Secţiunea 3 - 2.3. Modelul conceptual-metodologic de descriere a calificărilor din învăţământul superior - Metodologie din 2011 DE IMPLEMENTARE A CADRULUI NAŢIONAL AL CALIFICĂRILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
M.Of. 880 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 13 Decembrie 2011
SECŢIUNEA 3:2.3. Modelul conceptual-metodologic de descriere a calificărilor din învăţământul superior
Modelul conceptual-metodologic reprezintă un cadru de referinţă elaborat pentru analiza, descrierea şi interpretarea calificărilor din învăţământul superior.
Modelul CNCIS este compatibil cu viziunea Cadrului European al Calificărilor (CEC)7, în principal, cu rezultatele învăţării specificate de acesta pentru nivelurile de calificare 6, 7 şi 8.
7Ibidem.
Structura şi conţinutul modelului valorifică descriptorii cadrului general al calificărilor pentru spaţiul european al învăţământului superior, precum şi elementele de conţinut ale unor modele care se bucură deja de aprecierea experţilor europeni (modelele francez, irlandez, cele britanice ş.a.).
În acelaşi timp, modelul CNCIS are o identitate proprie; el integrează categorii şi tipuri de competenţe, niveluri de calificare şi descriptori specifici, respectând, în mod consecvent, bazele conceptuale prezentate în paragraful 2.2.
Elementele esenţiale ale modelului se concretizează în Matricea CNCIS (Figura 1) şi în două instrumente complementare: Grila 1 (Anexele 1, 1a, 1b şi 1c la prezenta Metodologie) şi Grila 2 (Anexa 2 la prezenta Metodologie).
SUBSECŢIUNEA 1:2.3.1. Matricea Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior
Matricea CNCIS cuprinde: nivelurile de calificare, rezultatele învăţării exprimate prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe, precum şi descriptorii de nivel pentru calificările din învăţământul superior.
Descriptorii de nivel pentru fiecare tip de rezultat al învăţării explicitează descriptorii generici pentru fiecare tip de competenţă şi pentru fiecare nivel de calificare: licenţă, masterat şi doctorat.
Din punct de vedere structural, matricea CNCIS integrează competenţele profesionale şi competenţele transversale, fiecare dintre cele două categorii de competenţe avându-şi legitimitatea şi importanţa sa în exercitarea unei profesii. Ele formează un cuplu solidar, prin care se exprimă eficacitatea şi eficienţa profesională a absolventului unui program de studii.
Competenţele profesionale sunt exprimate prin cunoştinţele şi abilităţile care acoperă comprehensiv dimensiunea profesională pentru orice calificare.
În matrice, competenţele transversale sunt structurate în: competenţe de rol şi competenţe de dezvoltare personală şi profesională. Acestea au în vedere contextul social şi de grup al exercitării unei profesii, precum şi conştientizarea nevoii de formare profesională continuă.
Descriptorii de nivel, introduşi în matrice, indică activităţi, rezultate şi performanţe aşteptate pentru fiecare nivel de calificare. Ei permit descrierea calificărilor şi, totodată, formulează repere necesare evaluării nivelului de atingere sau obţinere a rezultatelor învăţării.
Matricea reprezintă o abordare integratoare a calificărilor din învăţământul superior şi oferă două perspective de analiză a acestora: pe verticală şi pe orizontală.
a)Analiza pe verticală indică progresul competenţelor profesionale de la cunoaştere şi înţelegere (descriptorul generic 1), nivelul de bază al unui rezultat al învăţării, până la stadiul creativitate şi inovare (descriptorul generic 5), dar şi competenţele transversale (descriptorii generici 6, 7 şi 8). În acest fel, competenţele profesionale sunt examinate şi descrise din perspectiva descriptorilor generici de la 1 la 5, iar competenţele transversale sunt examinate şi descrise din perspectiva descriptorilor generici 6,7 şi 8.
b)Analiza pe orizontală concretizează un descriptor generic în raport cu cele trei cicluri de studii universitare: licenţă, masterat şi doctorat. În acest caz, descriptorii evidenţiază dezvoltarea competenţelor şi creşterea gradului de calificare profesională. Se observă că modelul vizează un alt tip de progres, sugerând creşterea valorii adăugate la fiecare tip de rezultat al învăţării, odată cu trecerea de la un nivel de calificare universitară la altul.
Perspectiva verticală evidenţiază faptul că un anumit rezultat al învăţării nu poate fi atins dacă palierele subordonate nu au fost realizate şi consolidate.
Perspectiva orizontală demonstrează că fiecare tip de rezultat all învăţării, aferent celor trei cicluri de studii, integrează în mod obligatoriu nivelurile anterioare. Rezultă că fiecare rezultat al învăţării are o autonomie relativă, fiind condiţionat de achiziţiile anterioare, atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
Figura 1 - Matricea Cadrului Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior (tipuri de rezultate ale învăţării, niveluri de calificare, descriptori)
SUBSECŢIUNEA 2:2.3.2. Grila 1: Descrierea domeniului/programului de studii prin competenţe profesionale şi competenţe transversale
Grila 1 (Anexa 1 la prezenta Metodologie), fundamentată pe matricea CNCIS, reprezintă un instrument de analiză, descriere şi evaluare a unei calificări obţinute printr-un program de licenţă, de masterat sau de doctorat. Ea cuprinde: denumirea domeniului/programului de studii8, denumirea şi nivelul calificării, descriptorii de nivel ai competenţelor profesionale şi transversale, precum şi standardele minimale de performanţă.
8Termenul program de studii înlocuieşte termenul specializare.
Grila 1 reprezintă suportul pentru identificarea ocupaţiilor posibile pentru calificarea în cauză şi a principalelor competenţe profesionale şi competenţe transversale. Competenţele profesionale şi competenţele transversale identificate se particularizează în raport de fiecare descriptor de nivel.
Fiecare instituţie de învăţământ superior poate să adauge elemente specifice ofertei curriculare, completând după aceeaşi metodă ca şi în cazul Grilei 1, formularul din Anexa 1bis la prezenta Metodologie, denumită Grila 1s - "Elemente specifice de descriere a domeniului/programului de studii", în care vor menţiona maximum trei competenţe: două competenţe profesionale şi o competenţă transversală, altele decât cele comune prevăzute în Grila 1.
Pentru nivelul de studii Licenţă, Grila 1 va fi realizată atât pentru programele de studii, cât şi pentru domeniile de studii. În cazul programului de studii, competenţele profesionale înscrise în Grila 1 sunt cele specifice programului de studii, iar în cazul domeniului de studii, competenţele profesionale sunt cele comune acestuia.
Evaluarea competenţei presupune precizarea standardelor minimale de performanţă. Evaluarea competenţelor transversale este, în principal, una calitativă. Ea necesită, de regulă, o abordare holistică a variatelor contexte sociale şi de grup în exercitarea profesiei, precum şi a dezvoltării personale şi profesionale.
Etapele necesare pentru analiza, descrierea şi evaluarea calificării prin completarea Grilei 1 sunt prezentate în Capitolul 3.
SUBSECŢIUNEA 3:2.3.3. Grila 2: Corelaţia dintre competenţele profesionale şi competenţele transversale şi ariile de conţinut, disciplinele de învăţământ şi creditele alocate
Grila 2 (Anexa 2 la prezenta Metodologie) se fundamentează pe Grila 1 şi reprezintă suportul pentru identificarea corelaţiilor dintre competenţele profesionale şi competenţele transversale şi ariile de conţinut, disciplinele de învăţământ şi creditele alocate.
Ariile de conţinut reprezintă principalele câmpuri curriculare - o structurare a cunoştinţelor teoretice şi aplicative, în funcţie de domeniul/programul de studii şi setul de competenţe ce vor fi formate.
Disciplinele de studiu sunt stabilite după analiza şi selectarea ariilor de conţinut, respectând principiile specifice de dezvoltare, de tip psihopedagogic şi ştiinţific.
Punctele de credit asociate trebuie să fie rezultatul analizei volumului de muncă şi al ponderii disciplinei la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor de bază ale calificării.
Etapele de parcurs pentru completarea Grilei 2 sunt prezentate în Capitolul 3.
Modelul conceptual-metodologic de descriere a calificărilor din învăţământul superior presupune utilizarea unitară şi într-o manieră complementară a matricei CNCIS şi a celor două instrumente, Grila 1 şi Grila 2.