Secţiunea 2 - 5.2 Diagnosticul pozitiv al placentei praevia - Ghid din 2019 privind placenta praevia

Standard

Ecografia transvaginală este gold standard pentru diagnosticul placentei praevia.

A

Argumentare

Incidenţa acurateţei diagnosticului prin ETV este ridicată adică: sensibilitate 87,5%, specificitate 98%, valoare predictivă pozitivă 94,3%, valoare predictivă negativă 97,6%.⁽¹⁾

Ib

Standard

Medicul trebuie să informeze pacienta asupra faptului că ETV este sigură şi nu comportă riscuri chiar şi în cazul prezenţei sângerării vaginale.

C

Argumentare

Ecografia transvaginală îmbunătăţeşte acurateţea identificării inserţiei placentare, în particular în cazul placentelor cu inserţie posterioară sau dacă ecografia transabdominală nu este clară, spre exemplu, în cazul obezităţii materne sau a prezenţei unor mioame uterine de mari dimensiuni.⁽¹⁾

IV

Recomandare

Este recomandat să se menţioneze în buletinul ecografic distanţa de la nivelul marginii placentare până la nivelul orificiului cervical intern (OCI) folosind mm ca unităţi de măsură sau în cazul în care placenta acoperă OCI valoarea în mm cu care acoperă OCI.

B

Argumentare

Dacă marginea placentei ajunge chiar la marginea OCI atunci se notează cu 0 mm.⁽⁴⁾

IIa

Opţiune

Dacă se începe transabdominal examinarea ecografică în cazul suspiciunii de placenta praevia, medicul poate să se continue examinarea cu ETV.

B

Argumentare

Comparând ecografia ETV şi ETA într-un studiu randomizat, Sherman et al. evidenţiază superioritatea ETV.⁽⁴⁾

IIa

Standard

Dacă la ecografia de morfologie fetală din trimestrul al II-lea se identifică o placentă jos inserată (marginea inferioară a placentei la mai puţin de 20 mm de orificiul cervical intern) sau o placentă praevia (care acoperă orificiul cervical intern), i se recomandă medicului o reevaluare ecografică transvaginală la 32 de săptămâni pentru diagnosticul de placentă jos insertă persistentă şi/sau placenta praevia.

C

Argumentare

Momentul pentru examenul ecografic de confirmare din trimestrul al III-lea de sarcină a variat între 32 şi 36 de săptămâni de gestaţie, în funcţie de gradul în care placenta acoperă orificiul cervical intern. De asemenea, stabilirea acestui moment s-a realizat şi în funcţie de riscul estimat de sângerare vaginală prenatală.⁽¹⁾

IV

Standard

În cazul în care placenta acoperă OCI la 18-23 săptămâni de gestaţie, medicul trebuie să efectueze o reevaluare ecografică ulterioară în trimestrul III de sarcină.

B

Argumentare

Dacă OCI este acoperit cu mai mult de 15 mm suprafaţă placentară, atunci probabilitatea ca la termen să avem o placentă praevia este foarte mare.^(3,4)

IIb

Standard

În cazul pacientelor cu o placentă jos inserată persistentă sau o placenta praevia la 32 de săptămâni, care rămân asimptomatice, se recomandă o reevaluare ecografică transvaginală la 36 de săptămâni

C

Argumentare

Pentru a discuta în mod argumentat despre modul de naştere.⁽¹⁾

IV

Recomandare

Dacă la 26 de săptămâni marginea placentei se află la cel puţin 20 de mm distanţă de OCI, medicului îi este recomandat să repete ecografiile la intervale regulate de timp pentru că poziţia placentei se poate schimba.

B

Argumentare

În trimestrul III, dacă placenta acoperă cu cel puţin 20 mm sau mai mult de 20 de mm din suprafaţa sa OCI, atunci probabilitatea ca naşterea să se finalizeze prin operaţie cezariană este foarte mare.⁽¹⁾

IIb

Recomandare

Medicului i se recomandă să efectueze o examinare ecografică obstetricală preoperatorie.

E

Standard

Toate gravidele care la 20-23 de săptămâni prezintă placenta care acoperă parţial sau total OCI vor trebui monitorizate ecografic.

E

Standard

Dacă nu există posibilitatea realizării unei ETV, medicul va efectua o ETA cu ajutorul căreia se poate aprecia raportul între marginea placentei şi OCI.

E

Recomandare

Medicului îi este recomandat să aibă în vedere faptul că ecografia transvaginală pentru diagnosticul de placenta praevia sau placentă jos inserată este superioară ecografiei transabdominale sau transperineale.

E

Standard

Examinarea ecografică transabdominală a placentei trebuie să o cuprindă pe aceasta în secţiune sagitală, parasagitală şi transversă.

B

Recomandare

Diagnosticul de placentă praevia suspectat la 20-23 săptămâni prin ETA se recomandă a fi confirmat prin ETV.

C

Standard

Medicul trebuie să informeze pacienta asupra faptului că, gravidele care au o operaţie cezariană în antecedente au un risc crescut de apariţie a placentei praevia şi a PA.

C

Argumentare

Dacă placenta este localizată la nivelul peretelui anterior şi acoperă OCI la 20 de săptămâni, urmărirea ecografică a gravidei este esenţială pentru a identifica o PA.⁽¹⁾

IV

Recomandare

În cazul gravidelor asimptomatice la care placenta nu acoperă OCI la 20 de săptămâni şi marginea inferioară este la cel puţin 20 mm distanţă de OCI (chiar dacă este inserată pe peretele anterior), îi este recomandat medicului să reevalueze ecografic placenta la 36 de săptămâni.

C

Recomandare

În cazul gravidelor asimptomatice la care placenta acoperă OCI la 20 de săptămâni sau se ridică suspiciunea unei PA, îi este recomandat medicului să reevalueze placenta la 32 de săptămâni pentru a clarifica diagnosticul de PA şi a putea planifica corect următoarea examinare ecografică şi atitudinea terapeutică.

B

Argumentare

Dintre gravidele care la 32 de săptămâni prezintă o placentă care acoperă OCI, 90% vor avea o placenta praevia şi la termen.⁽¹⁾

III

Recomandare

I se recomandă medicului să se identifice inserţia cordonului ombilical.

E

Opţiune

Rolul imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM) în stabilirea diagnosticului de placentă praevia şi PA este încă discutabil. Ea reprezintă o metodă adjuvantă pentru diagnostic.

E

Opţiune

Clinicienii trebuie sa aibă în vedere faptul că valoarea diagnostică a IRM-ului şi a ecografiei în diagnosticul anomaliilor de invazie placentară este similară dacă examinarea ecografică este realizată de experţi.⁽¹⁾

C

Recomandare

Se recomandă efectuarea IRM în unităţile spitaliceşti care dispun de aparatură şi numai în cazurile în care diagnosticul ecografic este neconcludent sau imaginile ecografice prin ETV sau ETA sunt nesatisfăcătoare.

E

Recomandare

Se recomandă IRM în cazul suspiciunii unei PA posterioare.

Criteriile de diagnostic prin IRM a PA sunt:

- bombarea placentei;

- semnal de intensitate variabilă în interiorul placentei determinat de reţeaua vasculară;

- benzi intraplacentare de culoare închisă determinate de semnal T2.

E