Capitolul i - Cadrul general - Instructiuni din 2011 privind modul de aplicare a regulilor de concurenţă acordurilor de acces din sectorul de comunicaţii electronice - cadrul general, pieţe relevante şi principii
M.Of. 197
În vigoare Versiune de la: 22 Martie 2011
CAPITOLUL I:Cadrul general
SECŢIUNEA 1:Relaţiile dintre regulile de concurenţă şi reglementarea specifică a sectorului
9.Problemele de acces sunt reglementate în România prin OG 34/2002. În cazul în care un furnizor de servicii întâmpină o problemă de acces, cum ar fi refuzul nejustificat al unui operator ce deţine o poziţie dominantă pe piaţa comunicaţiilor electronice de a furniza sau furnizarea în termeni nerezonabili a accesului de care solicitantul are nevoie pentru a oferi un anumit serviciu consumatorilor săi, trebuie să ia în considerare un număr de posibilităţi în vederea găsirii unei soluţii. În general, în situaţia în care se confruntă cu o problemă de acces, părţile lezate au două posibilităţi:
a)procedurile specifice de acţiune în faţa ANCOM, stabilite acum în concordanţă cu dreptul comunitar; şi/sau
b)o acţiune în faţa autorităţii de concurenţă sau a instanţei judecătoreşti.
Consiliul Concurenţei are în vedere faptul că ANCOM are atribuţii diferite şi operează într-un cadru legal diferit de cel al Consiliului Concurenţei, în cazul în care acesta din urmă aplică regulile de concurenţă. Acest cadru legal specific sectorului bazat pe consideraţii de politică a comunicaţiilor electronice poate avea obiective specifice, dar aflate în concordanţă cu obiectivele politicii de concurenţă. Astfel, ANCOM identifică pieţele relevante din sectorul comunicaţiilor electronice şi realizează analizele de piaţă pe pieţele identificate, cu respectarea principiilor instituite prin lege şi prin regulamentele emise în aplicarea acesteia. Reglementările ANCOM şi analizele de piaţă care stau la baza acestor reglementări, înainte de a fi adoptate, sunt supuse atenţiei Consiliului Concurenţei, care îşi exprimă punctul de vedere referitor la acestea.
Consiliul Concurenţei va coopera cu ANCOM potrivit cadrului legal şi Protocolului de cooperare, iar pentru aspectele specifice legate de acces, a se vedea şi OG 34/2002. Regulile de concurenţă nu oferă remedii pentru soluţionarea tuturor problemelor din domeniul comunicaţiilor electronice. Prin urmare, ANCOM are o sferă de activitate semnificativ extinsă şi un rol important în reglementarea acestui sector. La nivel european, Comisia Europeană încurajează o politică a noilor intraţi, deoarece o bună parte din creşterea industriei de telecomunicaţii se datorează serviciilor oferite de furnizorii de servicii independenţi. Chestiunile legate de acces sunt de o importanţă majoră datorită faptului că oferă posibilitatea unor noi agenţi economici de a intra pe pieţele serviciilor de comunicaţii electronice, dar, în acelaşi timp, pot implica dorinţa celor deja prezenţi pe piaţă de a-şi prezerva poziţiile privilegiate pe piaţă9).
___
9) Din aceste motive, imediat după stabilirea unui cadru reglementator, atât aplicarea regimului reglementator, cât şi aplicarea legislaţiei concurenţei prezintă importanţă, în sensul de a asigura faptul că barierele legale deja eliminate nu vor fi înlocuite de bariere structurale datorate menţinerii artificiale a unei structuri monopolistice de facto a pieţei.
10.Este, de asemenea, important faptul că legislaţia din domeniul comunicaţiilor electronice impune operatorilor de comunicaţii electronice care au o putere semnificativă de piaţă obligaţii de transparenţă şi de nediscriminare, care sunt mai numeroase decât cele impuse potrivit prevederilor art. 6 din lege, respectiv ale art. 102 din TFUE. Această legislaţie stabileşte obligaţii referitoare la transparenţă, obligaţii de furnizare şi obligaţii legate de modalitatea de stabilire a tarifelor. Obligaţiile menţionate sunt impuse de către ANCOM, care are, de asemenea, competenţe în asigurarea unei concurenţe efective pe piaţă.
Astfel, furnizorii de infrastructură şi servicii de acces şi contractanţii, individual sau în asociaţii, prin reglementările/intervenţiile ANCOM şi/sau intervenţiile Consiliului Concurenţei, pot fi constrânşi să respecte legislaţia concurenţială în prevederile contractuale sau statutare, să nu îngrădească concurenţa prin clauze tehnice ori economice nejustificate, prin lipsă de transparenţă în legătură cu specificaţiile tehnice, caracteristicile reţelei, modalităţile şi condiţiile de furnizare şi utilizare, informaţiile contabile şi tarifele practicate, precum şi să asigure calitatea accesului şi disponibilitatea serviciilor conexe necesare, în mod nediscriminatoriu, pe baze economice.
11.Potrivit prevederilor art. 6 din lege, respectiv prevederile art. 102 din TFUE, prezentele instrucţiuni au în vedere inclusiv situaţia în care, înainte de liberalizare, pe piaţă, în anumite segmente, a existat un operator de comunicaţii electronice care deţinea o poziţie de monopol, perpetuată ca monopol sau ca o poziţie dominantă. Existenţa şi poziţia pe piaţă a operatorilor concurenţi sunt relevante pentru a determina dacă există o poziţie dominantă a unui anumit operator sau o poziţie dominantă colectivă: referirile din prezentele instrucţiuni la poziţia dominantă vor fi interpretate în acest sens.
12.ANCOM, care are jurisdicţie asupra drepturilor de acces, trebuie să se asigure că acţiunile pe care le întreprinde sunt în concordanţă cu dreptul concurenţei. Această obligaţie presupune să nu întreprindă acţiuni contrare legislaţiei concurenţei.
13.Acordurile de acces reglementează - în principiu - furnizarea anumitor servicii între întreprinderi independente şi nu conduc la crearea unei entităţi autonome, distincte de părţile acordului. De aceea, în mod general, acordurile de acces nu cad sub incidenţa Regulamentului privind concentrările economice, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 385/201010).
___
10) Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 şi 553 bis din 5 august 2010.
14.Potrivit Regulamentului privind analiza şi soluţionarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 499/201011), Consiliul Concurenţei poate analiza un acord de acces ca urmare a:
___
11) Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 12 octombrie 2010.
a)unei plângeri împotriva unui acord de acces restrictiv ori împotriva unui comportament al unei întreprinderi aflate în poziţie dominantă privind acordarea sau refuzul de a acorda accesul;
b)unei proceduri iniţiate din oficiu de către autoritatea de concurenţă referitoare la modalitatea de acordare a accesului sau la refuzul de acordare a accesului;
c)unei investigaţii a întregului sector.
15.Există un număr de domenii în care acordurile vor fi supuse atât regulilor de concurenţă, cât şi reglementărilor specifice sectorului de comunicaţii electronice. Acestea din urmă au ca scop stabilirea unui regim juridic pentru aceste acorduri, întreprinderile ce operează în sectorul comunicaţiilor electronice trebuie să fie conştiente că respectarea regulilor de concurenţă nu le absolvă de îndatorirea de a se supune obligaţiilor ce le pot fi impuse în contextul reglementărilor specifice din domeniu şi viceversa.
SECŢIUNEA 2:Modul de acţiune al Consiliului Concurenţei în legătură cu acordurile de acces
16.Având în vedere importanţa acordurilor de acces12), luate ca întreg, Consiliul Concurenţei reglementează cadrul juridic în care aceste acorduri să fie încheiate. Acordurilor de acces care conţin clauze anticoncurenţiale le sunt aplicabile prevederile art. 5 din lege, respectiv art. 101 din TFUE. Acordurilor care implică întreprinderi aflate în poziţie dominantă sau de monopol le pot fi aplicate prevederile art. 6 din lege, respectiv art. 102 din TFUE.
___
12) Conform OG 34/2002, prin acord de acces se înţelege punerea la dispoziţia unui terţ de spaţii, echipamente sau servicii, în condiţii determinate, în mod exclusiv ori neexclusiv, necesare în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice; accesul cuprinde, printre altele:
- accesul la elemente ale reţelei şi la infrastructura asociată, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau nonfixe, incluzând accesul la bucla locală şi la infrastructura şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală;
- accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte şi piloni;
- accesul la sisteme software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională;
- accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sistemele care au o funcţionalitate echivalentă;
- accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming;
- accesul la sistemele de acces restricţionat pentru serviciile de televiziune digitală;
- accesul la serviciile de reţele virtuale.
SECŢIUNEA 3:Plângeri
17.Persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim pot, în condiţiile prevăzute prin lege, să înainteze o plângere Consiliului Concurenţei, solicitând efectuarea de investigaţii şi impunerea încetării unei încălcări a prevederilor art. 5 sau 6 din lege, respectiv, după caz, a prevederilor art. 101 sau 102 din TFUE.
18.Consiliul Concurenţei, în analizarea fiecărui caz adus în atenţia sa, va examina posibilitatea de a stabili existenţa încălcării şi cât de semnificative sunt efectele presupusei încălcări asupra concurenţei, în scopul de a-şi îndeplini, în cele mai bune condiţii posibile, sarcina sa de a asigura respectarea prevederilor art. 5 şi 6 din lege, respectiv a prevederilor art. 101 şi 102 din TFUE.
19.Cu privire la acţiunile înaintea ANCOM, OG 34/2002 prevede că aceasta are competenţa de a interveni şi de a impune schimbări atât în ceea ce priveşte existenţa, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul acordurilor de acces. ANCOM trebuie să ţină cont de necesitatea de a stimula o piaţă concurenţială şi poate impune condiţii uneia sau mai multor părţi, pentru a asigura concurenţa efectivă.
SECŢIUNEA 4:Investigaţii din oficiu şi investigaţii sectoriale
20.În situaţia în care se va dovedi necesar, Consiliul Concurenţei poate declanşa o investigaţie din oficiu. De asemenea, poate declanşa investigaţii care pot acoperi întregul sector.
SECŢIUNEA 5:Amenzi
21.În condiţiile prevăzute de lege, Consiliul Concurenţei poate impune amenzi de până la 10% din cifra de afaceri anuală întreprinderilor care, cu intenţie sau din culpă, încalcă prevederile art. 5 alin. (1) sau art. 6 din lege, precum şi prevederile art. 101 şi 102 din TFUE.
În cazul în care acordurile îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) sau (3) din lege, sunt considerate legale, fără a fi necesară notificarea acestora de către părţi şi emiterea unei decizii de către Consiliul Concurenţei.
Întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi care invocă beneficiul prevederilor art. 5 alin. (2) sau (3) din lege îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de respectivele alineate. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei poate retrage această imunitate la amendă, informând întreprinderea implicată că, după o examinare preliminară, apreciază că interdicţia prevăzută la art. 5 alin. (1) din lege, respectiv la art. 101 alin. (1) din TFUE este aplicabilă acordului şi, prin urmare, aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2), respectiv a prevederilor art. 101 alin. (3) din TFUE nu este justificată.