Capitolul viii - Prevederi şi principii de realizare a învelitorilor din elemente tip ţigle şi olane - Normativ din 2014 privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri, indicativ NP 069 - 2014
M.Of. 581 bis
În vigoare Versiune de la: 3 Septembrie 2014
CAPITOLUL VIII:Prevederi şi principii de realizare a învelitorilor din elemente tip ţigle şi olane
SECŢIUNEA 1:Obiect
Art. 186
Acest capitol se referă la învelitorile compuse prin suprapunerea laterală şi transversală a unor elemente profilate sau plane, fabricate prin procedee specifice (extrudare şi/sau presare, uscare, ardere, turnare) proprii fiecărui material utilizat: ceramică, beton (mortar de ciment cu diverşi aditivi), produse polimerice sau sticlă.
SECŢIUNEA 2:Caracteristici generale
Art. 187
Învelitoarea care se realizează cu elementele precizate la Art. 186 este de tip discontinuu.
Art. 188: Alcătuire; caracteristici
(1)Elementele de învelitoare sunt produse, în general, în următoarele tipuri:
a)elemente trase sau profilate, tip ţigle realizate din ceramică sau beton: cu îmbucare (cu unul sau mai multe profile de îmbucare longitudinale sau transversale), cu glisare longitudinală sau transversală (cu îmbucare longitudinală sau transversală), cu suprapunere la vârf variabilă, cu suprapunere laterală variabilă, ţigle plane, ţigle de acoperire (profilate în S), ţigle canal (în formă de jgheab tip de curs şi/sau de acoperire), cu diferite tipuri de accesorii (accesorii coordonate, care se aliniază şi îmbină/îmbucă cu ţigle de câmp şi accesorii necoordonate, la care nu este necesar să fie aliniate şi îmbinate/îmbucate cu ţiglele de câmp);
b)elemente presate, prevăzute cu amprenturi şi ciocuri pentru poziţionare pe riglele suport şi pentru asigurarea îmbinărilor între ele;
c)elementele tip ţiglă/macroţiglă, cu diverse forme ale marginii inferioare: dreaptă, curbă (tip solzi) sau în unghi;
d)elementele tip olane/macroolane, cu terminaţia (marginea inferioară) dreaptă;
e)elementele speciale precum şi elementele tip ţiglă majorate (lăţimea = 11/2 din lăţimea ţiglei curente de câmp), care sunt destinate rezolvării acoperirii marginilor versanţilor de acoperiş (stânga/dreapta), coamelor sau diferitelor detalii de racord;
f)elementele tip olane simple, fabricate într-un singur tip, pentru învelirea suprafeţelor de câmp curent şi pentru rezolvarea detaliilor (coamă, pazie).
(2)Elementele ceramice pot fi natur sau glazurate pe suprafaţă, iar cele din beton pot fi natur, colorate în masă şi/sau peliculizate pe suprafaţă.
(3)Dimensiuni de fabricare: se produce o gamă foarte mare de ţigle/macroţigle şi olane/macroolane, cu tipo-dipensiuni şi profilaturi variate.
Art. 189: Prevederi generale privind pozarea/montarea
(1)Pentru elemente tip ţiglă se precizează următoarele:
a)panta învelitorii este caracteristică pentru fiecare tip de ţiglă; împreună cu panta, în documentaţia tehnică a produsului se indică tipul suportului, distanţa între reazeme, modul de fixare, lungimea suprapunerilor ţiglelor. În cazul în care panta nu este specificată în documentaţia tehnică a produsului, se recomandă următoarele pante:
- ţigle solzi aşezate simplu minimum 60% şi maximum 175%;
- ţigle solzi aşezate dublu minimum 45% şi maximum 175%;
- macroţigle/macroolane minimum 26% şi maximum 175%.
Pantele maxime, de 175% pot fi depăşite numai cu luarea măsurilor suplimentare de fixare indicate în proiect.
b)suportul elementelor tip ţiglă poate fi alcătuit dintr-un singur rând de şipci fără astereală (soluţie nerecomandată în zonele cu precipitaţii abundente şi vânturi puternice) sau un caroiaj de şipci în două straturi: substratul fixat pe astereala acoperită cu folie anticondens, în şiruri paralele cu linia de pantă şi al doilea strat fixat transversal pe primul rând de şipci;
c)şipcile suport din lemn de răşinoase au secţiunea calculată în funcţie de deschiderea între căpriori, modul de aşezare al ţiglelor, panta acoperişului, tipul suportului (cu sau fără astereală) şi încărcările estimate; dimensiunile minime ale şipcilor sunt de 24x38 (48)mm;
d)pozarea elementelor tip ţiglă se face prin: simplă aşezare într-un strat sau două straturi suprapuse;
e)folia de protecţie anticondens se montează sub şipci, pe căpriori sau pe astereală.
(2)Elemente tip olane se montează pe suport continuu din astereală din lemn sau planşeu din beton armat, sau pe suport discontinuu din rigle montate în lungul pantei pentru olanele montate în sistem uscat, cu următoarele precizări:
a)panta uzuală pentru olane să fie cuprinsă între 25% şi 70%; pentru prevederea altor pante se recomandă consultarea fişei tehnice a produsului;
b)la realizarea învelitorilor cu rupere de pantă sau curbe, se va respecta ca unghiul de rupere de pantă (sau al tangentei la suprafaţa curbă) să nu fie mai mare de 15°(25%);
c)panta şi suprapunerea într-un singur rând pentru învelitorile din olane simple, vor fi conform tabelului de mai jos:
Tabelul nr. 6: Suprapunerea olanelor dispuse într-un singur rând funcţie de pantă
pantă minimă % | 26 | 28 | 30 | 32 | 34 | 36 | 38 | 40 | 42 | 44 | > = 46 |
Suprapunerea minimă pentru zone cu precipitaţii: sub 400 mm | 150 | 140 | 135 | 130 | 125 | 120 | 115 | 110 | 100 | 100 | 70 |
400-600 mm | - | 150 | 145 | 140 | 135 | 130 | 125 | 120 | 110 | 100 | 70 |
peste 600 mm | - | - | - | 150 | 145 | 140 | 135 | 130 | 120 | 100 | 70 |
SECŢIUNEA 3:Niveluri de performanţă
Art. 190
La proiectarea învelitorilor cu ţigle din argilă arsă se vor lua în considerare caracteristici şi performanţe privind:
- rezistenţa la rupere prin încovoiere:
-- > = 600 N pentru ţigle plane;
-- > = 900 N pentru ţigle plate cu îmbucare;
-- > = 1000 N pentru ţigle canal;
-- > = 1200 N pentru ale tipuri de ţigle.
Art. 191
Ambalare transport: ambalarea şi transportul se face în pachete, paletizat şi/sau containerizat, cu măsuri de protecţie împotriva spargerii.
SECŢIUNEA 4:Prevederi conceptuale
Art. 192
Elementele tip ţigle şi olane, ceramice sau din beton, se utilizează la acoperişul construcţiilor fără restricţii privind zona geoclimatică sau seismică de amplasare şi clasa şi categoria de importanţă a clădirii, cu prevederea şi executarea unor măsuri suplimentare de fixare şi de protecţie, împotriva desprinderii şi căderii ţiglelor, în zonele cu vânturi puternice sau expuse la cutremure.
Art. 193: Configuraţia acoperişului
(1)Învelitorile din elemente tip ţiglă şi olane pot fi utilizate la acoperişuri cu forme simple, cu versanţi plani, curbi (curbură mică) sau cu ruperi de pantă maxim 25%, cu streaşina cu scurgere liberă (la picătură) sau la jgheaburi exterioare; este recomandabilă evitarea doliilor rezultate din intersecţia versanţilor, sau asigurarea etanşeităţii pe aceste zone cu hidroizolaţie locală sub elementele de învelitoare (şi/sau elemente din tablă plană).
(2)Elementele tip ţigle şi olane nu se prevăd la acoperişurile ce necesită circulaţie ocazională (fiind casante); pentru verificare şi întreţinere sunt necesare măsuri speciale pentru asigurarea de puncte de ancorare, de podine şi/sau scări, împotriva alunecării sau căderii de la înălţime.
(3)Coamele, paziile, streşinile, elementele de ventilaţie, străpungerile, sistemele parazăpezi, etc., se vor rezolva cu piese special formate aparţinând sau adaptate unui sistem de învelitoare astfel încât să fie eliminate improvizaţiile.
Art. 194: Suportul învelitorii; fixare
(1)Suportul învelitorii va fi din şipci şi/sau astereală din lemn.
(2)Fixarea elementelor tip ţiglă pe suport se face în cuie, şuruburi pentru lemn sau legături din sârmă tratată anticoroziv (zincată, cadmiată, etc.).
(3)Fixarea elementelor tip olane se face pe suport continuu, hidroizolat, prin simplă aşezare în mortar sau în sistem uscat, pe rigle montate în lungul pantei, funcţie de pantă, de tipul elementelor şi de condiţiile climatice.
Art. 195: Spaţii interioare, moduri de termoizolare, conformare
(1)Învelitorile din elemente tip ţigle şi olane pot închide spaţii cu sau fără condiţionare termică; învelitorile din elemente tip ţigle, peste spaţii condiţionate termic, vor fi cu aşezare dublă şi vor fi prevăzute cu două rânduri de şipci şi folie anticondens.
(2)Acoperişurile cu învelitori tip ţiglă (ţiglă solzi) pot fi considerate de tip ventilat (datorită posibilităţii de circulaţie a aerului printre rosturile elementelor), precizându-se în proiect numărul şi repartiţia pieselor conformate pentru accesul şi evacuarea aerului.
SECŢIUNEA 5:Principii privind proiectarea învelitorilor cu elemente tip ţigle şi olane
Art. 196
La proiectarea acoperişului, proiectantul va avea în vedere să asigure concordanţa între forma/înclinarea acestuia şi produsele utilizate, din punct de vedere al pantelor minime şi maxime precum şi al montajului produselor.
Art. 197
Proiectantul va indica tratamentul biocid şi ignifug al suportului din şipci şi/sau astereală din lemn.
Art. 198
Racordul la elementele care străpung şi depăşesc planul învelitorii va fi etanşat cu chituri permanent elastice, benzi autoadezive, membrane hidroizolante şi/sau cu elemente de tinichigerie.
SECŢIUNEA 6:Condiţii de calitate privind elementele tip ţigle şi olane
Art. 199: Rezistenţă mecanică şi stabilitate
(1)Învelitorile din membrane vor respecta cerinţele de la Art. 18 alin. (1).
(2)Orice instalaţie, agregat, etc., montat peste planul învelitorii va fi pozat şi montat pe structura de rezistenţă (grinzi/căpriori, nu pe astereală).
Art. 201
Igienă, sănătate şi mediu: se vor respecta prevederile menţionate la Art. 18 alin. (4). Aceste învelitori nu sunt etanşe la aer, dar asigură protecţia împotriva infiltraţiilor apei pluviale.
Art. 202
Siguranţă în exploatare: se vor respecta prevederile menţionate la Art. 18 alin. (3); de asemenea elementele de bordare vor fi ancorate/fixate suplimentar pe conturul suprafeţei de învelitoare pentru a preveni eventualele degradări ca efecte ale acţiunii factorilor de mediu (vânt, zăpadă, gheaţă).
Art. 203
Protecţia împotriva zgomotului: învelitorile din elemente tip ţigle şi olane asigură izolare la zgomot aerian şi zgomot de impact, în funcţie de tipul elementelor şi de modul de montare şi fixare al acestora.
Art. 204
Economia de energie şi izolare termică: învelitorile din elemente tip ţigle şi olane nu asigură o izolare termică semnificativă, necesară pentru a fi luată într-un calcul termotehnic.
SECŢIUNEA 7:Principii privind executarea învelitorilor cu elemente tip ţigle şi olane
Art. 205
Executarea învelitorilor cu elemente tip ţigle şi olane se va face cu respectarea prevederilor menţionate în prezentul normativ recomandându-se şi consultarea fişelor tehnice ale produselor respective.
Art. 206
Elementele tip ţigle şi olane vor fi sortate încât să nu prezinte ciobituri, crăpături sau intruziuni de calcar iar suprafaţa să fie omogenă, fără rugozităţi.
Art. 207
La învelitorile din ţigle solzi, aşezate simplu, primul rând de la streaşină şi ultimul rând de la coamă vor fi duble.
Art. 208 
La montarea ţiglelor solzi aşezate simplu, suprapunerea va fi executată astfel ca în dreptul unei şipci să fie trei ţigle iar între şipci să fie minimum două ţigle (a se vedea figura nr. 33).
Figura nr. 33: Exemplificare de principiu pentru pozarea ţiglelor solzi aşezate simplu
Art. 209
Rândurile de ţigle de orice tip se vor decala, transversal liniei de pantă cu o jumătate din lăţimea ţiglei.
Art. 210 
La învelitorile din ţigle solzi aşezate dublu, toate rândurile vor fi duble, astfel încât în dreptul unei şipci să rezulte minimum patru ţigle.
Figura nr. 34: Exemplificare de principiu pentru pozarea ţiglelor solzi aşezate dublu
Art. 211
Toate elementele tip ţiglă se vor aşeza pe şipci astfel încât să se asigure o rezemare perfectă pe toate laturile.
Art. 212
Elementele tip ţiglă se vor fixa pe şipci, cu sârmă protejată anticoroziv (zincată), astfel:
a)la clădirile adăpostite aflate în zone fără vânturi dominante puternice (v < 25 m/s), elementele tip ţiglă se vor fixa la fiecare două rânduri;
b)pe conturul versanţilor şi în jurul elementelor ce străpung planul învelitorii, pe circa 0,50-0,60 m lăţime, pe versanţii ce sunt spre căi de circulaţie şi la clădirile neadăpostite şi/sau aflate în zone cu vânturi dominante puternice (v > 25 m/s) precum şi în zone cu potenţial seismic ridicat, elementele tip ţigle se vor fixa la fiecare rând.
Art. 213
Montarea olanelor se face astfel:
a)elementele tip olane se montează, pe suport continuu din astereală din lemn sau pe suport rigid din beton, amorsate şi izolate cu membrană bitumată blindată, pe care se aşază un rând cu concavitatea în sus şi cu partea lată spre coamă iar peste acestea se aşază celălalt rând cu concavitatea în jos cu partea lată spre streaşină; olanele se vor suprapune pe linia de pantă cu minim 4 cm;
b)elementele tip olane se pot monta în sistem uscat, pe suport continuu din astereală sau discontinuu din şipci montate în lungul pantei, fixate prin cuie sau legături din sârmă (protejate anticoroziv).
Figura nr. 35: Exemplificare de principiu pentru pozarea olanelor în sistem uscat
Art. 214
Fixarea olanelor pe suport se va executa în benzi din mortar din ciment M5 şi cuie cu cap conic, (protejate anticoroziv), astfel:
a)pentru pante < 40% şi în zone adăpostite, fără vânturi dominante puternice (v < 25 m/s): din 8 în 8 rânduri, cu legături longitudinale şi transversale cu mortar de ciment, între primul şi al doilea rând, după ce în prealabil primul rând a fost fixat mecanic cu cuie cu cap conic, protejate anticoroziv;
b)pentru pante > 40% şi < 50% şi în zone izolate şi/sau cu vânturi dominante puternice (v > 25 m/s şi < 30 m/s) legăturile menţionate la lit. a) vor fi din 5 în 5 rânduri;
c)pentru pante > 50% şi în zone izolate şi/sau cu vânturi dominante puternice (v > 25 m/s), legăturile menţionate la lit. a) vor fi din minim 3 în 3 rânduri;
d)pe conturul versanţilor învelitorii (coamă, dolie, streaşină, calcane, atice, etc.), longitudinal şi transversal, pe minim 60 cm sau 3 rânduri, olanele se vor fixa continuu cu mortar şi cuie cu cap conic.