Capitolul iii - Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii - Legea 137/1995 privind protectia mediului - REPUBLICARE

M.Of. 70

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 14 Iulie 2003
CAPITOLUL III:Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii
Art. 35
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale de specialitate care gestionează resursele naturale, elaborează reglementări tehnice, după caz, privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a componentelor diversităţii biologice şi pentru asigurarea sănătăţii umane.
Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor prezentei legi, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul şi/sau autorizaţia de mediu, precum şi monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora.
Suprafeţele terestre şi acvatice supuse unei regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică sunt gestionate de deţinătorii legali numai în cazul în care aceştia se angajează să aplice măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(5)Deţinătorii cu orice titlu, care aplică măsurile prevăzute la alin. 4 sunt scutiţi de impozit; deţinătorii particulari vor fi compensaţi în raport cu valoarea lucrărilor de refacere întreprinse.

Introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităţii centrale pentru sănătate, este interzisă.
Activităţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului.
Pentru exportul speciilor de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică este necesar acordul de mediu eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

Secţiunea 1:Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice
Art. 36
Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.
Art. 37
Activităţile de gestionare şi protecţie a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei legi, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.

Art. 38
Controlul respectării reglementărilor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice este organizat şi exercitat de către autorităţile de mediu, de ape, sănătate şi de alte autorităţi, potrivit competenţelor legale.
Art. 39
Autorităţile pentru protecţia mediului, pentru gospodărirea apelor, împreună cu autorităţile navigaţiei, supraveghează şi controlează respectarea prevederilor şi aplică măsurile legale privind protecţia apelor ca urmare a activităţilor de navigaţie, respectând convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte.
Art. 40
(1)Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a)să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în acordul, respectiv în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
b)să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
c)să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
d)să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri.

e)să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;
f)să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere sau periculoase, ape cu conţinut toxic care conţin substanţe periculoase;
g)să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede deşeuri de orice fel şi să nu introducă în acestea explozibile, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase.

Secţiunea 2:Protecţia atmosferei
Art. 41
Prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea calităţii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi a bunurilor materiale.
Art. 42
Autoritatea centrală pentru protecţia mediului promovează politicile regionale şi globale, fundamentând principiile şi acţiunile specifice, atât la nivel naţional, cât şi local, privind protecţia atmosferei.
Politica naţională de protecţie a atmosferei constă în principal din următoarele:
a)introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la sursă;
b)gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanţi până la realizarea celor mai scăzute niveluri şi care să nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei;
c)gestionarea resursei de aer în sensul asigurării sănătăţii umane;

d)modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului.

Art. 43
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, elaborează normele tehnice şi regulamentele de aplicare privind:
a)calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţi din atmosferă;
b)emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile, precum şi condiţiile de restricţie sau de interdicţie pentru utilizare, inclusiv pentru substanţele care afectează stratul de ozon;
c)calitatea combustibililor şi carburanţilor, precum şi reglementările privind introducerea pe piaţă şi transportul acestora;
d)pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor;
e)supravegherea calităţii aerului, proceduri de prelevare şi analiză, amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiză, frecvenţa măsurătorilor şi altele;
f)identificarea, supravegherea şi controlul agenţilor economici a căror activitate este generatoare de risc potenţial şi/sau de poluare atmosferică;
g)sistemul de notificare rapidă, în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte transfrontieră, a autorităţilor desemnate cu aplicarea Convenţiei privind efectele transfrontieră ale accidentelor industriale.

Art. 44
Autoritatea centrală pentru protecţia mediului supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei, în care scop:
a)constată apariţia episoadelor de poluare a atmosferei, dă alertă şi/sau emite prognoze legate de acestea;
b)dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;
c)solicită măsuri tehnologice, aplică restricţii şi interdicţii în vederea prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi;
d)aplică sancţiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor dispuse.
Art. 45
Proprietarii şi deţinătorii legali de teren sunt obligaţi să întreţină şi să extindă perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.
Art. 46
Autorităţile vamale au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a surselor mobile poluante care nu respectă dispoziţiile autorităţilor competente, conform legii.
Art. 47
(1)Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:

a)să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;
b)să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsură, să asigure corecta lor funcţionare, să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor pentru protecţia mediului, datele necesare;
c)să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise;
d)să asigure, la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;
e)să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, să verifice eficienţa acestora şi să pună în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis.
Secţiunea 3:Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre
Art. 48
Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, indiferent cu ce titlu.
Art. 49
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, stabileşte:

a)sistemul de monitorizare a calităţii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia;
b)reglementările privind protecţia calităţii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre şi conservarea biodiversităţii;
c)procedura de autorizare privind probleme de protecţie a mediului, cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenţilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii şi prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, precum şi pentru activităţi miniere de extracţie;
d)reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activităţi cu impact negativ asupra mediului.
Art. 491
Acordul şi autorizaţia de mediu pentru activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare se emit de Guvern, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pentru capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane de tone/an şi/sau dacă suprafaţa pe care îşi desfăşoară activitatea este mai mare de 1.000 ha.

Art. 50
Autorităţile centrale pentru agricultură şi silvicultură au următoarele obligaţii:
a)să elaboreze reglementări privind sistemele de agricultură, tehnologiile de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor, păşunatul, regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea şi transportul lemnului şi norme privind calitatea solurilor, în scopul menţinerii şi ameliorării acestora, eliminării consecinţelor negative asupra ecosistemelor terestre şi acvatice şi al asigurării conservării funcţiilor specifice, biodiversităţii şi habitatelor naturale, şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

b)să ţină evidenţa terenurilor devenite improprii pentru producţia agricolă şi să ofere, la solicitarea deţinătorilor, asistenţa tehnică de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosinţei;
c)să îndrume şi să exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrările de îmbunătăţiri funciare şi agropedo-ameliorative;
d)să îndrume şi să ofere asistenţa tehnică, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici şi tehnologii de gospodărire şi ameliorare a solurilor.
e)să armonizeze reglementările existente în domeniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor, în sensul protejării patrimoniului natural al reţelei naţionale de arii naturale protejate.

Art. 51
Controlul asupra respectării reglementărilor legale privind protecţia şi conservarea, ameliorarea şi folosirea judicioasă a solurilor, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile pentru protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.
Art. 52
În scopul asigurării protecţiei calităţii solului, deţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren fără a avea un titlu asupra lui au următoarele obligaţii:

a)să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii solurilor;
b)să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acord şi în autorizaţia de mediu;
c)să nu ardă miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;

d)să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie.

Art. 53
(1)Deţinătorii, cu orice titlu, şi administratorii pădurilor, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor au următoarele obligaţii:

a)să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
b)să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice şi aprobată prin lege;
c)să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
d)să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeţelor exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultură, în acord cu condiţiile de utilizare durabilă a pădurilor, prevăzute de autoritatea centrală pentru protecţia mediului;
e)să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcţii deosebite de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
f)să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
g)să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;
h)să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, în limitele potenţialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;
h1)să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor specifice;
h2)să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice.

i)să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
Art. 54
Persoanele fizice sau juridice, care prospectează sau exploatează resursele subsolului, au următoarele obligaţii:
a)să solicite şi să obţină acord şi/sau autorizaţie de mediu, potrivit legii, şi să respecte prevederile acestora;

b)să refacă terenurile afectate, să asigure încadrarea lor în peisajul zonei şi să le aducă la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional, să monitorizeze zona, constituind în acest scop fondul de garanţie necesar conform prevederilor legale.

c)să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.
Secţiunea 4:Regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii
Art. 55
[textul din Art. 55 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 28-iun-2002 de Art. I, punctul 59. din Ordonanta urgenta 91/2002]
Art. 56
[textul din Art. 56 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 28-iun-2002 de Art. I, punctul 59. din Ordonanta urgenta 91/2002]
Art. 57
[textul din Art. 57 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 28-iun-2002 de Art. I, punctul 59. din Ordonanta urgenta 91/2002]
Art. 58
[textul din Art. 58 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 28-iun-2002 de Art. I, punctul 59. din Ordonanta urgenta 91/2002]
Art. 59
[textul din Art. 59 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 28-iun-2002 de Art. I, punctul 59. din Ordonanta urgenta 91/2002]
Art. 60
[textul din Art. 60 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 28-iun-2002 de Art. I, punctul 59. din Ordonanta urgenta 91/2002]
Secţiunea 5:Protecţia aşezărilor umane
Art. 61
(1)În procesul de dezvoltare social-economică a localităţilor este obligatorie respectarea principiilor şi a dispoziţiilor prezentei legi. Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a)să îmbunătăţească microclimatul urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi să protejeze peisajul, să menţină curăţenia stradală;
b)să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreare, salubritatea, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
c)să informeze publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
d)să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
e)să adopte elementele arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă;
f)să reglementeze, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanentă, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor cu predominanţa spaţiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
g)să adopte măsuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
h)să iniţieze pe plan local proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare şi de întreţinere şi dezvoltare a canalizării stradale.

Art. 62
La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se respectă prevederile prezentei legi şi se prevăd în mod obligatoriu măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor.

Art. 63
Autorităţile administraţiei publice locale, persoanele fizice şi juridice care administrează domeniul public au obligaţia să asigure realizarea măsurilor şi a condiţiilor prevăzute la art. 62.
Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice se face potrivit legii.
Art. 64
Autorităţile publice pentru protecţia mediului şi autorităţile administraţiei publice locale, în colaborare cu autorităţile locale de sănătate publică, participă, conform competenţelor, la dezbaterea publică privind programele de dezvoltare urbanistică şi gospodărie comunală.