Secţiunea 4 - 5.2.5. Utilizarea adaosurilor - Normativ din 2023 pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului - Indicativ NE 012/1-2022
M.Of. 53 bis
În vigoare Versiune de la: 19 Aprilie 2023
SECŢIUNEA 4:5.2.5. Utilizarea adaosurilor
SUBSECŢIUNEA 1:5.2.5.1. Generalităţi
(1)Cantităţile de adaosuri tip I şi tip II, pentru a putea fi utilizate în beton, fac obiectul încercărilor iniţiale (a se vedea Anexa A).
Notă: Influenţa adaosurilor şi asupra altor proprietăţi decât rezistenţa se va verifica prin încercări (de exemplu privind durabilitatea, conform Anexei J).
(2)Adaosurile de tip II descrise la 5.1.6 din SR EN 206 + A2: 2021 pot fi luate în calcul în compoziţia betonului pentru determinarea dozajului de ciment şi raportului A/C, în măsura în care aptitudinea lor de utilizare este stabilită pe baza conceptelor menţionate la (3). Adaosurile de tip I şi II, altele decât cele definite la 5.1.6 (2) pot fi luate în calcul dacă aptitudinea lor de utilizare a fost stabilită prin dispoziţii la locul de utilizare.
(3)Sunt stabilite aptitudinea de utilizare, conceptul coeficientului k şi principiile conceptelor de performanţă echivalentă (concept de performanţă echivalentă a betonului (ECPC), concept de performanţă echivalentă a combinaţiilor (EPCC)).
(4)Art. 5.2.5.2 furnizează valorile coeficientului k pentru cenuşa zburătoare, pentru praful de silice şi, de asemenea, recomandări pentru zgura granulată de furnal măcinată care sunt apte pentru o utilizare generală. Modificări ale regulilor de aplicare a conceptului coeficientului k date în 5.2.5.2.2, 5.2.5.2.3 şi 5.2.5.2.4 pot fi făcute dacă aptitudinea de utilizare a fost stabilită (de exemplu, coeficienţi k superiori, proporţii crescute de adaosuri, amestecuri de adaosuri şi de alte cimenturi), prin încercări.
(5)Conceptele de performanţă echivalentă (a se vedea 5.2.5.3 şi 5.2.5.4) pot fi aplicate pentru utilizarea adaosurilor când aptitudinea lor de utilizare a fost stabilită, prin încercări.
Notă: Aptitudinea de utilizare menţionată la (4) şi (5) se va stabili în conformitate cu Anexa J.
(6)Principiile generale şi condiţiile suplimentare de aplicare ale conceptului coeficientului k şi, de asemenea, principiile generale ale conceptului de performanţă echivalentă a betonului sau a combinaţiilor pentru utilizarea adaosurilor sunt date în paragrafele următoare.
Notă: CEN/TR 16639 furnizează informaţii mai detaliate asupra acestor concepte.
(7)Utilizarea cenuşilor ca adaosuri în betoane se face pe baza avizelor sanitare eliberate de organismele abilitate ale autorităţii de reglementare din domeniul sănătăţii şi numai pe baza rezultatelor unor cercetări experimentale prin care să se demonstreze comportarea betonului expus în anumite medii specifice în ceea ce priveşte caracteristicile de rezistenţă şi durabilitate în conformitate cu cerinţele formulate în Anexa J din SR EN 206 + A2:2021.
SUBSECŢIUNEA 2:5.2.5.2. Conceptul coeficient, k pentru cenuşi zburătoare, silice ultrafină şi zgură granulată de furnal măcinată
1.5.2.5.2.1. Generalităţi
(1)Conceptul coeficientului k este un concept prescriptiv. Acesta se bazează pe compararea performanţelor de durabilitate (sau rezistenţă, dacă este cazul, drept criteriu de aproximare a durabilităţii) a unui beton de referinţă ce conţine un ciment tip "A" faţă de un beton la care o parte din cimentul de tip "A" este înlocuită printr-un adaos, în funcţie de raportul apă/ciment şi conţinutul de apă.
(2)Conceptul coeficient k permite luarea în consideraţie a adaosurilor de tip II prin:
a)înlocuirea termenului "raport apă/ciment" cu "raport apă/(ciment + k x adaos)";
b)cantitatea de (ciment + k x adaos) nu este inferioară cerinţelor de dozaj minim de ciment pentru clasa de expunere considerată (a se vedea 5.3.2).
(3)Regulile de aplicare ale conceptului coeficient k la cenuşi volante, în conformitate cu SR EN 450-1, la silicea ultrafină, în conformitate cu SR EN 13263-1, şi la zgura granulată de furnal măcinată conform SR EN 15167-1, utilizate împreună cu un ciment de tip CEM I, în conformitate cu SR EN 197-1, sunt definite în paragrafele următoare.
2.5.2.5.2.2. Conceptul coeficient k pentru cenuşi zburătoare, în conformitate cu SR EN 450-1
(1)O valoare a coeficientului k de 0,4 este permisă pentru betonul preparat cu CEM I, în conformitate cu SR EN 197-1.
(2)În cazul utilizării unui ciment de tip CEM I, cantitatea maximă de cenuşă zburătoare care poate fi utilizată respectă următoarea cerinţă:
cenuşă zburătoare/ciment < = 0,33 (în masă)
(3)Dacă se utilizează o cantitate mai mare de cenuşă zburătoare, suplimentul nu se ia în considerare, nici pentru calculul raportului apă/(ciment + k x cenuşă), şi nici pentru stabilirea dozajului minim de ciment.
3.5.2.5.2.3. Conceptul coeficient k pentru silicea ultrafină de clasă 1, în conformitate cu SR EN 13263-1
(1)Valorile următoare ale lui k sunt permise, pentru un beton preparat cu ciment de tip CEM I (cu excepţia cimenturilor cu silice ultrafină), în conformitate cu SR EN 197-1:
a)pentru un raport apă/ciment specificat < = 0,45; k = 2,0
b)pentru un raport apă/ciment specificat > 0,45; k = 2,0, cu excepţia claselor de expunere XC şi XF, unde k = 1,0.
(2)Cantitatea maximă de silice ultrafină de clasa 1, ce poate fi luată în considerare, respectă cerinţa:
silice ultrafină/ciment < = 0,11 (în masă)
(3)Dacă se utilizează o cantitate mai mare de silice ultrafină de clasă 1, suplimentul nu se va lua în considerare nici pentru calculul raportului apă/(ciment + k x silice ultrafină), nici pentru dozajul minim de ciment.
(4)Dozajul minim de ciment nu este redus cu mai mult de 30 kg/m3 faţă de cantitatea de ciment necesară pentru încadrarea în clasele de expunere corespunzătoare.
4.5.2.5.2.4. Coeficientul k pentru zgură granulată de furnal măcinată, în conformitate cu SR EN 15167-1
(1)Valoarea coeficientului k de 0,6 este recomandată pentru betonul cu zgură granulată măcinată în conformitate cu SR EN 15167-1, în cazul în care betonul este preparat cu CEM I în conformitate cu SR EN 197-1. Se convine ca dozajul maxim de zgură de furnal granulată măcinată să fie astfel încât raportul dintre zgură şi ciment < = 1,0 în masă. Dacă se adaugă o cantitate mai mare de zgură de furnal granulată şi măcinată, cantitatea suplimentară nu va fi luată în considerare nici la calculul raportului apă/(ciment + k x zgură) şi nici pentru dozajul minim de ciment.