Subcapitolul 2 - 4.2. Sarcina termică de încălzire/răcire a clădirilor climatizate - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022
M.Of. 108 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2023
SUBCAPITOLUL 2:4.2. Sarcina termică de încălzire/răcire a clădirilor climatizate
(1)Calculul sarcinii termice de încălzire/răcire se va efectua pentru fiecare din zonele termice climatizate dintr-o clădire.
(2)Limitele geometrice ale unei zone termice sunt date de toate elementele de construcţii (pereţi exteriori opaci, elemente vitrate, planşee inferioare sau superioare etc.) care separă zona respectivă de mediul exterior (aer, sol sau apă), de spaţii adiacente climatizate, de spaţii adiacente neclimatizate sau de clădiri învecinate. Sunt situaţii în care zonele termice sunt despărţite prin suprafeţe fictive de aer (de exemplu, zone din supermarketuri, necompartimentate, dar cu temperaturi diferite). În toate situaţiile, zonele pentru care se efectuează calculul de sarcină termică, trebuie definite în documentaţia tehnică a proiectului.
(3)În încăperile în care se degajă umiditate (de la oameni şi eventual, alte surse interioare), se calculează separat sarcina termică pentru căldura sensibilă degajată (denumita generic "sarcina sensibilă"), sarcina de căldură latentă sau sarcina termică totală (sensibilă plus latentă).
(4)Sarcina termică de încălzire se stabileşte printr-un bilanţ termic global al încăperii sau zonei, ca fiind diferenţa dintre degajările de căldură din interiorul zonei climatizate (inclusiv cele de la instalaţii de încălzire cu corpuri statice - dacă este cazul) şi necesarul de căldură pentru încălzire al acesteia, reprezentând pierderile de căldură ale încăperii sau zonei către exterior sau zonele învecinate de temperaturi diferite. Calculul sarcinii termice de încălzire/răcire se va efectua pentru fiecare din zonele termice climatizate dintr-o clădire.
(5)Se consideră ca degajări de căldură la interiorul zonei climatizate pe durata perioadei de încălzire următoarele:
1._
a)degajări de căldură de la ocupanţi - dacă prezenţa acestora este permanentă, certă şi constantă; în caz contrar se ia în considerare un grad de ocupare mai redus (25-50%) faţă de situaţia nominală. Valorile de proiectare referitoare la gradul de ocupare nominal trebuie să se bazeze, oriunde este posibil, pe date reale specifice proiectului respectiv; în cazul în care nu este disponibilă nicio valoare, se aplică valorile indicate în Anexa 4 a prezentei reglementări tehnice. Degajarea de căldură a unei persoane se determină pe baza valorilor din Anexa 5 a prezentei reglementări tehnice. Degajarea de căldură de la ocupanţi se calculează sub formă de:
- căldură sensibilă;
- căldură latentă;
- căldură totală.
b)degajări de căldură de la iluminat electric; valorile de proiectare referitoare la puterea instalată a surselor de iluminat trebuie să se bazeze oriunde este posibil pe date reale specifice proiectului respectiv (număr şi tipuri de corpuri de iluminat şi puterea electrică instalată a acestora); în cazul în care nu este disponibilă nicio valoare preliminară de acest tip, se aplică valorile indicate în Anexa 6 a prezentei reglementări tehnice;
c)degajări de căldură de la maşini, utilaje, dispozitive acţionate electric; valorile de proiectare trebuie să se bazeze pe date reale specifice proiectului respectiv (număr şi tipuri de maşini, utilaje şi dispozitive acţionate electric şi puterea electrică instalată a acestora), ţinându-se cont de raportul dintre puterea maximă necesară şi puterea nominală a motorului electric, de simultaneitatea în funcţionare, de modul de preluare a căldurii de către aer;
d)degajări de căldură de la echipamente electronice de birou; valorile de proiectare trebuie să se bazeze, oriunde este posibil, pe date reale specifice proiectului respectiv (număr şi tipuri de echipamente electronice de birou şi puterea electrică instalată a acestora). În SR EN 16798-1/NA sunt date valori orientative implicite pentru echipamente uzuale;
e)degajări de căldură de la corpuri de încălzire - dacă zona climatizată este prevăzută şi cu instalaţie de încălzire cu corpuri statice, puterea termică disipată de acestea se consideră ca fiind o degajare de căldură la interiorul zonei climatizate;
f)degajări de căldură de la alte surse - în funcţie de destinaţia spaţiului respectiv se pot lua în considerare şi alte degajări de căldură (de exemplu, degajări de căldură de la mâncare în zonele în care se serveşte o mare cantitate de porţii într-un timp scurt, degajări de căldură de la materiale în spaţiile în care se aduc materiale calde sau topite etc.).
2.Degajările de căldură în interiorul zonei climatizate se vor însuma considerând un anumit scenariu plauzibil de ocupare (zilnic, săptămânal sau lunar) şi activitate, propriu perioadei de iarnă, ţinând cont şi de simultaneitatea surselor de degajare de căldură.
(6)Se recomandă utilizarea metodologiei indicate în SR EN 12831-1 pentru determinarea sarcinii termice de încălzire a zonei climatizate. Pentru zonele climatizate în regim de suprapresiune, necesarul de căldură pentru aerul infiltrat nu se ia în considerare. De asemenea, nu se include în calcul necesarul de căldură pentru aerul de ventilare, dacă acesta este tratat centralizat, într-un agregat de ventilare, climatizare sau condiţionare sau într-o unitate compactă de ventilare sau climatizare.
(7)Sarcina termică de răcire se stabileşte prin bilanţul de căldură global al încăperii sau zonei climatizate, ca fiind suma dintre fluxurile de căldură transmise între exteriorul şi interiorul zonei climatizate şi degajările (eventual pierderile) de căldură din interiorul acesteia. Se recomandă utilizarea metodologiei propuse în SR EN ISO 52016-1.
(8)Se consideră următoarele fluxuri de căldură transmise între exterior şi zona climatizată:
a)fluxuri de căldură prin elementele de construcţie opace ale anvelopei zonei climatizate - calculul acestor fluxuri de căldură va lua în considerare parametrii aerului interior şi aerului exterior, stabiliţi conform celor indicate la 4.1, respectiv la 4.2. Calculul trebuie să ţină seama de amortizarea şi defazarea fluxului transmis la interior faţă de fluxul incident pe suprafaţa elementului de construcţie exterior;
b)fluxuri de căldură prin elementele de construcţie vitrate ale anvelopei zonei climatizate - calculul acestor fluxuri de căldură va lua în considerare parametrii aerului interior şi aerului exterior, stabiliţi conform celor indicate la 4.1, respectiv la 4.2. De asemenea, calculul trebuie să ţină seama de proprietăţile termotehnice şi optice ale vitrajului şi tâmplăriei utilizate şi de umbrirea creată de dispozitivele de protecţie solară montate la nivelul acestor elemente (jaluzele, rulouri, obloane etc.), de umbrirea produsă de elemente de construcţie sau arhitecturale prezente la nivelul faţadei (balcoane, lucarne, retrageri de etaj inferior etc.) şi de umbrirea posibil creată de către clădirile vecine;
c)fluxuri de căldură de la spaţii adiacente neclimatizate - calculul acestor fluxuri de căldură va lua în considerare proprietăţile termotehnice ale materialelor din componenţa elementelor de construcţie care separă zona climatizată de spaţiile adiacente neclimatizate. Temperatura aerului din spaţiile neclimatizate se va determina în urma unui bilanţ termic al acestora.
(9)Degajările de căldură în interiorul zonei climatizate pe durata perioadei de răcire, sunt de aceeaşi natură cu cele stabilite la 4.2. (5), cu observaţia că valorile care depind de temperatura interioară trebuie recalculate.
(10)Sarcina termică de calcul pentru răcire rezultă în urma calculului orar de sarcina termică, efectuat pentru ziua tip de vară, cu variaţia diurnă a temperaturii exterioare şi considerând un anumit scenariu de ocupare şi activitate diurnă, propriu perioadei de vară, pentru evaluarea degajărilor de căldură în interiorul zonei climatizate. Din profilul de sarcină rezultat, se alege valoarea maximă, ca sarcină termică de calcul.
(11)Pentru sistemele de climatizare care folosesc introducerea aerului direct în zona ocupată (sisteme de ventilare cu introducere la partea inferioară, sisteme de ventilare prin deplasare şi altele), sarcina termică de calcul pentru răcire se determină prin bilanţ termic, atât pentru întreaga încăpere, cât şi numai pentru zona ocupată.
(12)Sarcina de calcul pentru dimensionarea sursei de încălzire/răcire se determină ca valoare maximă ce rezultă din suprapunerea profilului de sarcină al tuturor zonelor termice racordate la sursă.