Capitolul ii - Obligaţiile şi drepturile angajaţilor privind securitatea şi sănătatea în muncă - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2007

CAPITOLUL II:Obligaţiile şi drepturile angajaţilor privind securitatea şi sănătatea în muncă

Angajaţii vor desfăşura activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana proprie sau alţi angajaţi, în conformitate cu pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii primită de la angajatorul său.

În acest scop angajaţii au următoarele obligaţii:

a)să-şi însuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii şi măsurile de aplicare a acestora;

b)să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi celelalte mijloace de producţie;

c)să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice şi ale clădirilor, precum şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d)să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;

e)să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil accidentele de muncă suferite de persoana proprie sau de alţi angajaţi;

f)să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze de îndată conducătorul locului de muncă;

g)să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune în pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa sau a celorlalţi participanţi la procesul de producţie;

h)să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost acordat;

i)să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea să se asigure că toate condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru securitate şi sănătate la locul său de muncă;

j)să coopereze cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru realizarea oricărei sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competentă pentru prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale;

k)să dea relaţii din proprie iniţiativă sau la solicitarea organelor de control şi de cercetare în domeniul protecţiei muncii.

Art. 13

Angajaţii nu pot fi implicaţi în nici o situaţie în costurile financiare ale măsurilor de prevenire referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.

Art. 14

(1)Angajaţii şi reprezentanţii lor în domeniu au dreptul să ceară angajatorului să ia măsurile cele mai potrivite şi au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

(2)Angajaţii şi reprezentanţii acestora cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţii desfăşurate în scopul prevenirii accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Art. 15

Angajatul care, în caz de pericol iminent, părăseşte locul de muncă, nu trebuie să fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului şi trebuie să fie protejat împotriva oricăror consecinţe defavorabile şi injuste. Fac excepţie cazurile unor acţiuni nejustificate sau ale unor neglijenţe grave ale angajatului.

Art. 16

(1)În caz de pericol iminent, angajatul poate lua, în lipsa şefului ierarhic superior, măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi.

(2)Angajatorul se va asigura din timp că angajaţii sunt apţi, în situaţia precizată la alineatul precedent, să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi mijloacele tehnice de care dispun.

Art. 17

(1)Reprezentanţii angajaţilor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă vor beneficia de timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice. Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă.

(2)Reprezentanţii angajaţilor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă au dreptul la o instruire corespunzătoare; instruirea, formarea şi perfecţionarea lor se realizează în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala unităţii, fie în cadrul acesteia, fie în unităţi exterioare.

Art. 18

Angajatorul va lua măsurile necesare pentru ca angajaţii cu atribuţii specifice privind protecţia muncii, ca şi reprezentanţii angajaţilor pe probleme de securitate şi sănătate în muncă:

a)să fie informaţi referitor la riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională, la măsurile de prevenire şi de protecţie corespunzătoare, inclusiv la cele privind primul ajutor, prevenirea şi stingerea incendiilor şi evacuarea personalului;

b)să aibă acces la evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi la măsurile de protecţie stabilite, la evidenţele privind accidentele de muncă şi bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor;

c)să fie informaţi cu privire la existenţa instituţiilor şi organizaţiilor de profil la nivel naţional şi local.

Art. 19

a)Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă pot să apeleze la autorităţile competente şi să semnaleze observaţiile lor în timpul inspecţiilor pe probleme de securitate şi sănătate în muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

b)În timpul controlului efectuat de către inspectorii de muncă, reprezentanţilor angajaţilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei acestora observaţiile lor.