldură a unei persoane se determină pe baza valorilor din Anexa 5 a prezentei reglementări tehnice. Degajarea de căldură de la ocupanţi se calculează sub formă de:
- căldură sensibilă;
- căldură latentă;
- căldură totală.
b)degajări de căldură de la iluminat electric; valorile de proiectare referitoare la puterea instalată a surselor de iluminat trebuie să se bazeze oriunde este posibil pe date reale specifice proiectului respectiv (număr şi tipuri de corpuri de iluminat şi puterea electrică instalată a acestora); în cazul în care nu este disponibilă nicio valoare preliminară de acest tip, se aplică valorile indicate în Anexa 6 a prezentei reglementări tehnice;
c)degajări de căldură de la maşini, utilaje, dispozitive acţionate electric; valorile de proiectare trebuie să se bazeze pe date reale specifice proiectului respectiv (număr şi tipuri de maşini, utilaje şi dispozitive acţionate electric şi puterea electrică instalată a acestora), ţinându-se cont de raportul dintre puterea maximă necesară şi puterea nominală a motorului electric, de simultaneitatea în funcţionare, de modul de preluare a căldurii de către aer;
d)degajări de căldură de la echipamente electronice de birou; valorile de proiectare trebuie să se bazeze, oriunde este posibil, pe date reale specifice proiectului respectiv (număr şi tipuri de echipamente electronice de birou şi puterea electrică instalată a acestora). În SR EN 16798-1/NA sunt date valori orientative implicite pentru echipamente uzuale;
e)degajări de căldură de la corpuri de încălzire - dacă zona climatizată este prevăzută şi cu instalaţie de încălzire cu corpuri statice, puterea termică disipată de acestea se consideră ca fiind o degajare de căldură la interiorul zonei climatizate;
f)degajări de căldură de la alte surse - în funcţie de destinaţia spaţiului respectiv se pot lua în considerare şi alte degajări de căldură (de exemplu, degajări de căldură de la mâncare în zonele în care se serveşte o mare cantitate de porţii într-un timp scurt, degajări de căldură de la materiale în spaţiile în care se aduc materiale calde sau topite etc.).
2.Degajările de căldură în interiorul zonei climatizate se vor însuma considerând un anumit scenariu plauzibil de ocupare (zilnic, săptămânal sau lunar) şi activitate, propriu perioadei de iarnă, ţinând cont şi de simultaneitatea surselor de degajare de căldură.
(6)Se recomandă utilizarea metodologiei indicate în SR EN 12831-1 pentru determinarea sarcinii termice de încălzire a zonei climatizate. Pentru zonele climatizate în regim de suprapresiune, necesarul de căldură pentru aerul infiltrat nu se ia în considerare. De asemenea, nu se include în calcul necesarul de căldură pentru aerul de ventilare, dacă acesta este tratat centralizat, într-un agregat de ventilare, climatizare sau condiţionare sau într-o unitate compactă de ventilare sau climatizare.
(7)Sarcina termică de răcire se stabileşte prin bilanţul de căldură global al încăperii sau zonei climatizate, ca fiind suma dintre fluxurile de căldură transmise între exteriorul şi interiorul zonei climatizate şi degajările (eventual pierderile) de căldură din interiorul acesteia. Se recomandă utilizarea metodologiei propuse în SR EN ISO 52016-1.
(8)Se consideră următoarele fluxuri de căldură transmise între exterior şi zona climatizată:
a)fluxuri de căldură prin elementele de construcţie opace ale anvelopei zonei climatizate - calculul acestor fluxuri de căldură va lua în considerare parametrii aerului interior şi aerului exterior, stabiliţi conform celor indicate la 4.1, respectiv la 4.2. Calculul trebuie să ţină seama de amortizarea şi defazarea fluxului transmis la interior faţă de fluxul incident pe suprafaţa elementului de construcţie exterior;
b)fluxuri de căldură prin elementele de construcţie vitrate ale anvelopei zonei climatizate - calculul acestor fluxuri de căldură va lua în considerare parametrii aerului interior şi aerului exterior, stabiliţi conform celor indicate la 4.1, respectiv la 4.2. De asemenea, calculul trebuie să ţină seama de proprietăţile termotehnice şi optice ale vitrajului şi tâmplăriei utilizate şi de umbrirea creată de dispozitivele de protecţie solară montate la nivelul acestor elemente (jaluzele, rulouri, obloane etc.), de umbrirea produsă de elemente de construcţie sau arhitecturale prezente la nivelul faţadei (balcoane, lucarne, retrageri de etaj inferior etc.) şi de umbrirea posibil creată de către clădirile vecine;
c)fluxuri de căldură de la spaţii adiacente neclimatizate - calculul acestor fluxuri de căldură va lua în considerare proprietăţile termotehnice ale materialelor din componenţa elementelor de construcţie care separă zona climatizată de spaţiile adiacente neclimatizate. Temperatura aerului din spaţiile neclimatizate se va determina în urma unui bilanţ termic al acestora.
(9)Degajările de căldură în interiorul zonei climatizate pe durata perioadei de răcire, sunt de aceeaşi natură cu cele stabilite la 4.2. (5), cu observaţia că valorile care depind de temperatura interioară trebuie recalculate.
(10)Sarcina termică de calcul pentru răcire rezultă în urma calculului orar de sarcina termică, efectuat pentru ziua tip de vară, cu variaţia diurnă a temperaturii exterioare şi considerând un anumit scenariu de ocupare şi activitate diurnă, propriu perioadei de vară, pentru evaluarea degajărilor de căldură în interiorul zonei climatizate. Din profilul de sarcină rezultat, se alege valoarea maximă, ca sarcină termică de calcul.
(11)Pentru sistemele de climatizare care folosesc introducerea aerului direct în zona ocupată (sisteme de ventilare cu introducere la partea inferioară, sisteme de ventilare prin deplasare şi altele), sarcina termică de calcul pentru răcire se determină prin bilanţ termic, atât pentru întreaga încăpere, cât şi numai pentru zona ocupată.
(12)Sarcina de calcul pentru dimensionarea sursei de încălzire/răcire se determină ca valoare maximă ce rezultă din suprapunerea profilului de sarcină al tuturor zonelor termice racordate la sursă.
SUBCAPITOLUL 3:4.3. Debitele de aer în spaţiile ventilate şi climatizate
(1)Debitele de aer de calcul vor fi folosite pentru dimensionarea sistemului de conducte şi dispozitive de introducere/aspiraţie a aerului din încăperi şi pentru alegerea echipamentului sau echipamentelor de ventilare/climatizare.
(2)Debitele de aer de calcul vor fi utilizate şi pentru evaluarea consumurilor energetice ale clădirii şi pentru certificarea energetică a acesteia.
SECŢIUNEA 1:4.3.1. Debitul de calcul pentru ventilare
(1)În încăperile cu prezenţă umană, debitul de aer pentru ventilare trebuie să asigure calitatea aerului interior, pentru igiena, sănătatea şi confortul ocupanţilor. Debitul se va stabili în funcţie de ocuparea umană (prin profilul de ocupare) şi de emisiile de substanţe poluante proprii clădirii şi sistemelor sale, asociate degajărilor de poluanţi de la materiale de construcţii, finisaje interioare, mobilier sau alte surse interioare.
(2)Pentru încăperile civile nerezidenţiale cu prezenţa umană, debitul de ventilare (cu aer proaspăt exterior) se determină în funcţie de categoria de ambianţă, de numărul şi de activitatea ocupanţilor precum şi de emisiile poluante ale clădirii şi sistemelor.
Astfel, pentru o încăpere rezultă debitul de aer q [l/s sau m3/h] conform relaţiei:
q = N qp + A qB (4.3.1)
unde: N - numărul de persoane,
qp - debitul de aer proaspăt pentru o persoană, [l/s/pers sau m3/h/pers], din tabelul 4.3.1.1,
A - aria suprafeţei pardoselii [m2],
qB - debitul de aer proaspăt, pentru 1 m2 de suprafaţă, [l/s/m2 sau m3/h/m2], din tabelul 4.3.1.2.
Tabelul 4.3.1.1 Debitul de aer proaspăt pentru o persoană
Categorie de calitate a aerului | Procentul de persoane nemulţumite PPD [%] | Debit specific pentru o persoană [l/(s pers)] | Debit specific pentru o persoană [m3/(h pers)] |
IDA 1 | 15 | 10 | 36 |
IDA 2 | 20 | 7 | 25 |
IDA 3 | 30 | 4 | 15 |
IDA 4 | > 30 | < 4 | < 15 |
Tabelul 4.3.1.2 Debitul de aer proaspăt pentru 1 m2 de suprafaţă
Categorie de calitate a aerului | Debit specific pe m2 de suprafaţă [l/(s m2)] | Debit specific pe m2 de suprafaţă [m3/(h m2)] | ||||
Clădiri foarte puţin poluante | Clădiri puţin poluante | Altele | Clădiri foarte puţin poluante | Clădiri puţin poluante | Altele | |
IDA 1 | 0,5 | 1 | 2,0 | 1,8 | 3,6 | 7,2 |
IDA 2 | 0,35 | 0,7 | 1,4 | 1,26 | 2,52 | 5,0 |
IDA 3 | 0,3 | 0,4 | 0,8 | 1,1 | 1,44 | 2,9 |
IDA 4 | mai mici decât valorile pentru categoria III | |||||
(3)Pentru încăperile din clădirile civile şi industriale în care există emisii de poluanţi, altele decât bioefluenţii şi emisiile clădirii, calitatea aerului interior trebuie asigurată prin respectarea valorilor de concentraţie admisă în zona ocupată.
În acest scop, pentru regim staţionar, debitul de aer proaspăt q [m3/s] se calculează cu relaţia:
q = G / (Ci - Ce) (4.3.2)
unde : G - debitul de poluant [mg/s];
Ci - concentraţia admisă în aerul interior [mg/m3];
Ce - concentraţia în aerul exterior [mg/m3].
(4)Dacă în încăpere se degajă mai mulţi poluanţi, calculul se face pentru fiecare poluant în parte şi dacă poluanţii nu au acţiune sinergică asupra organismului (suma efectului combinat al amestecului de poluanţi asupra organismului este mai mare ca suma efectelor individuale), se alege valoarea cea mai mare de debit rezultată; dacă poluanţii au o acţiune sinergică şi nu sunt recomandări specifice referitoare la acei poluanţi, debitul de aer rezultă ca sumă a debitelor calculate cu relaţia (4.2), pentru fiecare poluant în parte.
(5)Pentru clădiri civile şi industriale, dacă nu se atinge regimul permanent de ventilare, concentraţia de poluant în încăpere se stabileşte conform metodei indicate la 4.3.1. (3).
(6)Pentru unele clădiri cu destinaţii specifice sunt indicate debite de aer proaspăt corespunzătoare diferitelor situaţii, în Capitolul 6 din prezenta reglementare tehnică sau în alte reglementări tehnice (de exemplu: normativele NP 015, NP 021, NP 010, NP 011 şi NP 022).
(7)În cazul instalaţiei de ventilare pentru încăperi fără ocupare umană şi fără o destinaţie clară (încăperi de depozitare), debitele de aer exterior pot fi exprimate raportat la aria pardoselii (Tabelul 4.3.1.3).
Tabelul 4.3.1.3: Debite de aer exterior pentru încăperi cu altă destinaţie decât ocuparea umană
Categorie de calitate a aerului | Debit de aer exterior [m3/(h-m2)] | |
Domeniu tipic | Valoare implicită | |
IDA 1 | - | - |
IDA 2 | > 2,5 | 3 |
IDA 3 | 1,3-2,5 | 2 |
IDA 4 | < 1,3 | 1 |
*Notă: pentru IDA 1 această metodă nu este suficientă.
SECŢIUNEA 2:4.3.2. Debitul de aer extras
(1)Într-o instalaţie de ventilare mecanică, debitul de aer extras este determinat de debitul de aer introdus şi de condiţiile de presiune necesare (ventilare în suprapresiune, depresiune sau echilibrată).
(2)Valori tipice de proiectare pentru bucătării şi toalete/grupuri sanitare sunt indicate în tabelul 4.3.2.1. Aerul extras poate fi înlocuit cu aer exterior sau cu aer transferat din alte încăperi. Pentru aplicaţii specializate (anumite clădiri industriale şi spitale), debitul de aer evacuat trebuie stabilit conform unor cerinţe specifice, ţinând seama de posibila influenţă asupra mediului exterior.
Tabelul 4.3.2.1: Valori de proiectare pentru debitul de aer evacuat
Destinaţie | Domeniu tipic | Valori implicite |
Bucătărie (m3/h) | > 72 | 108 |
Toaletă/grup sanitar - pe încăpere (m3/h) - pe arie pardoseală (m3/h m2) | > 24 > 5,0 | 36 7,2 |
SECŢIUNEA 3:4.3.3. Debitul de calcul pentru climatizare
(1)Debitul de aer de calcul pentru încăperile climatizate se calculează în scopul asigurării confortului termic.
(2)Debitul pentru asigurarea confortului termic se determină pentru compensarea sarcinii termice sensibile şi sarcinii de umiditate (sarcina latentă) a încăperii.
(3)Dacă instalaţia de climatizare asigură şi ventilarea încăperii, se calculează debitul de aer proaspăt de ventilare şi debitul de aer pentru asigurarea confortului termic (debitul de climatizare); instalaţia se va dimensiona la debitul cel mai mare, care devine debit de calcul. O parte din debitul de aer se poate recircula, în condiţiile din 7.2. În acest caz, debitul de calcul este numit în mod curent, debit total de aer pentru climatizare.
(4)Debitul de aer pentru climatizare se va determina pentru situaţia de răcire a încăperii.
(5)În încăperile în care nu se realizează controlul umidităţii, debitul de aer pentru climatizare se poate stabili numai pe baza sarcinii termice de căldură sensibilă a încăperii, Phis, folosind diferenţa de temperatură dintre aerul din zona ocupată, ThetaIDA şi cel introdus, ThetaSUP. Se va folosi astfel relaţia:
q = Phis / ca / (ThetaIDA - ThetaSUP) [kg/s] (4.3)
unde:
Phis - sarcina termică sensibilă a încăperii [kW];
ca - căldura specifică a aerului [kJ/(kg K)];
ThetaIDA - temperatura aerului din zona ocupată [K];
ThetaSUP - temperatura aerului introdus [K].
(6)În încăperile în care se realizează controlul umidităţii, debitul de aer pentru climatizare se va stabili pe baza sarcinii termice de căldură totală a încăperii, Phit (sensibilă şi latentă), folosind diferenţa de entalpie dintre aerul din zona ocupată, hIDA şi cel introdus, hSUP. Se va folosi astfel relaţia:
q = Phit / (hIDA - hSUP) [kg/s] (4.4)
unde:
Phit - sarcina termică totală (sensibilă şi latentă) a încăperii [kW];
hIDA - entalpia aerului din zona ocupată [kJ/kg];
hSUP - entalpia aerului introdus [kJ/kg];
(7)_
a)în încăperile în care aerul se introduce direct în zona ocupată, debitul de aer se va stabili pe baza sarcinii termice de căldură sensibilă din zona ocupată, Phioc, folosind diferenţa de temperatură dintre aerul introdus şi cel din zona ocupată. Se va folosi astfel relaţia:
q = Phioc / ca / (ThetaIDA - ThetaSUP) [kg/s] (4.5)
unde:
Phioc - sarcina termică a zonei de ocupaţie a încăperii, [kW];
ca - căldura specifică a aerului, [kJ/(kg_K)];
ThetaIDA - temperatura aerului din zona ocupată, [K];
ThetaSUP - temperatura aerului introdus, [K].
b)temperatura aerului evacuat se va determina în funcţie de bilanţul termic al întregii încăperi.
(8)În instalaţiile de climatizare "numai aer" care funcţionează cu aer recirculat, şi care alimentează cu aer mai multe încăperi, proporţia de amestec dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat trebuie stabilită corespunzător situaţiei care conduce la cel mai mare raport dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat.
(9)În situaţia circulaţiei aerului după schema "prin amestec", pentru a aprecia dacă debitul total de climatizare este corespunzător, se utilizează metoda schimburilor orare recomandate. Aceste schimburi orare pot fi utilizate şi pentru alegerea ventilo-convectoarelor. În Anexa 7 a prezentei reglementări tehnice, se indică numărul de schimburi orare de aer [h-1], pentru diferite destinaţii de încăperi.
SUBCAPITOLUL 4:4.4. Dimensionarea conductelor de aer şi calculul pierderilor de sarcină
(1)Secţiunea conductelor de aer se determină în funcţie de debitul transportat, alegând o viteză de aer recomandată. În Anexa 8 a prezentei reglementări tehnice, se dau vitezele uzuale de mişcare a aerului în conducte.
(2)Pentru un sistem de conducte de introducere/evacuare se determină căderile de presiune (pierderile totale de sarcină) Deltap, în funcţie de pierderile liniare şi locale:
Deltap = Sumani=1 (Rl + Z)i [Pa] (4.6)
unde:
l - lungimea tronsonului de conductă, [m];
R - pierderea de sarcină liniară unitară pe tronsonul respectiv, [Pa/m];
Z - pierderea de sarcină locală pe un anumit tronson, [Pa];
i - numărul de tronsoane pe traseul care se calculează.
(3)Valorile R (Pa/m), corespunzătoare pierderii de sarcină liniare (pe metru de conductă), trebuie stabilite în funcţie de natura şi rugozitatea materialului conductei de aer. Pentru conducte cu secţiune diferită de cea circulară, valorile R se determină funcţie de diametrul echivalent, de, relativ la viteză. Pentru conducte de secţiune rectangulară, cu laturile a x b:
de = 2ab / (a+b) (4.7)
(4)_
a)pierderea de sarcină locală se calculează cu relaţia:
Z = SumaXi (v2 Rho / 2) [Pa] (4.8)
unde:
SumaXi - suma coeficienţilor de rezistenţă locală pe fiecare tronson de conductă;
v - viteza aerului pe tronsonul de conductă, [m/s];
Rho - densitatea aerului din conductă, [kg/m3].
b)stabilirea coeficienţilor de rezistenţă locală Xi ţine seama de forma geometrică a fiecărei piese speciale.
(5)Calculul pierderilor de sarcină trebuie făcut pentru fiecare circuit de aer în care vehicularea aerului este asigurată de un ventilator sau de un coş de ventilare naturală (tiraj natural). Acest circuit trebuie urmărit de la intrarea până la evacuarea aerului în sistem. Se va urmări pe cât posibil echilibrarea aeraulică a circuitelor.
(6)Notele de calcul referitoare la calculul pierderilor de sarcină trebuie să fie cuprinse în documentaţia tehnică a proiectului.