Partea 2 - Introducere - Normativ din 2023 pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului - Indicativ NE 012/1-2022

M.Of. 53 bis

În vigoare
Versiune de la: 19 Aprilie 2023
PARTEA 2:
CAPITOLUL 0:Introducere
(1)Prezentul normativ reprezintă reglementarea tehnică pentru producerea betonului în România pentru structurile turnate in-situ şi structurile prefabricate pentru clădiri şi construcţii inginereşti.
(2)Producerea betonului se realizează în conformitate cu prevederile prezentului normativ rezultat din revizuirea NE 012/1-2007 "Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat. Partea 1: Producerea betonului" având în principal ca bază standardul SR EN 206 + A2: 2021 "Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate".
(3)În cazul în care s-au efectuat completări/adaptări ale unor părţi ale standardului, pentru facilitarea urmăririi şi înţelegerii paragrafelor, s-a preluat integral textul, respectându-se numerotările din standard. Au fost considerate Anexele A, B, C (normativă), D, E, F (completată), G, H, K din standard şi au fost introduse suplimentar Anexele I, J, L, M, N, O. Anexele J, L şi M din normativ au alt conţinut decât al celor din standard.
(4)În particular, următoarele puncte au făcut obiectul revizuirii normativului:
a)adăugarea regulilor de aplicare pentru betonul armat dispers cu fibre şi betonul cu agregate reciclate;
b)revizuirea conceptului coeficientului k pentru cenuşă şi silice ultrafină şi adăugarea unor noi reguli pentru zgura de furnal granulată;
c)introducerea principiilor referitoare la conceptul de performanţă pentru utilizarea adaosurilor, de exemplu conceptul de performanţă echivalentă a betonului şi conceptul de performanţă echivalentă a combinaţiilor;
d)revizuirea şi adăugarea de noi concepte pentru evaluarea conformităţii;
e)includerea regulilor suplimentare pentru betonul autocompactant;
f)includerea unor cerinţe suplimentare pentru betonul utilizat la lucrări geotehnice (Anexa D);
g)includerea unor principii, concepte şi metode referitoare la abordarea de performanţă a durabilităţii (Anexa J).
(5)Contextul de aplicare a normativului în raport cu standardele şi reglementările tehnice pentru producerea betonului (materiale componente, proiectare, execuţie, metode de încercări etc.) este prezentat în Figura 1.
(6)Pentru aplicarea acestui normativ se utilizează standardele române, europene şi internaţionale la care se face referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).
(7)Acest normativ va fi aplicat, în condiţii climatice şi geografice specifice României şi cu niveluri de protecţie stabilite pe baza experienţei actuale naţionale şi internaţionale. Valorile limită impuse pentru compoziţia şi proprietăţile betonului au fost introduse în prezentul normativ pentru a acoperi aceste situaţii.
(8)Acest normativ conţine reguli de utilizare a materialelor componente care sunt acoperite de standarde, evaluări tehnice europene sau agremente tehnice în construcţii emise în România.
(9)Dacă betonul este conform valorilor specificate, se consideră că şi în structură acesta satisface cerinţele de durabilitate pentru utilizarea prevăzută în condiţiile de mediu specificate în măsura în care:
a)clasele de expunere au fost corect selectate;
b)grosimea stratului de acoperire cu beton este cel puţin egală cu cea prevăzută în standarde de calcul relevante pentru condiţii de mediu specifice, prezentate în SR EN 1992-1-1;
c)betonul a fost pus în operă corespunzător, compactat şi tratat/protejat, în conformitate cu NE 012/2;
d)este realizată o întreţinere corespunzătoare pe durata de viaţă a construcţiei.
(10)Conceptele bazate pe performanţă sunt prezentate ca alternativă informativă la conceptul prescriptiv al valorilor limită.
(11)În cazul în care betonul este conform cu prezentul normativ, acesta satisface cerinţele de bază ale materialelor care se utilizează în cele trei clase de execuţie definite în NE 012/2.
Figura 1. Relaţiile dintre standardul SR EN 206, normativul NE 012/1-2022 şi standardele pentru proiectare şi executare, standardele referitoare la materiale componente şi standardele de încercări
CAPITOLUL 1:1. Domeniu de aplicare
(1)Acest normativ se aplică pentru producerea betonului destinat structurilor turnate in-situ şi structurilor prefabricate pentru clădiri şi construcţii inginereşti, pentru următoarele tipuri de beton:
a)greu, uşor sau de densitate normală;
b)gata de utilizare sau produs într-o fabrică de prefabricate;
c)compactat sau autocompactant, în aşa fel încât cantitatea de aer oclus, alta decât din aerul antrenat, să fie neglijabilă;
d)preparat pe şantier utilizat numai în condiţiile formulate în NE 012/2.
(2)Prezentul normativ specifică cerinţele pentru:
a)materialele componente ale betonului;
b)proprietăţile betonului proaspăt şi întărit şi verificarea lor;
c)limitările impuse compoziţiei betonului;
d)specificaţiile betonului;
e)livrarea betonului proaspăt;
f)procedurile de control ale producţiei;
g)criteriile de conformitate şi evaluarea conformităţii;
h)calificarea şi experienţa profesională a personalului implicat în producţia şi controlul producţiei de beton.
(3)Alte standarde europene referitoare la produse specifice, de exemplu produse prefabricate sau procese care intră în domeniul de aplicare a prezentului normativ, pot necesita sau permite derogări în raport cu prezentul document.
(4)Cerinţe complementare sau diferite pot fi date în alte reglementări tehnice/standarde europene specifice, de exemplu:
a)beton rutier sau alte suprafeţe circulabile (de exemplu, îmbrăcăminţi rutiere din beton în conformitate cu SR EN 13877-1 şi SR EN 13877-2);
b)tehnologii speciale (de exemplu, beton torcretat în conformitate cu SR EN 14487).
(5)Cerinţe complementare sau modalităţi diferite de efectuare a încercărilor, sunt necesare, de exemplu pentru:
a)beton pentru structuri masive (de exemplu: baraje);
b)beton predozat;
c)beton cu dimensiunea Dmax inferioară sau egală cu 4 mm (mortar);
d)beton autocompactant (BAC) ce conţine agregate uşoare sau grele;
e)beton cu structura deschisă (de exemplu beton drenant).
(6)Acest normativ nu se aplică pentru:
a)beton celular;
b)beton spumat;
c)beton uşor cu masă volumică mai mică de 800 kg/m3;
d)beton refractar.
(7)Acest normativ nu conţine cerinţe referitoare la sănătate şi securitate, pentru protecţia operatorilor în timpul producţiei şi livrării betonului.
CAPITOLUL 2:2. Documente de referinţă
(1)Documentele de referinţă minim aplicabile cu caracter legislativ sunt prezentate în continuare:
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată " cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 668/2017 privind stabilirea condiţiilor pentru comercializarea produselor pentru construcţii;
- Hotărârea Guvernului nr. 750/2017 pentru modificarea anexei nr. 5 - Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii - la Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii.
(2)Documentele prezentate în continuare sunt indispensabile pentru aplicarea acestui normativ. Pentru referinţele datate, se aplică numai ediţia citată. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a documentului la care se face referire (inclusiv erate şi amendamente), cu excepţia standardelor armonizate, caz în care trebuie aplicată ediţia citată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE).
(3)Acest normativ conţine trimiteri la referinţe datate sau nedatate, prevederi din alte publicaţii. Aceste referinţe sunt citate în locul corespunzător din text şi publicaţiile sunt enumerate mai jos.
(4)În cazul unei referinţe la un proiect de standard european, prevederile naţionale pot fi aplicate până când acesta este disponibil în forma finală.
(5)Standardele naţionale de referinţă sunt prezentate în continuare.

Nr. Crt.

Indicativ

Titlu

1.

SR EN 196-2

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 2: Analiza chimică a cimentului

2.

SR EN 197-1

Ciment - Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale

3.

SR EN 197-5

Ciment. Partea 5: Ciment Portland compozit CEM II/C-M şi Ciment compozit CEM VI

4.

SR EN 206 + A2:2021

Beton. Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate

5.

prEN 206-100

Exposure resistance classes

6.

SR EN 450-1

Cenuşă zburătoare pentru beton. Partea 1: Definiţii, condiţii şi criterii de conformitate

7.

SR EN 933-1

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii. Analiza granulometrică prin cernere

8.

SR EN 934-1

Aditivi pentru beton, mortar si pasta. Partea 1: Cerinţe comune

9.

SR EN 934-2

Aditivi pentru beton, mortar si pasta. Partea 2: Aditivi pentru beton. Definiţii, condiţii, conformitate, marcare şi etichetare

10.

SR EN 1008

Apa de preparare pentru beton - Specificaţii pentru prelevare, încercare şi evaluare a aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a apelor recuperate din procese ale industriei de beton, ca apă de preparare pentru beton

11.

SR EN 1097-1

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval)

12.

SR EN 1097-2

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea rezistenţei la sfărâmare

13.

SR EN 1097-3

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 3: Metode pentru determinare masei volumice în vrac şi a porozităţii intergranulare

14.

SR EN 1097-6

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor Partea 6: Determinarea densităţii şi a absorbţiei de apă a granulelor

15.

SR EN 1262

Agenţi activi de suprafaţă. Determinarea valorii pH-ului soluţiilor sau dispersiilor.

16.

SR EN 1367-1

Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ

17.

SR EN 1367-2

Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor. Partea 2: Încercarea cu sulfat de magneziu

18.

SR EN 1536

Execuţia lucrărilor geotehnice speciale - Piloţi foraţi

19.

SR EN 1538

Execuţia lucrărilor geotehnice speciale - Pereţi mulaţi

20.

SR EN 1992

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Standard pe părţi

21.

pr EN 1992-1-1

Eurocode 2: Design of concrete structures - Part 1-1: General rules - Rules for buildings, bridges and civil engineering structures

22.

SR 3518

Încercări pe betoane. Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ prin măsurarea variaţiei rezistenţei la compresiune şi/sau modulului de elasticitate dinamic relativ

23.

SR EN 1262

Agenţi activi de suprafaţă. Determinarea valorii pH-ului soluţiilor şi dispersiilor

24.

SR ISO 7150-1

Calitatea apei Determinarea conţinutului de amoniu. Partea 1: Metoda spectrometrică manuală

25.

SR EN ISO 7980

Calitatea apei. Determinarea conţinutului de calciu şi magneziu. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică

26.

STAS 10329

Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot

27.

STAS 10812

Puritatea aerului. Determinarea amoniacului

28.

STAS 10814

Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat

29.

STAS 10943

Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de acid clorhidric

30.

STAS 10946

Puritatea aerului. Determinarea clorului

31.

SR EN 12350-1

Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare

32.

SR EN 12350-2

Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercare de tasare

33.

SR EN 12350-3

Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe

34.

SR EN 12350-4

Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare

35.

SR EN 12350-5

Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de răspândire

36.

SR EN 12350-6

Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitate

37.

SR EN 12350-7

Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer. Metode prin presiune

38.

SR EN 12350-8

Încercare pe beton proaspăt. Partea 8: Beton autocompactant. Încercarea la răspândire din tasare

39.

SR EN 12350-9

Încercare pe beton proaspăt. Partea 9: Beton autocompactant. Încercare cu pâlnia V

40.

SR EN 12350-10

Încercare pe beton proaspăt. Partea 10: Beton autocompactant. Încercare cu cutia L

41.

SR EN 12350-11

Încercare pe beton proaspăt. Partea 11: Beton autocompactant. Încercare de segregare pe sită

42.

SR EN 12350-12

Încercare pe beton proaspăt. Partea 12: Beton autocompactant. Încercare cu inelul J

43.

SR EN 12390-1

Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi alte cerinţe pentru epruvete şi tipare

44.

SR EN 12390-2

Încercare pe beton întărit. Partea 2: Pregătirea şi păstrarea epruvetelor pentru încercări de rezistenţă

45.

SR EN 12390-3

Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune a epruvetelor

46.

SR EN 12390-4

Încercare pe beton întărit. Partea 4: Rezistenţa la compresiune. Caracteristicile maşinilor de încercare

47.

SR EN 12390-5

Încercare pe beton întărit. Partea 5: Rezistenţa la încovoiere a epruvetelor

48.

SR EN 12390-6

Încercare pe beton întărit. Partea 6: Rezistenţa la întindere prin despicare a epruvetelor

49.

SR EN 12390-7

Încercare pe beton întărit. Partea 7: Densitatea betonului întărit

50.

SR EN 12390-8

Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de pătrundere a apei sub presiune

51.

SR CEN/TS 12390-9

Încercare pe beton întărit. Partea 9: Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ cu ajutorul sărurilor de dezgheţare. Exfoliere

52.

SR EN 12390-10

Încercări pe beton întărit. Partea 10: Determinarea rezistenţei la carbonatare a betonului la nivelurile atmosferice de dioxid de carbon

53.

SR EN 12390-11

Încercări pe beton întărit. Partea 11: Determinarea rezistenţei betonului la cloruri, difuzie unidirecţională

54.

SR EN 12390-12

Încercări pe beton întărit. Partea 12: Determinarea rezistenţei la carbonatare a betonului. Metoda de carbonatare accelerată

55.

SR EN 12390-18

Încercări pe beton întărit - Partea 18: Determinarea coeficientului de migrare a clorurilor

56.

prEN 12390-19

Testing of hardened concrete - Part 19: Determination of resistivity

57.

SR EN 12504-1

Încercări pe beton în structuri. Partea 1: Carote. Prelevare, examinare şi încercări la compresiune

58.

SR EN 12504-2

Încercări pe beton în structuri. Partea 2: Încercări nedistructive. Determinarea indicelui de recul

59.

SR EN 12504-3

Încercări pe beton în structuri. Partea 3: Determinarea forţei de smulgere

60.

SR EN 12504-4

Încercări pe beton în structuri. Partea 4: Determinarea vitezei de propagare a ultrasunetelor

61.

SR EN 12620

Agregate pentru beton

62.

SR EN 12699

Execuţia lucrărilor geotehnice speciale - Piloţi de îndesare

63.

SR EN 12878

Pigmenţi pentru colorarea materialelor de construcţie pe bază de ciment şi/sau var. Specificaţii şi metode de încercare

64.

SR EN 13055

Agregate uşoare.

65.

SR EN 13242

Agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic pentru utilizare în ingineria civilă şi în construcţii de drumuri

66.

SR EN 13263-1

Silice ultrafină pentru beton - Partea 1: Definiţii, condiţii şi criterii de conformitate

67.

SR EN 13263-2

Silice ultrafină pentru beton - Partea 2: Evaluarea conformităţii

68.

SR EN 13369

Reguli comune pentru produse prefabricate de beton

69.

SR 13536

Evaluarea agresivităţii apei, solului şi gazelor asupra betonului. Prelevarea şi analizarea eşantioanelor de apă şi sol.

70.

SR EN 13577

Atac chimic asupra betonului. Determinarea conţinutului de dioxid de carbon agresiv din apă

71.

SR EN 13670

Execuţia structurilor de beton.

72.

SR EN 13791

Evaluarea in-situ a rezistenţei la compresiune betonului din structuri şi din elemente prefabricate

73.

SR CR 13902

Metode de încercare pentru determinarea raportului apă/ciment în betonul proaspăt

74.

SR EN 14199

Execuţia lucrărilor geotehnice speciale - Micropiloţi

75.

SR EN 14216

Ciment. Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor speciale cu căldură de hidratare foarte redusă

76.

SR EN 14488-7

Încercări pe beton care se aplică prin pulverizare. Partea 7. Conţinutul de fibre al betonului armat cu fibre

77.

SR EN 14647

Ciment de aluminat de calciu. Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate

78.

SR EN 14721

Metode de încercare pentru beton cu fibre metalice. Măsurarea conţinutului de fibre din betonul proaspăt sau întărit

79.

SR EN 14889-1

Fibre pentru beton. Partea 1: Fibre de oţel. Definiţii, specificaţii şi conformitate

80.

SR EN 14889-2

Fibre pentru beton. Partea 2: Fibre de polimer. Definiţii, specificaţii şi conformitate

81.

SR EN 15167-1

Zgură granulată de furnal măcinată pentru utilizare în beton, mortar şi pastă. Partea 1: Definiţii, specificaţii şi criterii de conformitate

82.

SR EN 15743

Ciment supersulfatat. Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate

83.

SR ISO 16204

Durability - Service life design of concrete structures

84.

SR EN 16502

Metoda de încercare pentru determinarea gradului de aciditate al solului în conformitate cu Baumann Gully

85.

SR CEN/TR 16563

Principles of the equivalent durability procedure

86.

SR CEN/TR 16639

Use of k-value concept, equivalent concrete performance concept and equivalent performance of combinations concept

87.

SR EN 13535:2009

(ASTM C 173/C 173M) - Metode de încercare pentru determinarea conţinutului de aer al betonului proaspăt, prin metoda volumetrică.

(6)Se utilizează cele mai recente ediţii ale standardelor române de referinţă, împreună cu, după caz, anexele naţionale, amendamentele şi eratele publicate de către organismul naţional de standardizare.
(7)Reglementările tehnice de referinţă sunt prezentate în continuare.

Nr. crt.

Reglementare tehnică/cercetare prenormativă

1.

Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industrial, Indicativ C 170-1987, aprobat prin Decizia preşedintelui Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii nr. 41/1987, denumit în continuare în acest document normativ C 107

2.

Normativ pentru producerea şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat. Partea 2: Executarea lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2-2010, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2.514/2010, denumit în continuare în acest document normativ NE 012/2.

3.

Normativ privind evaluarea in situ a rezistenţei betonului din construcţiile existente, indicativ NP 137-2014, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2.395/2014, denumit în continuare în acest document normativ NP 137.

4.

Normativ privind calculul performanţelor termoenergetice ale elementelor de construcţie ale clădirilor, Indicativ C 107/3 - din cadrul Reglementării tehnice "Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor", indicativ C 107-2005, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.055/2005, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare în acest document normativ C 107/3.

5.

Normativ pentru protecţia anticorozivă a elementelor din beton ale suprastructurilor podurilor expuse factorilor climatici, noxelor şi acţiunii fondanţilor chimici utilizaţi pe timp de iarnă, indicativ CD 139-2002, aprobat prin Decizia preşedintelui Administraţiei Naţionale a Drumurilor din România nr. 240/2002, denumit în continuare în acest document normativ CD 139.

(8)Cercetările prenormative de referinţă utilizate în cadrul normativului sunt:
a)cercetare prenormativă - Stabilirea, în funcţie de domeniul de utilizare, a cerinţelor pentru caracteristicile betonului determinate prin aplicarea standardelor europene armonizate. Metode bazate pe încercări, elaborată de Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti în cadrul contractului nr. 448/2010, având ca beneficiar Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei;
b)cercetare prenormativă - Beton autocompactant, elaborată de Institutul de Cercetări Pentru Echipamente şi Tehnologii în Construcţii în cadrul contractului nr. 435/2009, având ca beneficiar Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
(9)Reglementările tehnice de referinţă citate în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată de către autorităţile de reglementare de resort.
CAPITOLUL 3:3. Termeni, definiţii, simboluri şi prescurtări
(1)Termenii, definiţiile, simbolurile şi prescurtările sunt cele prevăzute la art. 3 din SR EN 206 + A2:2021.
3.1.Termeni şi definiţii
3.1.4.Beton întărit
3.1.4.5.Element masiv
Se consideră element masiv acel element a cărui cea mai mică dimensiune este de cel puţin 0,8 m sau cele cu grosimea de > 0,5 m, dacă volumul acestora depăşeşte 100 m3.
CAPITOLUL 4:4. Clasificare
SUBCAPITOLUL 0:
(1)Clasificarea betonului se face conform prevederilor art. 4 din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 1:4.1. Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător
SECŢIUNEA 0:
(1)Acţiunile datorate mediului înconjurător sunt clasificate în clase de expunere şi sunt date în Tabelul 1 cu completări faţă de tabelul prezentat în standard. Exemplele sunt indicate cu titlul informativ.
(2)Intră în atribuţiile factorilor decizionali (proiectanţi, executanţi, verificatori de proiecte atestaţi etc.) verificarea şi încadrarea corectă a elementelor/structurilor în clase de expunere la acţiunea mediului înconjurător în vederea stabilirii caracteristicilor betonului pentru asigurarea durabilităţii, respectiv a duratei de viaţă pentru elementele/structurile care-l încorporează. Producătorii de beton trebuie să asigure corespondenţa dintre clasele de expunere şi criteriile privind compoziţia betonului şi să notifice eventualele neconcordanţe executantului.
(3)Încadrarea eronată sau neîncadrarea elementelor/structurilor de beton în clase de expunere la acţiunea mediului înconjurător are consecinţe negative asupra durabilităţii elementelor/structurilor.
SECŢIUNEA 1:4.1.1. Semnificaţia claselor de expunere
(1)Clasele de expunere sunt definite în funcţie de mecanismele de degradare avute în vedere pe durata de viaţă a betonului. Notaţia utilizată pentru identificarea acestor clase este formată din două litere şi o cifră.
(2)Prima literă este X (de la eXposure în limba engleză) urmată de o alta care se referă la mecanismul de degradare considerat, astfel:
- C de la Carbonation (Carbonatare)
- D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheţ)
- S de la Seawater (Apă de mare)
- F de la Frost (Ingheţ)
- A de la Aggressive environment (Mediu agresiv chimic)
- M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune)
A doua literă este urmată de o cifră care se referă la nivelul de umiditate (XC, XD, XS, XF) sau nivelul de agresivitate (XA, XM).
Nota 1: Alegerea claselor de expunere depinde de cerinţele în vigoare la locul unde betonul este utilizat. Această clasificare a expunerilor nu exclude luarea în considerare a unor condiţii de mediu particulare existente la locul unde betonul este utilizat, sau aplicarea unor măsuri de protecţie suplimentare cum ar fi utilizarea de oţel inoxidabil sau alt metal rezistent la coroziune şi/sau utilizarea de acoperiri protectoare pentru beton sau armături.
Nota 2: Ori de câte ori este cazul, se va acorda atenţia cuvenită prevenirii apariţiei coroziunii electrochimice a oţelului beton cu consecinţe negative asupra funcţionalităţii elementelor/structurilor din beton armat şi precomprimat.
(3)În cazul atacului chimic, determinarea agresivităţii apei, solului şi gazelor asupra betonului se va face conform SR 13536. Pot fi necesare studii particulare pentru determinarea claselor de expunere adecvate în cazul în care:
a)nu se încadrează în limitele Tabelului 2;
b)conţin alte substanţe agresive;
c)solul sau apa sunt poluate chimic;
d)prezintă o viteză de curgere a apei ridicată în combinaţie cu anumite substanţe chimice prezentate în Tabelul 2.
1.Tabelul 1. Clase de expunere

Denumirea clasei

Descrierea mediului înconjurător

Exemple informative ilustrând alegerea claselor de expunere

1 Niciun risc de coroziune sau atac

X0

Beton simplu şi fără piese metalice înglobate. Toate expunerile, cu excepţia cazurilor de îngheţ-dezgheţ, de abraziune şi de atac chimic.

Pentru beton armat sau cu piese metalice înglobate: Foarte uscat

Beton la interiorul clădirilor unde conţinutul de umiditate al aerului ambiant este foarte redus.

2 Coroziunea datorată carbonatării

Când betonul care conţine armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer şi umiditate, expunerea este clasificată în modul următor:

Notă: Condiţiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul ce acoperă armăturile sau piesele metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că reflectă umiditatea ambiantă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiante poate fi acceptabilă. Situaţia nu poate fi aceeaşi dacă există o barieră între beton şi mediul său înconjurător (acoperirea betonului cu un material de protecţie).

XC1

Uscat sau permanent umed

Beton în interiorul clădirilor unde gradul de umiditate a mediului ambiant este redus (inclusiv bucătăriile, băile şi spălătoriile clădirilor de locuit).

Beton imersat permanent în apă.

XC2

Umed, rareori uscat

Suprafeţe de beton în contact cu apa pe termen lung (de exemplu elemente ale rezervoarelor de apă).

Un mare număr de fundaţii.

XC3

Umiditate moderată

Beton în interiorul clădirilor unde umiditatea mediului ambiant este medie sau ridicată (bucătării, băi, spălătorii profesionale altele decât cele ale clădirilor de locuit).

Beton la exterior, însă la adăpost de intemperii (elemente la care aerul din exterior are acces constant sau des, de exemplu: hale deschise).

XC4

Alternanţă umiditate - uscare

Suprafeţe supuse contactului cu apa, dar care nu intră în clasa de expunere XC2 (elemente exterioare expuse intemperiilor).

3 Coroziunea datorată clorurilor având altă origine decât cea marină

Când betonul care conţine armături sau piese metalice înglobate, este în contact cu apa având altă origine decât cea marină, conţinând cloruri, inclusiv din sărurile pentru dezgheţare, clasele de expunere sunt după cum urmează:

Notă: În ceea ce priveşte condiţiile de umiditate, a se vedea secţiunea 2 din acest tabel.

XD1

Umiditate moderată

Suprafeţe de beton expuse la cloruri transportate de curenţi de aer (de exemplu suprafeţele expuse agenţilor de dezgheţare de pe suprafaţa carosabilă, pulverizaţi şi transportaţi de curenţii de aer, la garaje etc.).

XD2

Umed, rar uscat

Piscine, rezervoare.

Beton expus apelor industriale conţinând cloruri.

XD3

Alternanţă umiditate - uscare

Elemente ale podurilor, ziduri de sprijin, expuse stropirii apei conţinând cloruri.

Şosele, dalele parcajelor de staţionare a vehiculelor.

4 Coroziunea datorată clorurilor din apa de mare

Când betonul care conţine armături sau piese metalice înglobate, este pus în contact cu cloruri din apa de mare, sau expus acţiunii aerului ce vehiculează săruri marine, clasele de expunere sunt următoarele:

XS1

Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine, însă nu sunt în contact direct cu apa de mare

Structuri pe, sau în apropierea litoralului (agresivitatea atmosferică marină acţionează asupra construcţiilor din beton, beton armat pe o distanţă de 5 km de ţărm).

XS2

Imersate în permanenţă

Elemente de structuri marine.

XS3

Zone de variaţie a nivelului mării, zone supuse stropirii sau ceţei

Elemente de structuri marine.

5 Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare

Când betonul este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ, atunci când este umed, clasele de expunere sunt următoarele:

XF1

Saturaţie moderată cu apă fără agenţi de dezgheţare

Suprafeţe verticale ale betonului expuse la ploaie şi la îngheţ.

XF2

Saturaţie moderată cu apă, cu agenţi de dezgheţare

Suprafeţe verticale ale betonului din lucrări rutiere expuse la îngheţ şi curenţilor de aer ce vehiculează agenţi de dezgheţare.

XF3

Saturaţie puternică cu apă, fără agenţi de dezgheţare

Suprafeţe orizontale ale betonului expuse la ploaie şi la îngheţ.

XF4

Saturaţie puternică cu apă, cu agenţi de dezgheţare sau apă de mare/ape naturale conţinând cloruri

Şosele şi tabliere de pod expuse la agenţi de dezgheţare. Suprafeţele verticale ale betonului expuse la îngheţ şi supuse direct stropirii cu agenţi de dezgheţare.

Zonele structurilor marine expuse la îngheţ şi supuse stropirii cu agenţi de dezgheţare

6 Atac chimic

Când betonul este expus la atac chimic, care survine din soluri naturale, ape de suprafaţă şi ape subterane, clasificarea se face după cum se indică în Tabelul 2. Clasificarea apelor de mare depinde de localizarea geografică, în consecinţă se aplică clasificarea valabilă pe locul de utilizare a betonului.

XA1

Mediu înconjurător cu agresivitate chimică slabă, conform Tabelului 2

XA2

Mediu înconjurător cu agresivitate chimică moderată, conform Tabelului 2

XA3

Mediu înconjurător cu agresivitate chimică intensă, conform Tabelului 2

7 Solicitarea mecanică a betonului prin uzură

Dacă betonul de expunere

este supus unor solicitări mecanice care produc uzura acestuia, atunci acest tip poate fi clasificat după cum urmează:

XM1

Solicitare moderată de uzură

Elemente din incinte supuse la circulaţia vehiculelor echipate cu anvelope.

XM2

Solicitare intensă de uzură

Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia stivuitoarelor echipate cu anvelope sau bandaje de cauciuc.

XM3

Solicitare foarte intensă de uzură

Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia stivuitoarelor echipate cu bandaje de elastomeri/metalice sau maşini cu şenile.

Nota 1: Betonul poate fi supus la mai multe din acţiunile descrise în Tabelul 1, în acest caz, condiţiile de mediu înconjurător la care el este supus, pot fi exprimate sub formă de combinaţii de clase de expunere. În Tabelul 1a se prezintă exemple de astfel de combinaţii. Părţile unui anumit element structural pot fi expuse la diferite acţiuni de mediu.
Nota 2: Când betonul este expus la atac chimic care provine din atmosferă cu agenţi agresivi în stare gazoasă şi solidă, clasificarea se face după cum se indică în Anexa I. In acest caz, cerinţele privind materialele componente şi betonul sunt prevăzute în documentul "Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale", indicativ C 170.
2.Tabelul 1a. Combinaţii de clase de expunere

Expunere

Combinaţii de clase de expunere

Descriere

Exemple

BNA(1)

BA(2)/BP(3)

La interior

Interiorul clădirilor cu destinaţie de locuit sau birouri

X0

XC1

Plăcile planşeelor parcajelor subterane în centre comerciale

XC4, XD3, XM1

La exterior

Fără îngheţ

Fundaţii sub nivelul de îngheţ

X0

XC2

Cu îngheţ dar fără contact cu ploaia

Garaje deschise acoperite, pasaje etc.

XF1

XC3 + XF1

Îngheţ şi contact cu ploaia

Elemente exterioare expuse la ploaie.

XF1

XC4 + XF1

Îngheţ-dezgheţ cu agenţi de dezgheţare

Elemente ale infrastructurii rutiere orizontale.

XM2 + XF4

XM2 + XD3 + XF4 + XC4

Verticale (în zona de stropire).

XF4

XF4 + XD3 + XC4

Mediu marin

Fără contact cu apa de mare (aerul marin până la 5 km de coastă)

Expunere

Combinaţii de clase de expunere

Cu îngheţ

Elemente exterioare ale construcţiilor expuse ploii în zonele litorale.

XF2

XC4 + XS1 + XF2

În contact cu apa de mare

Imersate

Elemente structurale sub apă.

XA1 (XA2)

XC1 + XS2 + XA1 (XA2)

Elemente supuse stropirii

Pereţii cheiurilor.

XF4 + XA2

(XA1)

XC4 + XS3 + XF4 + XA2 (XA1)

1)Beton nearmat

2)Beton armat

3)Beton precomprimat

(4)Mediile înconjurătoare chimic agresive, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri şi ape subterane naturale la o temperatură apă/sol cuprinsă între 5°C şi 25°C şi în cazurile în care viteza de scurgere a apei este suficient de mică pentru a fi considerată în condiţii statice.
(5)Alegerea claselor se face în raport de caracteristicile chimice ce conduc la agresiunea cea mai intensă.
(6)Când cel puţin două caracteristici agresive conduc la aceeaşi clasă, mediul înconjurător se clasifică în categoria imediat superioară, dacă un studiu specific nu a demonstrat că aceasta nu este necesară.
Tabelul 2. Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare la atacul chimic al solurilor naturale şi apelor subterane

Caracteristici chimice

Metode de încercări de referinţă

XA1

XA2

XA3

Ape subterane

SO42-, mg/l

SR EN 196-2

> = 200 şi < = 600

> 600 şi < = 3000

> 3000 şi < = 6000

pH

SR EN 1262

< = 6,5 şi > = 5,5

< = 5,5 şi > = 4,5

< 4,5 şi > = 4,0

CO2 agresiv, în mg/l

SR EN 13577

> = 15 şi < = 40

> 40 şi < = 100

> 100 până la saturaţie

NH4+ , mg/l

SR ISO 7150-1

> = 15 şi < = 30

> 30 şi < = 60

> 60 şi < = 100

Mg2+ , mg/l

SR EN ISO 7980

> = 300 şi < = 1000

> 1000 şi < = 3000

> 3000 până la saturaţie

Sol

SO42-, mg/la total

SR EN 196-2b

> = 2000 şi < = 3000c

> 3000c şi < = 12000

> 12000c şi < = 24000

Aciditate în conformitate cu Baumann Gully, ml/kg

SR EN 16502

> 200

Nu sunt întâlnite în practică

aSolurile argiloase a căror permeabilitate este inferioară valorii de 10-5 m/s, pot fi clasate într-o clasă inferioară.

bMetoda de încercare prevede extracţia SO42- cu acid clorhidric; alternativ este posibil de a proceda la această extracţie cu apă, dacă aceasta este admisă la locul de utilizare a betonului.

cLimita de 3000 mg/kg se reduce la 2000 mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de sulfat în beton datorită ciclurilor uscare-umezire, sau prin sucţiune capilară.

Notă: Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale şi apelor subterane indicate în Tabelul 2 se aplică şi apelor supraterane staţionare în contact cu suprafaţa betonului.
SUBCAPITOLUL 2:4.2. Clasificarea proprietăţilor betonului proaspăt
(1)Clasificarea proprietăţilor betonului proaspăt se face conform prevederilor art. 4.2 din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 3:4.3. Clasificarea proprietăţilor betonului întărit
(1)Clasificarea proprietăţilor betonului întărit se face conform prevederilor art. 4.3 din SR EN 206 + A2:2021.
CAPITOLUL 5:5. Cerinţe pentru beton şi metode de verificare
SUBCAPITOLUL 0:
(1)Cerinţele pentru beton şi metodele de verificare sunt cele prevăzute la art. 5 din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 1:5.1. Cerinţe de bază pentru materiale componente
SECŢIUNEA 0:
(1)Cerinţele de bază pentru materialele componente sunt cele prevăzute la art. 5.1 din SR EN 206 + A2:2021 şi anume: art. 5.1.2 pentru ciment, 5.1.3 pentru agregate, 5.1.4 pentru apă, 5.1.5 pentru aditivi, 5.1.6 pentru adaosuri şi 5.1.7 pentru fibre.
SECŢIUNEA 1:5.1.1. Generalităţi
(1)În betonul produs în conformitate cu acest normativ se utilizează numai materiale componente cu aptitudinea de utilizare stabilită pentru cerinţele specificate.
(2)Când nu există standarde europene pentru un material special care se referă la utilizarea acestui material component în beton, în conformitate cu acest normativ, sau când un standard european existent nu tratează un astfel de material, aptitudinea de utilizare poate fi stabilită prin:
a)evaluare tehnică europeană care se referă, în special, la utilizarea materialului component în beton, în conformitate cu standardul SR EN 206 + A2:2021;
b)agrement tehnic în construcţii, referitor la utilizarea materialului component în beton, în conformitate cu prezentul normativ sau standarde europene relevante.
(3)Materialele componente nu vor conţine substanţe nocive în cantităţi care pot avea un efect dăunător asupra durabilităţii betonului sau provoacă coroziunea armăturilor şi trebuie să fie potrivite pentru utilizarea preconizată - prepararea betonului.
Nota 1: Atunci când aptitudinea de utilizare a unui material component a fost stabilită, aceasta nu semnifică faptul că poate fi utilizat în toate aplicaţiile prevăzute şi pentru toate compoziţiile de beton.
Nota 2: Agrementele tehnice în construcţii şi Evaluările tehnice europene pentru materialele componente sau procedee stabilesc aptitudinea generală de utilizare în conformitate cu prezentul normativ. SR EN 206 + A2:2021 nu este un standard european armonizat şi regulile privind durabilitatea betonului sunt date în conformitate cu acest normativ. Pentru stabilirea unei aptitudini de utilizare particulare este necesar să se evalueze "procedeul"/materialul component în raport cu regulile privind asigurarea durabilităţii în conformitate cu acest normativ, Eurocodul 2 (SR EN 1992-1-1), SR EN 13670 şi anexele lor naţionale.
SECŢIUNEA 2:5.1.2. Ciment
(1)Aptitudinea generală de utilizare pentru cimenturi este stabilită conform SR EN 197-1.
(2)Aptitudinea de utilizare pentru betonul destinat structurilor masive (de exemplu barajele) poate fi stabilită pentru cimenturile speciale cu căldură de hidratare redusă sau foarte redusă, fabricate în conformitate cu SR EN 197-1 sau SR EN 14216.
(3)Aptitudinea de utilizare pentru betonul uzual fabricat cu cimenturi în conformitate cu standarde europene nearmonizate poate fi stabilită după acceptarea acestor standarde ca standarde de referinţă şi definirea regulilor de proiectare, respectiv utilizare, în SR EN 1992, SR EN 13369 şi SR EN 13670 cu anexele lor naţionale, cu includerea rezultatelor experimentale conform Anexei J.
(4)Aptitudinile de utilizare pentru cimenturile cu aluminat de calciu (în conformitate cu SR EN 14647) şi pentru cimenturile supersulfatate (în conformitate cu SR EN 15743) pot fi stabilite prin reglementări naţionale. Când se utilizează cimenturi în conformitate cu SR EN 14647 sau SR EN 15743, vehiculele de transport, silozurile, sistemele locale de transport sunt golite înainte de utilizarea acestor cimenturi şi după utilizarea acestora.
Notă: Pentru alte cimenturi care nu sunt cuprinse în SR EN 197-1 aptitudinea generală de utilizare se face pe baza prevederilor altor standarde europene de cimenturi în vigoare, privind proiectarea şi executarea lucrărilor, a standardelor naţionale elaborate având în vedere principii şi proceduri recunoscute care sunt în conformitate cu prezentul normativ. Pentru toate cimenturile pentru care nu există experienţă de utilizare în betoane în ţară, introducerea acestora în reglementări se va face numai pe baza unor rezultate ale cercetărilor experimentale prin care să se demonstreze comportarea betoanelor la diferite tipuri de solicitări fizico-mecanice şi de mediu, în conformitate cu acest normativ. Detalii sunt prezentate în Anexa normativă J.
(5)Compatibilitatea aditivilor cu cimenturile utilizate se verifică prin încercări iniţiale, conform Anexei A din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 2:5.2. Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului
SECŢIUNEA 0:
(1)Cerinţele de bază pentru compoziţia betonului sunt cele prevăzute la art. 5.2 din SR EN 206 + A2:2021 şi anume alegerea cimentului - art. 5.2.2, utilizarea agregatelor - art. 5.2.3, utilizarea apelor reciclate - art. 5.2.4, utilizarea adaosurilor - art. 5.2.5, utilizarea aditivilor - art. 5.2.6, utilizarea fibrelor - art. 5.2.7.
SECŢIUNEA 1:5.2.1. Generalităţi
(1)Compoziţia betonului şi materialele componente pentru betonul cu proprietăţi specificate sau cu compoziţia prescrisă sunt alese (a se vedea 6.1) astfel încât să satisfacă cerinţele specificate pentru betonul proaspăt şi întărit, inclusiv consistenţa, densitatea, rezistenţa, durabilitatea, protecţia contra coroziunii a pieselor din oţel înglobate, ţinând seama de procedeele de producţie şi metoda prin care se intenţionează să se execute lucrările de beton.
(2)Când acestea nu sunt precizate în specificaţie, producătorul de beton selecţionează tipurile şi clasele de materiale componente dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită pentru condiţiile de mediu specifice.
(3)Dacă nu există prescripţii contrare (de exemplu, betonul drenant), compoziţia betonului se stabileşte astfel încât să fie asigurată o densitate maximă a scheletului mineral şi să reducă la minimum fenomenele de segregare şi de separare a apei din betonul proaspăt.
(4)În cazul betonului cu proprietăţi specificate, valorile limită se specifică în termeni de valori minime sau maxime, iar în cazul betonului cu compoziţia prescrisă, aceasta se specifică prin valori ţintă.
Notă: Proprietăţile cerute ale betonului pentru utilizarea într-o structură, nu sunt atinse decât respectând reglementările tehnice şi procedurile de punere în operă ale betonului proaspăt în şantier. De asemenea, suplimentar faţă de condiţiile prevăzute în acest normativ este necesar ca, înainte de a elabora specificaţia betonului să fie luate în considerare cerinţele referitoare la proiectare, transport, la punerea în operă, compactare, la tratarea iniţială şi ulterioară (a se vedea NE 012/2 sau alte standarde pertinente). Aceste cerinţe sunt adesea independente. Dacă toate aceste cerinţe sunt satisfăcute, diferenţele dintre calitatea betonului din structură şi cea a epruvetelor standardizate de încercat, sunt luate în consideraţie prin coeficientul parţial de siguranţă al materialului definit pentru stările limită ultime (a se vedea SR EN 1992-1-1).
(5)Pentru betonul de compoziţie specificată într-un standard, specificarea compoziţiei este limitată la:
a)agregatele naturale de masă volumică normală;
b)adaosurile în pulbere cu condiţia ca acestea să nu fie luate în consideraţie la calculul dozajului în ciment şi al raportului apă/ciment;
c)dozajul minim de ciment, în conformitate cu Tabelele F.1.1 şi F.1.2 (Anexa F);
d)tipul cimentului, în conformitate cu Tabelele F.2.1, F.2.2, F.2.3 şi F.2.4 (Anexa F);
e)aditivi;
f)compoziţiile ce îndeplinesc criteriile pentru efectuarea încercărilor iniţiale descrise la A.5 din Anexa A.
(6)Anexa D prezintă cerinţe suplimentare pentru betonul utilizat în lucrări geotehnice.
SECŢIUNEA 2:5.2.2. Alegerea cimentului
(1)Cimentul se va alege dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită, luând în considerare:
1._
a)tehnologia de executare a lucrării;
b)utilizarea finală a betonului;
c)condiţiile de tratare (de exemplu, tratarea termică);
d)dimensiunile structurii (dezvoltarea căldurii de hidratare);
e)agresiunile mediului înconjurător la care este expusă structura (a se vedea 4.1);
f)reactivitatea potenţială a agregatelor faţă de alcaliile din materialele componente.
2.Notă: Anexa M (informativă) prezintă recomandări generale pentru alegerea unui anumit tip de ciment.
SECŢIUNEA 3:5.2.3. Utilizarea agregatelor
(1)Zone granulometrice recomandate pentru prepararea betonului sunt prezentate în figurile L.1, L.2, L.3, L.4, L.5 din Anexa L din normative, pentru diferite dimensiuni nominale maxime ale agregatelor 0/8, 0/16, 0/22, 0/32 şi 0/63 mm. Zonele granulometrice recomandate pentru prepararea betonului autocompactant sunt prezentate în Cercetarea prenormativă "Beton autocompactant".
(2)În general, se folosesc agregate de balastieră, astfel încât dimensiunea maximă a granulelor de agregat să fie cel mult 1/6 din grosimea elementului de beton care se toarnă în cofraj glisant. În cazurile în care se utilizează agregate de concasare, granulozitatea agregatului total se înscrie în zona imediat superioară (cu conţinut mai ridicat în părţi fine) celei indicate în mod normal la dozajul de ciment respectiv.
SECŢIUNEA 4:5.2.5. Utilizarea adaosurilor
SUBSECŢIUNEA 1:5.2.5.1. Generalităţi
(1)Cantităţile de adaosuri tip I şi tip II, pentru a putea fi utilizate în beton, fac obiectul încercărilor iniţiale (a se vedea Anexa A).
Notă: Influenţa adaosurilor şi asupra altor proprietăţi decât rezistenţa se va verifica prin încercări (de exemplu privind durabilitatea, conform Anexei J).
(2)Adaosurile de tip II descrise la 5.1.6 din SR EN 206 + A2: 2021 pot fi luate în calcul în compoziţia betonului pentru determinarea dozajului de ciment şi raportului A/C, în măsura în care aptitudinea lor de utilizare este stabilită pe baza conceptelor menţionate la (3). Adaosurile de tip I şi II, altele decât cele definite la 5.1.6 (2) pot fi luate în calcul dacă aptitudinea lor de utilizare a fost stabilită prin dispoziţii la locul de utilizare.
(3)Sunt stabilite aptitudinea de utilizare, conceptul coeficientului k şi principiile conceptelor de performanţă echivalentă (concept de performanţă echivalentă a betonului (ECPC), concept de performanţă echivalentă a combinaţiilor (EPCC)).
(4)Art. 5.2.5.2 furnizează valorile coeficientului k pentru cenuşa zburătoare, pentru praful de silice şi, de asemenea, recomandări pentru zgura granulată de furnal măcinată care sunt apte pentru o utilizare generală. Modificări ale regulilor de aplicare a conceptului coeficientului k date în 5.2.5.2.2, 5.2.5.2.3 şi 5.2.5.2.4 pot fi făcute dacă aptitudinea de utilizare a fost stabilită (de exemplu, coeficienţi k superiori, proporţii crescute de adaosuri, amestecuri de adaosuri şi de alte cimenturi), prin încercări.
(5)Conceptele de performanţă echivalentă (a se vedea 5.2.5.3 şi 5.2.5.4) pot fi aplicate pentru utilizarea adaosurilor când aptitudinea lor de utilizare a fost stabilită, prin încercări.
Notă: Aptitudinea de utilizare menţionată la (4) şi (5) se va stabili în conformitate cu Anexa J.
(6)Principiile generale şi condiţiile suplimentare de aplicare ale conceptului coeficientului k şi, de asemenea, principiile generale ale conceptului de performanţă echivalentă a betonului sau a combinaţiilor pentru utilizarea adaosurilor sunt date în paragrafele următoare.
Notă: CEN/TR 16639 furnizează informaţii mai detaliate asupra acestor concepte.
(7)Utilizarea cenuşilor ca adaosuri în betoane se face pe baza avizelor sanitare eliberate de organismele abilitate ale autorităţii de reglementare din domeniul sănătăţii şi numai pe baza rezultatelor unor cercetări experimentale prin care să se demonstreze comportarea betonului expus în anumite medii specifice în ceea ce priveşte caracteristicile de rezistenţă şi durabilitate în conformitate cu cerinţele formulate în Anexa J din SR EN 206 + A2:2021.
SUBSECŢIUNEA 2:5.2.5.2. Conceptul coeficient, k pentru cenuşi zburătoare, silice ultrafină şi zgură granulată de furnal măcinată
1.5.2.5.2.1. Generalităţi
(1)Conceptul coeficientului k este un concept prescriptiv. Acesta se bazează pe compararea performanţelor de durabilitate (sau rezistenţă, dacă este cazul, drept criteriu de aproximare a durabilităţii) a unui beton de referinţă ce conţine un ciment tip "A" faţă de un beton la care o parte din cimentul de tip "A" este înlocuită printr-un adaos, în funcţie de raportul apă/ciment şi conţinutul de apă.
(2)Conceptul coeficient k permite luarea în consideraţie a adaosurilor de tip II prin:
a)înlocuirea termenului "raport apă/ciment" cu "raport apă/(ciment + k x adaos)";
b)cantitatea de (ciment + k x adaos) nu este inferioară cerinţelor de dozaj minim de ciment pentru clasa de expunere considerată (a se vedea 5.3.2).
(3)Regulile de aplicare ale conceptului coeficient k la cenuşi volante, în conformitate cu SR EN 450-1, la silicea ultrafină, în conformitate cu SR EN 13263-1, şi la zgura granulată de furnal măcinată conform SR EN 15167-1, utilizate împreună cu un ciment de tip CEM I, în conformitate cu SR EN 197-1, sunt definite în paragrafele următoare.
2.5.2.5.2.2. Conceptul coeficient k pentru cenuşi zburătoare, în conformitate cu SR EN 450-1
(1)O valoare a coeficientului k de 0,4 este permisă pentru betonul preparat cu CEM I, în conformitate cu SR EN 197-1.
(2)În cazul utilizării unui ciment de tip CEM I, cantitatea maximă de cenuşă zburătoare care poate fi utilizată respectă următoarea cerinţă:
cenuşă zburătoare/ciment < = 0,33 (în masă)
(3)Dacă se utilizează o cantitate mai mare de cenuşă zburătoare, suplimentul nu se ia în considerare, nici pentru calculul raportului apă/(ciment + k x cenuşă), şi nici pentru stabilirea dozajului minim de ciment.
3.5.2.5.2.3. Conceptul coeficient k pentru silicea ultrafină de clasă 1, în conformitate cu SR EN 13263-1
(1)Valorile următoare ale lui k sunt permise, pentru un beton preparat cu ciment de tip CEM I (cu excepţia cimenturilor cu silice ultrafină), în conformitate cu SR EN 197-1:
a)pentru un raport apă/ciment specificat < = 0,45; k = 2,0
b)pentru un raport apă/ciment specificat > 0,45; k = 2,0, cu excepţia claselor de expunere XC şi XF, unde k = 1,0.
(2)Cantitatea maximă de silice ultrafină de clasa 1, ce poate fi luată în considerare, respectă cerinţa:
silice ultrafină/ciment < = 0,11 (în masă)
(3)Dacă se utilizează o cantitate mai mare de silice ultrafină de clasă 1, suplimentul nu se va lua în considerare nici pentru calculul raportului apă/(ciment + k x silice ultrafină), nici pentru dozajul minim de ciment.
(4)Dozajul minim de ciment nu este redus cu mai mult de 30 kg/m3 faţă de cantitatea de ciment necesară pentru încadrarea în clasele de expunere corespunzătoare.
4.5.2.5.2.4. Coeficientul k pentru zgură granulată de furnal măcinată, în conformitate cu SR EN 15167-1
(1)Valoarea coeficientului k de 0,6 este recomandată pentru betonul cu zgură granulată măcinată în conformitate cu SR EN 15167-1, în cazul în care betonul este preparat cu CEM I în conformitate cu SR EN 197-1. Se convine ca dozajul maxim de zgură de furnal granulată măcinată să fie astfel încât raportul dintre zgură şi ciment < = 1,0 în masă. Dacă se adaugă o cantitate mai mare de zgură de furnal granulată şi măcinată, cantitatea suplimentară nu va fi luată în considerare nici la calculul raportului apă/(ciment + k x zgură) şi nici pentru dozajul minim de ciment.
SECŢIUNEA 5:5.2.6. Utilizarea aditivilor
(1)Cantitatea totală de aditivi utilizaţi nu trebuie să depăşească dozajul maxim recomandat de producătorul de aditivi şi nu trebuie să fie mai mare de 50 g aditiv (aşa cum au fost achiziţionaţi) pe kg de ciment, cu excepţia cazului când s-a determinat şi s-a luat în considerare influenţa unui dozaj mai ridicat asupra performanţelor şi durabilităţii betonului.
(2)Aditivii utilizaţi în cantitate mai mică de 2 g/kg ciment trebuie dispersaţi într-o parte din apa de amestecare, cu excepţia aditivilor care nu pot fi dispersaţi omogen (de exemplu, pentru că formează un gel). În acest caz vor fi utilizate alte metode de adăugare în beton.
(3)Dacă cantitatea totală de aditiv lichid (în soluţie), este mai mare de 3 l/m3 de beton, conţinutul său de apă este luat în considerare la calculul raportului apă/ciment.
(4)Când sunt utilizaţi mai mulţi aditivi, compatibilitatea lor este verificată în cadrul încercărilor iniţiale.
Notă: Dacă încercarea de compatibilitate pentru aditivul antrenor de aer combinat cu alte tipuri de aditivi nu a fost efectuată de furnizorul de aditivi, este necesar ca această încercare să fie efectuată în cadrul încercărilor iniţiale.
(5)Betoanele se prepară cu aditivi. Condiţiile de utilizare a aditivilor se stabilesc, în principal, în funcţie de tipul betonului, tehnologie şi condiţiile de turnare, acestea fiind prezentate în Tabelul 2a.
Tabelul 2a. Condiţii de utilizare a aditivilor

Nr. crt.

Tip beton, tehnologie şi condiţii de turnare

Aditiv recomandat

Observaţii

1

Betoane de rezistenţă având clasa cuprinsă între C8/10 şi C25/30 inclusiv

Reducător de apa/Plastifiant

După caz:

Intens reducător de apă/Superplastifiant

2

Betoane supuse la îngheţ-dezgheţ repetat

Antrenor de aer şi un Reducător de apă/Plastifiant

3

Betoane cu permeabilitate redusă

Reducător de apă/Plastifiant Impermeabilizator1)

După caz:

- intens reducător de apă/superplastifiant

4

Betoane expuse în condiţii de agresivitate intensă şi foarte intensă

Reducător de apă/Plastifiant

După caz:

- intens reducător de apă/superplastifiant

5

Betoane executate monolit având clasa > = C30/37

Intens reducător de apă/Superplastifiant

6

Betoane fluide

Intens reducător de apă/Superplastifiant/Plastifiant

7

Betoane masive

Betoane turnate prin tehnologii speciale

(Reducător de apă/Plastifiant) Intens reducător de apă/superplastifiant + întârzietor de priză

8

Betoane autocompactante

Intens reducător de apă/Superplastifiant

După caz: intens reducător de apă/superplastifiant + aditivi de modificare a vâscozităţii

- (antrenori de aer);

- (acceleratori de întărire);

- (întârzietori de priză).

9

Betoane turnate pe timp călduros

Întârzietor de priză + plastifiant/superplastifiant

Cu aplicarea obligatorie a condiţiilor de protecţie conform NE 012/2

10

Betoane turnate pe timp friguros

Accelerator de întărire + plastifiant/superplastifiant

Cu aplicarea obligatorie a condiţiilor de protecţie a elementelor conform NE 012/2

11

Betoane cu rezistenţe mari la termene scurte

Acceleratori de întărire/superplastifianţi

Nota 1: Utilizarea acestor aditivi se documentează, cu precizarea:
a)condiţiilor de expunere la umiditate a elementului/structurii;
b)condiţiilor suplimentare privind compoziţia şi producţia betonului, impactul asupra proprietăţilor betonului proaspăt şi întărit.
Nota 2: În cazul utilizării unui aditiv având două sau trei funcţiuni (de exemplu, superplastifiant şi accelerator), certificarea şi documentaţia aferentă produsului includ verificarea tuturor proprietăţilor declarate.
SECŢIUNEA 6:5.2.8. Conţinut de cloruri
(1)Pentru conţinutul maxim de cloruri al agregatelor se recomandă încadrarea în următoarele limite:
a)maximum 0,15% pentru beton fără armătură sau alte piese metalice înglobate;
b)maximum 0,04% pentru beton armat şi cu piese metalice înglobate;
c)maximum 0,02% pentru beton precomprimat.
(2)Conţinutul de cloruri al unui beton, exprimat ca procent de masă al ionilor de cloruri faţă de masa cimentului, nu va depăşi, pentru clasa selecţionată, valorile date în Tabelul 15.
Tabelul 15. Conţinutul maxim de clor din beton

Utilizarea betonului

Clasa de cloruria conţinute

Conţinutul maxim de Cl- raportat la masa cimentuluib

Beton care nu conţine armături de oţel, sau alte piese metalice înglobate (cu excepţia pieselor de ridicare rezistente la coroziune)

Cl 1,0

1,0%

Beton conţinând armături de oţel sau piese metalice înglobate

Cl 0,20

0,20%

Cl 0,40

0,40%

Beton conţinând armături de precomprimare de oţel

Cl 0,10

0,10%

Cl 0,20

0,20%

aPentru o utilizare specifică a betonului, clasa de utilizare este în funcţie de prevederile valabile la locul de utilizare a betonului.

bCând sunt utilizate adaosuri de tip II şi sunt luate în calculul conţinutului de ciment, atunci conţinutul de cloruri este exprimat ca procent din masa ionilor clor faţă de masa de ciment plus masa totală a adaosurilor care sunt luate în considerare.

(3)Clorura de calciu şi aditivii pe bază de cloruri nu se utilizează în betonul ce conţine armături de oţel, armături de precomprimare de oţel, sau piese metalice înglobate.
(4)Metoda de determinare a conţinutului de cloruri al materialelor componente este metoda de încercare corespunzătoare materialului component.
(5)Pentru a determina conţinutul de cloruri din beton se calculează suma contribuţiilor materialelor componente, cu ajutorul uneia dintre metodele următoare sau prin combinarea lor:
a)calculul bazat pe conţinutul maxim în cloruri al componenţilor, dacă este stabilit prin standardul de produs sau cel declarat de către producător pentru fiecare dintre materialele componente;
b)calculul bazat pe conţinutul de cloruri al materialelor componente, calculat lunar din suma mediilor ultimelor 25 determinări a conţinutului de cloruri, majorat de 1,64 ori abaterea standard pentru fiecare constituent.
Notă: Această ultimă metodă se aplică în special agregatelor extrase din mare, pentru cazurile în care valoarea maximă nu este standardizată sau declarată.
SECŢIUNEA 7:5.2.9. Temperatura betonului
(1)Temperatura betonului proaspăt trebuie să fie mai mare de 5°C în momentul livrării.
(2)Temperatura betonului proaspăt nu va depăşi 30°C, se acceptă numai în cazuri speciale în care au fost luate măsuri pentru a se asigura că depăşirea temperaturii peste 30°C nu va avea consecinţe negative asupra calităţii betonului întărit (de exemplu, încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor).
(3)În cazul în care temperatura aerului este situată între - 3°C şi + 5°C, temperatura betonului va fi mai mare de + 5°C. În cazul în care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/m3 sau dacă se foloseşte ciment cu căldură de hidratare redusă (de exemplu, de clasă 32,5 N) temperatura betonului va fi mai mare de + 10°C la locul de punere în operă.
(4)La temperaturi ale aerului mai mici de - 3°C, temperatura betonului va fi mai mare de + 10°C. Se iau măsuri corespunzătoare de turnare pe timp friguros care constau în protejarea betonului împotriva îngheţului. Este recomandată utilizarea cimenturilor cu degajare mare de căldură şi/sau aditivi acceleratori de întărire şi anti-îngheţ.
(5)Nu se recomandă punerea în operă a betonului la temperaturi ale aerului situate sub - 10°C.
(6)În cazul în care este necesară o altă cerinţă referitoare la temperatura maximă sau minimă pentru betonul proaspăt, aceasta se va specifica dând, de asemenea, şi toleranţele. Toate cerinţele de răcire sau de încălzire artificială a betonului înaintea livrării se vor stabili de comun acord între producător şi utilizator.
SUBCAPITOLUL 3:5.3. Cerinţe referitoare la clasele de expunere
SECŢIUNEA 0:
(1)Cerinţele referitoare la clasele de expunere se aplică conform prevederilor art. 5.3 din SR EN 206 + A2:2021.
SECŢIUNEA 1:5.3.1. Generalităţi
(1)Cerinţele pentru ca betonul să reziste la agresiunile mediului înconjurător sunt date adesea în termeni de valori limită, pentru compoziţia betonului şi proprietăţile stabilite ale betonului (a se vedea 5.3.2); alternative, exigenţele pot rezulta din metode de concepţie de performanţă (a se vedea 5.3.3). Cerinţele ţin seama de durata de viaţă prevăzută pentru structură.
SECŢIUNEA 2:5.3.2. Valori limită pentru compoziţia betonului
(1)Metodele specificate ale rezistenţei la agresiunile mediului înconjurător sunt date în termeni de proprietăţi stabilite pentru beton şi de valori limită de compoziţie.
Nota 1: Având în vedere apariţia unor standarde europene pentru încercări directe de performanţă a betonului, precum şi necesitatea de a avea o abordare uniformă privind rezistenţa betonului la agresivitatea mediului înconjurător prin utilizarea unor diferite materiale componente betonului în conformitate cu acest normativ, cerinţele referitoare la clasele de expunere pot fi detaliate prin criterii de performanţă. Detalii sunt prezentate în Anexa J (normativă).
(2)Cerinţele pentru fiecare clasă de expunere se specifică în termeni de:
a)tipuri şi clase de materiale componente permise;
b)raport maxim apă/ciment;
c)conţinut minim de ciment;
d)clasă minimă de rezistenţă la compresiune a betonului;
şi dacă este cazul:
e)conţinut minim de aer din beton;
f)exigenţe privind procedee tehnologice (de exemplu, şlefuirea sau acoperirea de protecţie).
(3)Prevederile valabile la nivel naţional privind betonul sunt stabilite pe baza asigurării unei durate de viaţă de minimum 50 de ani, în condiţiile de mentenanţă stabilite prin proiect.
(4)În cazul unor combinaţii de clase de expunere se vor considera cerinţele cele mai exigente dintre cele indicate pentru fiecare clasă.
Nota 2: În conformitate cu SR EN 206 + A2: 2021, s-a stabilit ca raportul apă/ciment maxim să fie indicat prin creştere de 0,05 şi conţinutul minim de ciment prin creştere de 20 kg/m3. Cât priveşte rezistenţa la compresiune, este recomandat să fie indicată în clase, conform Tabelului 12, pentru betonul greu şi conform Tabelului 13, pentru betonul uşor. Tabelele F.1.1, F.1.2, F.2.1, F.2.2, F.2.3, F.2.4 (Anexa F) prezintă condiţiile compoziţionale, proprietăţile betonului şi utilizarea cimenturilor. Conţinutul maxim de părţi fine din beton este prezentat în Tabelele F.3.1 şi F.3.2 din Anexa F.
Nota 3: Pentru o durată de viaţă inferioară (de exemplu de 20 de ani) sau superioară (de exemplu de 100 de ani), pot fi necesare valori limită specificate mai puţin severe sau mai severe. Interpretări privind "Sfârşitul duratei de viaţă" şi modalitatea de calibrare/validare a valorilor limită pentru compoziţia betonului care sunt furnizate de dispoziţii la locul de utilizare a betonului, sunt disponibile în ISO 16204. În acest caz sau pentru compoziţiile specificate de beton, sau în condiţii speciale în materie de protecţie contra coroziunii, referitor la grosimea betonului ce acoperă armăturile (de exemplu, când grosimea este inferioară specificaţiilor/prevederilor SR EN 1992-1-1 relativ la protecţia contra coroziunii), se efectuează studii speciale de către elaboratorul specificaţiei, pentru o construcţie anume, sau mai general pentru prescripţii naţionale. Detalii sunt date în Anexa J (normativă).
(5)Dacă betonul este conform cu valorile limită specificate, se consideră că betonul din structură satisface cerinţele de durabilitate în raport cu utilizarea preconizată luând în considerare condiţiile de mediu înconjurător specifice, cu condiţia ca:
a)betonul să fie corect pus în operă, compactat şi tratat/protejat conform prevederilor din NE 012/2;
b)betonul ce acoperă armătura să aibă grosimea minimă impusă prin proiect/reglementarea de proiectare pentru condiţiile de mediu înconjurător specifice, de exemplu SR EN 1992-1-1;
c)clasa de expunere la mediul înconjurător să fie corect selectată;
d)întreţinerea preventivă să fie corect realizată.
SECŢIUNEA 3:5.3.3. Metode de concepţie bazate pe performanţe
(1)Cerinţele referitoare la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de concepţie bazate pe performanţă pentru durabilitate, în termeni de parametri de performanţă (de exemplu, măsurarea exfolierii printr-o încercare de îngheţ-dezgheţ). Detalii sunt prezentate în Anexa J (normativă).
Notă: Cadrul pentru procedura durabilităţii echivalente a fost publicată ca CEN/TR 16563.
(2)Aplicarea metodelor bazate pe performanţă permite utilizarea materialelor componente, în conformitate cu procedurile şi în condiţiile asigurării cerinţelor de rezistenţă şi durabilitate prezentate în normativ.
SECŢIUNEA 4:5.3.4. Cerinţe pentru betonul turnat sub apă
(1)Betonul turnat sub apă are proprietăţi speciale în stadiile proaspăt şi întărit, are consistenţa necesară pentru a putea fi pus în operă uşor, o structură densă chiar şi fără compactare şi nu are segregări.
(2)În cazul betonului turnat sub apă pentru execuţia unor elemente portante, raportul A/C va fi mai mic de 0,60. În cazul unor expuneri suplimentare agresive, de exemplu de tip XA, dozajul minim de ciment va fi de cel puţin 350 kg/m3, cu dimensiunea maximă a agregatelor de 32 mm.
SUBCAPITOLUL 4:5.4. Cerinţe pentru betonul proaspăt
SECŢIUNEA 0:
(1)În această reglementare tehnică se utilizează prevederile din SR EN 206 + A2:2021 pentru cerinţele referitoare la betonul proaspăt, art. 5.4.
(2)Art. de la 5.4 până la 5.4.2 inclusiv, din prezenta reglementare tehnică, cuprind prevederile menţionate în articolele aferente din SR EN 206 + A2:2021.
SECŢIUNEA 1:5.4.3. Conţinut de aer
(1)Conţinutul de aer al betonului se determină prin măsurare conform SR EN 12350-7, pentru beton de masă volumică normală şi beton greu, respectiv în conformitate cu ASTM C 173, pentru beton uşor. Conţinutul volumului de aer antrenat este prescris printr-o valoare minimă. Limita superioară pentru conţinutul de aer este valoarea minimă specifică plus 4% în valoare absolută.
(2)Valorile minime ale volumului de aer antrenat (în conformitate cu Anexa F, Tabelele F.1.1 şi F.1.2) sunt prezentate în Tabelul 3a în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor.
Tabelul 3a. Valori minime ale volumului de aer antrenat în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor

Dimensiunea maximă a agregatelor (mm)

Aer antrenat (% volum) valori medii

Aer antrenat (% volum) valori individuale

8

> = 6,0

> = 5,5

16

> = 5,5

> = 5,0

22

> = 5,0

> = 4,5

32

> = 4,5

> = 4,0

63

> = 4,0

> = 3,5

SUBCAPITOLUL 5:5.5. Cerinţe pentru betonul întărit
SECŢIUNEA 0:
(1)Cerinţele pentru betonul întărit se aplică conform prevederilor art. 5.5 din SR EN 206 + A2:2021.
SECŢIUNEA 1:5.5.1. Rezistenţa
SUBSECŢIUNEA 1:5.5.1.1. Generalităţi
(1)Rezistenţa se determină, pe baza încercărilor efectuate pe cuburi de 150 mm sau pe cilindri de 150 mm/300 mm conform SR EN 12390-1, confecţionate şi tratate în conformitate cu SR EN 12390-2, din probele prelevate conform SR EN 12350-1.
(2)Pentru evaluarea rezistenţei pot fi utilizate alte dimensiuni de epruvete şi alte moduri de tratare, cu condiţia ca relaţiile stabilite cu valorile de referinţă să aibă o precizie suficientă şi să fie documentate şi înregistrate.
Nota: În cazul determinării rezistenţei betonului pe probe prelevate la locul de punere în operă din care se confecţionează epruvete care sunt conservate în alte condiţii de temperatură şi umiditate decât cele descrise în SR EN 12390-2, rezultatele se pot utiliza numai pentru determinarea evoluţiei întăririi betonului şi nu la controlul calităţii, în sensul atribuirii unei clase de beton.
SUBSECŢIUNEA 2:5.5.1.2. Rezistenţa la compresiune
(1)Rezistenţa la compresiune se determină şi este simbolizată fc,cub, când este determinată pe epruvete cubice şi este simbolizată fc,cil când este determinată pe epruvete cilindrice conform SR EN 12390-3.
Nota 1: Se pot utiliza şi epruvete de alte dimensiuni, rezistenţele la compresiune pot fi echivalate cu rezistenţa obţinută pe cuburi de 150 mm pe baza unor relaţii de echivalenţă adecvate, fără ca rezultatele să fie utilizate pentru determinarea clasei betonului.
Nota 2: Se recomandă ca echipamentele de încercare să fie dotate astfel încât să poată înregistra automat rezultatele obţinute prin încercarea la compresiune a epruvetelor.
(2)Alegerea încercărilor pe cub sau pe cilindri pentru evaluarea rezistenţei, se declară la timp de producător, înainte de livrare. Dacă se utilizează o metodă diferită, aceasta se stabileşte de comun acord între elaboratorul specificaţiei şi producător.
(3)Dacă nu există prevederi contrarii, rezistenţa la compresiune se determină pe epruvete încercate la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar de a specifica rezistenţa la compresiune la termene mai scurte sau mai lungi de 28 zile (de exemplu, elemente structurale masive), sau după conservare în condiţii speciale (de exemplu, tratarea termică). În toate cazurile încercările se vor efectua pe minimum 2 epruvete cubice.
(4)Rezistenţa caracteristică a betonului este egală sau superioară rezistenţei la compresiune caracteristice minime, pentru clasa de rezistenţă specificată (a se vedea Tabelele 12 şi 13), cu o marjă de siguranţă definită.
(5)În situaţiile probabile în care prin încercările de rezistenţă la compresiune se obţin valori care să nu caracterizeze în mod real rezistenţa, de exemplu pentru betonul având clasa de consistenţă C0, mai vârtos decât S1, sau betonul vacuumat, atunci metoda de încercare se modifică sau rezistenţa la compresiune se evaluează direct în structura existentă sau în elemente componente structurale.
Notă: Evaluarea rezistenţei în structuri sau în elemente de structură se realizează în conformitate cu normativul NP 137.
SECŢIUNEA 2:5.5.3. Rezistenţa la pătrunderea apei
(1)Când este determinată rezistenţa la pătrunderea apei pe epruvete, metoda (de exemplu, în conformitate cu SR EN 12390-8) şi criteriile de conformitate, fac obiectul unui acord între elaboratorul specificaţiei tehnice şi producător.
(2)În absenţa unei metode de încercări agreată, rezistenţa la pătrunderea apei poate fi specificată indirect prin valori limită asupra compoziţiei betonului.
(3)Pentru lucrările care sunt supuse presiunii apei se adoptă una dintre clasele de permeabilitate exprimate prin Pxy, realizate conform metodei descrise în NE 012/2, Anexa K.
(4)Pentru clasele de permeabilitate uzuale se impune respectarea condiţiilor privind raportul A/C, după cum urmează:
a)P410 raport A/C < = 0,60;
b)P810 raport A/C < = 0,50;
c)P1210 raport A/C < = 0,45.
SECŢIUNEA 3:5.5.5. Rezistenţa la uzură
(1)În cazul în care este necesar ca betonul să prezinte rezistenţă la uzură, cerinţele referitoare la clasa de rezistenţă minimă, dozajul minim de ciment şi raportul maxim A/C sunt corespunzătoare claselor XM1, XM2 şi XM3 în conformitate cu art. 5.3.2.
(2)La prepararea betonului se utilizează agregate rezistente la uzură, verificările fiind efectuate în conformitate cu SR EN 1097-1 şi SR EN 1097-2.
CAPITOLUL 6:6. Specificaţia betonului
(1)Specificaţia betonului este conform prevederilor art. 6 din SR EN 206 + A2:2021.
CAPITOLUL 7:7. Livrarea betonului proaspăt
SUBCAPITOLUL 0:
(1)Livrarea betonului proaspăt este conform prevederilor art. 7 din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 1:7.1. Informaţii de la utilizatorul betonului pentru producător
(1)Utilizatorul va preciza, când emite comanda, date privind condiţiile/cerinţele specifice despre: punerea în operă, prelucrarea suprafeţei, evoluţia rezistenţelor etc. pentru ca reţeta betonului să fie proiectată cu luarea în considerare a acestor informaţii.
(2)Utilizatorul se pune de acord cu producătorul asupra:
a)datei, orei şi ritmului livrării;
şi dacă este necesar, să informeze producătorul asupra:
b)distanţelor de transport;
c)temperatura betonului proaspăt, în funcţie de dimensiunea minimă a secţiunii elementului;
d)gabaritului, accesului, transporturilor speciale pe şantier;
e)metodelor speciale (utilizate) de punere în operă (inclusiv prin pompare);
f)volumului autobetonierelor, pentru a se putea respecta programul de punere în operă a betonului;
g)limitărilor asupra tipului de vehicule de livrare; exemplu de tip: echipament cu sau fără agitare, dimensiuni, înălţime sau greutate totală.
SUBCAPITOLUL 2:7.2. Informaţii de la producătorul de beton pentru utilizator
(1)Informaţiile următoare sunt furnizate de producător, la cerere, pentru betoanele cu performanţe specificate:
a)tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului şi tipul de agregate;
b)tipul de aditivi, tipul şi conţinutul aproximativ de adaosuri, dacă este cazul;
c)descrierea fibrelor în conformitate cu SR EN 14889-1 şi SR EN 14889-2 şi dozajul, dacă este cazul;
d)descrierea fibrelor în conformitate cu SR EN 14889-1 şi SR EN 14889-2, dacă sunt specificate prin clase de performanţă ale betonului armat dispers;
e)raportul apă eficace/ciment specificat;
f)rezultate ale încercărilor efectuate recent, pentru acest beton, de exemplu: cele de control al producţiei sau încercări iniţiale;
g)evoluţia rezistenţei;
h)sursa materialelor componente;
i)pentru betonul la care, cu acordul producătorului, se adaugă fibre, adaosuri sau aditivi pe şantier, clasa de consistenţă sau consistenţa prevăzută înainte şi după adăugarea aditivilor, fibrelor sau adaosurilor;
j)Dmax.
(2)În cazul betonului gata de utilizare, informaţiile pot fi furnizate, când ele sunt cerute, prin referinţă la catalogul de compoziţii de beton al producătorului unde se găsesc informaţii detaliate referitor la clasele de rezistenţă, clasele de consistenţă, densitatea şi alte date utile.
(3)Pentru determinarea duratei de tratare, informaţiile referitoare la creşterea rezistenţei betonului pot fi date sub forma indicatorilor din Tabelul 16, sau sub forma unei curbe de evoluţie a rezistenţei la 20°C între 2 zile şi 28 zile.
(4)Date informative sunt prezentate în Anexa N.
Tabelul 16. Evoluţia rezistenţei betonului la 20°C

Evoluţia rezistenţei

Estimarea raportului rezistenţelor fcm2/fcm28

Rapidă

> = 0,5

Medie

> = 0,3 şi < 0,5

Lentă

> = 0,15 şi < 0,3

Foarte lentă

< 0,15

(5)Raportul rezistenţelor indică evoluţia rezistenţei, corespunzătoare raportului dintre rezistenţa medie la compresiune la 2 zile (fcm2) şi rezistenţa medie la compresiune la 28 zile (fcm28), determinate prin încercările iniţiale sau pe baza performanţelor cunoscute ale unui beton având compoziţie comparabilă. Pentru aceste încercări iniţiale, epruvetele destinate determinării rezistenţei sunt prelevate, confecţionate, tratate şi încercate în conformitate cu SR EN 12350-1, SR EN 12390-1, SR En 12390-2 şi SR EN 12390-3. Pentru estimarea rezistenţelor la alte termene pot fi utilizate relaţiile din SR EN 1992-1-1.
(6)Producătorul informează utilizatorul despre riscurile asupra sănătăţii la care se expune manipulând betonul proaspăt, în conformitate cu prevederile în vigoare la locul unde este utilizat betonul proaspăt (elaborarea fişei de securitate pentru beton proaspăt).
Nota 1: Informaţiile sunt furnizate în fişa cu date de securitate pentru beton proaspăt, conform prevederilor Regulamentului (UE) Nr. 2020/878 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (REACH), respectiv conform Regulamentului (CE) Nr. 1272/2008 (CLP).
SUBCAPITOLUL 3:7.3. Bon de livrare/aviz de însoţire a mărfii pentru betonul gata de utilizare
(1)La livrarea betonului, producătorul emite utilizatorului un bon de livrare/aviz de însoţire a mărfii pentru fiecare cantitate de beton livrată pe care sunt imprimate, ştampilate sau înscrise cel puţin informaţiile următoare:
a)numele operatorului economic care produce betonul gata de utilizare;
b)numărul de serie al bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfii;
c)data şi ora de încărcare, aceasta înseamnă momentul primului contact între ciment şi apă;
d)durata maximă de transport pentru care nu se modifică performanţele şi caracteristicile betonului comandat;
e)numărul autovehiculului sau identificarea vehiculului;
f)numele cumpărătorului;
g)numele şi localizarea şantierului;
h)detalii sau referinţe privind specificaţiile, de exemplu numărul de cod, numărul de comandă; i) cantitatea de beton în metri cubi;
j)declaraţia de conformitate cu referinţe la specificaţii şi la standardul SR EN 206 + A2:2021;
k)numele sau marca organismului de certificare, dacă este cazul;
l)ora exactă de sosire a betonului pe şantier;
m)ora exactă de începere a descărcării;
n)ora exactă de terminare a descărcării.
(2)În plus, bonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii furnizează următoarele detalii:
a)pentru betonul cu proprietăţi specificate:
1.clasa de rezistenţă;
2.clasa de expunere (clasele de expunere sau categoriile de beton în conformitate cu Tabelul 1 şi Anexa F cu indicarea combinaţiilor de clase de expunere);
3.clasa de conţinut de cloruri;
4.clasa de consistenţă sau valoarea specificată (producătorul stabileşte tasarea betonului proaspăt care trebuie obţinută la staţia de betoane, astfel încât la locul de punere în operă, ţinând seama de condiţiile de mediu şi de durata totală de transport, să se realizeze tasarea prevăzută de constructor);
5.valorile limită de compoziţie a betonului, când sunt specificate;
6.tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului, când sunt specificate;
7.tipul aditivilor şi adaosurilor, dacă sunt specificate;
8.tipul şi conţinutul de fibre sau clasa de performanţă a betonului armat dispers cu fibre, dacă este cazul;
9.proprietăţile speciale, dacă au fost cerute;
10.Dmax;
11.pentru betonul uşor sau betonul greu, clasa de densitate sau densitatea ţintă.
b)pentru betonul având compoziţia prescrisă:
1.detalii referitoare la compoziţie, de exemplu dozajul de ciment şi dacă este cerut, tipul de aditiv;
2.fie raportul apă/ciment ţintă, fie consistenţa în termeni de clasă sau de valori ţintă, în funcţie de cum se specifică;
3.Dmax;
4.tipul şi dozajul de fibre, dacă este cazul.
(3)În cazul unui beton având compoziţia prescrisă într-un standard, informaţiile care sunt date vor fi conforme cu prevederile din standardul corespondent.
(4)În cazul în care se adaugă aditiv pe şantier se va specifica în copiile bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfii: ora exactă la care s-a adăugat aditivul, tipul aditivului, cantitatea adăugată, volumul de beton din malaxor şi timpul de amestecare, precum şi persoana (nume şi prenume) responsabilă de adăugarea aditivului.
SUBCAPITOLUL 4:7.4. Informaţii la livrare pentru betonul preparat pe şantier
(1)În cazul betonului preparat pe şantier este important a utiliza informaţiile corespunzătoare, precum cele cerute în 7.3 pentru bonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii, pentru şantiere mari când sunt utilizate mai multe tipuri de beton, sau când producătorul de beton nu este cel responsabil de punerea sa în operă.
SUBCAPITOLUL 5:7.5. Modificări ale compoziţiei după amestecarea principală înainte de descărcare
(1)În general, nu este permisă schimbarea proporţiilor compoziţiei după amestecarea principală.
(2)Adaosul de apă este interzis la livrare.
(3)În anumite cazuri speciale, se admite adăugarea de aditivi, adaosuri, pigmenţi şi fibre dacă:
a)această operaţiune se efectuează sub responsabilitatea producătorului sau în cazul existenţei unui acord de preluare a responsabilităţii, de către constructor (de exemplu, pentru adăugarea de aditivi de impermeabilizare sau de fibre în şantier);
b)consistenţa şi valorile limită nu sunt conforme cu valorile specificate, şi
c)există o procedură consemnată în scris pentru efectuarea acestei operaţiuni într-o modalitate sigură în cadrul controlului producţiei.
(4)În cazurile speciale în care este necesară adăugarea de aditivi pentru corectarea consistenţei betonului, acest lucru se va realiza de către reprezentantul producătorului, cu respectarea cantităţii maxime admise în fişa produsului, fără a avea efecte negative asupra omogenităţii amestecului şi proprietăţilor betonului întărit.
(5)În cazul adăugării aditivului de impermeabilizare, fibrelor sau pigmenţilor în şantier, este necesară prelevarea de probe înainte şi după introducerea acestora în beton, de către executantul lucrării. Producătorul betonului nu răspunde de calitatea betonului cu impermeabilizant, fibre sau pigmenţi decât dacă acestea au fost utilizate la elaborarea reţetei.
(6)În toate cazurile, cantităţile de aditivi, pigmenţi sau fibre adăugate în autobetonieră sunt consemnate în bonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii. Pentru amestecarea complementară, a se vedea 9.8.
Notă: Dacă pe şantier aditivii, adaosurile, pigmenţii şi fibrele sunt adăugate în beton în autobetonieră fără autorizarea/supravegherea personalului cu atribuţii în verificarea calităţii producătorului de beton numit de management şi cantitatea este superioară cantităţii permise în specificaţia betonului, este necesar ca fiecare amestec sau şarjă de beton să fie înregistrat ca neconform pe bonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii. Partea care a autorizat aceste suplimentări este responsabilă de consecinţe şi înregistrată pe bonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii.
CAPITOLUL 8:8. Controlul conformităţii şi criterii de conformitate
SUBCAPITOLUL 0:
(1)Controlul conformităţii şi criteriile de conformitate sunt cele prezentate la art. 8 din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 1:8.2. Control de conformitate al betonului cu proprietăţi specificate
1.8.2.1.2. Plan de eşantionare şi încercări
(1)Probele de beton sunt selecţionate obligatoriu şi prelevate în conformitate cu SR EN 12350-1. Eşantionarea este efectuată pentru o compoziţie de beton individual sau pentru fiecare familie de betoane produs în condiţii dovedite ca fiind uniforme. Frecvenţa minimă de eşantionare şi de încercare a betonului este în conformitate cu Tabelul 17, alegând frecvenţa care dă cel mai mare număr de probe, pentru producţiile iniţială sau continuă, după caz.
(2)Fără a se schimba cerinţele privind eşantionarea definită la 8.1, probele sunt prelevate sub responsabilitatea producătorului, după adăugarea cantităţilor suplimentare de aditivi, pigmenţi sau fibre în beton (dacă acestea se adaugă în staţia de betoane). Prelevările de probe efectuate înainte de adăugarea plastifianţilor sau superplastifianţilor, pentru ajustarea consistenţei (a se vedea 7.5) sunt permise sub rezerva că, prin încercări iniţiale, s-a demonstrat că plastifiantul/superplastifiantul, în doza utilizată, nu are efecte negative asupra rezistenţei betonului.
(3)Rezultatele încercărilor se obţin ca media rezultatelor încercărilor la aceeaşi vârstă pe minimum două epruvete provenind din aceeaşi probă.
(4)Când împrăştierea rezultatelor încercărilor, obţinute pe cel puţin două epruvete confecţionate din aceeaşi probă, este mai mare de 15% faţă de medie, aceste rezultate nu se iau în considerare, cu excepţia cazului în care concluziile unei investigaţii foarte aprofundate permit găsirea unei explicaţii valabile, astfel încât să nu se ţină seama de una din valorile încercărilor.
SUBCAPITOLUL 2:8.4. Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului
(1)Următoarele măsuri se vor lua de către producător în caz de neconformitate:
a)verificarea rezultatelor încercărilor şi, în cazul în care se constată neconformitatea, trebuie luate măsuri imediate pentru eliminarea erorilor;
b)dacă neconformitatea este confirmată, de exemplu prin repetarea încercărilor, se vor întreprinde acţiuni corective, precum revizuirea de către conducere a procedurilor de control al producţiei;
c)când se confirmă neconformitatea cu specificaţia care nu a fost evidenţiată în momentul livrării, se avertizează elaboratorul specificaţiei şi utilizatorul pentru a evita toate pagubele consecutive;
d)se consemnează în scris acţiunile privitoare la punctele precedente.
(2)Dacă neconformitatea betonului rezultă dintr-un adaos de aditiv pe şantier, neautorizat de producător (a se vedea 7.5) acesta nu este obligat să ia măsuri.
Nota 1: Dacă producătorul a semnalat o neconformitate a betonului sau dacă rezultatele încercărilor nu demonstrează conformitatea cu cerinţele, se vor efectua încercări suplimentare în conformitate cu normativul NP 137 şi standardele de încercări aferente (SR EN 12504-1, pe carote prelevate din structură sau o combinaţie de încercări pe carote şi/sau încercări nedistructive pe structură sau elemente, de exemplu în conformitate cu SR EN 12504-2 sau SR EN 12404-3). Prevederile pentru evaluarea rezistenţei în structură sau în elementele componente ale structurii sunt date în normativul NP 137, corelat cu prevederile din SR EN 13791.
CAPITOLUL 9:9. Controlul producţiei
SUBCAPITOLUL 0:
(1)Controlul producţiei se efectuează conform prevederilor art. 9 din SR EN 206 + A2:2021.
(2)Art. de la 9.1 până la 9.5 inclusiv, din prezentul normativ, cuprind prevederile menţionate în articolele aferente din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 1:9.6. Personal, echipament şi instalaţii
SECŢIUNEA 1:9.6.1. Personal
(1)Cunoştinţele, instruirea şi experienţa personalului implicat în producţia şi controlul producţiei sunt adaptate la tipul de beton, de exemplu, beton de înaltă rezistenţă, beton uşor.
(2)Înregistrările corespunzătoare referitoare la instruirea şi la experienţa personalului implicat în producţie şi controlul producţiei sunt ţinute la zi.
Notă: Pentru fiecare staţie de betoane, producătorul de beton este necesar să numească un responsabil calificat pentru controlul producţiei. Cerinţele privind calificarea şi experienţa profesională a responsabilului pentru controlul producţiei sunt prezentate în Anexa O. Resposabilul pentru controlul producţiei este necesar să aibă cunoştinţe suficiente în domeniul betonului şi al reglementărilor specifice şi să poată proba acest lucru. Personalul angajat în controlul producţiei este angrenat într-un program de formare continuă în domeniile fabricării, controlului şi încercării betonului (instruirea se face la cel mult trei ani sau ori de câte ori este necesar).
(3)Art. de la 9.6.2 până la 9.8 inclusiv, din prezentul normativ, cuprind prevederile menţionate în articolele aferente din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 2:9.9. Proceduri de control al producţiei
(1)Materialele componente, echipamentele, procedurile de producţie a betonului sunt controlate în ceea ce priveşte conformitatea cu specificaţiile şi cerinţele din prezentul normativ. Controlul trebuie să permită detectarea schimbărilor semnificative susceptibile de a influenţa caracteristicile betonului, în vederea întreprinderii unei acţiuni corective adecvate.
(2)Procedura ce urmează a fi implementată pentru a asigura aprovizionarea, depozitarea şi utilizarea corectă a materialelor componente conţine următoarele puncte:
a)verificarea ca materialele livrate să corespundă comenzii;
b)verificarea că materialele sunt descărcate şi amplasate corect;
c)evitarea descărcării materialelor care sunt cu claritate neconforme;
d)depozitarea materialelor astfel încât să se reducă la minimum riscul contaminării sau deteriorării;
e)păstrarea înregistrărilor livrării;
f)efectuarea de încercări asupra livrărilor suspecte pentru toate caracteristicile pentru care există îndoieli asupra conformităţii cu un anumit standard;
g)verificarea conţinutului de apă a agregatelor.
Nota 1: Tipul şi frecvenţa inspecţiilor şi încercărilor materialelor componente sunt cele date în Tabelul 4a. S-a considerat că, producătorii de materiale componente ale betonului efectuează un control corect al producţiei şi că, materialele constituente sunt livrate cu declaraţie de performanţă/conformitate, în funcţie de specificaţiile corespunzătoare (standarde de produs, agremente tehnice etc.). În caz contrar, producătorul de beton va verifica conformitatea materialelor cu standardele/agrementele corespondente.
Tabelul 4a - Controlul materialelor componente

Nr.

Materialul component

Inspecţia/Încercarea

Scop

Frecvenţa minimă

1

Cimentula

Inspecţia bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfiid înainte de descărcare

Asigurarea dacă livrarea este conformă cu comanda şi sursa este corectă

La fiecare livrare

2

Agregate

Inspecţia bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfiib, d înainte de descărcare

Asigurarea dacă expediţia este conformă cu comanda şi sursa este corectă

La fiecare livrare

3

Inspecţia granulozităţii înainte de descărcare

Comparare a granulometriei, a formei şi impurităţilor cu aspectul normal

La fiecare livrare, când livrarea este pe bandă transportoare, cu periodicitate în funcţie de condiţiile locale sau de livrare

4

Încercare prin cernere conform SR EN 933-1

Evaluare a conformităţii cu granulometria standardizată sau cu altă granulometrie convenită

La prima livrare provenind dintr-o nouă sursă, când informaţiile furnizorului nu sunt disponibile.

În caz de dubiu după examenul vizual. Periodic în funcţie de condiţiile locale sau de livraree.

5

Încercare pentru controlul impurităţilor

Evaluare a prezenţei şi a cantităţii de impurităţi

La prima livrare provenind dintr-o nouă sursă, când informaţiile de la furnizor nu sunt disponibile. În caz de dubiu după examenul vizual. Cu periodicitate în funcţie de condiţiile locale sau de livraree.

6

Încercare de absorbţie a apei SR EN 1097-6

Evaluare a conţinutului de apă eficace din beton a se vedea 5.4.2

La prima livrare provenind dintr-o nouă sursă, când informaţiile de la furnizor nu sunt disponibile.

În caz de dubiu după examenul vizual.

7

Controlul suplimentar al agregatelor uşoare sau grele

Încercare conform SR EN 1097-3

Măsurare a pierderii densităţii în vrac

La prima livrare provenind dintr-o nouă sursă, când informaţiile de la furnizor nu sunt disponibile.

În caz de dubiu după examenul vizual.

Cu periodicitate în funcţie de condiţiile locale sau de livraree.

8

Aditivic

Inspecţia bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfii şi a etichetei aplicate pe ambalajd înainte de descărcare

Asigurare dacă expediţia este conformă cu comanda şi marcarea este originală

La fiecare livrare

9

Încercări de identificare conform SR EN 934-2, de exemplu densitatea, infraroşu etc.

Pentru comparaţie cu informaţiile furnizate de producător

În caz de dubiu

10

Adaosuric pulverulente în grămadă

Inspecţia bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfiid înainte de descărcare

Asigurarea dacă expediţia este conformă cu comanda şi sursa este corectă

La fiecare livrare

11

Încercare de pierdere la calcinare a cenuşii volante

Pentru identificarea schimbărilor conţinutului de cărbune care poate afecta proprietăţile betonului cu aer antrenat

La fiecare livrare pentru betonul cu aer antrenat, când această informaţie nu este disponibilă de la furnizor.

12

Adaosuri în suspensiec

Inspecţia bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfiid înainte de descărcare

Asigurarea dacă expediţia este conformă cu comanda şi sursa este corectă

La fiecare livrare

13

Încercare pentru determinarea densităţii

Asigurarea conformităţii

La fiecare livrare şi periodic în timpul producţiei de beton.

14

Apa

Încercare conform SR EN 1008

Asigurare că apa nu conţine constituenţi nocivi

La prima utilizare a unei ape nepotabile de la o sursă nouă În caz de dubiu.

aPentru efectuarea de încercări în caz de dubiu etc. este recomandabil de a preleva o probă pe săptămână sau la fiecare 100 tone aprovizionate/tip de ciment şi a o păstra în conformitate cu standardele în vigoare. Proba prelevată va fi de minimum 5 Kg.

bBonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii sau fişa tehnică a produsului conţine informaţii asupra conţinutului maxim de cloruri şi este indicată analiza datelor privitor la reacţia alcalii-silice conform dispoziţiilor valabile la locul de utilizare.

cSe recomandă prelevarea de aditiv (cantitatea prelevată depinde de tipul de aditiv, în mod curent se va preleva 1 litru pentru aditivii lichizi) la fiecare livrare şi conservarea acestora conform standardelor în vigoare.

dBonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii conţine sau este însoţit de o declaraţie/certificat de conformitate, conform cerinţelor din standardul sau specificaţia corespunzătoare. Dacă aceste documente sunt publice se va face referire la aceasta în bonul de livrare/avizul de însoţire a mărfii cu direcţionarea utilizatorului către locul de unde pot fi obţinute, inclusiv sub formă electronică.

eAceasta nu este necesară când controlul producţiei de agregate este certificat.

(3)În Tabelul 5a se formulează prevederi suplimentare faţă de Tabelul 4a - Controlul materialelor componente referitoare la betoanele de înaltă rezistenţă.
Tabelul 5a. Controlul materialelor componente pentru betoanele de înaltă rezistenţă

Nr.

Materialul component

Inspecţie/Încercare

Scop

Frecvenţa minimă

1

Ciment

Inspecţia bonului de livrare/avizului de însoţire a mărfii înainte de descărcare, (a se vedea si Tabelul 4a)

Asigurarea dacă livrarea este conformă cu comanda şi sursa este corectă

La fiecare livrare

Probe martor, de minimum 5 Kg, prelevate şi păstrate de producătorul de ciment.

Probe martor de ciment vor fi păstrate şi de către producătorul de beton.

În caz de litigiu se vor efectua încercările:

- Apa de consistenţă normală SR EN 196-3

- Fineţe de măcinare SR EN 196-6

- Conţinutul de sulfaţi SR EN 196-2

Păstrare până la termenele de încercare

Respectarea cerinţelor stabilite

4

Agregate

Încercări prin cernere conform SR EN 933-1 sau conform informaţiilor furnizorului privind agregatele

Verificarea conformităţii cu granulozitatea convenită

La fiecare livrare, dacă agregatele nu fac obiectul unor toleranţe restrânse şi nu beneficiază de o certificare a controlului producţiei.

8

Aditivi

Densitate

Respectarea cerinţelor

La fiecare livrare

Probe martor, de minimum 1 litru

Păstrare până la termenele de încercare

9a

Aditivia

Determinarea substanţei uscate

Pentru compararea cu valoarea declarată prin fişa tehnică

Prima livrare, în afară de cazul când rezultatele încercărilor sunt date de către furnizor.

În caz de dubiu.

9b

Măsurarea densităţii

Compararea cu densitatea nominală

La fiecare livrare

11

Adaosuri în vrac

Măsurarea pierderii la calcinare conform SR EN 196-2

Pentru identificarea schimbărilor conţinutului în carbon cu efect asupra proprietăţilor betonului proaspăt

La fiecare livrare, în afară de cazurile când rezultatele încercărilor sunt date de furnizor.

aEste recomandată prelevarea şi păstrarea eşantioanelor de la fiecare livrare.

Nota 1: Numerele atribuite liniilor din Tabelul 4a corespund liniilor din Tabelul 5a în care ele reamplasează sau modifică prescripţiile echivalente.
Nota 2: Informaţii complementare asupra controlului producţiei pentru betoanele de înaltă rezistenţă pot fi obţinute din literatura pertinentă, de exemplu: Buletinul de informare CEB 197.
(4)Pentru betonul întărit se întocmeşte planul de control al producţiei şi al proprietăţilor betonului, pe baza prevederilor prezentului normativ. Acest plan stabileşte în detaliu încercările, frecvenţa minimă, limitele, norma care impune şi norma (standardul) după care se face încercarea, echipamentele, înregistrările, responsabilii, astfel încât să fie asigurat controlul calităţii betonului, conform Tabelelor 29 sau 7a (pentru betonul de înaltă rezistenţă). Totodată, se stabilesc măsurile ce se întreprind în cazul sesizării unor abateri de la valorile prescrise, precum termenele şi persoanele responsabile de aducerea la îndeplinire a acestor măsuri.
Nota 3: Este esenţial pentru producerea unui beton autocompactant de calitate constantă să se dispună de materiale constituente cu proprietăţi stabile. Aceste proprietăţi pot necesita un control mai frecvent decât în cazul betonului obişnuit.
(5)Dacă un producător de beton produce propriile agregate, acesta se consideră producător de agregate şi se conformează aspectelor tehnice corespunzătoare standardului european de agregate.
(6)Controlul echipamentelor asigură că dispozitivele de stocare, echipamentele de dozare în masă şi în volume, aparatele de amestecare, măsurare şi de comandă (permiţând de exemplu măsurarea continuă a conţinutului în apă al sorturilor de agregate) sunt conforme cu cerinţele din prezentul normativ şi sunt într-o stare de bună funcţionare. Frecvenţa inspecţiilor şi a încercărilor pentru echipamentele în perioadele de utilizare este dată în Tabelul 28.
(7)Staţiile de beton, echipamentul şi mijloacele de transport sunt supuse unui sistem de întreţinere planificată şi sunt menţinute în condiţii de funcţionare eficientă, astfel încât să nu afecteze caracteristicile şi cantitatea de beton.
(8)Caracteristicile betonului cu proprietăţi specificate sunt verificate în raport cu cerinţele specificate în Tabelul 29.
(9)Compoziţia betonului cu compoziţie prescrisă, precum şi consistenţa şi temperatura sa, dacă sunt specificate, sunt controlate în raport cu cerinţele din Tabelul 29 (rândurile aplicabile betonului cu compoziţie prescrisă).
(10)Controlul include producţia, transportul şi descărcarea.
(11)Pentru anumite betoane, pot fi necesare cerinţe suplimentare pentru controlul producţiei. Aceste cerinţe nu sunt definite în acest standard. Dacă contractul specifică anumite cerinţe particulare pentru beton, controlul producţiei include acţiuni corespunzătoare în plus faţă de cele menţionate în Tabelul 29.
(12)Acţiunile prevăzute în Tabelele 28 şi 29 pot fi adaptate la condiţiile specifice la locul de producţie şi înlocuite prin altele care asigură un nivel echivalent de control al producţiei.
Tabelul 28. Controlul echipamentului

Nr.

Echipament

Inspecţia/Încercarea

Scop

Frecvenţa minimă

1

Depozite la sol, bunkere etc.

Inspecţie vizuală

Asigurarea conformităţii cu cerinţele

O dată pe săptămână

2

Echipamentul de cântărire

Inspecţia vizuală a funcţionării

Asigurarea funcţionării în condiţii de curăţenie şi a funcţionării corecte a echipamentului de cântărire

Zilnic

3

Încercarea echipamentului de cântărire

Asigurarea exactităţii conform 9.6.2.2

La instalare.

Periodica.

În caz de dubiu.

4

Dozatoarele de aditivi (inclusiv cele montate pe autobetoniere)

Inspecţie vizuală a funcţionării

Asigurarea funcţionarea în condiţii de curăţenie şi a funcţionării corecte a dozatorului

Pentru fiecare aditiv la primul amestec al zilei

5

Încercarea echipamentului şi realizarea unei descărcări complete

Asigurarea exactităţii conform 9.6.2.2

La instalare.

Periodica după instalare.

În caz de dubiu.

6

Echipamentul de măsurare continuă a conţinutului de apă a agregatelor

Compararea cantităţii reale cu valorile înregistrate pe umidometru

Asigurarea exactităţii

La instalare.

Periodica după instalare.

În caz de dubiu.

7

Sistemul de dozare

Inspecţie vizuală

Asigurarea că echipamentul funcţionează corect

Zilnic

8

Compararea (prin metode adecvate conform sistemului de dozare utilizat) masei reale măsurată a componenţilor prezentă în amestec cu masa ţintă, şi în caz de înregistrare automată a înregistrărilor cu valorile programate

Pentru asigurarea cerinţelor de la 9.7

La instalare.

În caz de dubiu.

Periodica după instalare.

9

Aparatura de încercări

Etalonare sau calibrare conform normelor naţionale sau europene corespunzătoare

Verificarea conformităţii

Periodica.

Pentru aparatele de încercare a rezistenţei, minim o dată pe an.

10

Malaxoare (inclusiv autobetonierele)

Examen vizual

Verificarea gradului de uzură a echipamentului de amestecare

Periodica

aFrecvenţa este în funcţie de tipul materialului, de sensibilitatea sa în funcţionare şi de condiţiile de producţie a staţiei. Frecvenţa va fi identificată de către producător, prin documente sau proceduri interne.

(13)În Tabelul 6a se formulează prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înaltă rezistenţă.
1.Tabelul 6a. Controlul echipamentelor pentru betoanele de înaltă rezistenţă

Nr.

Echipament

Inspecţie/Încercare

Scop

Frecvenţa minimă

1

Depozite la sol, buncăre etc.

Examen vizual

Asigurarea conformităţii cu cerinţele

Zilnic

3a

Echipament de cântărire pentru ciment, granulometrie

Verificarea exactităţii de cântărire

Asigurarea exactităţii conform 9.6.2.2

În fiecare zi înainte de prepararea betonului

5

Dozatoarele de aditivi

Verificarea exactităţii

Obţinerea cantităţilor exacte de aditivi

În fiecare zi înainte de prepararea betonului

6a

Contor de apă

Compararea între cantitatea reală cu valorile afişate de contor

Asigurarea exactităţii conform 9.6.2.2

În fiecare zi înainte de prepararea betonului

7

Echipamentul de măsurare continuă a conţinutului de apă din agregate

Compararea conţinutului real cu valoarea afişată

Verificarea exactităţii

În momentul instalării.

Săptămânal după instalare.

În caz de dubiu.

9

Sistemul de dozare

Compararea printr-o metodă adecvată a conformităţii sistemului de dozare utilizat cu valorilor măsurate ale componentelor din amestec sau cu valorile specificate şi în cazul dozării automate, de asemenea cu valorile înregistrate

Verificarea toleranţelor de dozaj conform Tabelului 27

În momentul primei instalări.

În caz de dubiu la instalările următoare.

În fiecare lună după instalare.

10

Aparatura de încercare de laborator

Controlul funcţionării

Verificarea conformităţii

În fiecare zi înainte de prepararea betonului

11a

Dispozitivele de amestecare

În fiecare zi înainte de prepararea betonului

11b

Autobetoniere

Verificare vizuală

Fără apă de spălare în interior

Înaintea fiecărei încărcări

Nota 4: Numerele atribuite liniilor din Tabelul 6a corespund liniilor din Tabelul 28 în care ele reamplasează sau modifică prescripţiile echivalente.
2.Tabelul 29. Controlul procedurilor de producţie şi al proprietăţilor betonului

Nr.

Tip de încercare

Inspecţia/Încercarea

Scop

Frecvenţa minimă

1

Proprietăţile betonului cu proprietăţi specificate

Încercări iniţiale (a se vedea Anexa A)

Pentru a demonstra că proprietăţile specificate sunt obţinute prin compoziţia propusă cu o marjă de siguranţă adecvată

Înainte de a utiliza o nouă compoziţie de beton

2

Umiditatea nisipului

Sistem de măsurare continuă, încercări de uscare sau echivalente

Determinarea masei uscate a agregatelor şi cantităţii de apă adăugate

Zilnic pentru o verificare discontinue.

Frecvenţa cerută pentru încercări poate să fie în funcţie de condiţiile locale şi atmosferice.

3

Umiditatea pietrişului

Încercări de uscare sau echivalente

Determinarea masei uscate a agregatelor şi apei ce se adăugă

În funcţie de condiţiile locale şi atmosferice

4

Conţinutul de apă al betonului proaspăt

Verificarea cantităţii de apă de amestec adăugatăb

Obţinerea de date pentru raportul apă/ciment

Fiecare amestec sau şarjă

5

Conţinutul de cloruri al betonului

Determinare iniţială prin calcul

Asigurare că nu este depăşit conţinutul maxim de cloruri

La efectuarea încercărilor iniţiale În cazul creşterii conţinutului de cloruri al materialelor componente

6

Consistenţa

Examen vizual

Comparare cu un beton cu aspect normal

Fiecare amestec sau şarjă

7

Încercarea de consistenţă în conformitate cu:

SR EN 12350-2

sau

SR EN 12350-4

sau

SR EN 12350-5

Evaluarea obţinerii valorilor consistenţei specificate şi detectarea eventualelor variaţii ale conţinutului de apă

Când consistenţa este specificată, conform Tabelului 17 pentru rezistenţa la compresiune.

La încercările privind conţinutul de aer.

În caz de dubiu după examenul vizual.

8

Încercarea de consistenţă în conformitate cu SR EN 12350-8

Cel puţin o dată pe zi.

Când se determină rezistenţa la compresiune (aceeaşi frecvenţă).

Când se determină conţinutul de aer.

În caz de dubiu după inspecţia vizuală.

9

Vâscozitatea betonului

SR EN 12350-8 sau SR EN 12350-9

Evaluarea atingerii valorii declarate a consistenţei

Când se efectuează încercările iniţiale.

Înainte de utilizarea unei noi compoziţii de beton.

În cazul schimbării materialelor componente.

10

Abilitatea de trecere

SR EN 12350-10 sau SR EN 12350-12

11

Rezistenţa la segregare

SR EN 12350-11

În caz de dubiu după efectuarea inspecţiei vizuale sau testului de tasare

12

Densitatea betonului proaspăt

Determinarea densităţii conform SR EN 12350-6

Pentru betonul uşor sau greu, pentru supervizarea amestecurilor şi controlul densităţii

Zilnic

13

Conţinutul de ciment al betonului proaspăt

Verificarea cantităţii de ciment utilizatb

Verificarea conţinutului de ciment şi obţinerea de date privind raportul apă/ciment

Fiecare amestec sau şarjă

14

Conţinutul de adaosuri în betonul proaspăt

Verificarea cantităţii de adaosuri adăugateb

Verificarea conţinutului de adaosuri şi obţinerea de date pentru raportul apă/ciment (a se vedea 5.4.2)

Fiecare amestec sau şarjă

15

Conţinutul de aditivi al betonului proaspăt

Verificarea masei sau a volumului de aditiv adăugatb

Verificarea conţinutului de aditiv

Fiecare amestec sau şarjă

16

Raportul apă/ciment în betonul proaspăt

Prin calcul sau printr-o metodă de încercare (a se vedea 5.4.2.)

Evaluarea obţinerii raportului apă/ciment specificat

Zilnic dacă este specificat

17

Conţinutul de aer al betonului proaspăt dacă este specificat

Încercare conform SR EN 12350-7, pentru betonul de densitate normală şi betonul greu şi ASTM C 173 pentru betonul uşor

Evaluarea obţinerii conţinutului specificat de aer antrenat

Pentru betoanele conţinând aer antrenat: primele amestecuri sau şarje din fiecare producţie zilnică, până la stabilizarea valorilor

18

Temperatura betonului proaspăt

Măsurarea temperaturii

Evaluarea obţinerii temperaturii minime de 5°C sau a valorii specificate

În caz de dubiu:

Când temperatura este specificată:

- periodic, după caz;

- fiecare amestec sau şarjă când temperatura este aproape de limită.

19

Densitatea betonului întărit uşor sau greu

Încercare conform SR EN 12390-7a

Pentru evaluarea obţinerii densităţii specificate

Când densitatea este specificată, la fel de frecvent ca pentru rezistenţa la compresiune

20

Încercări de rezistenţă la compresiune pe epruvete confecţionat e în tipare

Încercare conform SR EN 12390-3a

Pentru evaluarea obţinerii rezistenţei specificate

Când rezistenţa la compresiune a betonului este specificată, la fel de frecvent ca şi pentru controlul de conformitate, a se vedea 8.1 şi 8.2.1

aPot, de asemenea, să fie încercate în condiţii de saturare, dacă este stabilită o relaţie sigură cu densitatea determinată după uscare în etuvă.

bCând nu este utilizat echipamentul de înregistrare şi când toleranţele de cântărire pentru amestecuri sau şarje sunt depăşite, cantităţile cântărite se înregistrează în registrul de producţie. Se recomandă utilizarea de echipamente cu înregistrare automată. Pentru determinarea mărimii raportului A/C şi a dozajului de ciment se pot folosi şi metode prevăzute de SR CR 13902.

(14)În Tabelul 7a se formulează prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înaltă rezistenţă.
Tabelul 7a. Controlul procedurilor de preparare beton şi al caracteristicilor betonului de înaltă rezistenţă

Nr.

Tip de încercare

Inspecţia/Încercarea

Scop

Frecvenţa minimă

2

Conţinutul de apă al nisipului

Verificarea continuă a umidităţii nisipului

Stabilirea masei agregatelor şi a cantităţii de apă adăugate

Zilnic înaintea preparării betonului

3

Conţinutul de apă al pietrişului

Încercări de uscare sau echivalente

Pentru determinarea masei agregatelor şi a cantităţii de apă adăugate

Zilnic.

Încercări mai mult sau mai puţin frecvente pot fi cerute în funcţie de condiţiile locale şi atmosferice.

4a

Conţinutul de apă al betonului proaspăt

Verificarea cantităţii de apăa adăugate

Respectarea valorilor maxime stabilite

La fiecare confecţionare a corpurilor de probă pentru verificarea rezistenţei dar cel mult de 3 ori pe zi.

7

Consistenţa betonului proaspăt

Verificare conform SR EN 12350-5

Evaluarea obţinerii valorilor consistenţei specificate şi detectarea eventualelor variaţii ale conţinutului apei

La fiecare şarjă

13

Dozajul de ciment al betonului proaspăt

Înregistrarea cantităţii de cimenta adăugate

Verificarea dozajului de ciment şi pentru obţinerea datelor necesare calculului raportului apă/ciment

Fiecare amestec

14

Conţinutul de adaosuri al betonului proaspăt

Înregistrarea cantităţii de adaosuri adăugate

Verificarea conţinutului de adaosuri

Fiecare amestec

20

Încercarea de rezistenţă la compresiune

Verificare conform SR EN 12390-3

Evaluarea obţinerii rezistenţei specificate

Din diferite autobetoniere, dar cel puţin 3 probe la 50 m3

21

Caracteristicile de malaxare

Verificare vizuală

Respectarea parametrilor

Înaintea fiecărei amestecări

aPentru betonul de înaltă rezistenţă este recomandată o înregistrare automată a cântăririlor. Se recomandă utilizarea de echipamente cu înregistrare automată. Pentru determinarea mărimii raportului A/C şi a dozajului de ciment se pot folosi şi metode prevăzute de către SR CR 13902

Nota 5: Numerele atribuite liniilor din Tabelul 7a corespund liniilor din Tabelul 29 în care ele reamplasează sau modifică prescripţiile echivalente.
CAPITOLUL 10:10. Evaluarea conformităţii
SUBCAPITOLUL 0:
(1)Evaluarea conformităţii se efectuează conform prevederilor art. 10 din SR EN 206 + A2:2021.
SUBCAPITOLUL 1:10.1. Generalităţi
(1)Producătorul este responsabil de evaluarea conformităţii în condiţiile specificate ale betonului. Pentru aceasta producătorul efectuează operaţiile următoare:
a)încercări iniţiale, când sunt cerute (a se vedea 9.5 şi Anexa A);
b)controlul producţiei (a se vedea capitolul 9), inclusiv controlul de conformitate (a se vedea capitolul 8).
(2)Recomandarea de a se recurge la organisme de inspecţie şi de certificare acreditate pentru inspecţia controlului producţiei şi certificarea sa de conformitate depinde de nivelul de cerinţe de performanţă, de modul de producţie şi de marja de siguranţă a compoziţiei.
(3)În general, inspecţia şi certificarea controlului de producţie de către organisme de inspecţie şi de certificare acreditate este recomandată. Aceasta nu este considerată ca necesară pentru betonul având compoziţia prescrisă într-un standard cu o foarte mare marjă de siguranţă pentru compoziţie (a se vedea A.5).
(4)Pentru produsele prefabricate din beton simplu sau armat, cerinţele şi prevederile referitoare la evaluarea conformităţii sunt date în specificaţii tehnice adecvate (standarde de produs sau agremente tehnice).
(5)Inspecţia pentru controlul producţiei şi certificarea conformităţii controlului producţiei se efectuează de organisme de inspecţie şi certificare acreditate în conformitate cu legislaţia în vigoare sau recunoscute, apte pentru a certifica conformitatea cu prezentul normativ.
SUBCAPITOLUL 2:10.2. Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie
(1)Dacă este cerut printr-un contract, fie prin prevederi valabile la locul de utilizare a betonului, controlul producţiei va fi evaluat şi supravegheat printr-un organism de inspecţie acreditat şi apoi certificat de către un organism de certificare acreditat, atunci se aplică prevederile pentru evaluare, supraveghere şi certificare prezentate în Anexa C.
(2)Regulile indicate în Anexa C "Prevederi pentru evaluarea, supravegherea şi certificarea controlului producţiei din SR EN 206 + A2:2021" sunt normative pe teritoriul României.
(3)În cazul livrării betonului la lucrări de execuţie finanţate din fonduri publice este obligatorie certificarea controlului producţiei în fabrică de către un organism de certificare produse acreditat de un organism naţional de acreditare.
CAPITOLUL 11:11. Proiectarea şi notarea betonului cu proprietăţi specificate
(1)Pentru stabilirea compoziţiei betonului se parcurg următoarele etape:
a)determinarea cantităţii orientative de apă eficace (Aef) se evaluează aplicând relaţia:
Aef = D (A / C) (1)
în care:
Aef cantitatea orientativă de apă eficace, care depinde, în principal, de clasa de beton, tasare, tipul şi dimensiunea maximă a agregatelor, tipul cimentului şi tipul de aditiv utilizat, (litri);
D dozajul minim de ciment impus pentru o clasă de beton încadrată într-o anumită clasă de expunere (Tabelele F.1.1 şi F.1.2, Anexa F), (kg/m3);
A / C raportul maxim apă eficace/ciment impus pentru o clasă de beton încadrată într-o anumită clasă de expunere (Tabelele F.1.1 şi F.1.2, Anexa F).
b)determinarea cantităţii de agregate în stare uscată Ag (kg) se evaluează aplicând relaţia:
Ag = Rhoag(1000 - D / Rhoc - Aef - P) (2)
în care:
Rhoc densitatea cimentului (kg/dm3)
Rhoag densitatea aparentă a agregatelor (kg/dm3)
P procentul de aer antrenat şi oclus (dm3/m3)
c)cantităţile de agregate pe sorturi se stabilesc în conformitate cu Anexa L, în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor.
(2)În cazul în care caracteristicile esenţiale ale betonului proiectat se furnizează într-o formă prescurtată, se aplică următorul format:
a)referinţă la standardul european SR EN 206 + A2:2021;
b)clasa de rezistenţă la compresiune: clasa de rezistenţă aşa cum este definită în Tabelele 12 şi 13, de exemplu C25/30;
c)clasa (clasele) de expunere: clasa simbolizată conform Tabelului 1. Dacă betonul este exportat, clasa de expunere va fi urmată de prescurtarea numelui ţării1) care a formulat prevederile pentru valorile limită, compoziţia betonului şi caracteristicile sale sau seturi de condiţii, de exemplu XD2 (RO) când se aplică prevederile date de România;
_______
1)În acord cu codul internaţional recunoscut pentru plăcile de înmatriculare ale vehiculelor. Abrevierea numelui ţării, alte informaţii referitoare la alte prevederi pot fi adăugate.
d)conţinutul maxim de cloruri: clasa definită în Tabelul 15, de exemplu Cl 0,20;
e)dimensiunea maximă nominală a agregatului, valoarea Dmax; de exemplu Dmax 22;
f)densitatea, în cazul betonului uşor: specificarea clasei simbolizate în Tabelul 14 sau valoarea specificată, de exemplu D 1,8;
g)consistenţa: prin clase aşa cum este definită în 4.2.1 sau valoarea ţintă.