Partea ii - _ - Ghidul 116/GP/2012 PRIVIND CALCULUL ŞI ALCĂTUIREA CONSTRUCTIVĂ A PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON LA CLĂDIRI VECHI ŞI NOI

M.Of. 766 bis

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2012
PARTEA II:_
CAPITOLUL 1:PREVEDERI GENERALE
SUBCAPITOLUL 1.1:Obiect
(1)Prezentul ghid se referă la calculul şi alcătuirea constructivă a planşeelor compuse lemn-beton la clădiri de tip curent încadrate în clasa de importanţă şi expunere la cutremur III conform prevederilor codului P 100-1;
(2)Prezentul ghid se referă la:
a.calculul şi alcătuirea constructivă a planşeelor compuse lemn-beton pentru clădiri noi realizate cu pereţi structurali din zidărie;
b.posibilităţi şi modalităţi de reabilitare a planşeelor vechi din lemn la clădiri existente cu pereţi portanţi din zidărie prin înlocuirea acestora cu planşee compuse lemn-beton utilizând grinzile existente din lemn;
(3)Ghidul conţine prevederi referitoare la asigurarea comportării corespunzătoare în exploatare a planşeelor compuse lemn-beton, precum şi a condiţiilor de rezistenţă asociate stărilor limită specifice de solicitare a acestora;
(4)Componentele principale ale unui planşeu compus lemn-beton sunt:
a.grinzi din lemn masiv sau lemn lamelat încleiat;
b.placă din beton armat turnată la partea superioară a grinzilor din lemn;
c.element de conlucrare între placa de beton şi grinzile din lemn.
SUBCAPITOLUL 1.2:Domeniu de aplicare
(1)Prevederile ghidului se aplică la proiectarea şi consolidarea clădirilor la care încărcările sunt preponderent statice, uniform distribuite şi concentrate, aplicate la partea superioară a planşeului compus;
(2)În cazul executării unui planşeu compus lemn-beton în cadrul clădirilor existente, se impune expertizarea întregii construcţii pentru verificarea condiţiilor de rezistenţă şi stabilitate, în conformitate cu prevederile standardelor şi reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare;
(3)Ghidul nu se aplică la reabilitarea/consolidarea planşeelor existente la clădiri declarate monumente istorice;
(4)Prevederile prezentului ghid se referă la calculul planşeelor compuse lemn-beton cu legătura dintre placa de beton şi grinzile de lemn realizată prin elemente de conlucrare semi-rigide (de tip tije cilindrice);
(5)Planşeele compuse lemn-beton se pot realiza ca elemente simplu rezemate sau continue. Modul de armare, realizarea continuităţii în dreptul reazemelor intermediare la elementele continue şi recomandările privind alcătuirea acestor tipuri de planşee sunt prezentate în capitolul 4;
(6)Acţiunile şi combinaţiile luate în considerare la proiectarea planşeelor compuse lemn-beton se stabilesc conform codului CR 0 şi standardelor relevante din seria SR EN 1991;
(7)Clasa de exploatare a elementelor din lemn la construcţii noi este 1 şi 2, conform SR EN 1995-1-1;
(8)Temperatura maximă a mediului ambiant în care pot fi exploatate elementele din lemn neprotejate, ca parte componentă a unui planşeu compus lemn-beton, este de 55°C;
(9)Aplicarea prevederilor prezentului ghid se face cu respectarea reglementărilor tehnice aplicabile şi legislaţiei în vigoare privind cerinţa esenţială de securitate la incendiu, privind protecţia elementelor de lemn împotriva agenţilor agresivi şi privind izolarea fonică;
(10)Prevederile ghidului se adresează investitorilor, proiectanţilor, executanţilor de lucrări, precum şi organismelor de verificare şi control (verificarea şi/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul şi/sau expertizarea lucrărilor).
SUBCAPITOLUL 1.3:Documente de referinţă
(1)Ghidul se utilizează împreună cu următoarele documente de referinţă

Nr. crt.

Standarde

Denumire

1

SR EN 335-1:2007

Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn. Definiţia claselor de exploatare. Partea 1: Generalităţi

2

SR EN 409:2009

Structuri de lemn. Metode de încercare. Determinarea momentului plastic al elementelor de fixare

3

SR EN 927-1:2002

Vopsele şi lacuri. Produse de vopsire şi sisteme de vopsire pentru lemn în exterior. Partea 1: Clasificare şi selecţie

4

SR EN 1194:2002

Structuri de lemn. Lemn lamelat încleiat. Clase de rezistenţă şi determinarea valorilor caracteristice

5

SR EN 1991-1-1-2004

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1 Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încercări utile pentru clădiri

6

SR EN 1991-1-1-2004/NA- 2006

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1 Acţiuni generale - Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări din exploatare pentru construcţii. Anexă naţională

7

SR EN 1991-1-2-2004

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-2 Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc

8

SR EN 1991-1-2-2004/NA- 2006

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-2 Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc. Anexă naţională

9

SR EN 1992-1-1-2004

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri

10

SR EN 1992-1-1-2004/AC- 2008

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri

11

SR EN 1992-1-1-2004/NB- 2008

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţională

12

SR EN 1995-1-1-2004

Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru clădiri

13

SR EN 1995-1-1-2004/A1- 2008

Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru clădiri

14

SR EN 1995-1-1-2004/AC- 2006

Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru clădiri

15

SR EN 1995-1-1-2004/NB- 2008

Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi. Reguli comune şi reguli pentru clădiri. Anexă naţională

16

SR EN 12620+A1:2008

Agregate pentru beton

17

SR EN 26891:2002

Structuri de lemn. îmbinări cu elemente mecanice de fixare. Principii generale pentru determinarea caracteristicilor de rezistenţă şi deformare

18

STAS 1451-1980

Şuruburi cu filet pentru lemn. Şurub cu cap bombat, crestat. Dimensiuni

19

STAS 1452-1980

Şuruburi cu filet pentru lemn. Şurub cu cap înecat, crestat. Dimensiuni

20

STAS 1453-1980

Şuruburi cu filet pentru lemn. Şurub cu cap semiînecat crestat. Dimensiuni

21

STAS 1455-1980

Şuruburi cu filet pentru lemn. Şurub cu cap pătrat. Dimensiuni

22

STAS 1454-1980

Şuruburi cu filet pentru lemn. Şurub cu cap hexagonal. Dimensiuni

23

STAS 2111-1990

Cuie din sârmă de oţel

Nr. crt.

Reglementare tehnică

Act normativ prin care se aprobă reglementarea tehnică/publicaţia

1

Cod de proiectare seismică. Partea I-Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P 1001/2006

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1711/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 803 şi nr. 803 bis din 25 septembrie 2006, cu completările şi modificările ulteriore

2

Cod de proiectare seismică. Partea a III a. Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P 100-3/2008

Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 704/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 674 şi nr. 674 bis din 1 octombrie 2009

3

Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii, indicativ CR 0-2012

Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1530/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 647 şi nr. 647 bis din 11 septembrie 2012

4

Cod de proiectare pentru structuri din zidărie, indicativ CR 6-2006

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1712/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 807 şi nr. 807 bis din 26 septembrie 2006

5

Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007

Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice şi locuinţei nr. 577/2008 din 29 aprilie 2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 374 din 16 mai 2008

6

Normativ pentru producerea şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 2: Executarea lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2-2010

Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2.514/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 853 şi nr. 853 bis din 20 decembrie 2010.

7

Specificaţie tehnică privind produse din oţel utilizate ca armături: cerinţe şi criterii de performanţă", indicativ ST 009-2011

Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 683/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 337 din 18 mai 2012

8

Normativ pentru proiectarea construcţiilor din lemn (revizuire NP 005-1996), indicativ NP 005-2003

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 303/2003 din 16 septembrie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 671 din 23 septembrie 2003

9

Specificaţie tehnică privind protecţiile elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi-cerinţe şi criterii de performanţă, indicativ ST 049-2006

Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.731/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 16 noiembrie 2006

(2)Acest ghid cuprinde texte reproduse din standardele naţionale SR EN 1995-1-1; SR EN 26891 şi SR EN 409, identificate prin bară laterală.
SUBCAPITOLUL 1.4:Terminologie
(1)Se vor aplica termenii şi definiţiile din CR 0, SR EN 1991, SR EN 1992 şi SR EN 1995-1-1, P 100-1 şi P 100-3.
(2)Conector: realizează conlucrarea dintre grinda de lemn şi placa de beton; este utilizat sub formă de îmbinare cu tije cilindrice din oţel, cu sau fără cap, introduse prin batere, înşurubare sau pregăurire.
SUBCAPITOLUL 1.5:Notaţii Alfabet latin - litere mici
a1 distanţa de la centrul de greutate al secţiunii de beton la centrul de greutate al secţiunii compuse
a2 distanţa de la centrul de greutate al secţiunii de lemn la centrul de greutate al secţiunii compuse b distanţa dintre grinzi
bef lăţimea efectivă de conlucrare a plăcii de beton
d diametru element de îmbinare/conector
fcd valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului
fck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului măsurată pe cilindrii la 28 de zile
fctd valoarea de calcul a rezistenţei la întindere a betonului
fh2d valoarea de calcul a rezistenţei de strivire locală a elementului de lemn
fmd valoarea de calcul a rezistenţei la încovoiere a lemnului
fmk valoarea caracteristică a rezistenţei la încovoiere a lemnului
ft0d valoarea de calcul a rezistenţei la întindere paralelă cu fibrele
ft0k valoarea caracteristică a rezistenţei la întindere paralelă cu fibrele
fuk valoarea caracteristică a rezistenţei la întindere a elementului de îmbinare
fyd valoarea de calcul a rezistenţei la forfecare
fyk valoarea caracteristică a rezistenţei la forfecare
fyd valoarea de proiectare a rezistenţei la curgere a oţelului
fyk valoarea caracteristică a limitei de curgere a oţelului
kdef coeficient care ia în considerare durata de acţiune a încărcărilor şi clasa de exploatare a construcţiei
l deschidere, lungime de contact
sef distanţa echivalentă între conectori
smax distanţa maximă între conectori
smin distanţa minimă între conectori
user deformaţia la starea limită de serviciu aferentă Fser
uu deformaţia ultimă (lunecare sau rotire)
uy deformaţia elastică limită
Wfin săgeată finală
Wfin,G săgeată finală pentru acţiune permanentă
Wfin,Q săgeată finală pentru acţiune variabilă
winst săgeată instantanee finală
winst,G săgeată instantanee pentru acţiunea permanentă
winst,Q săgeată instantanee pentru acţiune variabilă
Alfabet latin -litere mari
%G procent din acţiunea permanentă
%Q procent din acţiunea variabilă
A1 aria secţiunii de beton
A2 aria secţiunii de lemn
Ds ductilitate statică
E1 modul de elasticitate longitudinal al betonului
E2 modul de elasticitate longitudinal al lemnului
Ecm modul de elasticitate al betonului pentru încărcări de scurtă durată
Ecmfin valoarea finală a modului de elasticitate al betonului pentru încărcări de lungă durată
Emean,fin valoarea finală medie a modulului de elasticitate al lemnului
Emed=Emean valoarea medie a modulului de elasticitate al lemnului
Fîd valoarea de calcul a forţei în îmbinare
Fser forţa la starea limită de serviciu
I1 momentul de inerţie al secţiunii de beton
I2 momentul de inerţie al secţiunii de lemn K modul de alunecare
Kser modul de alunecare la starea limită de serviciu
Kser,fin valoarea finală a modului de alunecare la starea limită de serviciu
Ku modul de alunecare instantaneu pentru stări limită ultime
Ku,fin valoarea finală a modulului de alunecare instantaneu pentru stări limită ultime
MEd moment încovoietor de calcul
Myd momentul plastic de calcul al îmbinării
Myk momentul plastic caracteristic al îmbinării
Rd valoarea de calcul a capacităţii portante în îmbinare
Fest forţa de forfecare maximă estimată prin calcule sau încercări iniţiale
Ved forţa tăietoare de calcul
Litere greceşti
1 coeficient de reducere a rigidităţii pentru secţiunea de beton
2 coeficient de reducere a rigidităţii pentru secţiunea de lemn
c coeficient parţial pentru beton
M coeficient parţial de siguranţă pentru proprietăţilor materialului, ce ţine seama şi de aproximări de model şi de variaţii
k valoarea caracteristică a densităţii lemnului
c1d valoarea de calcul a efortului unitar de compresiune în secţiunea de beton
cd valoarea de calcul a efortului în fibra comprimată a secţiunii de beton
m1d valoarea de calcul a efortului unitar de întindere din încovoiere în secţiunea de beton
m2d valoarea de calcul a efortului unitar de întindere din încovoiere în secţiunea de lemn
t2d valoarea de calcul a efortului unitar de întindere din tracţiune în secţiunea de lemn
td valoarea de calcul a efortului în fibra întinsă a secţiunii de beton
max efort tangenţial în centrul de greutate al secţiunii compuse
0 coeficient pentru valoarea grupării unei acţiuni variabile
1 coeficient pentru valoarea grupării unei acţiuni permanente
(infinit,t0) coeficient de curgere lentă pentru beton
0,4 deplasarea aferentă la 40% din forţa de forfecare maximă estimată
0,6 deplasarea aferentă la 60% din forţa de forfecare maximă estimată
CAPITOLUL 2:ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND REALIZAREA PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON
SUBCAPITOLUL 2.1:Conlucrarea lemn-beton
SECŢIUNEA 2.11:Aspecte teoretice
(1)La elementul compus, transmiterea forţelor de lunecare prin elemente de conlucrare se realizează concentrat (punctiform) şi conduce la solicitări mari în aceste puncte şi în consecinţă, la deformaţii corespunzătoare. Astfel, elementele compuse lemn-beton cu conlucrarea asigurată prin tije nu lucrează ca o secţiune unitară solicitată la încovoiere, ci ca două secţiuni care conlucrează elastic;
(2)Procedeele de calcul utilizate în mod curent pentru planşeele compuse lemn-beton se bazează pe teoria conlucrării elastice. Conform acestei teorii se admite în locul legăturii concentrate o conlucrare continuă având rigiditatea constantă;
(3)În calcule se ia în considerare atât deformabilitatea legăturii între lemn şi beton cât şi deformabilitatea elementului compus în ansamblu. Hotărâtoare pentru capacitatea portantă a unui element compus este rigiditatea elementelor de legătură, exprimată prin modulul de alunecare Kser (respectiv Ku). Capacitatea de cedare şi comportarea elasto-plastică a legăturii caracterizează capacitatea portantă şi deformabilitatea elementului compus;
(4)Elementele de conlucrare utilizate la realizarea planşeele compuse lemn - beton pot fi clasificate, în funcţie de tipul conlucrării pe care o realizează, în legătură de tip rigid (prin încleiere), respectiv legătură de tip elastic, care la rândul ei se clasifică în:
a.Legătură mecanică cu conectori sub formă de tije: cuie, şuruburi (montate drept sau înclinat), cupoane din oţel beton profilat; tijele se fixează direct în grinzile de lemn sau prin
intermediul unor „bulbi" din beton creaţi prin pătrunderea betonului plăcii în alveole realizate în prealabil în grinzile din lemn;
b.Legătură mecanică cu forme speciale constând în piese metalice în formă de papuc fixate pe grinda de lemn cu şuruburi sau cuie.
SECŢIUNEA 2.12:Tipuri de conectori
(1)Realizarea elementelor compuse lemn-beton şi comportarea în exploatare a acestora depind de tipul de conlucrare realizat între grinzile din lemn şi placa din beton;
(2)în cazul unei conlucrări rigide (prin încleiere) deplasările între lemn şi beton sunt nule, ceea ce face ca elementul să se comporte ca o grindă cu secţiune compusă (conlucrarea rigidă nu face obiectul prezentului ghid);
(3)Conlucrarea semi-rigidă (elastică) permite o anumită deplasare între lemn şi beton, în funcţie de rigiditatea acesteia, clasificându-se astfel în tipuri de legături cu:
a.conectori de tip tije: cuie, şuruburi, cupoane de oţel;
b.conectori şi piese speciale de tip: pene inelare, pene cu crampoane, plăci multicuie;
c.sisteme integrate: legătură continuă sub formă de grinzi cu zăbrele; legătură continuă din tablă îndoită; cu piese papuc.
(4)Mijloacele de conlucrare între lemn şi beton au o gamă largă de posibilităţi de configurare, exemplificate la (5);
(5)Conlucrare lemn-beton cu tije cilindrice/alveole de beton (fig 2-1):
(6)Conlucrare lemn-beton cu ţevi şi piese speciale (fig. 2-2)
(7)Elemente de legătură lemn-beton cu conectori de tip sistem integrat (fig. 2-3)
SECŢIUNEA 2.13:Rigiditatea conlucrării lemn-beton
(1)Rigiditatea elementelor de legătură, exprimată prin modulul de alunecare Kser (respectiv Ku), se determină prin calcule sau încercări la forfecare, pe epruvete compuse lemn - beton, în conformitate cu SR EN 26891;
unde:
Fest - forţa de forfecare maximă estimată prin calcule sau încercări iniţiale
0,4 - deplasarea aferentă la 40% din forţa de forfecare maximă estimată
(2)Comportarea conlucrării lemn-beton la starea limită ultimă şi la starea limită de serviciu se poate descrie pe baza ductilităţii statice (rel. 2-2) prin repartizarea conectorilor conform modelelor teoretice de conlucrare din fig.2-4. Ductilitatea statică a conlucrării este definită ca fiind raportul dintre deplasarea corespunzătoare forţei maxime atinse în decursul încercării sub încărcare monoton crescătoare şi deplasarea corespunzătoare stării limită elastice.
Unde
Ds - ductilitate statică
uu - deformaţie ultimă (lunecare sau rotire)
uy - deformaţie elastică ultimă
user - deformaţie la starea limită de serviciu, aferentă lui Fser
Fser - forţa de lunecare la starea limită de serviciu
Rd - valoarea de calcul a capacităţii portante în îmbinare
(3)Chiar dacă în exploatare pot apărea deformaţii plastice în beton şi în elementele de legătură la starea limită de rezistenţă, pentru determinarea eforturilor se poate considera o comportare linear-elastică a elementului compus conform fig. 2-5;
(4)Efectul deformaţiilor plastice intervine luând în considerare un modul secant nominal aferent modulului de elasticitate al betonului şi un modul secant real aferent modulului de alunecare al conlucrării;
(5)Rigidităţile betonului, luate în considerare la calculul eforturilor unitare, se determină pentru secţiunea transversală nefisurată. La verificarea eforturilor unitare normale, corespunzătoare secţiunilor componente ale structurii compuse, se neglijează rezistenţa la întindere a betonului;
(6)Pe faţa comprimată a secţiunii compuse se consideră, ca rezistenţă la compresiune, efortul limită la compresiune, căruia îi corespund deformaţiile plastice ale betonului;
(7)În cazul în care axa neutră este poziţionată în placa din beton se va prevedea o armătură corespunzătoare la partea inferioară a plăcii din beton;
(8)Modulul de alunecare instantaneu al conlucrării la starea limită ultimă este, conform SR EN 26891:
(9)Standardul SR EN 1995-1-1 indică determinarea modulului de alunecare Kser, la îmbinarea lemn-lemn cu tije cilindrice, în funcţie de densitatea lemnului şi diametrul elementului de conlucrare, astfel:
(10)Potrivit rezultatelor încercărilor experimentale pe epruvete lemn-beton, modulul de alunecare al conlucrării lemn-beton cu tije cilindrice poate fi exprimat mai corect în funcţie de diametrul elementului de conlucrare „d" şi modulul de elasticitate al lemnului „Emean", astfel:
SUBCAPITOLUL 2.2:Materiale
SECŢIUNEA 2.21:Beton
(1)Rezistenţele caracteristice (normate) şi de calcul ale betonului fck şi fcd, precum şi alte caracteristici de calcul ale betonului realizat cu agregate obişnuite, grele sau uşoare, se stabilesc în conformitate cu prevederile din SR EN 1992-1, respectiv NE 012-1 şi NE 012/2;
(2)Clasa minimă de beton recomandată este C 20/25;
(3)Diametrul maxim recomandat al agregatelor este dmax= 16 mm, conform SR EN 12620 şi SR EN 1992-1-1, respectiv NE 012-1;
(4)Pentru a evita umezirea lemnului în timpul turnării dar şi pentru limitarea fenomenului de contracţie, se recomandă un raport apă-ciment cât mai redus, conform prevederilor NE 012/1.
SECŢIUNEA 2.22:Lemn
(1)Lemn masiv
a.Grinzile din lemn masiv se pot confecţiona atât din lemn masiv de răşinoase cât şi din lemn masiv de foioase;
b.Rezistenţele caracteristice (normate) ale lemnului, fmk, ftok şi fvk, precum şi alte caracteristici de calcul, se stabilesc în conformitate cu SR EN 1995-1-1.
(2)Lemn lamelat încleiat
a.Rezistenţele caracteristice (normate) ale lemnului lamelat încleiat, fmk, ftok şi fvk, precum şi alte caracteristici de calcul, se stabilesc în conformitate cu SR EN 1194.
(3)Grinzi din lemn la clădiri existente
a.Evaluarea şi analiza degradărilor grinzilor existente din lemn se va realiza conform prevederilor P100-3;
b.Intervenţiile asupra grinzilor de lemn se vor realiza conform prevederilor P 100-3;
c.În funcţie de posibilităţile de acces la elementele structurale, se recomandă extragerea unor epruvete din grinzile de lemn existente pentru determinarea rezistenţelor caracteristice la încovoiere fmk, la întindere paralelă cu fibrele ftok şi forfecare fvk.
SECŢIUNEA 2.23:Armături
(1)Armăturile prevăzute în plăcile din beton ale planşeelor compuse lemn-beton se vor realiza sub formă de plase sudate sau bare montate individual, formând plase legate cu sârmă;
(2)Rezistenţele caracteristice (normate) şi de calcul fyk şi fyd, precum şi alte caracteristici de calcul se stabilesc în conformitate cu prevederile SR EN 1992-1-1, respectiv ST 009 şi NE 012/2.
SECŢIUNEA 2.24:Conectori lemn-beton
(1)Conectorii sub forma de tije care se pot utiliza sunt:
a.Cuie cu secţiune rotundă cu formă torsionată sau cu striviri la suprafaţa, conform STAS 2111 (fig. 2-6);
b.Şuruburi pentru lemn cu cap semiînecat (STAS 1453), cu cap înecat crestat (STAS 1452), cu cap bombat crestat (STAS 1451), cu cap hexagonal (STAS 1454), cu cap pătrat (STAS 1455) (fig. 2-6);
(2)Se vor utiliza conectori realizaţi din oţel inoxidabil sau oţel protejat împotriva coroziunii;
(3)Valorile modulilor de alunecare ai conlucrării Kser (respectiv Ku) se vor determina pe baza precizărilor de la pct. 2.1.3.
(4)Pentru alte tipuri de conectori, alţii decât cei descrişi mai sus, se va determina modulul de alunecare prin încercări la forfecare conform Anexei A.
CAPITOLUL 3:PROIECTAREA PLANŞEELOR COMPUSE LEMN-BETON
SUBCAPITOLUL 3.1:_
(1)Calculul planşeelor compuse lemn-beton se face în conformitate cu principiile metodei de calcul la stări limită, luându-se în considerare:
- proprietăţile diferite ale materialelor - rezistenţa;
- comportarea diferită în timp, sub încărcare, a materialelor componente ale planşeului
compus - curgerea lentă, durata de aplicare a încărcării;
(2)Calculul trebuie să satisfacă verificarea la starea limită ultimă şi starea limită de serviciu atât pentru încărcări de scurtă, cât şi de lungă durată;
(3)Verificarea la starea limită ultimă (SLU) se face prin determinarea eforturilor maxime în materialele componente (lemn, beton şi conectori);
(4)Verificarea la starea limită de serviciu (SLS) se face prin determinarea săgeţii maxime;
(5)Verificarea eforturilor în elementele componente ale planşeului compus la stările limită SLU şi SLS se va face în stadiul iniţial (luând în considerare modulii de elasticitate medii ai lemnului şi betonului) şi în stadiul final (luând în considerare fenomenul de fluaj care conduce la reducerea modulilor de elasticitate ai materialelor componente);
(6)Verificarea planşeului compus lemn-beton în faze de execuţie nu este necesară având în vedere că se realizează sprijiniri provizorii pe perioada execuţiei;
(7)După întărirea betonului, întrucât grinda de lemn şi placa de beton conlucrează, încărcările sunt preluate de elementul compus;
(8)Planşeul compus lemn-beton continuu poate fi calculat ca o succesiune de plăci compuse simplu rezemate deoarece în zonele de câmp secţiunea transversală a grinzilor de lemn asigură în general o capacitate portantă la încovoiere mai mare decât este necesară din verificarea la încovoiere a elementului compus. Verificarea planşeului compus în zonele de moment încovoietor negativ este explicitată la punctul 3.4.7.
SUBCAPITOLUL 3.11:Încărcări şi solicitări
(1)Clasificarea acţiunilor/încărcărilor şi gruparea efectelor structurale ale acţiunilor/încărcărilor pentru proiectarea planşeelor compuse lemn-beton se vor realiza conform SR EN 1991-1-1 şi CR 0;
(2)Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiunile permanente şi variabile se vor considera conform CR 0.
SUBCAPITOLUL 3.2:Calculul lăţimii de conlucrare a plăcii
(1)Lăţimea de conlucrare a plăcii "bef" este dependentă în principal de raportul dintre lăţimea plăcii (distanţa dintre grinzi "b") şi deschiderea grinzii „/" şi este variabilă în lungul deschiderii grinzii în funcţie de tipul încărcării şi de schema statică. La baza determinării lăţimii de conlucrare a plăcii stă distribuţia în direcţie transversală a eforturilor tangenţiale în talpa de beton (fig. 3-1);
(2)Pentru determinarea lăţimii de conlucrare a plăcii se pot utiliza diverse relaţii acoperitoare care iau în considerare conlucrarea continuă între grinzile de lemn şi placa de beton.
(3)Astfel, relaţiile 3-1 şi 3-2 ţin cont de tipul încărcării în determinarea lăţimii de conlucrare a plăcii din beton, după cum urmează:
- pentru încărcări uniform distribuite:
(4)Grosimea plăcii se stabileşte din condiţia ca raportul rigidităţilor celor două elemente ce conlucrează (beton-lemn) să fie subunitar:
SUBCAPITOLUL 3.3:Ipoteze generale
Metoda de calcul a planşeelor compuse lemn-beton ia în considerare următoarele ipoteze:
a.grinda de lemn este simplu rezemată;
b.elementele componente ale planşeului compus sunt interconectate prin intermediul unor conectori având drept caracteristică de referinţă modulul de alunecare K;
c.distanţa între conectori este constantă sau variază uniform în funcţie de forţa tăietoare, şi are valori între Smin şi Smax, unde Smax < = 4Smin; Smin pentru zona marginală; Smax pentru zona de mijloc (a se vedea Fig. 4-1).
SUBCAPITOLUL 3.4:Calculul la starea limită ultimă şi starea limită de serviciu
SECŢIUNEA 3.41:Caracteristicile secţiunii compuse
(1)Modul de lucru al secţiunii compuse şi caracteristicile luate în calcul sunt prezentate în fig. 3-2;
(2)Rigiditatea echivalentă la încovoiere a secţiunii compuse se determină cu relaţia 3-4:
unde: E1, E2 - valorile modulului de elasticitate longitudinal pentru beton, respectiv lemn
A1, A2 - aria secţiunii de beton (cu bef calculat conform relaţiilor 3-1 şi 3-2), respectiv aria secţiunii de lemn
I1, I2 - momentul de inerţie al secţiunii de beton (cu bef conform relaţiilor 3-1 şi 3-2), respectiv momentul de inerţie al secţiunii de lemn
(3)Coeficientul de reducere a rigidităţii se determină cu relaţia 3-5, astfel:
unde: Sef - distanţa echivalentă între conectori
K - modulul de lunecare al elementului de conlucrare, care pentru calculul la starea
limită ultimă este Ku, iar pentru starea limită de exploatare normală este Kser
l - lungimea grinzii simplu rezemate
(4)Distanţele de la centrul de greutate al secţiunii de beton, respectiv al secţiunii de lemn, până la centrul de greutate al secţiunii compuse, a1 respectiv a2, se determină cu relaţiile 3-6 şi 3-7, astfel:
unde: h1 - grosimea plăcii de beton
h2 - înălţimea grinzii de lemn
(5)Grosimea plăcii se va verifica cu relaţia 3-3.
SECŢIUNEA 3.42:Distanţa între conectori
(1)Distanţa între conectori variază în funcţie de efortul de lunecare între o valoarea minimă smin la reazeme şi smax în zona mediană a grinzii. Pentru simplificare, în calcule se va considera o distanţă echivalentă, astfel:
(2)Se va respecta ipoteza de la pct. 3.3 (1).
SECŢIUNEA 3.43:Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în stadiul iniţial
(1)Eforturile normale de compresiune şi întindere în placa de beton şi în fibra extremă întinsă a lemnului se determină, conform SR EN 1995-1-1, cu relaţiile:
unde: MEd - moment încovoietor de calcul
(2)Eforturile în placa de beton vor îndeplini condiţiile:
- la partea superioară:
- la partea inferioară:
(3)Eforturile la faţa inferioară a secţiunii de lemn se verifică cu condiţia:
unde: fcd, fctd - rezistenţa de calcul la compresiune şi întindere axială a betonului, conform SR EN 1992-1-1.
ft 0d, fmd - rezistenţa de calcul la întindere respectiv încovoiere a lemnului, conform SR EN 1995-1-1.
(4)Verificarea eforturilor tangenţiale în centrul de greutate al secţiunii compuse se realizează conform SR EN 1995-1-1, astfel:
unde: h = h2/2+ a2 - distanţa de la faţa întinsă a secţiunii de lemn la centrul de greutate al secţiunii compuse
VEd - forţa tăietoare de calcul
(5)Valoarea de calcul a forţei în îmbinare va respecta condiţia:
unde: Rd - valoarea de calcul a capacităţii portante în îmbinare conform pct. (8)
(6)Momentul plastic de calcul al îmbinării se determină astfel:
unde: Myk - momentul plastic caracteristic al îmbinării, conform relaţiilor 3-19 la 3-22
M - coeficient parţial de siguranţă aplicat proprietăţilor materialului.
(7)Momentul plastic caracteristic al unei îmbinări cu tije metalice, determinat conform formulelor empirice date în SR EN 409, are valorile:
unde: fuk - valoarea caracteristică a rezistenţei la întindere a elementului de îmbinare, conform tabelelor 3-1 şi 3-2
d - diametrul tijei în zona netedă la şuruburi sau latura pătratului la cuie cu secţiune pătrată (mm)
Tabel 3-1 Rezistenţa caracteristică ultimă la întindere pentru buloane obişnuite

Clasa bulonului

4,6

4,8

5,6

5,8

6,8

fuk (N/mm2)

400

320

500

500

600

Tabel 3-2 Rezistenţa caracteristică ultimă la întindere pentru bare din oţel obişnuit

Tipul oţelului

S235

S275

S355

fuk (N/mm2)

400

400

500

(8)Rezistenţa îmbinării se determină ca valoare minimă care rezultă din respectarea următoarelor condiţii:
- cedarea betonului la compresiune locală la suprafaţa de contact dintre beton şi elementul de conlucrare:
yc - coeficient parţial pentru beton
fck - valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului măsurată pe cilindri la 28 de zile
- ruperea la forfecare a elementului de conlucrare:
SECŢIUNEA 3.44:Verificarea eforturilor în secţiunea compusă la starea limită ultimă în stadiul final
(1)Fenomenul de curgere lentă al elementelor compuse lemn-beton este influenţat de particularităţile comportării în timp a materialelor componente precum şi de condiţiile de mediu existente (temperatură, umiditate);
(2)Comportarea diferită sub încărcări de lungă durată a elementelor componente ale unui planşeu lemn-beton se va lua în considerare prin reducerea modulilor de elasticitate ai lemnului şi betonului şi a modulului de alunecare al conlucrării, astfel:
kdef - coeficient care ia în considerare deformaţia în funcţie de timp sub efectul fluajului şi umidităţii, conform SR EN 1995-1-1 pentru lemn şi materiale lemnoase
%G, %Q - procent din încărcarea permanentă, respectiv variabilă
Ku,fin - valoarea finală a modulului de alunecare instantaneu pentru starea limită ultimă
kdef - coeficient pentru îmbinări conform SR EN 1995-1-1.
(3)Se va reface calculul cu relaţiile de la punctele 3.4.1 şi 3.4.3 utilizând modulii de elasticitate la lemn şi beton, precum şi modulul de alunecare, calculaţi conform pctului 3.4.4.
SECŢIUNEA 3.45:Verificarea la starea limită de serviciu în stadiul iniţial
(1)Verificarea săgeţii în stadiul iniţial se va efectua luând în considerare modulii de elasticitate medii pentru beton Ecm şi lemn Emean, respectiv modulul de alunecare Kser;
(2)Se vor reface calculul şi verificările elementului compus conform pct. 3.4.1. şi 3.4.3;
(3)Săgeata instantanee finală se va calcula conform SR EN 1995-1-1, astfel:
Winst,G; Winst,Q - săgeata instantanee pentru acţiunea permanentă G respectiv, acţiunea variabilă Q;
(4)Săgeata instantanee finală trebuie să se încadreze în domeniul recomandat al valorilor limită indicat în SR EN 1995-1-1.
SECŢIUNEA 3.46:Verificarea la starea limită de serviciu în stadiul final
(1)Verificarea săgeţilor în stadiul final se va efectua luând în considerare modulii de elasticitate transformaţi funcţie de deformaţiile în timp şi încărcare pentru beton şi lemn, respectiv reducerea modulului de alunecare Kser, astfel:
(2)Se vor reface calculul şi verificările elementului compus conform pct. 3.4.1 şi 3.4.3;
(3)Săgeata finală se va calcula conform SR EN 1995-1-1, astfel:
Wfin,G, Wfin,Q - săgeata in stadiul final pentru o acţiune permanentă G respectiv o acţiune variabilă Q.
(4)Săgeata finală trebuie să se încadreze în domeniul recomandat al valorilor limită indicat în SR EN 1995-1-1.
SECŢIUNEA 3.47:Verificarea planşeului compus în zonele de moment încovoietor negativ
(1)Momentul încovoietor capabil al secţiunii compuse în direcţia longitudinală a grinzilor de lemn se determină ca şi pentru o secţiune din beton armat, pe baza distribuţiei eforturilor unitare normale conform fig. 3-3. Se neglijează aportul secţiunii transversale de lemn.
Legendă:
Ns - rezultanta eforturilor de întindere
MRd - moment încovoietor negativ
Ncm - rezultanta eforturilor unitare normale de compresiune z - braţ de pârghie
As - secţiunea armăturii de rezistenţă dispusă pe reazem, în mm2/m;
as - distanţa de la centrul de greutate al armăturii până la fibra superioară de beton a plăcii compuse
xpl - distanţa între axa neutră plastică şi fibra cea mai comprimată a secţiunii de beton
ds - înălţimea utilă a secţiunii de beton
(2)Rezultanta eforturilor de întindere Ns din armătura de pe reazem şi braţul de pârghie z se determină cu relaţiile:
(3)Rezultanta eforturilor unitare normale de compresiune din beton, calculată pentru o lăţime unitară de placă b = 1 m, este:
Poziţia axei neutre xpl se determină din ecuaţia de proiecţie Ns = Ncm:
SECŢIUNEA 3.48:Noţiuni de proiectare seismică
(1)În cazul în care planşeele compuse lemn-beton sunt solicitate în planul lor (acţiunea seismică, acţiunea vântului etc.), este necesar ca planşeul să îndeplinească condiţiile de şaibă orizontală, conform reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare;
(2)Verificarea planşeelor compuse lemn-beton la încărcări orizontale are ca scop asigurarea capacităţii de rezistenţă şi a rigidităţii necesare pentru ca planşeul să poată fi considerat diafragmă rigidă în plan orizontal. Forţele seismice de nivel se vor determina conform prevederilor din P 100-1;
(3)La clădiri cu forme simple în plan, care pot fi înscrise într-un dreptunghi, pentru calculul eforturilor secţionale (forţă tăietoare şi moment încovoietor) provenite din forţele seismice orizontale, planşeul compus lemn-beton va fi considerat ca grindă continuă, rezemată pe pereţii structurali. În acest caz calculul eforturilor secţionale se va face conform modelului de calcul prezentat în CR 6, cap.6.
CAPITOLUL 4:PREVEDERI CONSTRUCTIVE
SUBCAPITOLUL 4.1:Dimensiuni
(1)Dacă placa de beton are rol de diafragmă orizontală grosimea minimă va fi h1=80 mm cu respectarea prevederilor din reglementarile tehnice aplicabile, în vigoare, în ceea ce priveşte rezistenţa, rigiditatea, izolarea fonică, etc.;
(2)Grosimea minimă a plăcii de beton poate fi h1 = 60 mm în alte cazuri decât cele prevăzute la (1);
(3)Se recomandă ca deschiderea maximă a grinzilor din lemn să fie:
- pentru grinzi din lemn masiv: lmax = 5,0 metri
- pentru grinzi din lemn încleiat: lmax = 8,0 metri
(4)Se recomandă ca raportul dintre înălţimea grinzilor din lemn h2 şi deschiderea planşeului l să fie: - = 25... 16. h2
SUBCAPITOLUL 4.2:Armare
(1)Armătura utilizată trebuie să respecte prevederile de la punctul 2.2.3;
(2)Acoperirea minimă cu beton este cmin = 10 mm;
(3)Toleranţele admisibile în poziţionarea armăturilor vor respecta condiţiile impuse de prevederile din SR EN 1992-1-1 şi NE 012-2;
(4)În cazul în care din calcule nu este necesară armarea la partea inferioară a plăcii din beton se va prevedea armătură constructivă, astfel:
a.distanţa dintre bare, atât pe direcţia transversală cât şi longitudinală, trebuie să fie maxim 250 mm;
b.aria minimă a armăturii, pentru fiecare direcţie, este de 250 mm2/m;
c.diametrul minim al armăturilor este dmin = 6 mm;
(5)Armăturile din plase legate cu sârmă, utilizate la armarea plăcilor compuse, se amplasează din diferite considerente în anumite zone, astfel:
a.în zonele de reazem, la partea superioară a plăcii, cu rol de rezistenţă pentru preluarea momentelor negative;
b.în zonele de câmp, la partea inferioară a plăcii, cu rol de rezistenţă pentru preluarea momentelor pozitive;
(6)Dacă planşeul a fost calculat ca o succesiune de plăci simplu rezemate, la partea superioară a elementului de reazem se va prevedea o armătură minimă, respectând ambele condiţii:
a.procent din secţiunea de beton: As,min = 0,4%A1;
b.minim 80 mm2/m.
(7)Armătura utilizată trebuie să respecte prevederile de la punctul 2.2.3;
(8)Lungimea de ancorare a armăturilor în centurile din beton armat trebuie sa respecte prevederile prevăzute în CR 6.
SUBCAPITOLUL 4.3:Conectori
(1)Conectorii de tip cuie se dispun pe unul sau două rânduri, alternant, în cruciş, perpendicular pe grinda de lemn. Diametrul minim al cuielor este dmin = 8 mm;
(2)Conectorii de tip şurub se dispun pe unul sau două rânduri, alternant, în cruciş, înclinaţi la un unghi de 45° faţă de grinda de lemn. Diametrul minim al şurubului este dmin = 6 mm;
(3)Dispunerea conectorilor pe grinda de lemn se face conform fig. 4-1.
(4)Distanţa între conectori se recomandă a se încadra între următoarele valori:
smin = 80 mm...150 mm
smax = 150 mm...300 mm
SUBCAPITOLUL 4.4:Rezemare
(1)Planşeele compuse lemn-beton reazemă pe tot conturul lor prin intermediul centurilor din beton armat, pe pereţi portanţi din zidărie de cărămidă. Sunt excluse reazemele concentrate (stâlpi);
(2)La clădirile noi se vor respecta:
a.condiţiile de rezemare prevăzute în SR EN 1995-1-1 pentru grinzile de lemn;
b.condiţiile de ancorare a plăcii de beton pe tot conturul în centuri din beton armat, realizate conform prevederilor din CR 6;
(3)în fig. 4-2 este prezentat un caz exemplificativ de rezemare a planşeului compus pentru construcţii noi;
(4)La clădirile existente se va proceda conform rezultatelor evaluării şi analizei efectuate conform prevederilor din P 100-3. Placa de beton se va ancora în centuri create la faţa interioară a pereţilor (fig. 4-3), la faţa exterioară (fig. 4-4) sau sub grinzile din lemn (fig. 4-5); continuitatea plăcii de beton în dreptul reazemelor intermediare se va asigura prin turnarea betonului din placă în goluri create în zidăria existentă. Armătura prevăzută în aceste goluri se va dimensiona astfel încât să fie asigurată transmiterea eforturilor dintr-o deschidere a plăcii în alta;
(5)La contactul elementelor de lemn cu alte materiale, unde se produc umeziri din diferite cauze, lemnul se protejează prin straturi hidroizolante sau, dacă este posibil, contactul se face prin piese din materiale rezistente la umiditate, astfel încât să se poată crea spaţii libere de continuă aerare a elementelor de lemn;
(6)Porţiunile grinzilor de lemn care se află în contact cu zidăria se protejează în dreptul reazemului cu hidroizolaţie, alcătuită din unul sau două straturi de carton sau pânză bitumată. Capătul grinzii se montează la o distanţă de aproximativ 2 cm de zidărie, creând astfel un locaş de aerisire.
SUBCAPITOLUL 4.5:Aptitudinea de exploatare (serviciu)
(1)Pentru a se asigura durabilitatea planşeelor compuse lemn-beton, în procesul de exploatare este necesar ca:
a.elementele de lemn ale planşeului să nu fie expuse acţiunii umidităţii;
b.să fie asigurate măsuri de protecţie pentru a evita apariţia condensului sau crearea de umidităţi prea mari în încăperi;
c.executarea de pereţi despărţitori sau sobe pe planşee să se facă în urma unei expertize tehnice şi în baza unui proiect conform reglementarilor tehnice aplicabile, în vigoare;
d.în cazul spaţiilor închise (subsoluri, poduri) să se prevadă măsuri de aerisire şi ventilare;
e.dispunerea traseelor de instalaţii sanitare, electrice sau gaze să se facă conform reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare;
(2)Sistemele de protecţie a elementelor din lemn împotriva agenţilor chimici şi biologici se vor alege în funcţie de natura şi starea grinzilor din lemn, de natura şi agresivitatea mediului, de durabilitatea estimată a protecţiei;
(3)Natura şi gradul de agresivitate a mediului se stabilesc de către proiectant în baza evaluării rezultatelor analizelor calitative şi cantitative de agenţi agresivi (chimici şi biologici) şi ale umidităţii relative şi temperaturii aerului. Agenţii agresivi chimici şi biologici care acţionează asupra construcţiilor din lemn sau a componentelor din lemn sunt clasificaţi conform prevederilor ST 049;
(4)Definirea claselor de exploatare din punct de vedere al agresivităţii mediului se stabileşte conform prevederilor ST 049, SR EN 335-1 şi SR EN 1995-1-1, precum şi reglementărilor tehnice specifice privind proiectarea construcţiilor din lemn, în vigoare;
(5)Clasele de risc de atac biologic se stabilesc conform SR EN 335-1 şi reglementărilor tehnice specifice privind proiectarea construcţiilor din lemn, în vigoare;
(6)Sistemele de protecţie aplicate pe suprafaţa elementelor din lemn împotriva agenţilor agresivi trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă şi cerinţele esenţiale, funcţionale şi tehnologice menţionate în ST 049;
(7)Criteriile şi nivelurile de performanţă pentru grinzile de lemn şi pentru sistemele de protecţie se referă la:
a.stratul suport: grinzile de lemn sau cofrajul pierdut;
b.sistemele de protecţie împotriva agenţilor fizico-chimici, prezentate ca valori concrete, minime, pentru a obţine o protecţie eficientă a lemnului;
c.sistemele de protecţie împotriva agenţilor biologici;
(8)Pentru ca întreaga construcţie să corespundă unui anumit grad de rezistenţă la foc, elementele principale ale acesteia trebuie să îndeplinească condiţiile minime de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc conform reglementările tehnice aplicabile şi legislaţiei în vigoare;
(9)Pentru grinzile de lemn ce fac parte integrantă din planşeul compus, prin tratament ignifug se vor respecta cerinţele minime necesare în conformitate cu legislaţia în vigoare privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc;
(10)Produsele de ignifugare trebuie să respecte prevederile generale cât şi condiţiile de pregătire a suprafeţelor, condiţiile şi tehnologia de aplicare prevăzute în reglementările tehnice specifice în vigoare.
CAPITOLUL 5:COMPORTARE ÎN TIMP
(1)Urmărirea comportării în exploatare se va realiza în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile şi legislaţia în vigoare privind comportarea în timp a construcţiilor. Prin urmărirea curentă, se înţelege activitatea de urmărire a comportării construcţiei prin observarea şi
înregistrarea unor aspecte, fenomene şi parametri ce pot semnala modificări ale capacităţii construcţiei de a îndeplini cerinţele de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate stabilite prin proiect;
(2)Urmărirea curentă are un caracter permanent, durata ei coincizând cu durata de serviciu efectivă a clădirii;
(3)Prevederi specifice de urmărire curentă la construcţiile noi cu planşee compuse lemn-beton:
a.Se va avea în vedere identificarea prin observaţii vizuale sau cu dispozitive de măsurare a următoarelor fenomene: tasări în zona de rezemare a grinzilor de lemn, crăpături longitudinale în grinzile de lemn, deformaţii exagerate pe verticală la mijlocul deschiderii planşeului, apariţia locală a unor pete pe finisajul existent din umezire sau prezenţa mucegaiurilor;
b.Principalele zone avute în vedere la urmărirea curentă sunt: zonele de rezemare şi la mijlocul deschiderii grinzilor din lemn;
c.în funcţie de finisajul aplicat la partea inferioară a planşeului compus se va prevede accesul la elementele necesar a fi inspectate;
(4)Prevederi specifice de urmărire curentă la construcţiile existente cu planşee compuse lemn-beton:
a.Se va avea în vedere identificarea prin observaţii vizuale sau cu dispozitive de măsurare a următoarelor fenomene: tasări în zona de rezemare a grinzilor de lemn, crăpături longitudinale în grinzile de lemn, deformaţii exagerate pe verticală la mijlocul deschiderii planşeului, apariţia locală a unor pete pe finisajul existent din umezire sau prezenţa mucegaiurilor, apariţia unor degradări a centurilor noi turnate pe zidăria existentă.
b.Principalele zonele avute în vedere la urmărirea curentă sunt: zonele de rezemare şi la mijlocul deschiderii grinzilor din lemn cât şi cele care se vor stabili împreună cu expertul tehnic.
c.în funcţie de finisajul aplicat la partea inferioară a planşeului compus se va prevede accesul la elementele necesar a fi inspectate.
(5)Orice modificare a destinaţiei spaţiului construit se va realiza în baza unei expertize tehnice şi conform reglementărilor tehnice aplicabile şi legislaţiei în vigoare.
CAPITOLUL 6:PREVEDERI DE EXECUŢIE ŞI TEHNOLOGIE
SUBCAPITOLUL 6.1:Prevederi pentru clădiri noi
Procedura generală pentru executarea unui planşeu compus lemn-beton la clădirile noi este următoarea:
(1)Dispunerea grinzilor din lemn pe pereţii portanţi din zidărie la distanţele precizate în proiect;
(6)Hidroizolarea capetelor grinzilor de lemn înainte de pozarea acestora înainte de montarea grinzilor de lemn;
(7)Executarea de sprijiniri provizorii ale grinzilor din lemn, de regulă la 1/3 din deschidere;
(8)Executarea cofrajului prin dispunerea acestuia la partea superioară a grinzilor din lemn sau în interspaţiile dintre grinzile de lemn;
(9)Montarea unei folii PVC sau a unei membrane hidroizolante pentru protejarea grinzilor din lemn contra umezirii în urma turnării betonului;
(10)Dispunerea conectorilor la distanţele prevăzute în proiect;
(11)Dispunerea armăturilor din placa din beton şi ancorarea acestora în centurile din beton armat de pe contur conform proiectului;
(12)Verificarea dispunerii conectorilor şi a armăturilor conform proiectului;
(13)Turnarea betonului din placă şi centuri cu respectarea reglementările tehnice aplicabile, în vigoare;
(14)Protejarea betonului proaspăt turnat împotriva deshidratării.
SUBCAPITOLUL 6.2:Prevederi pentru clădiri existente
Procedura generală pentru realizarea unui planşeu compus lemn-beton la clădirile existente este:
(1)Evaluarea stării de degradare a grinzilor existente din lemn. Se vor identifica urmări degradări, precum:
a.putrezirea capetelor grinzilor din lemn
b.apariţia unor defecte sau crăpături în câmpul grinzilor;
c.apariţia unor deformaţii mari datorită modificării încărcărilor
(2)Remedierea degradărilor/consolidarea grinzilor din lemn prin adoptarea de soluţii precum:
a.înlocuirea grinzilor din lemn ale căror capete sunt putrezite
b.dispunerea unor eclise laterale din dulapi de lemn, antiseptizate, care se solidarizează de grinda existentă cu ajutorul cuielor sau şuruburilor
c.dispunerea unor reazeme din profile U, solidarizate de grinda existentă cu buloane;
(3)Introducerea unor grinzi noi din lemn, poziţionate între cele existente;
(4)Executarea de sprijiniri provizorii ale grinzilor din lemn, de regulă la 1/3 din deschidere;
(5)Îndepărtarea pardoselii existente, a straturilor de izolaţie (pământ, zgură, etc.) şi a tavanului în cazul în care este degradat;
(6)Realizarea cofrajului pentru centurile perimetrale prevăzute pentru ancorarea armăturilor din plaşeul compus;
(7)Executarea cofrajului planşeului compus prin dispunerea acestuia la partea superioară a grinzilor din lemn sau în interspaţiile dintre grinzi;
(8)Montarea unei folii PVC sau a unei membrane hidroizolante pentru protejarea grinzilor din lemn contra umezirii în urma betonării;
(9)Dispunerea conectorilor la distanţele prevăzute în proiect;
(10)Dispunerea armăturilor din placa din beton şi ancorarea acestora în centurile din beton armat de pe contur; în cazul plăcilor continue se vor realiza golurile de continuitate cu placa alăturată;
(11)Verificarea dispunerii conectorilor şi a armăturilor conform proiectului;
(12)Turnarea betonului din centuri şi placă conform reglementările tehnice aplicabile, în vigoare;
(13)Protejarea betonului proaspăt turnat împotriva deshidratării.