Secţiunea i - Principii generale - Normativ din 2008 PRIVIND ASIGURAREA TEHNICĂ DE AUTOVEHICULE A STRUCTURILOR MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

M.Of. 803 bis

În vigoare
Versiune de la: 10 Aprilie 2024
SECŢIUNEA I:Principii generale
Art. 1
(1)Asigurarea tehnică de autovehicule reprezintă ansamblul măsurilor şi activităţilor care se planifică, se organizează şi se execută într-o concepţie unitară, în cadrul structurilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în scopul menţinerii autovehiculelor în stare de operativitate, pentru îndeplinirea misiunilor la care sunt utilizate.
(2)Prevederile prezentului normativ referitoare la autovehicule se aplică în mod diferenţiat, după caz, şi remorcilor sau semiremorcilor auto, inclusiv celor speciale, precum şi motoagregatelor.
Art. 2
În sensul prezentului normativ, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:
a)autovehicul - orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Termenul cuprinde şi autovehicule autopropulsate, respectiv autovehicule pentru lucrări, motoîncărcătoare, motostivuitoare etc.;

b)conducătorul structurii - directorul general, directorul, prefectul, inspectorul-şef, comandantul sau şeful structurii deţinătoare sau utilizatoare de parc auto, după caz;
c)conducător auto - persoana care a obţinut dreptul de a conduce autovehicule din dotarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
d)materiale tehnice - carburanţii, lubrifianţii, ansamblurile, subansamblurile, piesele de schimb, anvelopele, acumulatorii şi materialele de întreţinere folosite în procesul de exploatare şi reparare a autovehiculelor;
e)motoagregat - agregat sau utilaj, echipat cu motor termic pentru a îndeplini o anumită funcţie constructivă, motorul neavând rolul de a asigura deplasarea acestuia (motogenerator de curent electric, motocompresor, motopompă, motocositoare etc.);
f)parc auto - denumire generică, reprezentând pe de o parte, totalitatea autovehiculelor aflate în dotarea unei structuri pentru care, în principiu, este stabilit sau amenajat în incintă sau zona arondată acesteia un spaţiu de parcare sau garare corespunzător, care să ofere condiţii minime de siguranţă, precum şi, în măsura în care sunt prevăzute, personalul cu atribuţii de serviciu specifice şi spaţiile adecvate pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparare a acestora;
g)structură a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - unităţi din cadrul/subordinea ministerului, atât cele de administraţie, cât şi structurile de ordine şi siguranţă publică;
h)structuri cu sarcini de înzestrare cu autovehicule - Direcţia generală logistică, inspectoratele generale, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi instituţiile prefectului;

i)structură deţinătoare de parc auto - structura în a cărei evidenţă de gestiune se află autovehiculele;
j)structură utilizatoare - structura căreia îi sunt asigurate şi care utilizează autovehicule, prevăzute conform normei de dotare sau tabelei de înzestrare proprii.
k)aplicaţie de gestionare a parcului auto - sistem de schimb electronic de date între unităţile deţinătoare de parc auto şi eşaloanele superioare, în vederea asigurării colectării informaţiilor referitoare la datele de identificare, modul de exploatare, mentenanţă etc. ale autovehiculelor din administrarea Ministerului Afacerilor Interne, dezvoltat de către Direcţia generală logistică.

Art. 3
(1)Asigurarea tehnică de autovehicule constă în managementul asigurării tehnice, pregătirea de specialitate a personalului, înzestrarea cu autovehicule, exploatarea şi repararea acestora, aprovizionarea cu materiale tehnice şi scoaterea din înzestrare a autovehiculelor.
(2)Managementul asigurării tehnice de autovehicule revine conducătorilor de structuri, se exercită prin şefii serviciilor de logistică/similari şi se referă la prevederea, organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor specifice desfăşurate de personalul logistic de specialitate din subordine, cât şi de personalul destinat exploatării autovehiculelor, precum şi la realizarea colaborării cu celelalte compartimente.
(3)Pregătirea de specialitate a personalului cuprinde activităţile ce se organizează şi se desfăşoară pentru însuşirea temeinică, în raport cu atribuţiile pe care acesta le are de îndeplinit, a cunoştinţelor privind construcţia, funcţionarea şi caracteristicile tehnico-tactice ale autovehiculelor din dotare, a principiilor, regulilor de exploatare şi mentenanţă, precum şi pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor în conducerea autovehiculelor, întreţinerea şi repararea acestora.
(4)Înzestrarea cu autovehicule cuprinde totalitatea activităţilor de planificare, organizare şi derulare a procedurilor de achiziţie, contractare, aprovizionare, primire, recepţie, repartizare, în vederea introducerii în exploatare a autovehiculelor, în scopul asigurării necesarului structurilor pentru uzul curent şi rezervele proprii de mobilizare, conform prevederilor tabelelor de înzestrare. Totodată, înzestrarea include activităţile legate de analizarea ofertelor de donaţie de autovehicule şi mijloace tehnice de resort, precum şi a propunerilor de transmitere fără plată a unor autovehicule din partea altor instituţii publice.
(5)Exploatarea autovehiculelor reprezintă totalitatea activităţilor privind înregistrarea în sistem propriu, eventual şi înmatriculare, după caz, planificarea şi folosirea legală şi corectă a autovehiculelor, prevenirea accidentelor de circulaţie sau a evenimentelor tehnice, efectuarea la timp şi în volum complet a lucrărilor de întreţinere tehnică în scopul menţinerii lor în stare de funcţionare, păstrarea şi conservarea acestora.
(6)Repararea autovehiculelor se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate pentru restabilirea, în cel mai scurt timp, a stării tehnice a autovehiculelor defecte sau accidentate, la nivelul condiţiilor tehnice stabilite pentru repararea sau înlocuirea agregatelor, ansamblurilor, subansamblurilor şi pieselor defecte cu altele noi sau reparate.
(7)Aprovizionarea cu materiale tehnice cuprinde totalitatea activităţilor desfăşurate pentru stabilirea necesarului, organizarea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţie, derularea contractelor sau comenzilor, primirea, recepţia, depozitarea şi distribuirea cantităţilor de materiale tehnice pentru asigurarea permanentă, la timp şi în volum complet, a exploatării şi reparării autovehiculelor.
(8)Scoaterea din înzestrare a autovehiculelor din dotarea structurilor deţinătoare cuprinde totalitatea activităţilor ce se desfăşoară pentru scoaterea din funcţiune, urmată de valorificarea prin vânzare la licitaţie, respectiv transmiterea fără plată către alte instituţii publice, în ordinea impusă de legislaţia în vigoare în funcţie de instituţia publică în cauză, predarea la operatori economici specializaţi sau casarea autovehiculelor, în conformitate cu reglementările în domeniu, precum şi radierea din evidenţă a acestora.
Art. 4
Conducătorii structurilor de la toate eşaloanele răspund de organizarea şi realizarea permanentă a asigurării tehnice de autovehicule astfel încât, în orice situaţie mijloacele de transport respective să permită îndeplinirea activităţilor şi misiunilor specifice.
Art. 5
Compartimentele care au în folosinţă autovehicule pe care sunt montate instalaţii speciale de resortul armament, geniu, chimic, materiale de protecţie şi criminalistice, comunicaţii şi informatică, supraveghere, administrarea patrimoniului imobiliar, alimente şi altele asemenea, răspund de starea de operativitate a acestor instalaţii, precum şi de folosirea corectă şi păstrarea acestor autospeciale în condiţii corespunzătoare.
Art. 6
(1)Gradul de înzestrare cu autovehicule (Gî) se calculează la nivelul unei structuri, pentru o anumită categorie de autovehicule prevăzută de normele de dotare, respectiv sau tabelele de înzestrare, folosindu-se următoarea relaţie:
Gî = (E/N)*100 [%], în care:
E - reprezintă numărul de autovehicule existente în evidenţa structurii, cu excepţia celor disponibilizate sau scoase din funcţiune conform reglementărilor în vigoare, respectiv alocate la una din categoriile prevăzute de normele de dotare, respectiv tabelele de înzestrare;
N - reprezintă numărul de autovehicule necesare, conform normei de dotare sau a tabelei de înzestrare.
(2)Acest indicator apreciază nivelul de înzestrare cu mijloace de transport auto, pentru un eşalon, la un moment dat. Creşterea acestui indicator către valoarea maximă se realizează pe baza posibilităţilor de completare cu astfel de tehnică.