Capitolul ii - Norme de prevenire şi stingere a incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor amenajări - Norma din 1998 generale de prevenire si stingere a incendiilor
M.Of. 384
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 1998
CAPITOLUL II:Norme de prevenire şi stingere a incendiilor la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor amenajări
Secţiunea 1:Riscul de incendiu
Art. 11
(1)Riscul de incendiu este criteriul de performanţă care reprezintă probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, determinată de interacţiunea proprietăţilor specifice materialelor şi substanţelor combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu.
(2)Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac conform legii şi potrivit reglementărilor specifice.
(3)Riscul de incendiu se va stabili şi se va preciza, obligatoriu, pe zone, spaţii, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri sau instalaţii tehnologice, asigurându-se încadrarea în nivelurile de risc sau în categoriile de pericol de incendiu, corespunzător reglementărilor specifice.
(4)Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) şi ridicat (mare). În situaţiile în care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte ridicat (foarte mare).
(5)Se recomandă reducerea pe cât posibil a nivelului riscului de incendiu.
(6)Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementări specifice sau în documentaţiile tehnice şi în scenariile de siguranţă la foc, prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (2), este, de regulă, interzisă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, când se impune luarea măsurilor compensatorii de apărare împotriva incendiilor.
Secţiunea 2:Rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc
Art. 12
(1)Rezistenţa la foc este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri de a-şi păstra pe o durată determinată stabilitatea, etanşeitatea la foc şi/sau izolarea termică cerute şi/sau altă funcţiune specializată, într-o încercare la foc standardizată.
(2)Rezistenţa la foc a elementelor de construcţii care separă sau delimitează compartimentele de incendiu de alte spaţii ale construcţiilor ori ale instalaţiilor reprezintă intervalul în care elementele de construcţii îşi epuizează capacitatea de rezistenţă la foc printr-o încercare standardizată.
(3)Nivelurile rezistenţei la foc a elementelor de construcţii se stabilesc în unităţi de timp (ore şi minute), precizându-se, după caz, dacă sunt rezistente, stabile sau etanşe la foc.
Art. 13
(1)Rezistenţa la foc a structurii portante se evaluează pentru ansamblul construcţiei sau pentru un compartiment de incendiu.
(2)Compartimentul de incendiu reprezintă construcţia sau o parte a unei construcţii conţinând una sau mai multe încăperi sau alte spaţii, delimitate prin elemente de construcţii destinate să îl izoleze de restul construcţiei, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată determinată. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, destinaţia, alcătuirea şi de rezistenţa la foc a construcţiei.
(3)Compartimentarea antifoc se realizează prin elemente de construcţie rezistente la foc, verticale şi, după caz, orizontale.
Art. 14
Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea construcţiei sau a compartimentului de incendiu, îndeosebi a structurii portante sau de rezistenţă, de a răspunde la incendiu, indiferent de destinaţie.
(2)Gradul de rezistenţă la foc se stabileşte în funcţie de nivelurile de rezistenţă la foc ale principalelor elemente de construcţii componente.
(3)Gradele de rezistenţă la foc, în ordinea descrescătoare a siguranţei la foc, sunt: I, II, III, IV şi V.
Art. 15
(1)Comportarea la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor, în ansamblu sau a unor părţi componente este determinată de contribuţia la foc a elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile utilizate, în raport cu rezistenţa la foc asigurată.
(2)Contribuţia la foc se estimează prin potenţialul caloric al sarcinii termice şi reprezintă suma energiilor calorice degajate prin arderea completă a tuturor elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile din spaţiul respectiv.
(3)Limita maximă a potenţialului caloric este dată de arderea completă, în cazul unui incendiu total într-o construcţie, instalaţie sau compartiment de incendiu.
(4)Construcţiile şi instalaţiile trebuie să se comporte la foc astfel încât, pe timpul intervenţiei în caz de incendiu, să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi a personalului de intervenţie.
(5)Aprecierea reală a comportării la foc a unor construcţii şi instalaţii se poate face după stingerea incendiilor produse în acestea atât prin constatări şi măsurători directe, cât şi prin expertizare.
Art. 16
(1)Stabilitatea la foc a construcţiilor şi instalaţiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezintă caracteristica globală, exprimată în unităţi de timp (ore, minute), între momentul izbucnirii incendiului şi momentul în care structura de rezistenţă respectivă îşi pierde capacitatea portantă şi se prăbuşeşte ca urmare a acţiunilor şi a efectelor incendiului.
(2)Stabilitatea la foc este determinată de rezistenţa şi comportarea la foc şi este influenţată de măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agenţilor care pot interveni în caz de incendiu.
(3)Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor în care s-au produs incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte bună, bună, corespunzătoare, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare.
Secţiunea 3:Preîntâmpinarea propagării incendiilor
Art. 17
(1)Construcţiile şi instalaţiile tehnologice independente, grupate sau comasate potrivit reglementărilor tehnice, se amplasează la distanţe de siguranţă faţă de vecinătăţi sau se compartimentează astfel încât, în caz de incendiu, să nu pună în pericol alte construcţii, compartimente de incendiu, instalaţii şi vecinătăţi.
(2)În cazul executării unor lucrări la construcţiile şi instalaţiile existente care nu respectă condiţiile privind distanţele de siguranţă la foc normate, se vor lua măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.
Art. 18
La alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor, pe lângă condiţiile referitoare la riscul de incendiu, rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc, prevăzute la cap. II secţiunile 1 şi 2 din prezentele norme generale, se are în vedere şi criteriul de performanţă referitor la preîntâmpinarea propagării incendiilor, în funcţie de: degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive, propagarea flăcărilor şi a fumului, etanşeitatea la fum şi flăcări şi rezistenţa faţadelor şi acoperişurilor la propagarea focului.
Art. 19
(1)Degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive pe timpul incendiilor sunt determinate, în principal, de: natura, distribuţia şi cantităţile existente de materiale şi substanţe combustibile, termodegradabile sau nocive, viteza de ardere, durata incendiului şi de ceilalţi factori şi acţiuni precizate în anexele nr. 1 şi 2.
(2)Condiţiile de siguranţă la foc privind degajările menţionate la alin. (1) trebuie să asigure menţinerea stabilităţii construcţiei sau a instalaţiei expuse incendiului, prin limitarea şi reducerea cantităţilor de emisii, precum şi evacuarea lor dirijată, urmărindu-se reducerea efectelor negative asupra utilizatorilor şi personalului de intervenţie, precum şi limitarea propagării incendiului.
(3)Evacuarea dirijată din spaţiile închise a degajărilor menţionate la alin. (1) se realizează prin sisteme de ventilare natural-organizată şi, după caz, mecanică, utilizând dispozitive şi instalaţii speciale.
(4)Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea emisiilor de fum, se pot practica deschideri în unele elemente ale construcţiilor care delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.
Art. 20
(1)Propagarea flăcărilor pe suprafaţa materialelor şi a elementelor combustibile ale construcţiilor depinde de natura acestora, de modul de alcătuire (dimensiuni, continuitate, goluri interioare etc.) şi de viteza specifică de propagare a flăcării.
(2)Se recomandă utilizarea acelor materiale şi alcătuiri care au o viteză redusă de propagare a flăcărilor şi luarea, după caz, a măsurilor pentru întreruperea continuităţii elementelor de construcţii, finisajelor sau a materialelor de protecţie (izolare), etanşarea golurilor de trecere şi a străpungerilor sau prevederea de instalaţii ori de sisteme adecvate de protecţie.
Art. 21
Etanşeitatea la fum şi flăcări reprezintă intervalul în care un element de separare împiedică trecerea fumului şi a flăcărilor dintr-o parte în alta a acestuia.
Art. 22
(1)Pentru evitarea propagării incendiului, condiţia este ca degajările de fum şi gaze fierbinţi şi propagarea flăcărilor şi fumului să fie cât mai reduse, iar etanşeitatea la fum şi la flăcări să se menţină pe o durată cât mai mare.
(2)Este obligatorie luarea de măsuri pentru preîntâmpinarea propagării incendiilor pe faţadele construcţiilor.
Secţiunea 4:Căi de acces, evacuare şi intervenţie
Art. 23
(1)Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor de orice categorie trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate, încât să asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orientarea rapidă a forţelor de intervenţie.
(2)Traseele destinate forţelor de intervenţie trebuie să asigure circulaţia personalului de intervenţie şi să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă corespunzător.
Art. 24
(1)Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.
(2)Căi special destinate evacuării persoanelor, animalelor sau bunurilor se prevăd atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau când, în mod justificat, nu pot satisface condiţiile normate.
(3)Căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se marchează cu indicatoare de securitate şi se prevăd cu mijloace de iluminat, conform reglementărilor tehnice, astfel încât să se asigure vizibilitatea şi să fie uşor recunoscute.
Art. 25
La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultăţi la evacuare (împiedicare, alunecare, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculadă, panică etc.).
Art. 26
(1)Căile de acces, de evacuare şi intervenţie din construcţii şi instalaţii se separă de celelalte spaţii prin elemente de construcţii cu rezistenţă şi comportare la foc corespunzătoare utilizării în condiţii de siguranţă a căilor respective pe timpul incendiilor şi se prevăd, după caz, cu instalaţii sau sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi ori de presurizare.
(2)Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor şi a altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate.
(3)Ascensoarele special destinate pentru intervenţii în caz de incendiu se prevăd şi se realizează potrivit reglementărilor tehnice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în scenariile de siguranţă la foc.
Art. 27
(1)Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele agenţilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între localităţi este obligatorie conform reglementărilor tehnice.
(2)În locurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil din drumurile publice şi din drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.
(3)Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.
(4)Prevederea şi realizarea platformelor de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi lângă construcţiile şi instalaţiile stabilite prin reglementări tehnice şi scenarii de siguranţă la foc sunt obligatorii.
(5)Asigurarea căilor de acces pentru autospecialele de intervenţie la sursele de alimentare cu apă în caz de incendiu şi a posibilităţilor de folosire a acestor surse în orice anotimp constituie o condiţie de siguranţă la foc.
Secţiunea 5:Instalaţii aferente construcţiilor şi instalaţii tehnologice
Art. 28
(1)Instalaţiile aferente construcţiilor (electrice, de apă, încălzire, ventilare, condiţionare, canalizare, paratrăsnet etc.) şi instalaţiile tehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de izbucnire a incendiilor şi/sau de propagare a focului.
(2)Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normele generale şi specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.
Art. 29
Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilite de proiectanţii şi de producătorii respectivi.
Art. 30
(1)Instalaţiile de ventilare sau condiţionare, precum şi cele de transport pneumatic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţile componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură etc.) să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.
(2)Traseele instalaţiilor de ventilare, condiţionare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incediu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită vor fi independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.
(3)Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, condiţionare sau transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, pot produce incendii ori explozii.
Art. 31
Construcţiile, instalaţiile de producţie, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conform reglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi, după caz, de înăbuşire, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.
Secţiunea 6:Echiparea şi dotarea cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor
Art. 32
Construcţiile şi instalaţiile tehnologice se echipează cu sisteme, instalaţii, dispozitive, aparate şi alte mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice.
Art. 33
Pentru realizarea protecţiei eficiente împotriva incendiilor, la stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, aparatelor şi altor mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la dimensionarea, amplasarea şi realizarea acestora se va ţine seama de următoarele condiţii:
a)controlul riscurilor de izbucnire, precum şi al dezvoltării şi propagării incendiilor în zona protejată;
b)compatibilitatea între mijloacele tehnice prevăzute, precum şi între acestea şi caracteristicile mediului protejat;
c)complementaritatea reciprocă în îndeplinirea rolurilor, în caz de incendiu, precum şi aportul serviciului de pompieri;
d)asigurarea unui raport optim între instalaţiile, sistemele şi dispozitivele cu acţionare manuală şi cele cu funcţionare automată;
e)corelarea intrării şi menţinerii în funcţiune, precum şi a fiabilităţii mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu timpii corespunzători de siguranţă la foc şi, după caz, cu timpii operativi de intervenţie;
f)prevederea, după caz, a posibilităţilor de alimentare şi prin mijloace mobile a instalaţiilor de stingere, inclusiv a coloanelor uscate, precum şi constituirea rezervelor normate;
g)asigurarea condiţiilor care să permită efectuarea operaţiunilor şi lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparare, conform instrucţiunilor;
h)utilizarea numai a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor omologate, avizate şi agrementate tehnic şi care îndeplinesc condiţiile de calitate, potrivit legii;
i)întocmirea instrucţiunilor şi a schemelor de funcţionare.
Art. 34
(1)Dotarea agenţilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face, după caz, pe baza scenariilor de siguranţă la foc sau a analizei capacităţii de apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili, stabilite de autorităţile abilitate prin lege.
(2)Personalului de intervenţie pentru stingerea incendiilor i se prevede şi i se asigură echipamentul şi mijloacele de protecţie adecvate, potrivit reglementărilor în vigoare.
(3)Echipamentul şi mijloacele prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să asigure protecţia personalului de intervenţie la efectele negative ale agenţilor care intervin în caz de incendiu (anexa nr. 2), precum şi posibilităţi de iluminat, de comunicare şi de lucru în condiţii de siguranţă.
Art. 35
(1)La darea în exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice, persoanele stabilite prin lege trebuie să certifice existenţa şi funcţionarea instalaţiilor, sistemelor, autospecialelor, utilajelor, aparatelor şi a celorlalte mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor la parametrii stabiliţi în documentaţiile prevăzute la art. 7, precum şi existenţa planurilor de intervenţie.
(2)Scenariile de siguranţă la foc se elaborează obligatoriu pentru categoriile de construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări care, potrivit legii, sunt supuse avizării şi autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor.