Capitolul 2 - CADRUL NAŢIONAL AL CALIFICĂRILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR (CNCIS) - Metodologie din 2011 DE IMPLEMENTARE A CADRULUI NAŢIONAL AL CALIFICĂRILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR

M.Of. 880 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 13 Decembrie 2011
CAPITOLUL 2:CADRUL NAŢIONAL AL CALIFICĂRILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR (CNCIS)
Cadrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior este parte integrantă a Cadrului Naţional al Calificărilor şi reprezintă instrumentul care stabileşte structura calificărilor din învăţământul superior.
SECŢIUNEA 1:2.1. Structura Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior
Calificările obţinute prin absolvirea studiilor universitare sunt structurate astfel:
- studiile universitare de licenţă corespund nivelului 6 de calificare din Cadrul European al Calificărilor (CEC);
- studiile universitare de masterat corespund nivelului 7 de calificare din CEC;
- studiile universitare de doctorat corespund nivelului 8 de calificare din CEC.
CNCIS descrie calificările corespunzătoare celor trei cicluri stabilite de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi de Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare: licenţă, masterat şi doctorat. Corelarea calificărilor obţinute anterior aplicării prevederilor Procesului Bologna se realizează prin proceduri separate în cadrul CMC, care ţin seama de specificităţile şi corespondenţele din învăţământul superior românesc. Fiecare calificare este definită prin rezultatele învăţării, exprimate în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe, aferente nivelului respectiv de studii universitare.
În descrierea calificărilor, se ţine seama de faptul că activitatea profesională presupune existenţa mai multor competenţe, de diferite grade de complexitate: competenţe profesionale şi competenţe transversale.
SECŢIUNEA 2:2.2. Baze conceptuale
SUBSECŢIUNEA 1:2.2.1. Concepte-cheie
Conceptele-cheie cu care se operează în definirea CNCIS sunt: calificare, rezultate ale învăţării, cunoştinţe, abilităţi, competenţă.
Calificarea reprezintă un rezultat formal al unui proces de evaluare şi de validare, care este obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a obţinut rezultate ca urmare a învăţării la anumite standarde2. Prin urmare, calificarea înseamnă recunoaşterea oficială a valorii rezultatelor individuale ale învăţării pentru piaţa muncii, precum şi pentru educaţia şi formarea profesională continuă, printr-un act de studii (diplomă, certificat, atestat) ce conferă dreptul legal de a practica o profesie/meserie.
2"Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi", în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C111 din 6.05.2008 (2008/C 111/01), anexa 1 - Definiţii, p. 4.
Rezultatele învăţării înseamnă ceea ce recunoaşte, înţelege şi poate face persoana care învaţă, la terminarea procesului de învăţare. Acestea sunt definite sub formă de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe3.
3Ibidem.
Prin urmare, rezultatele învăţării reprezintă setul de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe pe care o persoană le-a dobândit şi este capabilă să le demonstreze după finalizarea procesului de învăţare pe un anumit ciclu de şcolarizare.
Cunoştinţele reprezintă rezultatul asimilării, prin învăţare, a unor informaţii. Cunoştinţele reprezintă ansamblul de fapte, principii, teorii şi practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studiu. Similar Cadrului European al Calificărilor, cunoştinţele sunt descrise ca teoretice şi/sau faptice4.
4Ibidem.
Abilitatea înseamnă capacitatea de a aplica şi de a utiliza cunoştinţe pentru a duce la îndeplinire sarcini şi pentru a rezolva probleme. Similar Cadrului European al Calificărilor, abilităţile sunt descrise ca fiind cognitive (implicând utilizarea gândirii logice, intuitive şi creative) sau practice (implicând dexteritate manuală şi utilizarea de metode, materiale, unelte şi instrumente)5.
5Ibidem.
Abilitatea include anumite tipuri de structuri operatorii, de la deprinderi până la capacităţi de interpretare şi rezolvare de probleme.
Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională sau personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă. Similar Cadrului European al Calificărilor, competenţa este descrisă din perspectiva responsabilităţii şi autonomiei6.
6Ibidem.
SUBSECŢIUNEA 2:2.2.2. Categorii de competenţe
Competenţele se pot clasifica în două categorii:
a)competenţe profesionale;
b)competenţe transversale.
Prin competenţă profesională se înţelege capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, circumscrise profesiei respective, în condiţii de eficacitate şi eficienţă.
Competenţele transversale sunt acele capacităţi care transcend un anumit domeniu, respectiv program de studii, având o natură transdisciplinară. Acestea constau în abilităţi de lucru în echipă, abilităţi de comunicare orală şi scrisă în limba maternă/străină, utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării - TIC, rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor, recunoaşterea şi respectul diversităţii şi multiculturalităţii, autonomia învăţării, iniţiativă şi spirit antreprenorial, deschiderea către învăţarea pe tot parcursul vieţii, respectarea şi dezvoltarea valorilor şi eticii profesionale etc.
SUBSECŢIUNEA 3:2.2.3. Rezultatele învăţării şi descriptorii acestora
a)Competenţele profesionale reprezintă ansamblul unitar şi dinamic al cunoştinţelor şi abilităţilor.
1.Cunoştinţele se exprimă prin următorii descriptori:
1.1.(1) Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific;
1.2.(2) Explicare şi interpretare.
2.Abilităţile se exprimă prin următorii descriptori:
2.1.(3) Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme;
2.2.(4) Reflecţie critică şi constructivă;
2.3.(5) Creativitate şi inovare.
3.Fiecare calificare corelată unui anumit ciclu de studii (licenţă, masterat, doctorat) este definită în baza descrierii generale a rezultatelor învăţării şi se exprimă prin:
- Competenţe profesionale generale, care se dezvoltă în cadrul mai larg al domeniului de studii;
- Competenţe profesionale specifice, care se dezvoltă în cadrul mai restrâns al unui program de studii.
b)Competenţele transversale reprezintă achiziţii valorice şi atitudinale care transcend un anumit domeniu/program de studii şi se exprimă prin următorii descriptori:
1.(6) Autonomie şi responsabilitate;
2.(7) Interacţiune socială;
3.(8) Dezvoltare personală şi profesională.
SECŢIUNEA 3:2.3. Modelul conceptual-metodologic de descriere a calificărilor din învăţământul superior
Modelul conceptual-metodologic reprezintă un cadru de referinţă elaborat pentru analiza, descrierea şi interpretarea calificărilor din învăţământul superior.
Modelul CNCIS este compatibil cu viziunea Cadrului European al Calificărilor (CEC)7, în principal, cu rezultatele învăţării specificate de acesta pentru nivelurile de calificare 6, 7 şi 8.
7Ibidem.
Structura şi conţinutul modelului valorifică descriptorii cadrului general al calificărilor pentru spaţiul european al învăţământului superior, precum şi elementele de conţinut ale unor modele care se bucură deja de aprecierea experţilor europeni (modelele francez, irlandez, cele britanice ş.a.).
În acelaşi timp, modelul CNCIS are o identitate proprie; el integrează categorii şi tipuri de competenţe, niveluri de calificare şi descriptori specifici, respectând, în mod consecvent, bazele conceptuale prezentate în paragraful 2.2.
Elementele esenţiale ale modelului se concretizează în Matricea CNCIS (Figura 1) şi în două instrumente complementare: Grila 1 (Anexele 1, 1a, 1b şi 1c la prezenta Metodologie) şi Grila 2 (Anexa 2 la prezenta Metodologie).
SUBSECŢIUNEA 1:2.3.1. Matricea Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior
Matricea CNCIS cuprinde: nivelurile de calificare, rezultatele învăţării exprimate prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe, precum şi descriptorii de nivel pentru calificările din învăţământul superior.
Descriptorii de nivel pentru fiecare tip de rezultat al învăţării explicitează descriptorii generici pentru fiecare tip de competenţă şi pentru fiecare nivel de calificare: licenţă, masterat şi doctorat.
Din punct de vedere structural, matricea CNCIS integrează competenţele profesionale şi competenţele transversale, fiecare dintre cele două categorii de competenţe avându-şi legitimitatea şi importanţa sa în exercitarea unei profesii. Ele formează un cuplu solidar, prin care se exprimă eficacitatea şi eficienţa profesională a absolventului unui program de studii.
Competenţele profesionale sunt exprimate prin cunoştinţele şi abilităţile care acoperă comprehensiv dimensiunea profesională pentru orice calificare.
În matrice, competenţele transversale sunt structurate în: competenţe de rol şi competenţe de dezvoltare personală şi profesională. Acestea au în vedere contextul social şi de grup al exercitării unei profesii, precum şi conştientizarea nevoii de formare profesională continuă.
Descriptorii de nivel, introduşi în matrice, indică activităţi, rezultate şi performanţe aşteptate pentru fiecare nivel de calificare. Ei permit descrierea calificărilor şi, totodată, formulează repere necesare evaluării nivelului de atingere sau obţinere a rezultatelor învăţării.
Matricea reprezintă o abordare integratoare a calificărilor din învăţământul superior şi oferă două perspective de analiză a acestora: pe verticală şi pe orizontală.
a)Analiza pe verticală indică progresul competenţelor profesionale de la cunoaştere şi înţelegere (descriptorul generic 1), nivelul de bază al unui rezultat al învăţării, până la stadiul creativitate şi inovare (descriptorul generic 5), dar şi competenţele transversale (descriptorii generici 6, 7 şi 8). În acest fel, competenţele profesionale sunt examinate şi descrise din perspectiva descriptorilor generici de la 1 la 5, iar competenţele transversale sunt examinate şi descrise din perspectiva descriptorilor generici 6,7 şi 8.
b)Analiza pe orizontală concretizează un descriptor generic în raport cu cele trei cicluri de studii universitare: licenţă, masterat şi doctorat. În acest caz, descriptorii evidenţiază dezvoltarea competenţelor şi creşterea gradului de calificare profesională. Se observă că modelul vizează un alt tip de progres, sugerând creşterea valorii adăugate la fiecare tip de rezultat al învăţării, odată cu trecerea de la un nivel de calificare universitară la altul.
Perspectiva verticală evidenţiază faptul că un anumit rezultat al învăţării nu poate fi atins dacă palierele subordonate nu au fost realizate şi consolidate.
Perspectiva orizontală demonstrează că fiecare tip de rezultat all învăţării, aferent celor trei cicluri de studii, integrează în mod obligatoriu nivelurile anterioare. Rezultă că fiecare rezultat al învăţării are o autonomie relativă, fiind condiţionat de achiziţiile anterioare, atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
Figura 1 - Matricea Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior (tipuri de rezultate ale învăţării, niveluri de calificare, descriptori)
SUBSECŢIUNEA 2:2.3.2. Grila 1: Descrierea domeniului/programului de studii prin competenţe profesionale şi competenţe transversale
Grila 1 (Anexa 1 la prezenta Metodologie), fundamentată pe matricea CNCIS, reprezintă un instrument de analiză, descriere şi evaluare a unei calificări obţinute printr-un program de licenţă, de masterat sau de doctorat. Ea cuprinde: denumirea domeniului/programului de studii8, denumirea şi nivelul calificării, descriptorii de nivel ai competenţelor profesionale şi transversale, precum şi standardele minimale de performanţă.
8Termenul program de studii înlocuieşte termenul specializare.
Grila 1 reprezintă suportul pentru identificarea ocupaţiilor posibile pentru calificarea în cauză şi a principalelor competenţe profesionale şi competenţe transversale. Competenţele profesionale şi competenţele transversale identificate se particularizează în raport de fiecare descriptor de nivel.
Fiecare instituţie de învăţământ superior poate să adauge elemente specifice ofertei curriculare, completând după aceeaşi metodă ca şi în cazul Grilei 1, formularul din Anexa 1bis la prezenta Metodologie, denumită Grila 1s - "Elemente specifice de descriere a domeniului/programului de studii", în care vor menţiona maximum trei competenţe: două competenţe profesionale şi o competenţă transversală, altele decât cele comune prevăzute în Grila 1.
Pentru nivelul de studii Licenţă, Grila 1 va fi realizată atât pentru programele de studii, cât şi pentru domeniile de studii. În cazul programului de studii, competenţele profesionale înscrise în Grila 1 sunt cele specifice programului de studii, iar în cazul domeniului de studii, competenţele profesionale sunt cele comune acestuia.
Evaluarea competenţei presupune precizarea standardelor minimale de performanţă. Evaluarea competenţelor transversale este, în principal, una calitativă. Ea necesită, de regulă, o abordare holistică a variatelor contexte sociale şi de grup în exercitarea profesiei, precum şi a dezvoltării personale şi profesionale.
Etapele necesare pentru analiza, descrierea şi evaluarea calificării prin completarea Grilei 1 sunt prezentate în Capitolul 3.
SUBSECŢIUNEA 3:2.3.3. Grila 2: Corelaţia dintre competenţele profesionale şi competenţele transversale şi ariile de conţinut, disciplinele de învăţământ şi creditele alocate
Grila 2 (Anexa 2 la prezenta Metodologie) se fundamentează pe Grila 1 şi reprezintă suportul pentru identificarea corelaţiilor dintre competenţele profesionale şi competenţele transversale şi ariile de conţinut, disciplinele de învăţământ şi creditele alocate.
Ariile de conţinut reprezintă principalele câmpuri curriculare - o structurare a cunoştinţelor teoretice şi aplicative, în funcţie de domeniul/programul de studii şi setul de competenţe ce vor fi formate.
Disciplinele de studiu sunt stabilite după analiza şi selectarea ariilor de conţinut, respectând principiile specifice de dezvoltare, de tip psihopedagogic şi ştiinţific.
Punctele de credit asociate trebuie să fie rezultatul analizei volumului de muncă şi al ponderii disciplinei la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor de bază ale calificării.
Etapele de parcurs pentru completarea Grilei 2 sunt prezentate în Capitolul 3.
Modelul conceptual-metodologic de descriere a calificărilor din învăţământul superior presupune utilizarea unitară şi într-o manieră complementară a matricei CNCIS şi a celor două instrumente, Grila 1 şi Grila 2.