Capitolul xvii - State membre 19) - Legea 58/1998 privind activitatea bancară*) - Republicare
M.Of. 78
Ieşit din vigoare Versiune de la: 19 Mai 2006
CAPITOLUL XVII:State membre19)
SECŢIUNEA 1:Instituţiile de credit
Art. 157
(1)Prin excepţie de la dispoziţiile art. 9 şi 21, instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un stat membru pot desfăşura în România, în limita autorizaţiei acordate de statul membru de origine, activitate bancară ori alte activităţi de natură financiară prevăzute la art. 11 alin. 1, printr-o sucursală sau în mod direct, fără a fi necesară obţinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României.
(2)Instituţiile de credit prevăzute la alin. 1 vor notifica Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România, în conformitate cu reglementările date de aceasta. Reprezentanţele îşi vor limita activitatea la acte de informare, de reprezentare, de cercetare a pieţei, contactare de clienţi şi nu vor efectua nici un fel de operaţiuni supuse dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 158
(1)În termen de două luni de la primirea comunicării din partea autorităţii competente din statul membru de origine, cuprinzând informaţiile prevăzute la art. 64 alin. 4 şi la art. 65 alin. 5, Banca Naţională a României va comunica instituţiei de credit în cauză, dacă este necesar, condiţiile în care, în scopul protejării interesului general, sucursala din România a acesteia urmează să-şi desfăşoare activitatea.
(2)Instituţia de credit va putea să înceapă activitatea prin intermediul sucursalei, de la data primirii comunicării din partea Băncii Naţionale a României sau, în lipsa acesteia, după trecerea termenului prevăzut la alin. 1.
(3)În vederea începerii activităţii, sucursala va deschide cont curent la Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate.
(4)Orice intenţie de modificare a informaţiilor cuprinse în comunicarea primită de Banca Naţională a României, conform alin. 1, trebuie să fie notificată acesteia de către instituţia de credit în cauză, cu cel puţin o lună înainte de data la care modificarea respectivă urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Naţională a României va comunica instituţiei de credit în cauză, dacă este necesar, noile condiţii în care activitatea urmează să fie desfăşurată pe teritoriul României.
Art. 159
(1)Supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit prevăzute la art. 157, inclusiv a sucursalelor din România ale acestora, se realizează de către autorităţile competente din statele membre de origine.
(2)Banca Naţională a României realizează, în cooperare cu autorităţile competente din aceste state, supravegherea sucursalelor instituţiilor de credit prevăzute la art. 157, din punct de vedere al lichidităţii, şi are competenţa de a dispune măsurile necesare în aplicarea politicii sale monetare.
(3)Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit prevăzute la art. 157 li se aplică în mod corespunzător:
a)dispoziţiile legale şi cele cuprinse în reglementările Băncii Naţionale a României, emise în aplicarea legii, referitoare la raportarea indicatorilor şi la furnizarea altor date şi informaţii necesare pentru exercitarea corespunzătoare a competenţelor prevăzute de lege ale Băncii Naţionale a României în domeniul politicii monetare, supravegherii riscului de lichiditate şi statistic;
b)dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar;
c)alte dispoziţii ale legislaţiei din România aplicabile băncilor, care urmăresc protejarea interesului general, protecţia consumatorului, prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi altele asemenea;
d)dispoziţiile art. 88 alin. 3, referitoare la întocmirea şi publicarea de către sucursalele instituţiilor de credit străine a situaţiilor financiare proprii şi la publicarea de către acestea a situaţiilor financiare anuale ale instituţiei de credit străine.
(4)Prevederile alin. 3 lit. b) şi c) se aplică şi instituţiilor de credit, prevăzute la art. 157, care desfăşoară în mod direct în România activitate bancară sau alte activităţi de natură financiară.
(5)În scopul exercitării activităţilor specifice, instituţiile de credit autorizate într-un alt stat membru pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează în statul membru de origine, fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea denumirilor "casă de economii pentru domeniul locativ", "bancă" sau alţi termeni utilizaţi în România, care denumesc instituţii de credit. În situaţia în care există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţională a României poate să solicite ca numele să fie însoţit de o menţiune explicativă.
(6)În toate actele sale oficiale, sucursalele din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un alt stat membru trebuie să se identifice în mod clar printr-un minim de date: firma sub care sunt înmatriculate în registrul comerţului, adresa sediului principal, codul unic de înregistrare, numărul de ordine în registrul comerţului, numărul şi data înmatriculării în registrul bancar.
(7)Sucursalele din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un alt stat membru pot să repartizeze, din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, sumele destinate constituirii fondului pentru riscuri bancare generale, în limita a 1% din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare, aşa cum sunt stabilite prin reglementările Băncii Naţionale a României, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.
Art. 160
(1)Inspecţiile la sediile sucursalelor din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un stat membru pot fi realizate de către autorităţile competente din statul membru de origine, prin persoane împuternicite, cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
(2)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine solicită Băncii Naţionale a României realizarea verificării activităţii sucursalelor din România ale instituţiilor de credit autorizate în statul membru în cauză, Banca Naţională a României va putea realiza această verificare în mod direct prin personalul său ori va permite realizarea acesteia de către auditori ori experţi financiari.
Art. 161
(1)Dacă o instituţie de credit dintr-un stat membru, care desfăşoară activitate bancară ori alte activităţi de natură financiară, prevăzute la art. 11, în România, printr-o sucursală sau în mod direct, nu respectă cerinţele de desfăşurare a activităţii în România, conform celor prevăzute la art. 159 alin. 2 şi 3, Banca Naţională a României va putea dispune acesteia să ia măsuri de remediere a faptelor constatate.
(2)În cazul în care instituţia de credit nu se conformează dispoziţiilor alin. 1, Banca Naţională a României va informa autoritatea competentă din statul membru de origine.
(3)Dispoziţiile alin. 2 nu împiedică aplicarea de către Banca Naţională a României a sancţiunilor sau a măsurilor pe care le consideră necesare, conform prevederilor art. 107, ori interzicerea desfăşurării activităţii în România în mod direct.
(4)Banca Naţională a României va informa Comisia Europeană şi autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la sancţiunile şi/sau măsurile dispuse.
(5)Sancţiunile şi/sau măsurile dispuse de Banca Naţională a României pot fi contestate în condiţiile prevăzute la cap. XV.
(6)Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data luării la cunoştinţă, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.
Art. 162
Dacă Banca Naţională a României este informată de autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la decizia de a retrage autorizaţia unei instituţii de credit care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în scopul protejării intereselor deponenţilor şi ale altor creditori, Banca Naţională a României va lua măsurile necesare pentru ca instituţia de credit în cauză să nu mai desfăşoare activităţi pe teritoriul României.
Art. 163
(1)Dacă asupra unei instituţii de credit dintr-un stat membru care desfăşoară activitate pe teritoriul României au fost dispuse măsuri de reorganizare, administrare specială, lichidare, faliment sau alte asemenea măsuri, acestea se vor aplica fără alte formalităţi pe teritoriul României şi vor produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislaţia din statul membru respectiv.
(2)Procedurile de reorganizare, administrare, lichidare şi faliment se vor aplica în conformitate cu legislaţia din statul membru de origine, cu excepţiile prevăzute la art. 138-146, care se aplică în mod corespunzător, caz în care în loc de România şi legea/legislaţia română se va citi statul membru de origine şi, respectiv, legea/legislaţia statului membru de origine.
Art. 164
(1)Persoanele împuternicite să pună în aplicare măsurile dispuse de autoritatea administrativă sau judiciară, conform art. 163 alin. 1, vor putea acţiona pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire ori a unui certificat emis de această autoritate, însoţit de o traducere în limba română, fără altă formalitate.
(2)Persoanele prevăzute la alin. 1 vor putea exercita pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.
SECŢIUNEA 2:Instituţiile financiare
Art. 165
(1)Instituţiile financiare cu sediul în unul dintre statele membre vor putea desfăşura pe teritoriul României activităţile financiare prevăzute în actele lor constitutive, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, cu respectarea dispoziţiilor art. 158, 159 şi 161, dacă aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)societatea-mamă sau societăţile-mamă sunt autorizate ca instituţii de credit în statul membru a cărui legislaţie guvernează statutul instituţiei financiare respective;
b)activităţile în cauză sunt efectiv desfăşurate pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
c)societatea-mamă sau societăţile-mamă deţin 90% sau mai mult din drepturile de vot aferente acţiunilor reprezentând capitalul social al instituţiei financiare;
d)societatea-mamă sau societăţile-mamă trebuie să satisfacă cerinţele prudenţiale ale autorităţilor competente din statele membre de origine cu privire la managementul instituţiei financiare-filială şi trebuie să declare, cu acordul acestor autorităţi, că garantează în solidar obligaţiile asumate de filială;
e)instituţia financiară-filială este inclusă efectiv în supravegherea pe bază consolidată a societăţii-mamă sau, după caz, a fiecărei societăţi-mamă, în special în ceea ce priveşte activităţile financiare în cauză, în mod deosebit pentru calculul indicatorului de solvabilitate, al expunerilor mari şi al nivelului participaţiilor de natura imobilizărilor financiare la entităţi care nu desfăşoară activităţi financiare.
(2)Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. 1 se realizează de către autoritatea competentă din statul membru de origine, care va certifica acest lucru, concomitent cu transmiterea informaţiilor prevăzute la art. 158 alin. 1.
(3)Autoritatea competentă din statul membru de origine va asigura supravegherea filialelor prevăzute la alin. 1.
(4)În cazul în care Banca Naţională a României este informată de autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la faptul că instituţia financiară nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. 1, activităţile desfăşurate în România de instituţia financiară respectivă vor intra sub incidenţa legislaţiei române aplicabile acestor activităţi.
(5)Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul instituţiilor financiare cu sediul în România, care vor să desfăşoare activitate pe teritoriul statelor membre, dacă aceste instituţii financiare sunt filiale ale unor bănci, persoane juridice române, şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. 1. Verificarea acestor condiţii se realizează de către Banca Naţională a României, care va asigura şi supravegherea acestor instituţii financiare în conformitate cu prevederile alin. 3.
Art. 166
Dispoziţiile art. 165 se aplică în mod corespunzător şi filialelor instituţiilor financiare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la acest articol.
SECŢIUNEA 3:Colaborarea cu autorităţile competente şi cerinţe de notificare
Art. 167
(1)Pentru supravegherea prudenţială a băncilor, persoane juridice române, care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre şi a instituţiilor de credit autorizate în alte state membre, care desfăşoară activitate în România, Banca Naţională a României va colabora strâns cu autorităţile competente din statele membre respective.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 93 ultimul alineat, colaborarea se va putea realiza prin schimb de informaţii sau în orice alt mod, de natură să faciliteze supravegherea instituţiilor de credit în cauză şi verificarea îndeplinirii condiţiilor care au stat la baza autorizării acestora de către autoritatea competentă. Informaţiile se vor referi în principal la administrarea, conducerea şi acţionariatul acestora, dar şi la alte aspecte de natură prudenţială, vizând în special lichiditatea, solvabilitatea, limitarea expunerilor mari, procedurile de administrare şi contabile, controlul intern, garantarea depozitelor.
Art. 168
La solicitarea autorităţilor competente din statele membre responsabile cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit filiale ale unui holding financiar cu sediul în România, Banca Naţională a României este împuternicită să ceară holdingului orice informaţii relevante pentru realizarea supravegherii pe bază consolidată, pe care le va transmite autorităţilor solicitante.
Art. 169
În cazul în care autorităţile competente din statele membre solicită Băncii Naţionale a României realizarea verificării informaţiilor referitoare la o instituţie de credit, un holding financiar, o instituţie financiară, o societate prestatoare de servicii bancare auxiliare, o societate tip holding şi filialele acesteia ori la filialele prevăzute la art. 97 alin. 2, având sediul social în România, Banca Naţională a României fie va realiza această verificare în mod direct prin personalul său, fie va permite autorităţii competente solicitante să realizeze verificarea sau va permite realizarea acesteia de către auditori ori experţi financiari.
Art. 170
(1)Banca Naţională a României va notifica Comisiei Europene asupra următoarelor elemente:
a)orice autorizaţie acordată unei bănci ori altei instituţii de credit, persoană juridică română;
b)orice retragere de autorizaţie acordată unei bănci ori altei instituţii de credit, persoană juridică română;
c)orice refuz de transmitere a informaţiilor, conform prevederilor art. 65 alin. 4;
d)orice autorizaţie acordată unei instituţii de credit, persoană juridică română, care s-a constituit ca filială deţinută direct sau indirect de una ori mai multe societăţi-mamă care nu sunt guvernate de legislaţia română sau a altui stat membru şi orice achiziţionare de către o asemenea societate-mamă a unei participaţii semnificative într-o instituţie de credit, persoană juridică română, dacă, ca urmare a acestei achiziţionări, instituţia de credit, persoană juridică română, devine o filială a societăţii-mamă respective; în acest caz notificarea va cuprinde şi structura grupului din care aceasta face parte;
e)dificultăţile întâmpinate de bănci ori alte instituţii de credit, persoane juridice române, la deschiderea de sucursale sau în desfăşurarea activităţii în străinătate, pe teritoriul unui stat, altul decât un stat membru;
f)cerere de autorizare a unei filiale, care se constituie ca instituţie de credit, persoană juridică română, deţinută direct sau indirect de una ori mai multe societăţi-mamă care nu sunt guvernate de legislaţia română sau a altui stat membru şi orice cerere de aprobare a unei participaţii semnificative într-o instituţie de credit, persoană juridică română, formulată de către o asemenea societate-mamă, dacă prin achiziţionarea acestei participaţii instituţia de credit, persoană juridică română, ar deveni o filială a societăţii-mamă respective;
g)lista holdingurilor financiare care sunt societăţi-mamă ale băncilor, persoane juridice române, supravegheate pe bază consolidată de către Banca Naţională a României potrivit prezentei legi;
h)orice autorizaţie acordată sucursalelor instituţiilor de credit străine cu sediul în afara spaţiului comunitar;
i)orice alte informaţii care trebuie raportate Comisiei Europene, la cererea acesteia sau în conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare.
(2)Informaţiile prevăzute la lit. f) se transmit la solicitarea expresă a Comisiei Europene.
(3)Lista prevăzută la lit. g) se va transmite şi autorităţilor competente din statele membre, iar informaţiile prevăzute la lit. h) se transmit şi Comitetului Bancar Consultativ.
Art. 171
(1)În cazul în care Comisia Europeană decide că autorităţile competente din statele membre trebuie să suspende sau să întrerupă procedura de adoptare a unei decizii cu privire la cererile menţionate la art. 170 lit. f), Banca Naţională a României, prin hotărâre, va suspenda sau întrerupe procedura de autorizare/aprobare; termenul de suspendare, respectiv de întrerupere, nu va putea depăşi 3 luni.
(2)În cazul în care, înainte de încheierea termenului prevăzut la alin. 1, Consiliul European va decide continuarea măsurii adoptate de Comisia Europeană, Banca Naţională a României, prin hotărâre, va prelungi termenul pentru care procedura de autorizare/aprobare se suspendă sau se întrerupe, pe perioada prevăzută în decizia Consiliului European.
(3)Dispoziţiile alin. 1 şi 2 nu se aplică în cazul cererilor de autorizare/aprobare prevăzute la art. 170 lit. f), dacă societatea-mamă este o instituţie de credit care este autorizată să desfăşoare activitate bancară pe teritoriul unui stat membru sau este o filială a unei astfel de instituţii de credit.