Secţiunea 3 - Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre - Legea 137/1995 privind protectia mediului - REPUBLICARE

M.Of. 70

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 14 Iulie 2003

Secţiunea 3:Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre

Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, indiferent cu ce titlu.

Art. 49

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, stabileşte:

a)sistemul de monitorizare a calităţii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia;

b)reglementările privind protecţia calităţii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre şi conservarea biodiversităţii;

c)procedura de autorizare privind probleme de protecţie a mediului, cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenţilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii şi prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, precum şi pentru activităţi miniere de extracţie;

d)reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activităţi cu impact negativ asupra mediului.

Art. 49¹

Acordul şi autorizaţia de mediu pentru activităţile miniere care utilizează substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare se emit de Guvern, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pentru capacităţi de producţie mai mari de 5 milioane de tone/an şi/sau dacă suprafaţa pe care îşi desfăşoară activitatea este mai mare de 1.000 ha.

Art. 50

Autorităţile centrale pentru agricultură şi silvicultură au următoarele obligaţii:

a)să elaboreze reglementări privind sistemele de agricultură, tehnologiile de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor, păşunatul, regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea şi transportul lemnului şi norme privind calitatea solurilor, în scopul menţinerii şi ameliorării acestora, eliminării consecinţelor negative asupra ecosistemelor terestre şi acvatice şi al asigurării conservării funcţiilor specifice, biodiversităţii şi habitatelor naturale, şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

b)să ţină evidenţa terenurilor devenite improprii pentru producţia agricolă şi să ofere, la solicitarea deţinătorilor, asistenţa tehnică de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosinţei;

c)să îndrume şi să exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrările de îmbunătăţiri funciare şi agropedo-ameliorative;

d)să îndrume şi să ofere asistenţa tehnică, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici şi tehnologii de gospodărire şi ameliorare a solurilor.

e)să armonizeze reglementările existente în domeniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor, în sensul protejării patrimoniului natural al reţelei naţionale de arii naturale protejate.

Art. 51

Controlul asupra respectării reglementărilor legale privind protecţia şi conservarea, ameliorarea şi folosirea judicioasă a solurilor, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile pentru protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.

Art. 52

În scopul asigurării protecţiei calităţii solului, deţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren fără a avea un titlu asupra lui au următoarele obligaţii:

a)să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii solurilor;

b)să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acord şi în autorizaţia de mediu;

c)să nu ardă miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;

d)să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie.

Art. 53

(1)Deţinătorii, cu orice titlu, şi administratorii pădurilor, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor au următoarele obligaţii:

a)să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;

b)să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice şi aprobată prin lege;

c)să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;

d)să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeţelor exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultură, în acord cu condiţiile de utilizare durabilă a pădurilor, prevăzute de autoritatea centrală pentru protecţia mediului;

e)să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcţii deosebite de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;

f)să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;

g)să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;

h)să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, în limitele potenţialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;

h¹)să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor specifice;

h²)să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice.

i)să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

Art. 54

Persoanele fizice sau juridice, care prospectează sau exploatează resursele subsolului, au următoarele obligaţii:

a)să solicite şi să obţină acord şi/sau autorizaţie de mediu, potrivit legii, şi să respecte prevederile acestora;

b)să refacă terenurile afectate, să asigure încadrarea lor în peisajul zonei şi să le aducă la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional, să monitorizeze zona, constituind în acest scop fondul de garanţie necesar conform prevederilor legale.

c)să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi să acţioneze pentru refacerea acestuia.