Subcapitolul 3 - 1.3.3. Debitul de aer pentru climatizare - Ghid din 2015 de bună practică pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare/climatizare în clădiri - Indicativ GEx 011 - 2015

M.Of. 834 bis

În vigoare
Versiune de la: 9 Noiembrie 2015
SUBCAPITOLUL 3:1.3.3. Debitul de aer pentru climatizare
Debitul de aer se va determina pentru situaţia de răcire a încăperii.
Dacă instalaţia de climatizare asigură şi ventilarea încăperii, se calculează debitul de aer proaspăt şi debitul de aer pentru asigurarea confortului; instalaţia se va dimensiona la debitul cel mai mare, care devine debit de calcul, o parte din debitul de aer putându-se recircula.
- instalaţii cu controlul umidităţii
În încăperile în care nu se realizează controlul umidităţii, debitul de aer se poate stabili numai pe baza sarcinii termice de căldură sensibilă a încăperii, S, folosind diferenţa de temperatură dintre aerul din zona ocupată IDA şi cel introdus, SUP:
qv = S/[ca x (IDA - SUP)]
- instalaţii fără controlul umidităţii
În încăperile în care se realizează controlul umidităţii, debitul de aer se va stabili pe baza sarcinii termice de căldură totală a încăperii t (sensibilă şi latentă), folosind diferenţa de entalpie dintre aerul din zona ocupată, hIDA şi cel introdus, hIDA:
qv = t/(hIDA - hSUP)
În situaţia circulaţiei aerului după schema "prin amestec", pentru a aprecia dacă debitul de aer este corespunzător, se utilizează metoda schimburilor orare recomandate. Aceste schimburi orare pot fi utilizate pentru alegerea ventiloconvectoarelor. În tabelul din Anexa I.7. (Anexa 7 din normativ), se indică numărul de schimburi orare de aer [h-1], pentru diferite destinaţii de încăperi.