Capitolul ii - Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate - Legea 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială - Republicată
M.Of. 392
În vigoare Versiune de la: 19 Iulie 2024
CAPITOLUL II:Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii comune
Art. 3: Definiţii
(1)Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.
(2)Actele judiciare sunt cele care se emit în cadrul unui proces civil sau comercial şi a căror comunicare are loc potrivit legii, din dispoziţia instanţei, precum: citaţii, cereri de chemare în judecată, hotărâri, cereri privind exercitarea căilor de atac şi alte asemenea comunicări.
(3)Actele extrajudiciare sunt cele emise de notari publici sau executori judecătoreşti şi pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.
Art. 4: Comunicarea actelor de stare civilă
Autorităţile competente române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei, de a comunica acte de stare civilă române, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant.
SECŢIUNEA 2:Comunicarea de acte în străinătate
Art. 5: Rolul Ministerului Justiţiei
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile române solicitante efectuează comunicarea de acte în străinătate. După caz, autorităţile române solicitante sunt instanţele judecătoreşti, respectiv notarii publici, executorii judecătoreşti, precum şi alte autorităţi care au, potrivit legii, atribuţii în comunicarea actelor.
(2)După primirea cererii de asistenţă judiciară având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare şi a documentelor anexate acesteia de la autoritatea română solicitantă, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională şi, după caz, le transmite, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:
a)autorităţii centrale din statul solicitat; sau
b)misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe; sau
c)prin poştă, direct destinatarului actului.
Art. 6: Controlul de regularitate internaţională
(1)Controlul de regularitate internaţională constă în verificarea conformităţii cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile convenţiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale.
(2)Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională prevăzut la alin. (1), pentru a verifica dacă:
a)între România şi statul solicitat există norme convenţionale ori reciprocitate în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi dacă acestea sunt invocate ca temei legal al cererii;
b)la cererea de asistenţă judiciară internaţională, completată pe formularul corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate; actele judiciare ce urmează a fi comunicate destinatarului din străinătate, în funcţie de emitent, trebuie să fie semnate sau, după caz, să aibă semnătura şi parafa instanţei;
c)actele anexate cererii sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 8.
(3)În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională prevăzute la alin. (2), Ministerul Justiţiei restituie, motivat, cererea şi actele anexate acesteia.
Art. 7: Conţinutul şi forma cererii
(1)Cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte va cuprinde:
a)denumirea autorităţii solicitante;
b)numele şi calitatea părţilor;
c)natura actului de transmis;
d)adresa destinatarului;
e)indicarea tuturor documentelor-anexă la actul ce se transmite;
f)indicarea termenului fixat de autoritatea solicitantă.
(2)Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar.
(3)La cerere se va anexa şi formularul de dovadă a comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni:
a)denumirea autorităţii solicitante;
b)actele transmise în vederea comunicării;
c)numele şi domiciliul destinatarului;
d)denumirea autorităţii judiciare solicitate;
e)numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, rudă - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele juridice);
f)semnătura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice);
g)data comunicării actelor;
h)motivele necomunicării (refuzul destinatarului, adresa schimbată etc.);
i)semnătura agentului de procedură şi ştampila autorităţii judiciare solicitate.
(4)Cererea şi documentele-anexă sunt scutite de orice supralegalizare sau altă formalitate analoagă.
Art. 8: Traducerea cererii şi a documentelor-anexă Cererea de comunicare de acte şi documentele anexate cererii vor fi traduse prin grija autorităţii solicitante române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţilor li s-a aprobat ajutorul public judiciar de către instanţa română sub forma suportării cheltuielilor de traducere.Art. 9: Deblocarea cererii de asistenţă judiciară
(1)Autoritatea solicitantă română urmăreşte stadiul de soluţionare al cererii de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unei persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în străinătate.
(2)În situaţia în care autoritatea solicitantă nu primeşte rezultatul cererii de asistenţă judiciară internaţională înaintea termenului indicat în cerere, aceasta poate solicita Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate centrală, să întreprindă demersuri pe lângă autoritatea solicitată străină în vederea deblocării soluţionării cererii de asistenţă judiciară internaţională.
(3)Ministerul Justiţiei va întreprinde demersurile necesare în vederea deblocării cererii de asistenţă judiciară numai la solicitarea expresă a autorităţii române solicitante.
Art. 10: Dovada comunicării
(1)Dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel:
a)la comunicarea prin poştă, direct destinatarului actului - cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexă;
b)la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 7 alin. (3) sau cu formularul propriu al autorităţii solicitate, după caz.
(2)În cazul în care destinatarul nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, după primirea din străinătate a documentelor ce atestă această situaţie, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din Codul de procedură civilă, dacă prin convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte nu se prevede altfel.
SECŢIUNEA 3:Comunicarea de acte din străinătate
Art. 11: Rolul Ministerului Justiţiei
(1)Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală desemnată să primească cererile de asistenţă judiciară formulate de autorităţi străine având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau, după caz, cu sediul în România.
(2)Ministerul Justiţiei va trimite cererea de asistenţă judiciară şi documentele anexate acesteia judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are reşedinţa ori sediul destinatarul.
(3)În funcţie de calea pe care au fost primite cererile - direct de la autorităţi judiciare străine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicării va fi transmis de Ministerul Justiţiei pe aceeaşi cale.
Art. 12: Rolul instanţei judecătoreşti
(1)Judecătoria română solicitată va lua de îndată măsurile necesare în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor conform normelor din Codul de procedură civilă, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
(2)Dovada comunicării se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciară solicitantă sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 7 alin. (3).
Art. 13: Refuzul executării cererii
(1)Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către instanţele judecătoreşti numai în cazul în care se apreciază că executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale.
(2)În caz de refuz, autoritatea judiciară solicitantă va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.
Art. 14: Forma actelor de comunicat
(1)Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română.
(2)În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.
Art. 15: Cheltuieli
(1)Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate.
(2)În cazul în care autorităţile judiciare străine au cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislaţiei române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectivă.