Secţiunea 2 - Rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc - Norma din 1998 generale de prevenire si stingere a incendiilor
M.Of. 384
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 1998
Secţiunea 2:Rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc
Art. 12
(1)Rezistenţa la foc este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri de a-şi păstra pe o durată determinată stabilitatea, etanşeitatea la foc şi/sau izolarea termică cerute şi/sau altă funcţiune specializată, într-o încercare la foc standardizată.
(2)Rezistenţa la foc a elementelor de construcţii care separă sau delimitează compartimentele de incendiu de alte spaţii ale construcţiilor ori ale instalaţiilor reprezintă intervalul în care elementele de construcţii îşi epuizează capacitatea de rezistenţă la foc printr-o încercare standardizată.
(3)Nivelurile rezistenţei la foc a elementelor de construcţii se stabilesc în unităţi de timp (ore şi minute), precizându-se, după caz, dacă sunt rezistente, stabile sau etanşe la foc.
Art. 13
(1)Rezistenţa la foc a structurii portante se evaluează pentru ansamblul construcţiei sau pentru un compartiment de incendiu.
(2)Compartimentul de incendiu reprezintă construcţia sau o parte a unei construcţii conţinând una sau mai multe încăperi sau alte spaţii, delimitate prin elemente de construcţii destinate să îl izoleze de restul construcţiei, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată determinată. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, destinaţia, alcătuirea şi de rezistenţa la foc a construcţiei.
(3)Compartimentarea antifoc se realizează prin elemente de construcţie rezistente la foc, verticale şi, după caz, orizontale.
Art. 14
Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea construcţiei sau a compartimentului de incendiu, îndeosebi a structurii portante sau de rezistenţă, de a răspunde la incendiu, indiferent de destinaţie.
(2)Gradul de rezistenţă la foc se stabileşte în funcţie de nivelurile de rezistenţă la foc ale principalelor elemente de construcţii componente.
(3)Gradele de rezistenţă la foc, în ordinea descrescătoare a siguranţei la foc, sunt: I, II, III, IV şi V.
Art. 15
(1)Comportarea la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor, în ansamblu sau a unor părţi componente este determinată de contribuţia la foc a elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile utilizate, în raport cu rezistenţa la foc asigurată.
(2)Contribuţia la foc se estimează prin potenţialul caloric al sarcinii termice şi reprezintă suma energiilor calorice degajate prin arderea completă a tuturor elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile din spaţiul respectiv.
(3)Limita maximă a potenţialului caloric este dată de arderea completă, în cazul unui incendiu total într-o construcţie, instalaţie sau compartiment de incendiu.
(4)Construcţiile şi instalaţiile trebuie să se comporte la foc astfel încât, pe timpul intervenţiei în caz de incendiu, să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi a personalului de intervenţie.
(5)Aprecierea reală a comportării la foc a unor construcţii şi instalaţii se poate face după stingerea incendiilor produse în acestea atât prin constatări şi măsurători directe, cât şi prin expertizare.
Art. 16
(1)Stabilitatea la foc a construcţiilor şi instalaţiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezintă caracteristica globală, exprimată în unităţi de timp (ore, minute), între momentul izbucnirii incendiului şi momentul în care structura de rezistenţă respectivă îşi pierde capacitatea portantă şi se prăbuşeşte ca urmare a acţiunilor şi a efectelor incendiului.
(2)Stabilitatea la foc este determinată de rezistenţa şi comportarea la foc şi este influenţată de măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agenţilor care pot interveni în caz de incendiu.
(3)Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor în care s-au produs incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte bună, bună, corespunzătoare, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare.