Capitolul iii - Principii şi criterii de organizare - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare
Versiune de la: 17 Mai 2007
CAPITOLUL III:Principii şi criterii de organizare
Art. 20
La nivelul angajatorului se vor respecta următoarele principii de organizare a activităţii de protecţie a muncii:
a)obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea angajaţilor, în toate aspectele referitoare la muncă, revine angajatorului;
b)obligaţiile angajaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu vor afecta principiul responsabilităţii angajatorului;
c)în contextul responsabilităţii sale, angajatorul va lua măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii angajaţilor, respectiv prevenirea riscurilor de accidentare, informarea şi instruirea, precum şi realizarea cadrului organizatoric. Aceste măsuri vor fi periodic adaptate ţinând seama de schimbarea condiţiilor de muncă, în scopul de a îmbunătăţi situaţia existentă.
Art. 21
Angajatorul va implementa măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii angajaţilor ţinând seama de următoarele principii generale de prevenire:
a)evitarea riscurilor;
b)evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c)combaterea riscurilor la sursă;
d)adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului tehnic şi a metodelor de muncă, pentru a evita activităţile monotone şi cele desfăşurate într-o cadenţă predeterminată şi a reduce efectele lor asupra sănătăţii;
e)adaptarea la progresul tehnic;
f)înlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici;
g)dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente, care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii şi a condiţiilor de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor de mediu;
h)prioritatea măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;
i)prevederea de instrucţiuni corespunzătoare pentru angajaţi;
j)protejarea grupurilor expuse la riscuri de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Art. 22
În îndeplinirea obligaţiilor sale, angajatorul organizează, după caz, compartimentul de protecţie a muncii şi comitetul de securitate şi sănătate în muncă, acest lucru neabsolvindu-l de responsabilitate.
Art. 23
În situaţia în care un loc de muncă este utilizat în comun de mai multe unităţi, angajatorii acestora vor coopera în implementarea prevederilor privind securitatea şi sănătatea în muncă. Luând în considerare natura activităţilor, ei îşi vor coordona acţiunile de prevenire a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, se vor informa reciproc şi vor informa pe angajaţi şi reprezentanţii acestora privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Art. 24
(1)În situaţiile în care angajatorii nu-şi pot realiza sarcinile ce le revin din legea protecţiei muncii şi alte acte normative prin specialiştii proprii, vor solicita serviciile unor persoane juridice sau fizice abilitate pentru a presta servicii în domeniul protecţiei muncii.
(2)Atunci când se îndeplinesc condiţiile de la alineatul precedent, angajatorul are obligaţia să asigure informarea instituţiilor sau a firmelor respective asupra factorilor cunoscuţi sau susceptibili de a afecta securitatea şi sănătatea angajaţilor, precum şi accesul la orice date referitoare la riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională, măsurile de prevenire şi protecţie adecvate, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea şi stingerea incendiilor şi evacuarea personalului.
Art. 25
În cazul în care angajatorul contractează servicii sau persoane specializate din exterior pentru realizarea activităţii de prevenire şi protecţie, acesta nu este exonerat de răspunderile ce îi revin în domeniu.