Secţiunea 1 - 5.1.1. Circulaţia aerului în încăperi - Normativ din 2023 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - Indicativ I 5 - 2022

M.Of. 108 bis

În vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2023
SECŢIUNEA 1:5.1.1. Circulaţia aerului în încăperi
(1)Circulaţia aerului în încăperi se va realiza după una din schemele de distribuţie, în funcţie de strategia aleasă, şi anume diluţie sau transport de nocivităţi (căldură şi umiditate în exces, poluanţi şi bioefluenţi). Eficienţa ventilării unui spaţiu depinde direct de schema de distribuţie implementată. De asemenea, asigurarea condiţiilor de calitate a aerului interior şi de confort termic depind de modul efectiv în care este organizată circulaţia aerului în spaţiul respectiv şi în ansamblul clădirii.
(2)Cele mai uzuale scheme de ventilare sunt:
a)distribuţia aerului prin amestec - schema cel mai frecvent utilizată în practică, bazată pe diluţia nocivităţilor de către aerul introdus uniform în încăperi, ce poate fi completată şi de introducerea locală sau zonală a aerului;
b)distribuţia aerului de tip piston - schemă bazată pe transportul nocivităţilor către gurile de extracţie, prin înlocuirea aerului din întreg volumul încăperii, fără amestec între aerul introdus şi aerul interior;
c)distribuţia aerului prin deplasare - schemă cu introducere la partea inferioară şi extracţie la partea superioară a încăperii, bazată pe transportul nocivităţilor în sens ascendent, prin înlocuirea aerului viciat din zona de ocupaţie, cu aer tratat într-un agregat de climatizare. Se recomandă pentru încăperile cu o distribuţie importantă de surse termice în zona inferioară (de exemplu, grad de ocupare umană crescut, densitate importantă de echipamente de birou electrice sau electronice, alte surse);
d)alte combinaţii ale acestor principii de distribuţie a aerului sunt posibile.
(3)Schema de distribuţie a aerului, poziţia şi tipul dispozitivelor de introducere şi extracţie se stabilesc în funcţie de:
a)debitul şi temperatura aerului de introducere;
b)activitatea care se desfăşoară în încăpere, tipul de degajări interioare (căldură, umiditate, gaze, praf) şi variaţia lor în timp;
c)constrângerile datorate spaţiului construit, mobilierului şi utilajelor.
(4)Din punct de vedere al eficienţei ventilării, schema prin deplasare este mai bună decât cea prin amestec. Această schemă se recomandă a fi utilizată ori de câte ori este posibil, pentru introducerea aerului la aceeaşi temperatură sau cu o temperatură uşor mai scăzută decât cea din încăpere.
(5)La schema prin amestec se recomandă poziţionarea dispozitivelor (gurilor) de introducere şi de extracţie a aerului pe suprafeţe opuse ale încăperii. Pentru orice poziţie relativă a dispozitivelor de introducere şi de extracţie, nu trebuie să existe posibilitatea scurtcircuitării zonei de ocupare de către aerul introdus, prin aspirarea sa directă de către dispozitivele de extracţie.
(6)Pentru evacuarea căldurii, umidităţii şi fumului, dispozitivele de extracţie se poziţionează la partea superioară a încăperii, în sensul deplasării naturale a acestora, datorate diferenţei de densitate în raport cu aerul din zona de ocupare (sens ascendent).
(7)Dacă sistemul de extracţie a aerului de ventilare din încăperi deserveşte şi spaţii incluse în căile de evacuare ale clădirii, acest sistem nu poate fi utilizat pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
(8)Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi din căile de evacuare ale clădirii (coridoare, casa scării, încăperile tampon de protejare a caselor de scări de evacuare şi ascensoarelor de pompieri) trebuie să fie independentă de sistemul de ventilare/climatizare al clădirii.
(9)Instalaţia de ventilare aferentă staţiilor de pompe de incendiu şi încăperilor grupurilor electrogene destinate instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie să fie independentă de sistemul de ventilare/climatizare al clădirii.
(10)Conductele de evacuare şi introducere ale instalaţiei de ventilare trebuie să nu treacă prin încăperile tampon de protejare a caselor de scări de evacuare şi ascensoarelor de pompieri; fac excepţie cazurile justificate tehnic, situaţie în care în încăperea tampon conductele de evacuare şi introducere sunt protejate astfel încât să asigure rezistenţa la foc egală cu a pereţilor încăperii tampon iar la trecerile prin pereţi se prevăd clapete antifoc cu rezistenţa la foc egală cu a pereţilor la nivelul cărora sunt montate.
(11)Casa scării şi încăperile tampon de protejare a caselor de scări de evacuare şi ascensoarelor de pompieri nu se utilizează pentru introduceri, evacuări şi recirculare de aer aferente instalaţiei de ventilare-climatizare.
(12)Clasa de reacţie la foc a elementelor de construcţie care au în componenţă elemente de introducere şi evacuare a aerului trebuie să fie:
a)B s1 sau Bfl s1 - pentru pardoseli supraînalţate şi structurile lor de susţinere;
b)C s1d0 - pentru plafoane suspendate şi structurile lor de susţinere.
(13)Pentru a realiza circulaţia aerului între încăperile cu diferenţă de presiune, în cazul debitelor mari, se utilizează grile de transfer. Este recomandat ca aceste dispozitive să permită măsurarea şi reglarea debitului de aer (de exemplu, manometre diferenţiale de precizie adecvată).
(14)Dispozitivele terminale amplasate în partea inferioară a încăperii trebuie să prezinte caracteristici mecanice adecvate activităţii din încăpere şi trebuie montate astfel încât să se evite obturarea acestora de către elemente de mobilier.