Secţiunea 11 - Alte proceduri notariale - Legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale - REPUBLICARE

M.Of. 237

În vigoare

Versiune de la: 6 Decembrie 2024

SECŢIUNEA 11:Alte proceduri notariale

SUBSECŢIUNEA 1:A. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor

(1)Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege.

(2)Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.

(3)Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.

(4)În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:

a)data (anul, luna, ziua);

b)numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană;

c)constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.

(5)La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.

(6)Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

SUBSECŢIUNEA 2:B. Dare de dată certă înscrisurilor

Art. 149

(1)Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte.

(2)În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:

a)data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;

b)starea în care se află înscrisul şi particularităţile acestuia;

c)denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic constatat de acel înscris.

SUBSECŢIUNEA 3:C. Certificarea unor fapte

Art. 150

(1)Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:

a)faptul că o persoană se află în viaţă;

b)faptul că o persoană se află într-un anumit loc;

c)faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;

d)faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o anumită oră într-un anumit loc, precum şi declaraţia acesteia;

e)rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de entităţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;

f)certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;

g)certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor organe.

(2)În încheiere se vor menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.

Art. 151

(1)Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale sau hotărârile organelor colegiale ale oricăror forme asociative, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul întrunirii, precum şi faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către unul ori mai mulţi dintre participanţi.

(2)În vederea certificării proceselor-verbale şi hotărârilor, notarul public stabileşte calitatea şi identitatea semnatarilor acestora.

SUBSECŢIUNEA 4:D. Legalizarea copiilor după înscrisuri

Art. 152

(1)Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părţi, astfel cum au fost emise în starea lor iniţială, după confruntarea copiei cu originalul.

(2)În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menţiona scopul în care urmează a fi folosită copia.

(3)Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât şi de pe părţi determinate ale acestuia, cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului.

(4)Pe copie, înainte de a se reda conţinutul actului, se va menţiona "EXTRAS", iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face menţiunea corespunzătoare.

(5)În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reţine la dosar.

(6)Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.

(7)În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:

a)atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;

b)starea în care se află înscrisul;

c)semnătura secretarului care a făcut colaţionarea;

d)denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic constatat de acel înscris.

(8)Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresă în acest sens.

(9)În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit legii. În acest caz, încheierea este semnată şi de expert.

(10)Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate menţiunile şi modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate.

(11)În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română de un traducător şi interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoţită de traducerea în limba română, va fi eliberată părţii în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se păstrează în arhiva notarului.

SUBSECŢIUNEA 5:E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor

Art. 153

(1)Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.

(2)Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.

SUBSECŢIUNEA 6:F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente

Art. 154

(1)La primirea în depozit a bunurilor, înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, notarul public va menţiona, în încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:

a)data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;

b)identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop;

c)numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile sau bunurile;

d)termenul de păstrare.

(2)Notarul public poate apela la o societate specializată în scopul îndeplinirii procedurii prevăzute la alin. (1). Dacă notarul public va considera că nu poate asigura condiţiile optime pentru îndeplinirea respectivei proceduri, poate refuza îndeplinirea acesteia.

SUBSECŢIUNEA 7:G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin

Art. 155

Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale.

SUBSECŢIUNEA 8:H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

Art. 156

(1)La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa.

(2)În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt cuprinsul înscrisului, cât şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.

(3)Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original.

(4)Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.

SUBSECŢIUNEA 9:I. Reconstituirea actelor originale

Art. 157

(1)Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.

(2)Reconstituirea se face de către notarul public la care s-a întocmit actul sau, dacă acestuia i-a încetat calitatea, de către notarul public care a preluat arhiva sau de către cel desemnat în acest scop de către preşedintele Colegiului director al Camerei. Reconstituirea se face cu citarea tuturor părţilor sau a succesorilor acestora.

(3)În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.

(4)În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul organul care a întocmit actul sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părţi, după caz.